Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.62/
Ședința publică din data de 27 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:
- inculpatul - cu domiciliul în municipiul C,-, județul C;
- partea civilă - prin lichidator& INSOLVENCY- cu sediul în C, str. - nr.34, împotriva sentinței penale nr.37 din data de 25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- (nr. format vechi 2486/2005), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 214, 215, 189, 291 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- apelantul inculpat și intimat - personal și asistat de avocați aleși -, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul C - Cabinet individual și - în baza împuternicirii avocațiale nr.47929/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- pentru apelanta parte civilă - prin lichidator & INSOLVENCY - avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul C - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, prățile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.366-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat și intimat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru a se proceda la continuarea judecății cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare sau condamnare pentru inculpat.
Motivează aceasta, ținând cont de faptul că instanța de fond nu a continuat judecata cauzei așa cum a solicitat în concluziile scrise depuse la dosar și nu s-a pronunțat conform art.345 Cod procedură penală, cu privire la condamnarea sau achitarea inculpatului.
De asemenea, precizează că instanța de fond s-a pronunțat sub aspectul laturii penale numai cu privire la intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru cele două fapte, respectiv 214 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal și la schimbarea încadrării juridice, obligând inculpatul la plata unor despăgubiri civile ce țin de contravaloarea efectivelor de animale găsite în plus și în minus, cumulate, la data inventarierii, inventariere care s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Ordinului Ministerului d e Finanțe nr.2388/15.12.1995.
Dacă instanța va trece peste acest prim motiv de apel, solicită instanței, sub aspectul laturii penale, să constate că, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art.214 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Din materialul probator administrat în cauză - înscrisuri, declarații martori, declarații inculpat, expertize tehnice, judiciare și contabile, grafoscopice și ținând cont și de actul primordial, actul inițial care este reprezentat de procesul verbal de inventariere prin care s-au constatat plusuri și minusuri, se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.2151Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.35 din Legea nr.22/1969.
Arată că, nici din ultima expertiză care a fost ordonată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în rejudecare, nu rezultă faptul că există un prejudiciu cert.
Cu privire la ultimul raport de expertiză întocmit, la fila 25 se arată că "nu se poate constata cu certitudine faptul că nu justifică o cantitate de furaje", or, schimbarea încadrării juridice în gestiune frauduloasă, infracțiune care justifică existența unei certe pagube, pagubă care nu se regăsește în ultima expertiză efectuată, dar și în expertizele anterioare întocmite de experți, etc.
Precizează că o singură expertiză este de natură să stabilească o sumă imensă ca fiind considerată o pagubă produsă societății, expertiza întocmită de expert, care nu avea competența de a se pronunța cu privire și la latura tehnică a aspectului ce ține de infracțiunea respectivă. Există la dosar o adresă emisă de, în care se arată că expertul contabil a excedat în aprecieri și și-a exprimat poziția cu privire la aspecte tehnice, însumând matematic ceea ce trebuia să aibă expertiza tehnică inițial, ca și constatare.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de art.289 Cod penal cu aplicarea art.42 alin.1 Cod penal și a infracțiunii prevăzută de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 lit."b" Cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, apreciază că aceasta a fost corect stabilită situația de fapt.
Precizează că infracțiunea de art.290 Cod penal, nu a fost dovedită iar raportul de expertiză - fila 170, concluzionează faptul că semnăturile depuse la rubrica "primitor" de pe bonul de consum colectiv nr.26/19.05.1999, precum și semnăturile depuse la rubricile "semnătura de primire" pe avizele de însoțire a mărfii, nu au fost executate de inculpatul.
Așadar, raportul de expertiză efectuat arată că nu au fost semnate bonurile și nu există fals în aceste înscrisuri.
Atât sub aspectul laturii civile cât și sub aspectul laturii penale, instanța trebuie să se pronunțe ținând cont de toate probele administrate în cauză, de așa natură încât dubiul care există la momentul actual, ori să fi înlăturat prin administrarea altor probe, ori, conform principiului "in dubio pro reo", să fie achitat inculpatul pentru că dubiul este în favoarea sa.
Nu poate fi obligat inculpatul la plata unor sume imense, atâta timp cât expertizele arată în mod cert că nu există prejudiciu iar acea inventariere de la care s-a pornit în toată acțiunea infracțională și plângerea penală, nu s-a respectat normele legale ce țin de o inventariere corectă.
