Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.625/R/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.214/A din 29.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa inculpatului, a părților civile SC" "SRL prin lichidator Expert SC" SRL și părții responsabile civilmente SC" "SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheiea ședinței publice din data de 13 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 271 din 25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în baza art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.1a C.P.P. fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1976, în mun. C-N, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, administrator la SC domiciliat în C-N, -.7, și cu reședința pe-, recidivist, CNP - pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al. 1, 3 și 4.Cod Penal cu art.37 lit.a Cod Penal, faptei lipsindu-i gradul de pericol social al unei infracțiuni;
În temeiul art.181Cod Penal, art.90 și art.91 lit. c i Cod Penal-a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 600 lei.
S-a constatat prejudiciul recupera.
În baza art.192 pct.1 lit.d a C.P.P. fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul era în anul 2003, administrator la SC SRL. La data de 1.07.2003 inculpatul împreună cu fratele său martorul s-au deplasat la Magazinul SC SRL situat pe Calea nr.9 din mun. C pentru a cumpăra diferite piese auto printre care și o pompă hidraulică pentru autoturismul societății la care inculpatul era administrator, o mașină VW Transporter cu nr. de înmatriculare - mașină stricată la aceea dată. O parte din piese au fost plătite în numerar. Pentru pompa hidraulică inculpatului nu i-au mai ajuns banii situație în care a oferit în contul avansului să emită o filă CEC în alb, filă semnată și ștampilată de către inculpat. hidraulică nu se găsea în depozitul părții vătămate urmând a fi comandată. La data de 8.07.2003, după ce a discutat la telefon cu martora inculpatul s-a prezentat la magazinul părții vătămate unde s-a emis factura fiscală nr.- pentru suma de 17.583.001 lei, factură semnată de inculpat la primire. Inculpatul susține că în aceiași zi a dus piesa la un service auto pentru a fi montată însă pompa hidraulică era stricată astfel că a dus-o înapoi părții vătămate care a refuzat să o înlocuiască solicitându-i plata. A doua zi la data de 9.07.2003 fila CEC a fost introdusă la plată însă a fost refuzată întrucât SC SRL era sub interdicție bancară. Fila CEC seria - nr.- pentru suma de 17.583.000 fost emisă asupra băncii trase Bank. Conform adresei Centralei Incidentelor de Plăți din cadrul BNR, rezultă că SC SRL era sub interdicție bancară din 7 iulie 2003 (10 dosar urmărire penală). Ulterior prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat prin plata sumei de către inculpat.
Starea de fapt prezentată a rezultat din probele administrate atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești.
Starea de fapt prezentată s-a coroborat cu depoziția inculpatului, instanța de fond pronunțând o soluție de achitare a acestuia, întemeiată pe disp. art.11 pct.2 lit. a, art.10 lit.b ind.1 apreciind C.P.P. că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, este de remarcat că la data achiziționării piesei inculpatul nu știa că firma a cărui administrator este, se află sub interdicție bancară. Somația prin care i se aduce la cunoștință acest fapt este datată 7.07.2003, inculpatul urmând să ridice piesa la data de 8.07.2003. Faptul că inculpatul a achiziționat mai multe piese pentru repararea mașinii pe care le-a plătit în numerar, iar ulterior a ridicat o pompă hidraulică pentru care a lăsat drept garanție o filă de CEC în alb, nu demonstrează intenția clară a acesteia de a induce în eroare reprezentanții părții vătămate și de a crea o pagubă acesteia. Este de remarcat că partea vătămată a depus plângere pe fondul discuțiilor contradictorii pe care reprezentanții acesteia le-a avut cu inculpatul pentru schimbul piesei defecte și plata acesteia. Chiar dacă inculpatul ar fi știut că este sub interdicție bancară diferența de o zi din data somației și data prezentării pentru ridicarea piesei nu constituie suficiente argumente din care să rezulte un grad de pericol social specific infracțiunii de înșelăciune așa cum este ea reglementată pe disp. art.215 al.1,3,4 Instanța Cod Penal de fond a considerat că față de data săvârșirii faptei și data soluționării cauzei rezonanța socială a unei condamnării a inculpatului nu este justificată și din prisma valorii mici a prejudiciului și a faptului că acesta este recuperat. In opinia instanței nu are relevanță starea de recidivă postcondamnatorie în care se găsește inculpatul raportat la starea de fapt așa cum a fost ea reținută, la valoarea redusă a prejudiciului și la rezonanța socială minimă, fapta inculpatului aducând o atingere nesemnificativă valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din aceste considerente instanța de fond a apreciat că aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 600 lei este suficientă pentru sancționarea inculpatului, conf. art. 18 ind.1 Cod Penal, și art.91 lit.c
Cod PenalInstanța de fond a constatat prejudiciul recuperat.
