Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 632/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de G și -, împotriva deciziei penale nr.163/A din 29.05.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpații, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1133 din 07.06.2006 a Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpaților:
1.), fiul lui și, născut la 29.12.1968 în Târgu L, jud. M, CNP -, studii 10 clase, cetățenia română, fără loc de muncă, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în B M,-/30, fără forme legale pe-/5, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod pebal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 21]5 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. raportat la art. 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
-cu aplicarea art. 71,64 Cod penal.
2.), fiica lui și, născută la 28.04.1962 în loc., jud. S, CNP -, studii 8 clase, cetățenia română,fără loc de muncă, fără antecedente penale, divorțată, are patru copii minori, domiciliată în B M- A/96, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare:
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
-cu aplicarea art.33 lit. Cod penal.
În temeiul art. 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
-cu aplicarea art.71,64 Cod penal.
3.), fiica lui și, născută la 28.04.1962 în B M, CNP -, studii 4 clase, cetățenia română, fără loc de muncă, fără antecedente penale, căsătorită, doi copii minori, domiciliată în B M,-/5, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
4.), fiica lui și, născută la 4.06.1981 în B M, CNP -, fără studii, cetățenia română, fără loc de muncă, fără antecedente penale, divorțată, domiciliată în B M,-/2, fără forme legale pe-/5, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev.de art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate în cauză și au fost obligați inculpații și în solidar la plata către partea civilă, domiciliată în BM, -/10, jud. M, a echivalentului în lei la data plății a sumei de 7000 USD, reprezentând despăgubiri civile.
S-a dispus anularea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară autentificate sub numerele:
- 2274 din 07.12.2001 de și respectiv sub nr. 3459 din 14.12.2001 de.
- 803 din 11.03.2002 de .
- 1059 din 31.03.2003 de și,respectiv, sub nr.1639 din mai 2003 de.
- 2008/09.06.2003 de.
- 1589/13.05.2003 de.
- 1710/20.05.2003 de.
- 44/08.01.2004 de.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de părțile civile.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să plătească fiecare câte 2.500.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare părții civile, domiciliat în Târgu L,-, județul M, și câte 2.500.000 ROL, cu același titlu, părții civile, domiciliată în B M,-/20, fără forme legale în B M,-/7 și Târgu L,-, județul
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă, domiciliată în B M,-/15 a sumei de 34.500.000 ROL cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să plătească fiecare câte 5.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare părții civile, domiciliată în B M,-/8.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă, domiciliat în B M,-/20 a sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 24.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
1.În cursul lunii decembrie 2001, aflându-se într-o situație financiară dificilă, partea vătămată s-a hotărât să solicite un împrumut de 3000 de dolari. În acest sens, în data de 7 decembrie 2001, găsind în ziarul " Mului" un anunț care menționa " valută. Garanții notariale", a sunat la numărul de telefon respectiv, luând,astfel, legătura cu inculpata. Aceasta s-a oferit să-i împrumute suma solicitată și, după ce s-a prezentat la domiciliul părții vătămate, au plecat împreună, cu un taxi, spre Palatul de Justiție pentru a scoate extrasul CF al imobilului.
La un moment dat, inculpata i-a cerut șoferului să oprească,în autoturism urcând inculpatul, prezentat ca fiind un prieten cu "relații", care le va ajuta la perfectarea actelor.
În câteva minute inculpatul a obținut extrasul de carte funciară, în continuare toți trei deplasându-se la Biroul Notarului Public, unde s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2274 din 07.12.2001 între partea vătămată și inculpata ( 40 ), suma menționată fiind de 6000 USD și nu de 3000 USD, cât fusese înțelegerea.
Partea vătămată le-a cerut explicații inculpaților, întrebându-i de ce nu s-a trecut suma reală, aceștia răspunzându-i că "așa se obișnuiește",menționarea unei sume mai mari fiind o "garanție că se vor restitui banii".
Partea vătămată a primit atunci suma de 2500 USD,urmând ca, a doua zi, să primească de la inculpată diferența de 500 USD.
La circa o oră după ce a ajuns acasă, partea vătămată a fost căutată de către inculpata, care i-a solicitat restituirea sumei de 1000 USD, motivând că are de achitat urgent vama pentru un autoturism, împrejurare în care, fără a se întocmi vreun înscris, i-a dat suma cerută, de față fiind martora (254-9030/04).
Fără a-i înapoia această sumă și fără a-i da diferența de 500 USD, inculpata i-a spus ulterior părții vătămate că trebuie să plece în Italia, îndemnând-o să se adreseze inculpatului pentru rezolvarea problemei. Astfel, aceasta l-a contactat pe, solicitându-i diferența de bani, inculpatul oferindu-se să-i împrumute personal suma de 1000 USD.
În acest sens, după obținerea unui nou extras CF, inculpatul a condus-o pe partea vătămată la Biroul Notarial, timp în care martorii și - ( 254,253,-9030/04) așteptau într-un local din apropiere, încheindu-se contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 3459 din 14.12.2001, termenul de restituire fiind tot până la 7.02.2002, însă suma trecută ca fiind împrumutată a fost de 4000 USD și nu de 1000 USD,ca în realitate ( 41 ).
Partea vătămată a primit asigurări de la inculpat că este datoare doar cu suma de 1000 USD, care a semnat contractul ca împuternicit al inculpatei.
Inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la aceste aspecte, susținând inițial ( 318 ) că, nefiind în localitate, a aflat ulterior de încheierea celor două contracte, pentru ca-n cursul cercetării judecătorești (171 9030/04) să arate că a intermediat întâlnirea celor două părți, așteptând afară la încheierea primului act.