Precizează că în motivele de apel a arătat faptul că plusul în gestiune constatat cu ocazia inventarierii efectivelor de porcine în data de 23.09.1999, procesul verbal de valorificare a inventarului a fost înregistrat valoric în Registrul de evidență contabilă al societății, iar valorificarea s-a făcut prin metoda tehnică a sporului înregistrat pe lunile anterioare și nu pe baza operațiunii de cântărire și numărare așa cum prevăd normele de inventariere.
Arată că din socotelile comisiei de inventariere, concluzii pe care inculpatul nu le-a semnat și cu care nu a fost de acord, participând numai la una din sub comisii, rezultă că raportat la greutatea pe categorii de animale, purceii au greutatea de sute de kilograme, iar un porc gras sau o scroafă are 400 Kg, 700 Kg, ceea ce denotă că aceste inventariere s-au făcut incorect.
Motiv pentru care, inventarierea efectuându-se fără respectarea prevederilor legale, încălcându-se condițiile cerute din punct de vedere tehnic și contabil conform art.14 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.2388/1995 - fila 49, constituie un caz de nulitate absolută a procesului verbal de inventariere și înlăturarea ca probă în acuzare.
Consideră că nu poate fi condamnat inculpatul pentru că nu s-a respectat norma legală cu privire la această inventariere.
Pentru aspectele și motivele prezentate, solicită continuarea judecății pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra disp.art.345 Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a" Cod procedură penală, fapta nu există întrucât s-a pornit de la o inventariere incorectă.
Cu privire la acțiunea civilă, precizează că deși instanța de fond se pronunță pe gestiune frauduloasă, face motivări și justificări pe obligarea la plata sumei ce reiese din inventariere.
Consideră că dacă instanța de fond face raportare la acest aspect, trebuia schimbată încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art.35 din Legea nr.22/1969.
Apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod corect nici cu privire la acțiunea penală și nici la acțiunea civilă.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat și intimat, având cuvântul, achiesează la concluziile colegului său.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu a respectat Decizia penală nr.295/P/2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul penal nr.919/2005, prin care s-a dispus în rejudecare, efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se stabili dacă semnătura de pe bonul nr.26/19.05.1999 aparține inculpatului.
Tribunalul Constanța nu a făcut altceva decât să "rupă" din motivarea Curții de APEL CONSTANȚA două din sarcinile trasate, ignorând administrarea restului materialului probator, obligatoriu a fi administrat întrucât nu era o decizie de casare limitată, era o decizie de casare în totalitate, cu respectarea procedurii penale și readministrarea întregului material probator.
Precizează că nu s-a mai administrat nicio singură probă testimonială, cu toate că încă din faza de urmărire penală, lucru prins ulterior în rechizitoriu, au fost audiați o serie de martori care aveau de declarat o multitudine de aspecte legate de așa zisele "sustrageri" de animale de care inculpatul s-ar fi făcut vinovat.
Instanța folosește aceste elemente probatorii administrate în cursul urmăririi penale și în cursul unei prime judecăți, doar cu titlu exemplificativ, fără a purcede la audierea nemijlocită, pentru că o audiere nemijlocită și probabilitatea respectării acestui principiu ar fi dat posibilitatea lămurii sub toate aspectele, a acestei spețe.
În măsura în care instanța va aprecia că a fost respectată o decizie a Curții de Apel, solicită admiterea apelului, desființarea sentința primei instanțe și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, schimbând încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.214 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.35 din Legea nr.22/1969.
Apreciază că în această speță, sunt "îngropați" 10 ani de muncă, muncă consistentă întrucât s-au administrat vreo 12 expertize, fie contabile fie tehnice, iar instanța de fond în final, după ce Curtea de Apel dispune a se clarifica anumite elemente printr-o altă expertiză, ignoră 10 ani de activitate și nu mai ia în seamă absolut nicio expertiză și face o confuzie regretabilă între noțiunea de "pagubă" și de "plus".
Expertizele, în majoritatea lor, întocmite de, - G, cu toate că nu vin pe cifre identice, nu concluzionează decât un singur aspect și anume - că în urma administrării acestei probe, s-a constatat la "", la momentul anului 1998, un plus de capete porcine.