Instanța de fond a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 pct.1 lit.d
C.P.P.Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N și inculpatul.
Parchetul a criticat soluția instanței de fond ca nelegală, deoarece fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social alunei infracțiuni, prin împrejurările concrete în care a fost consumată, prin datele ce caracterizează persoana inculpatului, așa încât soluția ce se impunea era aceea de condamnare a inculpatului.
Inculpatul a apreciat că soluția pronunțată de Judecătoria Cluj N este nelegală, deoarece din nici o probă de la dosar nu rezultă intenția sa de a prejudicia pe partea vătămată.
Prin decizia penală nr.214 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art.334 Cod Procedură Penală s-a respins excepția schimbării încadrării juridice a faptei ridicată din oficiu de instanța de apel.
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ -N, împotriva sentinței penale nr.271/25.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost desființată în întregime și pronunțând o nouă hotărâre inculpatul, a fost condamnat în temeiul art.215 al.1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal și art.74 al.1 lit.b și art.76 al.1 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.445/02.04.2002 a Judecătoriei Cluj -N și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul că execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art.64 lit.a teza a II-a Cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul suferit de partea vătămată.
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare pentru judecata la fond în sumă de 400 lei.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură Penală inculpatul apelant a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală. Astfel, deși instanța de fond a administrat un probatoriu complet, pe fundamentul acestuia s-a reținut o stare de fapt fundamentată exclusiv pe declarațiile inculpatului din fața instanței.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit că somația băncii ar fi fost adusă la cunoștință inculpatului în de 07.07.2003, în condițiile în care inculpatul a semnat de primire pe un astfel de document la data de 04.07.2003, așa cum rezultă de pe somația nr.262 din 04.07.2003, aflată la fila 10 din dosarul de urmărire penală. S-a mai reținut, de asemenea în mod eronat, că inculpatul ar fi achiziționat mai multe piese de la partea vătămată pe care le-ar fi plătit numerar, în condițiile în care însuși inculpatul are mai multe declarații, diferite, în acest sens. Inițial acesta a declarat că s-ar fi deplasat împreună cu fratele său la SC SRL pentru a comanda o pompă hidraulică, iar cu acea ocazie fratele lui a cumpărat un de ușă pe care l-a plătit numerar (declarația din faza de urmărire penală 56-verso, 59), pentru ca în fața instanței să nu își mai amintească acest aspect (42 dos.inst) sau să afirme că fratele său a comandat pompa hidraulică și că ar fi achiziționat și alte piese pe care le-a plătit numerar ( 188 dosar instanță).
Ori, așa cum se poate observa fila CEC a fost emisă de inculpat cu scadență la data de 9.07.2003, aceasta fiind introdusă la plată de către partea vătămată, fiind refuzată pe motiv "lipsă disponibil", "client aflat în interdicție bancară". Declarația inculpatului că nu știa că este în interdicție bancară este infirmată, dovadă fiind somația nr.262/4.07.2003 emisă de Bank și comunicată inculpatului care a semnat de primire la data de 4.07.2003, așa cum s-a arătat mai sus, prin care i s-a adus la cunoștință că în perioada 1.07.2003-1.07.2004 societatea sa se afla în interdicție bancară. De altfel, în cursul rejudecării cauzei inculpatul a declarat că semnătura de pe înscrisul de la fila 10 din dosarul de urmărire penală, respectiv somația băncii, îi aparține.
