Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.63/R/2010
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița
:-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 211/A/25.11.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.31 alin.2 rap.la art.290 penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 penal cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul alesa al inculpatului, av., fără delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B și partea responsabilă civilmente COM prin lichidator Grup SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar din partea acestuia o cerere prin care inculpatul menționează că-și retrage recursul declarat deoarece în principiu consideră că instanța de apel a luat o decizie corectă. Față de această împrejurare, solicită a se lua act de retargerea recursului inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, față de manifestarea de voință a inculpatului, solicită a se lua act de retragerea recursului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.2265 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B, în baza art.16 raportat la art.215 ind.1 alin.1,2 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la 12 ani închisoare, făcându-se aplicarea art.71,64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală cu referire la art.124 și art.122 lit.d Cod penal a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului constatând intervenită prescripția răspunderii penale a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art.31 raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998, 999, 1000 alin.3 cod civil au fost obligați în solidar inculpații, pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Euro Cereal Com prin lichidator Grup SRL cu sediul în-, -4,.2,.30, sector 3 la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală- cu sediul în- sector 5 sumei de 929.585,035 lei cu majorări de întârziere și penalități de întârziere conform OG 92/2003 de la data când obligațiile au devenit scadente și până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În baza art.17 și 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv cererile de rambursare de TVA nr.619/1998, nr.864/1999, nr.934/1999, nr.985/1999, nr.1014/1999, nr.1054/1999, decontul TVA din 4.05.1995, procesele verbale de control 52363/1995, nr.6372/1998, nr.7982/1999, nr.8219/1999, nr.8610/1999, nr.8752/1999, nr.9066/1999 și declarațiile atașate.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Com prin lichidator Grup SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut, în esență, următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada 1997-1999, prin activități de fraudare a bugetului de stat pe calea rambursărilor nelegale de pentru operațiuni comerciale fictive, prin intermediul firmelor proprii, ori a altor firme în mare parte înființate la inițiativa funcționarilor - au reușit să delapideze suma totală de aproximativ 107 miliarde lei.
Astfel, cercetările penale au dovedit că funcționarii Administrației Financiare a Sectorului 5 B au dobândit sume mari de bani prin intermediul propriilor firme (este chiar situația directorului general și a șefului de serviciu TVA ), dar și cu ajutorul altor persoane, administratori ai unor societăți comerciale cu sediul în sectorul 5
În temeiul unor operațiuni care nu dădeau naștere dreptului de a deduce TVA, funcționarii Administrației Financiare a Sectorului 5, de conivență cu administratorii societăților comerciale, întocmeau documentația necesară și dispuneau rambursările de TVA.
Conform înțelegerii, din sumele obținute ca rambursări de TVA, administratorii societăților beneficiare au predat aproximativ 40-60% inspectorilor care au întocmit dosarele de rambursare.
În consecință, inspectorii Administrației Financiare Sector 5 B, împreună cu directorul general, deși erau obligați să urmărească încasarea TVA și să verifice îndeplinirea condițiilor legale privind rambursările TVA, în complicitate cu administratorii unor societăți comerciale au întocmit înscrisuri false, pe baza cărora au sustras din bugetul statului sume imense de bani, care depășesc 107 miliarde lei, prin mecanismul rambursărilor ilegale de TVA.
Societatea comercială CL- SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J40/5741 din 1.07.1991 având a asociați, și -.
Prin actele adiționale la Contractul și Statutul societății autentificate sub nr.14987 din 3.06.1992 și nr.23586 din 17.08.1992, - și s-au retras din societate, cesionând părțile sociale lui, care, astfel, a devenit unic asociat.
Conform actelor constitutive, SC CL- SRL are ca obiect de activitate operațiuni comerciale cu produse agroalimentare, prestări servicii, operațiuni de import-export, etc.
Activitatea de administrare a societății a determinat contactul nemijlocit dintre și funcționari din cadrul Administrației Financiare Sector 5 B, ocazionat, prin altele și de obligația agentului economic de întocmire și depunere a decontului TVA și a cererilor de rambursare TVA.
În aceste împrejurări a cunoscut-o pe (devenită prin căsătoria cu ) - serviciul TVA în cadrul Administrației Financiare a Sectorului 5 În timp, relația celor doi s-a adâncit, atât pe plan profesional cât și personal. Începând cu 1994 () a îndeplinit, în fapt, funcția de director economic la 21, inițial fiind împuternicită de către să efectueze și operațiuni bancare în numele și pe seama societății - în relațiile cu Banca; pe de altă parte, în 1997, a devenit nașul de al copilului soților și.