Instanța, vine la momentul acesta, schimbă încadrarea juridică și după ce oferă în mod extrem de "generos" posibilitatea de a opta pentru una din încadrările juridice din cele 4 expuse, ajunge la o concluzie "bizară" în sensul că inculpatul s-ar fi face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de disp.art.214 alin.1 Cod penal, făcând o diferențiere între alineatul 1 și 2, spunând că nu se află în existența alineatului 2 întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar fi dorit să obțină un folos material din această împrejurare. De asemenea, instanța a ignorat faptul că toți experții contabili vin și arată faptul că s-a găsit un plus de capete porcine la "".
Solicită schimbarea încadrării juridice în art.35 din Legea nr.22/1969.
Din analiza materialului probator pe care instanța de apel îl poate valorifica, urmează a se constata că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea nici a acestei infracțiuni, motiv pentru care, în opinia sa, se impune achitarea în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală.
Apreciază că soluția instanței de fond a fost una "gospodărească", acordând cu generozitate cu titlu de despăgubiri, acea sumă de bani rezultată din acel proces verbal de valorificare a inventarului cu toate că Curtea de Apel a lăsat instanței de fond posibilitatea de a suplimenta acele obiective și de a tranșa.
Din aceste considerente, rezultă că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii în care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice.
Cu privire la celelalte două infracțiuni care au fost reținute, solicită achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a" Cod procedură penală. S-au efectuat acele constatări tehnice grafoscopice care au relatat foarte clar că, inculpatul nu este semnatarul acelor bonuri și avize care l-ar incrimina, restul materialului probator neindicând altceva decât acest aspect consfințit și de constatările tehnico-științifice.
Dacă s-ar reține varianta pe care partea civilă o va propune instanței, în vederea sancționării inculpatului și a admiterii apelului părții civile, prin prisma consistenței acțiunii civile, apreciază că este lipsită de orice fundament întrucât s-a susținut în mod constant că inculpatul ar fi sustras un număr de 3.800 capete porcine, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii civile.
Avocat,apărător ales al apelantei parte civilă - prin lichidator & INSOLVENCY L, având cuvântul, solicită admiterea apelului părții civile așa cum a fost formulat și să se constate că instanța de fond nu a luat în calcul toate probele administrate în cauză, mai ales ultima expertiză efectuată în cauză, în care se precizează că fără a se raporta plusuri în gestiune valorificate în interes propriu, inculpatul a cauzat un prejudiciu echivalat la contravaloarea 833.819 Kg furaj, fără a stabili însă și valoarea acestui prejudiciu.
Solicită a se constata că instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.489.965.444 lei, sumă ce nu rezultă din nici un act și probă administrată în cauză.
Partea civilă și-a precizat paguba pe care a suferit-o și chiar în toate expertizele care au fost efectuate, s-a evidențiat că acest prejudiciu există, dar însă în sume diferențiate de fiecare expertiză în parte.
Consideră că instanța trebuia să se pronunțe pe de o parte la valoarea cantității de furaj și să aibă în vedere și plusul de gestiune valorificat de inculpat în interes propriu.
Față de cele precizate, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 929.331 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a valorificării în interes propriu a unei părți din patrimoniul societății.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul, solicită respingerea acestuia.
Procurorul, având cuvântul, referitor la primul motiv invocat de inculpat, prin apărători, prin care se solicită admiterea apelului, desființarea soluției primei instanțe și trimiterea cauzei la aceasta, întrucât nu s-a pronunțat asupra disp.art.345 Cod procedură penală, concluziile sale sunt de respingere deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra acestor dispoziții - fila 10 alineat 2 unde se stipulează că "deși s-a invocat din oficiu incidența prescripției speciale a răspunderii penale, în conformitate cu disp.art.13 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal".
De asemenea, din concluziile scrise ale inculpatului, aflate la dosar, rezultă că este de acord cu schimbarea încadrării juridice din art.215 Cod penal în art.35 din Legea nr.22/1969 și din art.288-291 Cod penal în art.290 Cod penal, iar în finalul acestor concluzii, precizează la lit."c" "cu toate că a intervenit prescripția răspunderii penale, cu privire la infracțiunile prevăzute de art.35 din Legea nr.22/1969 și art.290 penal, faptele făcând obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, sunt incidente dispozițiile art.124 raportat la art. 122 alin.1 lit."d" Cod penal, consider că pentru ambele infracțiuni, soluția corectă ar fi achitarea" și nicidecum nu solicită continuarea procesului penal.