Pe de altă parte, s-a considerat, în sensul celor invocate și de către Parchet în memoriul de apel, că reținerea faptului că față de data săvârșirii faptei și cea a soluționării cauzei rezonanța socială a unei condamnării a inculpatului nu ar mai fi justificată și din prisma valorii mici a prejudiciului și a faptului că acesta este recuperat, nu ar trebui să aibă o asemenea "greutate" încât să se aprecieze că fapta nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni deoarece la data săvârșirii faptei valoarea prejudiciului era considerabilă, acesta a fost într-adevăr recuperat dar la o diferență de timp mare în raport cu data săvârșirii faptei, circa un an de zile, iar durata soluționării cauzei s-a datorat în primul rând atitudinii inculpatului, și modului în care acesta a înțeles să își gestioneze drepturile sale procesuale, neprezentându-se în fața instanței decât după ce a fost citat de nenumărate ori cu mandat de aducere.
De asemenea, și starea de recidivă post condamnatorie trebuia luată în considerare, raportat și la faptul că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, la o pedeapsă cu închisoare cu suspendare condiționată, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în timpul termenului de încercare, la un an de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, astfel încât nu se poate considera că fapta săvârșită de inculpat, după ce s-a bucurat de clemența instanței, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Deși instanța de apel a pus inițial în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea al.3 al art.215 Cod Penal, în cele din urmă a stabilit că încadrarea juridică corectă este cea dată faptei prin rechizitoriu, având în vedere că emiterea cecului fără acoperire s-a realizat în condițiile perfectării unui contract de vânzare cumpărare, însăși existența acestuia fiind intrinsec legată de o plată corectă și legală a prețului, în condițiile în care vânzătorul ar fi cunoscut lipsa disponibilului și incidentul bancar existent cu privire la firma emitentă, nu ar fi încheiat un astfel de contract.
Apărările formulate de inculpat în sensul lipsei laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune sunt infirmate de cele mai sus arătate, cu privire la cunoașterea aspectului că firma sa este în interdicție bancară, și de declarațiile martorilor G, și.
La individualizarea pedepsei instanța de apel a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Cod Penal pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei, concretizat în modul neelaborat în care inculpatul a acționat, în urmarea de rezultat destul de însemnată la nivelul anului 2003, data comiterii faptei, dar și de persoana inculpatului care este recidivist, suferind în trecut o condamnare pentru același gen de fapte, și care a fost nesincer pe parcursul procedurilor, încercând să-și minimalizeze acțiunile și urmările, dar care a manifestat interes față de înlăturarea urmărilor materiale ale faptelor sale, reparând prejudiciul suferit de partea vătămată. Această din urmă împrejurare constituie o circumstanță atenuantă în sensul art.74 al.1 lit.b Cod Penal, și care va primi eficiența dictată de art.76 al.1 lit.c Cod penal.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
In esență, s-a reiterat solicitarea invocată pe parcursul procesului penal respectiv aceea vizând achitarea inculpatului de sub învinuirea adusă. Concret nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reclamate.
Dacă în ceea ce privește elementele materiale ce țin de comiterea infracțiunii de înșelăciune situația este discutabilă în sensul că cec-ul respectiv a fost lăsat ca simplă garanție, necompletat în întregime de către inculpat, și astfel nici nu ar fi putut produce paguba de care se face vorbire chiar dacă la data emiterii nu exista provizia necesară în ceea ce privește latura subiectivă specifică infracțiunii este certificat aspectul că inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a nu plăti.
Astfel, dorința inculpatului a fost de achitare în numerar a obligației, așa cum s-a realizat în nenumărate rânduri anterior față de SC" ".
Neachitarea imediată a obligației se datorează unor simple neînțelegeri cu partea vătămată datorită defectului pe care-l prezenta piesa vândută.
Așadar, simpla lăsare ca și garanție a Cec-ului și o așa zisă producere de pagubă în dauna părții vătămate, nu are raport de cauzalitate.
În subsidiar s-a solicitat a se menține hotărârea instanței de fond prin intermediul căreia s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea adusă, cu incidența disp.art.181pen.
Instanța de recurs analizând motivele concrete aduse în sprijinul cererii de către inculpat, cazurile de casare înscrise la disp.art.385/9 pr.pen. reține următoarele:
Instanțele ierarhic inferioare s-au preocupat pe deplin de conturarea aspectului probator specific speței, pe fundamentul căruia s-a reținut o corectă stare de fapt chiar și în condițiile în care prima instanță de judecată a aplicat față de inculpat o soluție de achitare a acestuia.