În cursul lunii ianuarie 2002, inculpata contactat- telefonic pe partea vătămată, solicitându-i restituirea sumei de 10.000 USD, fiind însă dispusă "să lase la 8000", pentru a radia ipoteca. Partea vătămată s-a opus, susținând că va restitui suma împrumutată de 2500 USD, plus dobânda de 500 USD,fără vreun rezultat, astfel că inculpata a amenințat-o cu evacuarea din imobilul cu care garantase.
Dându-și seama că a fost înșelată, partea vătămată a plecat la martorul (270-9030/04), căruia i-a solicitat să-i împrumute suma de 8000 USD, însă, deoarece inculpata s-a răzgândit, cerând din nou 10.000 USD pentru radierea ipotecii, a fost nevoită să-i vândă acestui martor apartamentul.
2.În cursul lunii martie 2002, având nevoie de 2500 USD, partea vătămată s-a hotărât să solicite un împrumut, astfel că a sunat la un număr de telefon publicat în presa locală, luând legătura cu o persoană care s-a recomandat "-". Dându-și întâlnire, acesta l-a pus în legătură pe cu inculpații și.
Inculpatul s-a oferit să-l împrumute cu suma respectivă, însă va trebui să garanteze cu un imobil. În acest sens, partea vătămată a căutat-o la domiciliu pe partea vătămată, ce deținea un imobil în B M, pe-/20, iar aceasta a fost de acord să-l ajute, respectiv să garanteze împrumutul cu apartamentul său.
La data de 11.03.2002, la., s-au făcut atât dezbaterea succesorală de pe urma defunctului ( 82,83 ), fostul soț al părții vătămate, cât și contractul de împrumut cu garanție imobiliară ( 81- ).
La biroul notarial au fost prezenți părțile vătămate, și inculpații și, iar contractul s-a întocmit pe suma de 6000 USD și nu 2500 USD cât era în realitate, fără ca acest lucru să fie adus la cunoștința vreuneia dintre părțile vătămate. De asemenea, în calitate de împrumutător a fost trecută inculpata. Pe de altă parte, cu toate că înțelegerea a fost ca termenul împrumutului să fie de 6 luni, în contract s-a stipulat scadența la 11.05.2002, adică un termen de 2 luni.
Partea vătămată nu a citit înscrisul, bazându-se pe afirmațiile părții vătămate cu privire la suma de 2500 USD, însă nici acesta nu l-a citit deoarece nu figura ca parte. După încheierea actului notarial, inculpatul i-a dat părții vătămate 2200 USD și 600.000 lei, spunându-i că diferența până la 2500 USD o reprezintă taxele notariale pe care le-ar fi achitat personal.
Într-un local din apropiere,la solicitarea numitului "-", motivată de intermedierea afacerii, partea vătămată îi dă acestuia suma de 100 USD.
Ulterior, după citirea contractului de împrumut, să constate că acesta cuprinde altă sumă și un alt termen decât cele convenite, urmare constatării partea vătămată l-a căutat pe inculpat, care l-a liniștit, spunându-i că-i va solicita doar suma împrumutată, respectiv 2500 USD, iar suma înscrisă este doar o garanție a restituirii împrumutului.
Deoarece era sunat insistent de către inculpata, amenințându-l că va lua legătura cu executorul judecătoresc iar partea vătămată va fi evacuată din imobil, s-a deplasat în B M, întâlnindu-se în fața Pieței cu inculpata, căreia i-a înmânat suma de 250 USD.
În aceeași perioadă, inculpata a procedat la fel și cu partea vătămată, de la care a obținut suma de 500 USD, de față fiind martora (559 verso -9030/04; 110-), bani pe care partea vătămată îi împrumutase de la martorul (255-9030/04).
La circa o săptămână, la presiunile inculpatei, partea vătămată a mers la domiciliul părții vătămate, unde, în prezența acesteia din urmă și a martorei, i-a dat inculpatei suma de 300 USD.
Pe urmă, la începutul lunii mai 2002, fiind din nou amenințat de inculpată, i-a mai dat acesteia suma de 1000 USD, fără a se încheia vreun act, prezenți fiind partea vătămată, inculpatul și martorii și ( 271 -9030/04).
Ulterior remiterii acestor sume, inculpata l-a sunat pe, spunându-i să-i dea diferența până la 6000 USD, plus dobânda, prevalându-se de conținutul actului notarial, amenințând din nou cu evacuarea părții vătămate .
Pentru a evita acest lucru, pe la sfârșitul lunii mai 2002, martorul, fiul părții vătămate, s-a întâlnit cu inculpații și la domiciliul părții vătămate și, în prezența acesteia, a martorei și a lui, i-a înmânat inculpatului suma de 5600 USD, urmând ca a doua zi să se întâlnească pentru radierea ipotecii.
Cu toate acestea, inculpații nu s-au prezentat la întâlnire, iar după ce telefonic au susținut că totul se va rezolva, și-au închis telefoanele mobile. Ulterior, martorul a contactat-o telefonic pe inculpată care a solicitat încă 2500 USD ( 102, verso,), susținând că după achitarea acesteia va fi de acord cu radierea ipotecii.
Acest lucru nu s-a realizat, astfel că, la 5.08.2002, executorul judecătoresc a somat-o pe partea civilă să predea imobilul care fusese adjudecat la 19.07.2002 de către inculpata, potrivit actului de adjudecare din 22.07.2002 (85,84 ).