Pentru acest motiv, concluziile sale sunt de respingere.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat de inculpat, prin apărători, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.214 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal, apreciind că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.214 Cod penal așa cum s-a dispus prin actul de inculpare cât și reținută de instanța de fond și nu se impune schimbarea încadrării juridice.
De asemenea, prejudiciul care este cert, având în vedere numărul mare de expertize efectuate în cauză, tehnice, contabile, zootehnice care au precizat diferite prejudicii, apreciază că prejudiciul cert este cel care l-a reținut instanța de fond, în cuantum de 1.489.965.444 lei, la care în mod corect a fost obligat inculpatul, având ca punct de plecare inventarierea din anul 1999 și decizia de imputare care a fost emisă de societatea respectivă.
În mod corect instanța de fond a analizat cele 12 expertize, pe fiecare în parte, a constatat și a precizat concluziile fiecăruia în mod analitic, a avut în vedere și toate probele testimoniale care au fost admise și reluate în faza de cercetare judecătorească.
Cu privire la decizia penală nr.295 a Curții de APEL CONSTANȚA din 24.11.2005, la care a făcut referire apărătorul ales al inculpatului, avocat, în care a fost casată și trimisă spre rejudecare pentru a se judeca fondul cauzei, Curtea de APEL CONSTANȚAa dispus și a susținut utilitatea administrării unei noi expertize tehnico-contabile, cu obiective clare, necesitate efectuării unei expertize grafoscopice care să stabilească dacă pe bonul nr.26/19.05.1999, aparține sau nu inculpatului precum și pe avize.
Precizează că această expertiză s-a efectuat, s-a constatat pe bon nu este semnătura inculpatului însă pe avizele de livrare a mărfii, da, aspect rezultant din actele existente la dosarul cauzei.
Astfel că, instanța de fond a avut în vedere limitele desființării sentinței pentru rezolvarea fondului cauzei.
Consideră că în mod corect s-a dispus de instanța de fond încetarea procesului penal pentru ambele fapte și nu se impune schimbarea încadrării juridice nici în art.35 din Legea nr.22/1969 ca fiind vorba de creare de plusuri, în condițiile în care din întregul material probator administrat în cauză rezultă reaua credință a inculpatului în crearea acestui prejudiciu de 1.489.965.444 lei.
De asemenea, din întreg materialul probator și declarațiile martorilor - tehnician veterinar, care precizează că inculpatul nu îi permitea să întocmească acte de transfer, mutații pentru purceii fătați și care precizează că inculpatul nu îi permitea să țină evidența documentelor firmei și cu privire la mișcarea efectivelor de porcine și de furaje, întrucât se ocupă el personal.
Precizează că în septembrie 1999, inculpatul a întocmit retroactiv, toate actele primare ale firmei, după cifrele menționate în rapoartele înaintate lunar serviciului de contabilitate.
Pe cale de consecință, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică motiv pentru care solicită menținerea acesteia și respingerea apelurilor formulate de inculpat și partea civilă întrucât suma pe care a reținut-o instanța de fond, reprezintă prejudiciul cert.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că este foarte clar că apărarea inculpatului la momentul judecării cauzei pe fond a optat pentru aplicarea disp.art.13 Cod procedură penală, privind prescripția răspunderii penale.
În măsura în care apărarea ar fi înțeles să admită acest punct de vedere al instanței de a lua act de intervenirea prescripției, concluziile s-ar fi limitat la o singură propoziție.
La momentul în care s-au pus concluzii pe fondul cauzei, apărarea și-a manifestat voința în sensul aplicării art.13 Cod procedură penală, vizavi de ceea ce susținuse în mod consecvent, întrucât alte probe nu se mai puteau administra.
Avocat, având cuvântul cu privire la apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
De asemenea, solicită a se ține cont de faptul că nu a fost respectat Ordinul Finanțelor Ministerului Finanțelor nr.2388/1995.
Apelantul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat întrucât nu a produs nici un prejudiciu.