Certă este împrejurarea că acea filă CEC din cauză a fost emisă efectiv de către inculpat cu scadența de 9.07.2003, iar în momentul când a fost introdusă la plată de către partea vătămată a fost refuzată pe motiv de lipsă disponibil financiar, clientul fiind aflat în interdicție bancară.
S-au certificat prin intermediul documentației depuse că inculpatul trebuia să știe că se află în interdicție bancară, atâta vreme cât i s-a făcut o comunicare în acest sens, în timp util, preluată de către acesta sub semnătură de primire din partea Bank.
Certă este de asemenea și situația că inculpatul nu a invederat nici un moment anterior încheierii convenției vreun reprezentant al părții vătămate de aspectul că nu are disponibil în cont la data emiterii filei CEC, că ar fi în interdicție bancară.
-se o corectă stare de fapt cu o prezentare detaliată și justă a încadrării juridice dată faptei, în continuare este de discutat asupra procesului de individualizare a sancțiunii aplicabile inculpatului, inclusiv prin prisma posibilei incidențe a disp.art.181pen. consemnate la nivelul primei instanțe.
Or, din acest punct de vedere este de reținut că la data comiterii faptei prejudiciul era relativ considerabil, iar inculpatul fusese anterior angrenat într-un proces penal având același obiect, utilizarea și atunci a unui CEC în condiții ce au atras condamnarea sa, totul fiind circumscris stării de recidivă post condamnatorii ce impunea în comportamentul inculpatului o atitudine cel puțin de atenție raportat la derularea unor afaceri comerciale ulterioare vizând aceleași modalități de plată.
Acesta a beneficiat raportat la vechea condamnare de beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, însă în intervalul termenului de încercare s-a dedat la comiterea prezentei infracțiuni.
Pe de altă parte, sunt reale împrejurările că prejudiciul a fost într-adevăr recuperat ulterior producerii faptei, chiar dacă a existat o diferență de timp relativ semnificativă între data săvârșii faptei și momentul achitării efective a prejudiciului.
Această împrejurare a fost luată în considerare de către instanța de apel și i s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.b pen. în favoarea acestuia.
Această modalitate de sancționare a inculpatului, respectiv condamnarea sa pentru învinuirea adusă dar cu reținerea circumstanței atenuante, este consemnată de către instanța de recurs ca fiind aspectul cel mai obiectiv aplicabil în speță.
Nu se pot da altor împrejurări chiar favorabile inculpatului o asemenea greutate, încât să se aprecieze în alt fel, respectiv că faptele s-ar fi derulat fără a prezenta pericolul social al unei infracțiuni, inclusiv prin prisma stării de recidivă și antecedente penale concrete ce funcționau față de inculpat.
Instanța de apel a făcut trimitere la toate criteriile înscrise în disp.art.72 pen. considerându-se însă de către instanța de recurs că se poate da o eficiență mai mare circumstanței atenuante reținute mai ales în contextul în care incidente sunt dispozițiile art.83 pen. ce atrag o executare efectivă în regim de detenție a pedepselor sub forma cumulului aritmetic între vechea pedeapsă și cea din prezenta hotărâre.
Așa fiind, un cuantum al sancțiunii concretizat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune apare a fi unul obiectiv, circumscris întregului ansamblu infracțional derulat precum și persoanei inculpatului urmând a se face cuvenitele corecturi raportat la decizia atacată în sensul că procesual recursul inculpatului va fi admis pe considerentele art.38515pct.2 lit.d pr.pen. se va rejudeca cauza, în sensul reducerii pedepsei pentru înșelăciune aplicată acestuia de la 1 an închisoare la 6 luni.
Totodată se va menține revocarea suspendării condiționate raportat la pedeapsa de 1 an închisoare din sentința penală nr.645/2002 a Judecătoriei Cluj N, urmând ca în final inculpatul să execute pedepsele cumulat în total 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție, cu menținerea restului dispozițiilor hotărârii atacate.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de inculpatul domiciliat în C N-,.7B jud.C, împotriva deciziei penale nr.214/A din 29.06.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează parțial, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând cauza sub acest aspect, reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 3, 4 penal, cu aplicarea art.37 lit.a penal și art.74 lit.b penal, art.76 lit.c penal de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.445/2002 a Judecătoriei Cluj -N, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
RED.SM/MB
30.10.09/9 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