Cu ocazia audierilor și a confruntărilor, inculpații și au relatat o cu totul altă stare de fapt, ultima afirmând că partea vătămată, care a căutat-o la domiciliu,i-ar fi solicitat ei să o împrumute cu 2500 USD, (342,348 ), iar că inculpatul, cu care era certată în acea perioadă, n-ar fi fost de față nici la întâlnire, nici la notariat (344,349 ),acesta necunoscând, de altfel, că ea a împrumutat-o pe ( 350).
Declarațiile inculpatului sunt, de asemenea, contradictorii. După ce a precizat că n-a intrat în biroul notarial ( 317,327 verso-),în cursul cercetării judecătorești (171 verso-9030/04) a susținut că,de fapt, a fost de față la încheierea contractului la rugămintea părții vătămate.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că pe acesta l-a întâlnit la Palatul de Justiție, având proces pentru pământ, și că atunci s-a oferit să-l ajute cu bani, urmând ca, a doua zi, respectiv 11.03.2002, suma să-i fie dată de prietena sa, inculpata, cu care-i va face cunoștință .(322-du.p. ),pentru ca, în altă declarație, să susțină că s-a întâlnit întâmplător în luna martie 2002 în zona Palatului de Justiție, cu inculpata care i-a spus că atunci întocmește un contract de împrumut,cu acea ocazie văzându-l și pe, împrumutătorul, pe care-l știa din Târgu (327 verso.).
În instanță, însă, inculpatul a precizat că inculpata l-a sunat spunându-i că unei doamne îi trebuie 6000 USD, că ea are doar 5000 și să contribuie el cu 1000,astfel că s-a întâlnit cu inculpata, care era împreună cu părțile civile și, întîlnirea având loc în cofetăria, pe ultimul recunoscându-l ca fiind din Tg.L (171-verso-9030/04).
3. În cursul lunii martie 2003, partea vătămată a avut nevoie de 30.000.000 lei pentru aoa juta pe sora ei, martora (308-9030/04), motiv pentru care a sunat la un număr de telefon publicat într-un anunț din ziar. Astfel,a luat legătura cu inculpatul care i-a spus că poate să o împrumute cu suma necesară. Cei doi și-au dat întâlnire în oraș, însă, fiind într-o zi de vineri, a fost prea târziu pentru a mai scoate extrasul CF necesar întocmirii contractului de împrumut cu garanție imobiliară. Cu toate acestea,inculpatul i-a dat părții vătămate suma de 30.000.000 lei, fără nici un act, câștigându-i astfel încrederea și înțelegându-se să se întâlnească luni pentru întocmirea documentelor necesare.
La data convenită, cei doi s-au deplasat la., unde toate actele erau redactate, și au semnat contractul nr.1059/31.03.2003, prin care partea vătămată a garantat cu apartamentul din B M,-/15 (303 -.).
În contract, însă, a fost trecută suma de 7000 euro, în loc de suma de 30.000.000 lei, cât se împrumutase în realitate, partea vătămată cerând explicații în acest sens. Aceasta a acceptat răspunsul inculpatului în sensul că așa se obișnuiește,că pe sume mici nu se pot face acte notariale și că totul este o formalitate, apoi a semnat actul, iar inculpatul i-a mai dat suma de 20.000.000 lei, ca să fie" suma ".
În cursul lunii mai, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată la serviciu, spunându-i că are o problemă și că o roagă să-l ajute. Astfel, i-a explicat că banii pe care îi rulează aparțin,de fapt, cumnatului său, aflat în Italia și că, fără știrea acestuia, din banii respectivi și-a cumpărat un autoturism, iar pentru justificarea lipsei lor a rugat-o pe partea vătămată să accepte întocmirea unui contract "formal" de împrumut,din care să reiasă că ea ar fi primit de la inculpat suma de 6000 euro. Inculpatul a asigurat-o că totul este doar pentru a se justifica în fața cumnatului său.
În această conjunctură, partea vătămată a semnat contractul de împrumut nr.1639 din mai 2003 ( ziua nici măcar nu a fost menționată de către biroul notarial, 304--p. ), garantându-se cu același apartament, iar la termenul de restituire având menționată aceeași dată cu cea din primul act, respectiv 31 mai 2003 ( 303 ).
La începutul lunii iunie 2003, inculpatul a căutat-o la serviciu pe partea vătămată, sub pretextul că s-a modificat legislația fiscală, iar el trebuie să plătească taxe foarte mari pentru ipoteca apartamentului, motiv pentru care i-a cerut ori să restituie toți banii, respectiv cei 13.000 de euro, potrivit celor două contracte, ori să încheie un contract de vânzare-cumpărare, tot " formal ", pentru apartamentul în cauză.
Fiind refuzat, inculpatul a amenințat-o pe cu evacuarea, prevalându-se de actele notariale, insistând că totul este doar formal.
În această stare de tensiune psihică, partea vătămată a semnat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2008/9.06.2003 de ,(302-), însă, a refuzat părăsirea apartamentului, imobil pe care inculpatul l-a revândut în ziua imediat următoare, respectiv 10.06.2003, contractul fiind încheiat la același birou notarial ( 305-).
Inculpatul, care a susținut că partea vătămată i-a propus garantarea împrumutului cu apartamentul ei ( 172-9030(04), a negat că ar fi fost vreodată la serviciul acestei părți ( 172 verso -9030/04), însă, potrivit extrasului unei liste emise de SC SA B M, Serviciul Control Poarta nr.1, acesta a vizitat-o pe în timpul programului de lucru în datele de 7.05.2003, 9.06.2003 și 13.06.2003 /( 272-9030/04).
4. În data de 12.05.2003, având nevoie de bani, partea vătămată a sunat la un număr de telefon luat dintr-un anunț din " Mului", în care se oferea valută cu garanții imobiliare, luând legătura, astfel, cu inculpatul,care, pentru împrumutul solicitat, de 500 euro, i-a cerut să garanteze cu imobilul ei.
Aceștia s-au întâlnit în oraș, împrejurare în care inculpatul i-a prezentat-o părții vătămate pe inculpata, spunând că,de fapt, aceasta o va împrumuta cu bani, deoarece el împrumutase pe altcineva.
Inculpata i-a înmânat inculpatului suma de 500 euro, iar acesta i-a dat părții vătămate suma de 100 euro, urmând ca, a doua zi, să se întâlnească la BN., unde vor întocmi contractul de împrumut.
Astfel, în 133.05.2003, partea vătămată s-a întâlnit cu acești inculpați în fața biroului notarial, unde inculpatul i-a spus că va fi întocmit un contract de împrumut pentru suma de 3000 de euro,ca o garanție și că nu se pot încheia acte notariale pe sume mici.
De asemenea, inculpatul i-a cerut părții vătămate ca, în cazul în care va fi întrebată de notar, să susțină că a primit suma de 3000 de euro.
Primind asigurări că suma reală va fi doar de 500 euro, partea vătămată a semnat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1589/13.05.2003, încheiat între inculpata și ( 157-).
După ieșirea de la notar, inculpatul i-a spus părții vătămate să meargă liniștită acasă, că-i va da restul de bani mai târziu. Partea vătămată a plecat la domiciliu, iar a doua zi a fost căutată de inculpata, care i-a mai dat suma de 50 euro, promițându-i că în cel mai scurt timp va primi toți banii.
Cu toate acestea însă, contractul fiind semnat cu scadența la 10 zile, inculpata a sunat-o în scurt timp pe partea vătămată, cerându-i restituirea sumei de 3000 de euro, stipulată-n contract, 2500 reprezentând împrumutul iar 500 dobânda.
Întrucât partea vătămată a refuzat, invocând că a primit doar 150 de euro, inculpata a amenințat- că o va lăsa fără imobil, spunând că i-a dat inculpatului suma de 500 euro pentru a-i fi înmânați ei și n-o interesează dacă și cât a primit de la acesta.
La scurt timp, partea vătămată a fost sunată de inculpat, care îi solicită să-i dea inculpatei urgent banii, deoarece dacă află de împrumut soțul acesteia, îi omoară pe toți.
Partea vătămată i-a spus că-i restituie inculpatei suma primită, respectiv 150 de euro, însă inculpatul a continuat cu amenințările.
În cele din urmă, inculpații au solicitat executarea silită, imobilul fiind adjudecat la licitație publică de către inculpata ( 162-181 ).
Inițial, la 24.06.2003, ( 324 -) inculpatul a descris că, pe la începutul lunii martie 2003, fost sunat pe mobil de către partea vătămată, care i-a solicitat împrumutul unei sume de bani, propunându-i acesteia să-i facă legătura cu inculpata, iar ulterior, în declarația din 17.05.2004 ( 318 verso- ), să susțină altceva,atât în privința sumei, cât și a modului de contactare.
Pe de altă parte, în cursul cercetării judecătorești ( 172 verso- 9030/04), inculpatul a menționat că,de fapt, a cunoscut-o pe partea vătămată într-un magazin din B Sprie, unde aceasta vindea telefoane mobile, împrejurare în care a aflat că ar avea nevoie de bani și că, la insistențele acesteia, i-a prezentat-o pe inculpată.
5. În luna mai 2003, partea vătămată s-a hotărât să achiziționeze un autoturism marca, cu suma de 2200 euro, de la un fost coleg de serviciu,.
Pentru că nu dispune atunci de bani, s-a hotărât să ia împrumut, având certitudinea că va primi banii necesari pe de ordonanța în urma desființării fostului loc de muncă, unde fusese angajată în calitate de contabilă.
Astfel, în data de 19.05.2003, a sunat la un număr de telefon găsit într-un anunț din "Graiul Mului" și a discutat cu inculpatul, care i-a comunicat condițiile acordării împrumutului, în sensul garantării acestuia cu un imobil.
A doua zi, aceștia se întâlnesc, iar inculpatul, care era însoțit de inculpata, i-a spus părții vătămate că este necesar să se încheie un contract de împrumut cu garanție imobiliară.
Căzând de acord, după obținerea extrasului CF, la insistențele inculpatului, s-au deplasat toți la Biroul Notarial -.
Inculpatul i-a zis părții vătămate că vor întocmi un contract pe suma de 10.000 euro, care să corespundă cu valoarea aproximativă a apartamentului, iar ulterior vor încheia un contract sub semnătură privată pe suma solicitată ca împrumut (2200 euro), explicându-i că cifra din actul notarial se trece doar formal pentru a asigura recuperarea banilor.
Acceptând explicația inculpatului, partea vătămată a semnat contractul cu împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1710 din 20.05.2003 ( 202-).
După ce au ieșit de la notar, partea vătămată i-a solicitat inculpatului cei 2200 euro, insă, acesta, în prezența inculpatei, a răspuns că nu-i are asupra sa, urmând a-i recupera de la alți "datornici".
În acest sens, s-au deplasat toți trei către Agenția CFR B M, unde s-au întâlnit cu niște tineri, despre care inculpatul a afirmat că-l vor însoți la C pentru recuperarea unei sume de bani.
A doua zi, inculpata a sunat-o pe partea vătămată, spunându- să stea liniștită că inculpatul este în C și va veni cu banii.
Din acea zi, aproximativ 3 săptămâni partea vătămată a încercat zadarnic să-i contacteze pe inculpați, apoi, într-una din zile a fost sunată de inculpata care i-a spus că atât ea cât și inculpatul nu sânt în țară, dar urmează să revină în România.
Pe urmă, inculpata a sunat-o din nou, cerându-i părții vătămate ca, în cazul în care va fi căutată de inculpat, să-i spună acestuia că a primit 8000 de euro de la ea, aspect cu care nu a fost de acord, motiv pentru care inculpata i-a închis telefonul.
La scurt timp, partea vătămată a fost sunată de inculpat, care i-a spus că știe de la inculpata că aceasta din urmă i-ar fi dat 8000 de euro. l-a contrazis, însă inculpatul i-a replicat că o cunoaște de mult pe inculpată, iar aceasta nu minte,adică el este convins că cei 8000 de euro s-au dat. În același timp, inculpatul i-a propus părții vătămate să primească de la el suma de 2000 de euro,corespunzătoare contractului încheiat.
Dându-și seama că a fost înșelată, partea vătămată a relatat situația familiei ( 344,346,347 -9030/04) și colegelor de serviciu, martorele ( 409 9030/04) și ( 389-9030/04), prima dintre aceste martore asistând și la unele convorbiri telefonice dintre partea vătămată și inculpați.
După ce inculpatul a demarat procedura executării silite, soțul și tatăl părții vătămate, martorii ( 344-9030/04) și Cota - (347-9030/04) au avut o întrevedere cu acesta, care le-a spus că se mulțumește șu cu mai puțin, între 8000 și 8500 de euro.
Inculpatul a susținut în cursul urmăriri penale că inculpata n-a fost prezentă la nici o întâlnire dintre el și partea vătămată ( 315-),iar această inculpată a arătat că în cursul anului 2003 n-a părăsit România, că pe partea vătămată nu o cunoaște, iar pe îl știe doar din vedere ( 336,337 -).
Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la 15.07.2004, verificându-se baza de date a, cei doi inculpați au ieșit din România în data de 3.06.2003 prin Pc.FD.,cu autoturismul -, întorcându-se în țară în 6.06.2003, cu aceeași mașină.
6. La sfârșitul anului 2003, partea vătămată Filla l-a cunoscut întâmplător pe inculpat în târgul auto din B După câteva discuții, inculpatul i-a propus să se asocieze pentru a cumpăra mașini din Austria, pe care ulterior să le revândă în țară, iar câștigul urmând a fi împărțit în mod egal.
Partea vătămată a răspuns că nu dispune de bani, însă inculpatul a afirmat că are el și că îl ia în afacere dacă va garanta cu un imobil. În aceste condiții, i-a propus să încheie un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului, în mod formal, iar după vânzarea autoturismelor actul se va anula.
Astfel, în data de 8.01.2004, s-a întocmit contractul nr. 44 autentificat sub nr. 44/8.01.2004 de ( 251- ),potrivit căruia, pentru suma de 120.000.000 lei, partea vătămată (ce declarase, la solicitarea inculpatului, că este necăsătorit), i-a vândut lui apartamentul, urmând ca intrarea în posesie de fapt să aibă loc la 20.01.2004, dată de la care respectivul act devine titlu executoriu pentru evacuare.
Pentru justificarea contractului de vânzare - cumpărare, după întocmirea acestuia, inculpatul l-a invitat pe partea vătămată într-un apartament situat pe B-dul B din B M, unde, după ce i-a oferit băuturi alcoolice, l-a pus să semneze acte sub semnătură privată prin care să recunoască faptul că ar fi dator cu o sumă echivalentă contravalorii apartamentului.
În data de 8.02.2004, inculpatul l-a căutat pe partea vătămată și i-a zis că a doua zi vor merge în Austria după autoturisme.
Astfel, în dimineața de 09.02.2004, aceștia, împreună cu martorul (450-9030/04) au ieșit din țară prin Vama, oprindu-se lângă, deplasarea făcându-se cu autoturismul -.
A doua zi, la ieșirea dintr-un local, inculpatul a afirmat că banii lăsați în torpedou pentru achiziționarea autoturismelor au dispărut, simulând furtul acestora, împrejurare în care, fără a fi anunțată poliția, s-au reîntors în țară.
La câteva zile, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să părăsească de urgență apartamentul întrucât îl vânduse unei terțe persoane, respectiv martorului ( 466-9030/04).
Deși, a negat înțelegerea avută cu partea vătămată, susținerile acestuia din urmă au fost confirmate prin probele administrate, chiar și martorul inculpatului arătând că "inculpatul s-a oferit să acorde un împrumut, care trebuie garantat inițial cu o mașină pentru ca ulterior, cu titlu de garanție, să fie oferit un apartament, cel în legătură cu care s-au încheiat, în fapt, formele de vânzare-cumpărare (548-9030/04).
Caracterul fictiv și intenția de a frauda sunt relevate pe deplin și prin faptul vânzării subsecvente a imobilului de către inculpat unui terț, la data de 14.02.2004, chiar mai înainte de derularea pretinsei afaceri cu autovehicule de la începutul lunii februarie 2004.
Inculpatul a susținut că n-a fost niciodată împreună cu partea vătămată în Ungaria, insă, conform procesului verbal din 8.07.2004, în data de 9.02.2004, a ieșit din țară prin Vama, fiind însoțit de Filla și de (309-).