Prejudiciul care i se impută este ca urmare a unui proces verbal pe care a refuzat să îl semneze iar inventarierea efectuată nu a fost corectă.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că Tribunalul Constanța -Secția penală- prin sentința penală nr.37/25.01.2008,
În baza art.334 pr.pen;
A dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul din infracțiunea de delapidare prev.de art.215 ind.1 al.2 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev.de art.214 al.1 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev-.de art.215 ind.1 al.2 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.în infracțiunea prev.de art.214 al.2 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.de.art.215 ind.1 al.2 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.în infracțiunea prev.de art.35 din Legea nr.22/1969.
În baza art.334 pr.pen;
A dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul din infracțiunile de fals intelectual în formă continuată prev.de art. 289 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen. și de uz de fals în formă continuată prev.-de art.291 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen-.cu aplic.art.41 al.2 pen.
În baza art.11 pct.2 lit.b) în referire la art. 10 al.1 lit.g)pr.pen. și art.122 al.1 lit.d)pen.și art.124 pen.;
A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului - fiul lui și, născut la data de 23.02.1953, în com. de Vede, jud. O, domiciliat în C str.- nr-.55, pentru.săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev.de art..214 al.1 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.ca efect al prescripției răspunderii penale.
A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru.săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen-.cu aplic.art.41 al.2 pen.ca efect al prescripției răspunderii penale.
În baza art.14 al.3 lit.b)pr.pen.în referire la art.346 al.1 pr.pen.și art.998-999 civil;
A obligat inculpatul la plata sumei de1.489.965.444 leicătre partea civilă SC SA Poarta A,jud.Constanta,prin lichidator SC SRL C cu titlu de despăgubiri civile, reactualizată la data efectuării plății efective, raportat la indicele de inflație.
In baza art.192 al.3 pr.pen
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre- Tribunalul Constanța - a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr.1968/P/1999 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului - pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor: gestiune frauduloasă prev.de art.214 al.1 cp cu aplic.art.41 al.2 cod penal, fals intelectual prev.de art.289 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, uz de fals prev.de art.291 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal - toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
Prin actul de sesizarea instanței, s-a reținut că în perioada martie 1998-23.09.1999-în calitate de șef de fermă "" ce aparține de "" Poarta Albă, cu atribuții de gestionar, cu rea credință, prin întocmirea de rapoarte necorespunzătoare, privind mișcarea efectivelor de animale și folosind aceste rapoarte, deși știa că sunt false, a pricinuit societății o lipsă în gestiune de 3.826 porci în valoare de 9.293.313.816 lei.
Prin sentința penală nr.2483/9.09.2002 Judecătoria Medgidiaa schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art.214 al.1 cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea prev.de art.2151al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Constanța.
Tribunalul Constanța prin sentința penală nr.48/20.01.2003- a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Medgidia, iar Curtea de Apel- soluționând acel conflict negativ de competență prin sentința penală nr.7/P/27.02.2003- a stabilit competența materială în favoarea Tribunalului Constanța.
Tribunalul Constanța prin sentința penală nr.293/15.06.2005- în baza art.334 cpp- a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art. 2151cod penal- în infracțiunea prev.de art.35 din Legea nr.22/1969. În baza art.11 punct 2 lit.a cpp- rap.la art.10 alin.1 lit.d cpp- a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.35 din Lg.22/1969. În baza art.11 pct.2 lit.a-cpp rap. la art.10 alin.1 lit.a cpp- inculpatul a fost achitat și pentru comiterea infracțiunii prev.de art.289 și art.291 cp. Au fost respinse pretențiile civile.
Prin decizia penală nr.295/P/24.11.2005- Curtea de APEL CONSTANȚA în baza art.379 punct 2 lit.b cpp- a admis apelurile Parchetului și al părții civile- a desființat sentința penală nr.293/15.06.2005 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza primei instanțe pentru a rezolva fondul cauzei.
Prin acea decizie- Curtea de Apel a susținut utilitatea administrării probei cu expertiză tehnică-contabilă cu obiective clare pentru stabilirea situației de fapt,- necesitatea efectuării unei expertize grafoscopice care să stabilească dacă semnătura de pe bonul 26/19.05.1999 aparține sau nu inculpatului, declarațiile persoanei care ar fi întocmit respectivul bon, care a eliberat carnetele de avize, punerea în discuție a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.289 cod penal și art.291 cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 cod penal.