Pe fondul acestor relații, împreună cu funcționari din cadrul Administrației Sector 5 B (directorul general, șefii de serviciu), de conivență cu, prin întocmirea și folosirea unor înscrisuri false (procese-verbale de control, declarații contribuabil, documente justificative), uzând de instrumentele contabile și bancare ale societății comerciale CL- SRL, inclusiv conturile deschise la Banca -Română și Banca Agricolă, au sustras din bugetul statului sume de bani prin mecanismul rambursărilor TVA.
a avut știință de procedura de rambursare nelegală a TVA, a urmat-o și a pus la dispoziția funcționarilor date și instrumente contabile pentru ca aceștia să sustragă din bugetul statului sume mari de bani, pe care și l-a însușit.
Evidența contabilă primară a SC CL- SRL era întocmită la punctul de lucru al societății, situat în comuna Jilava, iar documentele centralizatoare erau perfectate de către, în calitate de director economic al societății, ajutată fiind de și, începând cu 1998, de către inculpatul.
Acesta a completat deconturile și cererile de rambursare TVA, în baza balanțelor lunare de verificare puse la dispoziție de către.
După sesizarea Administrației Financiare Sector 5 B prin cererea de rambursare TVA, (în calitate de șef serviciu TVA) și alți funcționari întocmeau întreaga documentație de control, creându-se aparența legalității și temeiniciei, atât a solicitărilor cât și a verificărilor.
Ulterior, aprobarea cererii și transferul banilor în contul bancar al SC CL- SRL erau simple formalități, deoarece directorul general avea cunoștință de întreaga operațiune, pe care a acceptat-o și a susținut-o, fiind de conivență cu și inculpatul.
Marea majoritate a sumelor virate nelegal, cu titlul de rambursare TVA, în contul bancar al SC CL- SRL au fost ridicate în numerar de către.
În perioada 1997-1999 SC CL- SRL a solicitat și obținut de la Administrația Financiară Sector 5 B mai multe rambursări TVA, asemenea cereri fiind înregistrate la următoarele date:
-13.01.1997 solicitând rambursarea sumei de 492 mil. lei;
-29.04.1998 solicitând rambursarea sumei de 443.327.908 lei;
-04.02.1999 solicitând rambursarea sumei de 746.383.117 lei;
-25.03.1999 solicitând rambursarea sumei de 387.862.613 lei;
-23.04.1999 solicitând rambursarea sumei de 657.289.856 lei;
-21.05.1999 solicitând rambursarea sumei de 677.847.555 lei;
-15.06.1999 solicitând rambursarea sumei de 762.641.731 lei.
Astfel, judecătoria a constatat că din ansamblul materialului probator administrat în cauză, a rezultat că fapta inculpatului constând în aceea că a înlesnit, sprijinit și încurajat activitatea funcționarilor Administrației Financiare Sector 5 B de sustragere prin mecanismul rambursărilor de TVA a sumei de 367.535,2780 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.26 raportat la art.215 ind.1 alin.1,2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal, iar faptele inculpatului constând în aceea că a participat la întocmirea unor înscrisuri false atașate la dosarele de rambursare și a determinat pe să falsifice fără vinovăție înscrisuri sub semnătură privată pe care le-a folosit la, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.31 raportat la art.290 Cod penal și art.290 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunile săvârșite de inculpatul, instanța a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani prev. de art-124 raportat la art.122 lit.d Cod penal, faptele fiind săvârșite în perioada 1998-1999, astfel că în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală cu referire la art.124 și art.122 lit.d Cod penal a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului constatând intervenită prescripția răspunderii penale a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art.31 raportat la art.290 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, judecătoria a ținut seama de limitele speciale ale acesteia, de forma continuată a infracțiunii, de agravanta prev. de art.75 lit.a Cod penal, de cuantumul ridicat al prejudiciului și de împrejurarea că acesta nu a fost acoperit, de împrejurarea că inculpatului nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că în baza art.26 raportat la art.215 ind.1 alin.1,2 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 12 ani închisoare, făcând aplicarea art.71, 64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 929.585,035 lei, astfel că, apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998, 999, 1000 alin.3 Cod civil a obligat în solidar inculpații, pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL prin lichidator Grup SRL, la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a sumei de 929.585,035 lei, cu majorări de întârziere și penalități de întârziere conform nr.OG92/2003 de la data când obligațiile au devenit scadente și până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În baza art.17 și 348 Cod procedură penală judecătoria a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv cererile de rambursare de TVA nr.619/1998, nr.864/1999, nr.934/1999, nr.985/1999, nr.1014/1999, nr.1054/1999, decontul TVA din 4.05.1995, procesele verbale de control 52363/1995, nr.6372/1998, nr.7982/1999, nr.8219/1999, nr.8610/1999, nr.8752/1999, nr.9066/1999 și declarațiile atașate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin decizia penală nr.211/A din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Maramureșa admis apelurile penale declarate de inculpatul și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, sentința în temeiul art.379 pct.2 lit."b", art.382 alin.1 din Codul d e procedură penală a fost desființată în totalitate, și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Judecătoria Baia Mare.