Pe de altă parte, un alt aspect demn de luat în considerare este faptul că partea vătămată Filla suferă de afecțiuni care au o influență majoră asupra discernământului (254-268 ), fiind ușor captat de către inculpat, care, așa cum rezultă din întreaga probațiune, a indus în eroare, în mod aproape identic, mai multe persoane.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal. (pct. 1 rechizitor) și respectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 malin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. (2 rechizitor).
S-a considerat că faptele inculpatului descrise la pct. 3, 4,5 și 6 din rechizitor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. S-a considerat că în drept fapta inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în cazul lui.(4 rechizitor).
Fapta inculpatei s-a considerat că în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1 și 3 Cod penal. (5 rechizitor).
Pentru fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite de inculpații ( 6 fapte ) și ( 2 fapte ), s-a dispus condamnarea lor la câte o pedeapsă cu închisoarea menționate în dispozitiv, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal le-au fost aplicat pedepsele cele mai grele respectiv 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor s-a ținut cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările comiterii lor, scopul urmărit, urmările produse, pericolul social sporit relevat și de valoarea însemnată a prejudiciilor și atitudinea nesinceră a acestor inculpați, care justifică aprecierea că executarea în regim de detenție a pedepselor de 3 ani și, respectiv de 1 an și 6 luni, cu aplicarea art. 71,64 Cod penal, sunt de natură să asigure scopul preventiv enunțat de legiuitor.
Criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal au fost avute-n vedere și la stabilirea și aplicarea pedepselor inculpatelor și, în privința cărora, ținând cont de participarea acestora la comiterea infracțiunilor, fiind îndeplinite condițiile art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării, stabilind câte un termen de încercare pentru fiecare, considerând că scopul sancțiunilor poate fi atins chiar fără privare de libertate.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția cestora asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, rap.la.art.1003 Cod civil, inculpații și au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile în cuantum de 7000 USD părții civile, reprezentând diferența dintre suma împrumutată și cea restituită efectiv inculpaților.
Având în vedere că încheierea contractelor cu părțile civile a fost determinată de manoperele dolosive folosite de inculpați, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.960 cod civil cu privire la dol, viciu de consimțământ care atrage nulitatea actelor juridice întocmite.
În consecință, văzând și dispozițiile art.14 alin.3 lit. a, art.170 și art.348 Cod procedură penală, s-a dispus, potrivit dispozitivului, anularea contractelor de împrumut și de vânzare -cumpărare încheiate între părțile civile și inculpați.
Întrucât s-a apreciat că nu există raport de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciile reclamate de părțile civile (prin vânzarea de către aceasta a imobilului sub prețul pieței) și (constând în suma necesară întreținerii părții civile ), s-au respins aceste pretenții civile.
De asemenea, s-a dispus anularea contractului de împrumut încheiat între partea civilă și inculpata, și respingerea cererii părții civile privind plata unor despăgubiri bănești.
S-a apreciat că disconfortul psihic cauzat părților civile prin implicarea acestora în procese civile sau penale și nici starea de nesiguranță creată prin posibilitatea evacuării din imobile nu justifică o reparație morală sub forma despăgubirilor pentru daune morale, astfel că nu au fost acordate sumele pretinse cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și solicitând achitarea lor de orice penalitate în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală în principal, iar în subsidiar art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală invocând împrejurarea că vânzarea - cumpărarea unor imobile cu acte întocmite la notar nu poate semnifica săvârșirea unei infracțiuni cu atât mai puțin a aceleia de înșelăciune și că nu se poate acredita ideea că părțile vătămate nu știau ce semnează atâta vreme cât notarii care au încheiat respectivele acte nu au fost trimiși în judecată.
A declarat apel și inculpata solicitând în baza acelorași temeiuri mai sus arătate achitarea sa de orice penalitate invocând că faptele pentru care a fost condamnată nu sunt de natură penală precum și faptul că probatorul administrat nu a dovedit că le-a indus în eroare pe părțile vătămate astfel că nu se poate reține latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
A declarat apel partea civilă solicitând obligarea în solidar a inculpaților și la plata sumei de 15.000 lei ron, reprezentând costul întreținerii părții civile care a fost evacuată din apartamentul obiect al vânzării - cumpărării intermediat de cei doi inculpați precum și la plata sumei de 50.000 lei ron daune morale. S-a solicitat extinderea apelului declarat de această parte civilă și în ceea ce o privește pe partea civilă solicitându-se constatarea nulității tuturor contractelor și stabilirea situației anterioare respectiv anularea actelor subsecvente întocmite și anume actul de adjudecare nr. 212/2002 încheiat de executorul judecătoresc G și contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub numărul 3152/2002 și 3222/2002 ambele întocmite de BNP, și restabilirea situației în cartea funciară.
Au declarat apel și părțile civile și Filla solicitându-se anularea contractelor 2028/10.06.2003 precum și anularea contractului din 14.01.2004.
Prin decizia penală nr.163 din 29 mai 2007 Tribunalului Maramureș, s-au admis în parte apelurile penale declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1133/7.06.2006 a Judecătoriei Baia Mare, precum și apelurile părților civile, împotriva aceleiași sentințe penale, iar în baza art. 373 din Codul d e procedură penală s-au extins efectele apelurilor părților civile și cu privire la părțile civile Filla și și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. din Codul d e procedură penală s- desființat în parte hotărârea atacată și în consecință, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
S-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 51/14.01.2004 încheiat de BNP, nr. 2028 din 10.06.2003 încheiat de BNP, nr. 3152/2002 încheiat de BNP, nr. 3222/2002 încheiat de BNP și actul de adjudecare nr. 212/2002 al Biroului executorului judecătoresc G din dosarul execuțional nr. 212/2002.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatele, și ca tardiv apelul declarat de partea civilă Filla, împotriva aceleiași sentințe penale.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală inculpatele și au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare ocazionate la stat în apel în sumă de câte 40 lei.
Conform art. 193 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare astfel:
- pe inculpatul la 1000 lei către partea civilă și la 500 lei către partea civilă Filla;
- pe inculpații și la câte 250 lei către partea civilă.
- pe inculpații și la câte 250 lei către partea civilă și la câte 250 lei către partea civilă.
Conform art. 192 alin. 3 restul cheltuielilor judiciare ocazionate statului au rămas în sarcina acestuia iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în pofida poziției de nerecunoaștere a faptelor, manifestată de toți inculpații apelanți, vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați este pe deplin dovedită de întreaga probațiune administrată în cauză.
Această vinovăție rezultă din modalitatea în care au procedat inculpații (anunț în ziar în sensul că acordă împrumuturi cu dobândă, discuțiile anterioare încheierii contractelor de vânzare - cumpărare purtate cu părțile vătămate în care se vehiculau alte sume decât cele stabilite inițial, remiterea sumelor de bani la alte date decât cele stabilite și în alte condiții decât cele stabilite) modalitate descrisă amănunțit de părțile civile în declarațiile date în faza de urmărire penală cât și în instanță.
În marea majoritate a cazurilor inculpatul - apelant, uneori cu complicitatea celorlalte inculpate, a determinat părțile civile să încheie contracte civile disimulate sub forma unor contracte de vânzare - cumpărare în baza cărora părțile civile să fie creditate cu anumite sume de către inculpat și chiar dacă acesta a negat această înțelegere probele administrate (declarațiile martorului ) au confirmat-
Caracterul fictiv al contractelor și intenția de a frauda sunt relevate pe deplin de vânzările subsecvente ale imobilelor de către acest inculpat unor terțe persoane (situația numitului ) precum și de faptul că deși părțile civile au restituit integral unora dintre inculpați sumele efectiv împrumutate dar și dobânzi cămătărești (situația părții civile ).
În consecință, nu se justifică solicitarea nici unuia dintre inculpații - apelanți de a fi achitați de orice penalitate astfel că soluția de condamnare a acestora a fost menținută ca legală și temeinică.
Sentința este însă criticabilă sub aspectul împrejurării că referitor la inculpații și, condamnați la o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate, instanța a dispus aplicarea pedepsei accesorii interzicerii tuturor drepturilor prev. de art. 64 Cod penal și nu doar a art. 64 lit. a-c Cod penal așa cum era corect.
Sentința este însă criticabilă și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei pentru că instanța de fond nu a dispus anularea tuturor contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de către inculpați iar în unele situații se impunea și anularea actelor subsecvente ale acestora.
Astfel, deși s-a solicitat în mod expres în constituirile de parte civilă instanța a omis să se pronunțe cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare nr. 51/14.01.2004 încheiat de BNP, nr. 2028 din 10.06.2003 încheiat de BNP, nr. 3152/2002 încheiat de BNP, nr. 3222/2002 încheiat de BNP și actul de adjudecare nr. 212/2002 al Biroului executorului judecătoresc G din dosarul execuțional nr. 212/2002.
Aceasta deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 998 Cod civil art. 14 alin. 3, art. 170 și art. 348 din Codul d e procedură penală instanța era obligată să rezolve în totalitate acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, iar dispozițiile legale enunțate statuează asupra reparării în natură a prejudiciului prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, instanța de fond trebuia să ia în considerare Decizia nr. 3100/2001 pronunțată de în care se arată că în cazul în care urmare înșelăciunii a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare iar dobânditorul bunului vinde la rândul său acel bun prin contract, unui cumpărător de bună credință, ambele contracte trebuie anulate ca măsuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiune reglementat de dispozițiile legale enunțate, precum și jurisprundența în materie consacrată prin decizia enunță, tribunalul a apreciat că apelurile declarate de părțile civile și sunt fondate și că se justifică extinderea efectelor acestora și cu privire la părțile civile și Filla, (chiar dacă acesta din urmă a declarat apel cu depășirea termenului legal prevăzut de lege iar apelul acestuia a fost respins ca tardiv).
Tribunalul a procedat în acest mod, respectiv a extins efectele apelului și cu privire la cele două părți civile menționate mai sus, (una dintre ele nu a declarat apel, iar cealaltă l-a declarat tardiv pentru că în practica judiciară s-a considerat în mod temeinic că deși legea nu prevede în mod expres poate beneficia de extindere nu numai o parte care nu a exercitat o cale de atac ci și cea care a exercitat-o însă tardiv deoarece nu i se putea crea acesteia din urmă o situație mai grea.
Ar fi iO.bil ca o parte care a rămas pasivă nedeclarând apel să beneficieze de extinderea apelului făcut de o parte din același grup procesual, iar părții care a introdus apel după expirarea termenului legal să i se refuze acest beneficiu (în acest sens este Decizia nr. 264/1995 - Curtea de Apel București - Secția a I-a penală).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatii, si și către părțile civile și, iar prin decizia 771 din 20 decembrie 20078 Curții de APEL CLUJ s-a admis doar recursul părții civile cu privire la omisiunea acordării despăgubirilor civile ce reprezintă cuantumul chiriei în perioada august 2003 până în prezent, respingându-se ca nefondate celelalte recursuri.
Admițând recursul părții civile, s-a dispus obligarea inculpaților și în solidar, la plata sumei de 5300 euro sau echivalentul în lei la data plății către această parte.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpaților și la câte 600 lei cheltuieli judiciare către părțile civile și, inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și la 500 lei către partea civilă Filla, în timp ce inculpații și au fost obligați la câte 250 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
Împotriva deciziei penale nr.163/A din 29 mai 2007 Tribunalului Maramureș au declarat recurs G și, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât judecata a avut loc fără citarea legală a unei părți.
În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărârea recurată au fost prejudiciați din moment ce odată cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 1133 din 07.06.2006 a Judecătoriei Baia Mares -a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare 51 din 14 ianuarie 2004 încheiat între recurenți și inculpatul fără a fi citați în calitate de părți vătămate pentru a li se da posibilitatea să se constituie părți civile și de a propune probele necesare a susține interesele lor.
Deși instanța nu a fost legal sesizată cu anularea contractului nr.51 din 14 ianuarie 2004, fără a se da posibilitatea părților de a dovedi buna credință la încheierea acestui contract și fără a cita toate persoanele interesate, s-a dispus anularea acestuia.
S-a mai arătat că momentul în care recurenții au luat la cunoștință de soluția pronunțată de instanța de apel a fost determinat de depunerea la dosarul civil nr- al Judecătoriei Baia Mare, ce are ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași contract nr.51 din 14 ianuarie 2004, deciziei penale atacate, aceasta fiind la data de 31 martie 2008, sens în care termenul de 10 zile pentru depunerea căii de atac nu a expirat până la 14 aprilie 2008 când a fost înregistrat recursul.
Recurenții au susținut în continuare că partea civilă Filla solicitase constatarea nulității absolute a contractului nr.51/2004 pe cale civilă, iar dosarul civil nr- al Judecătoriei Baia Marea fost suspendat până la soluționarea cauzei penale, astfel că strict procedural nu mai putea să părăsească instanța civilă pentru a se adresa instanței penale, iar anularea contractului ca efect al extinderii apelului celorlalte părți civile este în contradicție cu principiul non reformatio in pejus, în condițiile în care nu a avut loc introducerea în cauză a tuturor părților interesate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.3852pr.pen. cu referire la art.362 lit.f pr.pen. poate face recurs orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau act al instanței.
Având în vedere că prin decizia penală nr.163/A din 29 mai 2007 Tribunalului Maramureș de a cărei cunoștință au luat recurenții doar la data de 31 martie 2008 și au înregistrat recursul la 14 aprilie 2008, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.51 din 14 ianuarie 2004 încheiat de Biroul Notarului Public, iar părți contractuale sunt inculpatul și G și, se constată că aceștia au calitate de a declara recurs întrucât interesele lor legitime au fost vătămate printr-un act al instanței.
Pe baza stării de fapt mai sus reținute și care nu poate fi analizată în acest cadru procesual, rămânând stabilită în mod definitiv de către instanță, la fel și pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, rezolvându-se latura civilă s-a dispus pe lângă anularea altor contracte și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.44 din 8 ianuarie 2004 autentificat de către Biroul Notarului Public, încheiat între Filla și inculpatul cu privire la un apartament situat în B M- jud.
În cursul judecării cauzei la instanța de fond, Filla s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând anularea și a contractului subsecvent cu privire la același imobil, prin care a transferat dreptul de proprietate către G și, contract nr.51 din 14 ianuarie 2004.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, iar împotriva deciziei a declarat apel partea civilă Filla, apel ce a fost respins ca fiind tardiv.
Cu toate acestea, instanța de apel a extins efectele apelului unei alte părți civile și anume, prin a cărui apel s-a solicitat obligarea inculpaților și la plata unor despăgubiri civile, precum și anularea unor alte acte care nu au nicio legătură cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G și, pe de o parte și inculpatul, pe de altă parte.
Potrivit art.373 pr.pen. instanța de apel examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea.
Deși partea civilă Filla nu avea același interes cu partea civilă, instanța de apel fără a cita toate părțile interesate în cauză, respectiv cele care au participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.51 din 14 ianuarie 2004, prin extinderea efectului apelului lui, a anulat acest contract.
Efectul extensiv al apelului a fost reglementat în scopul de a asigura un proces echitabil și pentru părțile care nu au declarat apel sau a căror apel a fost respins ca tardiv, însă fără a se crea o situație mai grea pentru aceștia. În prezenta cauză nu erau îndeplinite condițiile pentru o astfel de extindere, nu numai pentru că părțile aveau interese diferite, dar și din cauză că nu au fost introduse în proces toate persoanele interesate.
În consecință, recursul declarat de G și este întemeiat și va fi admis în baza art.38515pct.2 lit.a pr.pen, iar decizia atacată va fi casată doar sub aspectul greșitei extinderi a efectelor apelului părții civile și cu privire la partea civilă Filla, dispunându-se înlăturarea din hotărâre a acelei mențiuni privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.51 din 14 ianuarie 2004.
Văzând și disp.art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G si -, ambii domiciliați în C, str. -, -.5,.1,.9, împotriva deciziei penale nr. 163 din 29 mai 2007 Tribunalului Maramureș pe care o casează, numai cu privire la extinderea efectelor apelului părții civile și cu privire la partea civilă Filla și rejudecând, înlătură din hotărâre dispoziția de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr. 51 din 14 ianuarie 2004 încheiat de Biroul Notarului Public.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
//11.11.2008
5 ex.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