Procedând la rejudecarea cauzei- Tribunalul Constanța - a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză- experți G și -partea tehnică și -partea contabilă- și un raport de constatare tehnico-științifică de C- Biroul de Expertize și Constatări Criminalistice.
Au fost reaudiați martorii G, G și inculpatul.
Analizând întregul material probator administrat în cauză - a stabilit următoarele:
de pe bonul de consum colectiv nr.26/19.05.1999-"probabil" a fost executat de inculpat.
Inculpatul cu rea credință ținea o dublă evidență cu privire la raportarea unor date nereale fără a se avea la bază documente primare cu privire la fătări, mortalități, consum furaje, iar raportările făcute de inculpat nu corespund nici situației rezultate din registrul de vaccinări, ca și atitudinea și comportamentul inculpatului față de personalul din subordinea sa.
S-a constatat că în cauză este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal.
S-a constatat că nu se poate reține încadrarea juridică prev.de art.35 din Lg.22/1969- crearea de plusuri în gestiune, nici forma agravantă a infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art.214 alin.2 cod penal.
S-a mai stabilit că fapta inculpatului de a întocmi rapoarte necorespunzătoare adevărului vizând mișcarea animalelor- îndeplinește conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și nu al infracțiunilor prevăzute de art.289 cod penal și art.291 cod penal.
În considerarea dispozițiilor art.121 al.1,2 cod penal în referire la art.122 lit.d cod penal și art.124 cod penal- s-a constatat că pentru infracțiunea prevăzută de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal- s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale la data de 23.03.2007, iar pentru cea prevăzută de art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal- la data de 23.09.2005.
S-a mai constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie- art.998-999 cod civil.
La stabilirea prejudiciului creat de inculpat părții civile "" Poarta Albă s-au avut în vedere concluziile inventarierii anuale efectuate la data de 23.09.1999-prejudiciul de 1.489.965.444 lei.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel-inculpatul și partea civilă "" Poarta Albă, prin lichidator- & Insolvency
Criticile formulate de partea civilă- vizează modul de soluționare a acțiunii civile- respectiv cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul.
În esență, se arată că- prima instanță făcând o greșită interpretare a probelor- l-a obligat pe inculpat numai la plata sumei de 1.489.965.444 lei- când în realitate prejudiciul este de 9.293.313.816 lei.
Inculpatul în criticile aduse hotărârii apelate arată:
Hotărârea este nelegală și netemeinică- deoarece s-a pronunțat numai cu privire la prescripția răspunderii penale, deși la dezbaterile în fond și în concluziile scrise s-a solicitat continuarea judecății și achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a-cpp raportat la art.10 lit.d cod proc.penală.
Față de acest motiv de apel- solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond- la Tribunalul Constanța.
Curtea constată că, acest motiv de apel este întemeiat. Inculpatul prin apărători atât la dezbaterile pe fond cât și prin concluziile scrise a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare, iar Tribunalul reține că acesta nu a solicitat continuarea judecății- 10.
Hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate- nulitate care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cazul de nulitate este cel prevăzut de art.197 alin.4 cod proc.penală- dispoziția legală încălcată fiind cea prevăzută de art.13 cod proc.penală.
Trebuie reținut că nulitatea a fost invocată în termenul impus de art.197 al.4 cod pr.pen.
Pentru aceste considerente, apelul va fi admis, sentința penală apelată va fi desființată și dosarul va fi înaintat Tribunalului Constanța pentru judecata pe fond- cu respectarea strictă a prevederilor art.13 cod procedură penală.
Cu ocazia rejudecării- instanța de fond va analiza și celelalte critici formulate de inculpat și de partea civilă- prin motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.b- cod procedură penală
Admite ca fondate apelurile formulate de inculpatul cu domiciliul în municipiul C, -, județul C și al părții civile POARTA ALBĂ - prin lichidator & INSOLVENCY - cu sediul în C, str.- nr.34, desființează sentința penală nr.37/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, apelată, și dispune rejudecarea de către Tribunalul Constanța.
Cu recurs.-
Pronunțată în ședință publică azi 27.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact.12.06.2008- / 3 ex./
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Valentin Iancu