Examinând apelurile tribunalul a reținut că prin Decizia penală nr.2502/R/17 decembrie 2007 dată în dosar nr- s-a desființat sentința penală nr.480/5.03.2007, privindu-l pe același inculpat-apelant și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, respectiv Judecătoria sectorului 5 B, astfel că problema competenței de soluționare a cauzei de către judecătorie ca instanță de fond și nu de către tribunal a fost stabilită deja, drept pentru care această cerere în prezenta cale de atac nu mai poate fi primită.
Tot prin decizia mai sus amintită au fost analizate și aspectele invocate de către inculpatul având ca obiect anumite deficiențe în activitatea de urmărire penală și care au constituit obiectul criticilor formulate și în apelul de față.
Din verificarea actelor existente la dosarul instanței de fond, urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare (dosar nr- al Judecătoriei sectorului 5 B), tribunalul a constatat că singurele probe administrate în cauză au fost declarațiile inculpatului (fila 159), precum și depozițiile martorilor (fila 160) și (fila 181) și doar pe baza acestora s-a pronunțat sentința penală nr.2265/23.12.2008, sentință prin care s-a dispus condamnarea apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.200 din Codul d e procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Rezultă deci, din interpretarea acestui text, că probele strânse în această fază servesc doar pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei pentru condamnare.
În faza procesuală a judecății, în acord cu dispozițiile art.289 Cod procedură penală, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești și exercitând un rol activ conform art.287 din Codul d e procedură penală, instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală ca rezultat care să exprime adevărul impus de probele administrate în mod legal.
Din conținutul sentinței atacate cu apel rezultă că prima instanță și-a însușit "in terminis" situația de fapt reținută prin rechizitoriu, constatând vinovăția apelantului-inculpat în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, având astfel în vedere întregul material probator administrat în faza de urmărire penală cu excepția declarației inculpatului și ai celor doi martori reaudiați de instanță.
De asemenea, prima instanță nu a făcut demersuri pentru a asigura readministrarea și a celorlalte probe solicitate de altfel de inculpați prin apărători, mărginindu-se doar la a dispune citarea martorilor din rechizitoriu și a celuilalt inculpat, apelant în cauza de față, fără a lua măsurile procedurale necesare în vederea prezentării acestora în instanță.
Verificând dosarul nr- al Tribunalului București -Secția a 2-a penală s-a constatat că încă din încheierea ședinței publice din 03.10.2007, s-a consemnat mențiunea făcută de apărătorul ales al inculpatului la acel moment referitoare la actualul domiciliu și anume comuna, Șoseaua Pipera-Tunari, nr.86-88, județul I, adresă la care a și fost citat, ulterior, acesta, dar instanța de fond în rejudecare și pe tot parcursul procesului desfășurat în dosarul nr-, l-a citat pe acest inculpat la adresa inițială, din B, sector 1, str. - - nr.7, adresă la care acest inculpat nu mai locuia.
În consecință, tribunalul a constatat că instanța de fond a judecat cauza în condițiile în care inculpatul nu a fost legal citat pe parcursul procesului penal.
Procedându-se în acest mod inculpatul a fost lipsit de beneficiile unui proces echitabil în sensul art.6 paragraf 3 litera d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care îi dă dreptul la administrarea probelor incriminatorii în prezența sa, în ședință publică și în condiții de contradictorialitate.
Este adevărat că potrivit reglementărilor actuale instanța de apel poate ea însăși să suplinească aceste lipsuri potrivit art.378 alin.1 din Codul d e procedură penală, dar toate limitările aduse drepturilor procesuale ale inculpatului, criticate de altfel în mod expres prin motivele de apel, nu pot fi înlăturate deoarece vătămarea dreptului la apărare pe care inculpatul îl are pe parcursul procesului penal dar nu l-a putut exercita în mod efectiv, pentru că nu a fost legal citat, și care constituie motiv de apel în cauza de față, nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere că latura civilă a cauzei a fost soluționată în aceiași manieră ca și latura penală și tot pe baza aceleiași probațiuni care a stat la baza soluției de condamnare a inculpatului, s-a apreciat că motivele de apel mai sus analizate se răsfrâng și asupra modalității de soluționare a laturii civile a cauzei, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a fost prezent la proces și nu și-a putut exercita dreptul la apărare și cu privire la acest aspect.
Pentru toate considerentele mai sus menționate, tribunalul a admis apelurile declarate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică,însă la termenul de astăzi a depus o cerere la dosar prin care arată că își retrage recursul.
Potrivit art.385/4 pr.pen. rap.la art.369 pr.pen. până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de recurs, oricare din părți își poate retrage recursul declarat.
Față de aceste dispoziții și de manifestarea de voință a inculpatei,Curtea va lua act de retragerea recursului formulat în cauză.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și născut la 04.01.10972, domiciliat în B sector 3- -.A.1 și B sector 5- -5.3.69) împotriva deciziei penale nr. 211/A/25.11.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă inculpatul să achite 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Luminița
- - - - - -
GREFIER
Red.IM
Dact./5ex.
Judecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița
