Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 640/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.640/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 10 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în com. nr.675, jud.N, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.215 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.165/18.03.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.937/6.04.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1672/P/2003).
La apelul nominal au răspuns avocat pentru partea civilă - intimată, lipsă, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.168/16.09.2008 și avocat pentru inculpatul - recurent, lipsă, avocat desemnat din oficiu în baza delegației nr.4370/29.09.2008 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind și celelalte părți civile - intimate.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că termenul s-a acordat pentru lipsă de apărare, respectiv pentru lipsa apărătorului ales al părții civile, avocat, după care;
Apărătorul părții civile depune la dosar Ordinul de deplasare din data de 8.10.2008 din care rezultă că în acea zi s-a aflat la Curtea de Apel Constanța pentru a asigura asistență juridică în dosarul nr-. Nu are cereri prealabile de formulat.
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că în apel, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În apărarea inculpatului s-a cerut achitarea în conformitate cu disp.art.10 lit.d Cod procedură penală.
Instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitate din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, făcând o gravă eroare de fapt, motiv întemeiat pe disp.art.38518pct.9 Cod procedură penală.
De asemenea s-a făcut o interpretare selectivă a probelor, fără a se ține seama de declarațiile inculpatului și ale martorului. Nu s-a făcut o individualizare corectă a pedepsei așa cum prevăd disp.art.72 și nu s-a dispus grațierea pedepsei comf-didp.art-11 din Decretul 543/2002, deși erau îndeplinite toate condițiile. Acest motiv se întemeiază pe disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în principal achitarea inculpatului așa cum s-a arătat, iar în subsidiar să se mențină prima hotărâre prin care s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Apărătorul părții civile - intimate, avocat alessolicită respingerea recursului ca nefondat. Primul motiv invocat privind eroarea gravă de fapt făcută de instanțe, este neîntemeiat, vinovăția inculpatului a fost corect reținută, situația de fapt conturându-se din probele adminJ. și recunoașterile inculpatului.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice susține că dezbaterile au avut loc la data de 31.03.2006, când părțile au depus concluzii și s-a amânat pronunțarea la data de 6.04.2006. După pronunțarea hotărârii, s-au primit prin fax concluzii scrise în care se cerea schimbarea încadrării juridice, însă instanța nu mai avea cum să le ia în considerare. În al doilea ciclu procesual, la data de 22.02.2008, nu s-a reiterat cererea privind schimbarea încadrării juridice pentru a fi pusă în discuție.
Pedeapsa a fost corect individualizată față de probele dosarului, gravitatea faptelor reținute, în formă continuată, și persoana inculpatului. De asemenea, s-au aplicat corect dispozițiile privind grațierea pedepsei.
Solicită respingerea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Procurorulsolicită respingerea recursului declarat de inculpat. Motivele invocate sunt neîntemeiate. Față de materialul probator aflat la dosar, nu se poate pronunța o soluție de achitare. În cauză nu s-a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice pentru că nu s-a formulat o astfel de cerere. Pedeapsa a fost corect individualizată. Inculpatul a înșelat mai multe persoane luându-le diferite sume de bani. S-a menținut grațierea pedepsei.
Pentru aceste motive, apreciază că recursurile nu sunt admisibile și solicită respingerea recursului.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.937/06.04.2008 pronunțată de Judecătoria Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
În baza disp.art.81-82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 3 ani.
În baza disp.art.1 din Legea nr.543/2002, s-a dispus grațierea integrală și condiționată a pedepsei aplicate.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele aplicării disp.art.83 pen. și art.7 din Legea nr.543/2002.
În baza disp.art.14 pr.pen. și art.998 civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile, astfel:
- -500 USD și 900 DM;
- -1.000 DM;
- -1.000 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -18.000.000 lei ROL;
- -12 USD;
- -8.000.000 lei ROL;
- -1.200 USD;
- -1.100 USD;
- -350 USD și 2.000.000 lei ROL;
- -1.000 USD;
- G-7.500.000 lei ROL și 250 DM;
- -1.100 DM;
- -4.000.000 lei ROL;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -500 USD;
- -500 USD;
- -400 USD;
- -1.200 USD;
- -400 USD;
Sumele vor fi transformate în lei la cursul zilei plății.
În baza disp.art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei ROL, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, conf.art.189 pr.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați nr.19/P/2000 din data de 16.06.2003, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Prin rechizitoriu, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a lucrat în 1998 paroh în localitatea, jud.B- Potrivit Ordinului României, inculpatul, în calitatea sa, a organizat două pelerinaje la așezămintele religioase din. La ultima dintre excursii, inculpatul l-a cunoscut pe martorul din comuna, jud.G, care lucra în împreună cu fratele inculpatului martorul. Cu această ocazie, martorul a afirmat că ar dori să meargă să lucreze în Italia, întrucât munca este mai bine plătită. Inculpatul s-a oferit să-l ajute, spunându-i că poate obține viza pentru orice țară din spațiul "". Totodată, inculpatul i-a propus martorului să găsească mai mulți clienți, cel puțin 10 persoane și în felul acesta îi va obține viza gratis.
La sfârșitul lunii iulie 1998, cei doi s-au întors împreună în România, martorul găzduindu-l pe inculpat mai multe săptămâni. În această perioadă, martorul a căutat mai mulți tineri amatori să plece în tări din spațiul.
Astfel, l-a găsit și pe cuscrul său, martorul G din comuna, jud.G, căruia inculpatul i-a propus același lucru, respectiv de a-i găsi clienți, iar el îi va obține viza gratis.
Deși nu avea societate, și deși nu avea posibilitatea legală de a obține vize pentru țări din spațiul, inculpatul le promitea potențialilor clienți, în schimbul unor sume cuprinse între 1.000-1.200 dolari USA, le va obține vize în aproximativ 2 săptămâni. În baza acestor promisiuni, lua de la părțile vătămate pașaportul și suma în valută precizată mai sus.
Deoarece, scopul inculpatului era de a-și procura suma de bani în interes personal și pentru a câștiga încrederea părților vătămate și a găsi și alți clienți, acesta a obținut vize pentru câteva persoane. Astfel, inculpatul a apelat la martora, care lucra ca agent de turism la SC SRL Martora a declarat că nu avea relații la nici o ambasadă însă cunoștea un anume din B, prin intermediul căruia a reușit să obțină viză pentru aproximativ 15 persoane ale căror pașapoarte le primise de la inculpatul.
În luna 1998, martora i-a spus inculpatului că nu mai are posibilitatea să-i obțină vize și l-a pus în legătură cu un anume. După această dată, martora i-a predat martorului suma de 300 USD iar pașapoartele i le-a dat numitului pentru a i le restitui inculpatului. Martorul i-a dat inculpatului cei 300 USD.
Sumele primite de la părțile vătămate, inculpatul le-a cheltuit pentru familia sa și pentru deplasările prin țară. La un moment dat, inculpatul nemaiavând bani și nereușind să obțină vize, a căutat și a indus în eroare alte părți vătămate din alte județe, pentru ca sumele luate de la acestea să obțină vize pentru cei care deja nu mai aveau încredere și îi solicitau să le restituie banii și pașapoartele. În acest mod, inculpatul a procedat pe raza județului B, unde a încasat bani de la 19 părți vătămate respectiv 7 părți vătămate, cărora le-a prezentat legitimația de preot paroh și le-a spus că în schimbul sumei de 1.000 USD, poate face rost de vize pentru spațiul în aproximativ 2 săptămâni. Astfel, pe raza județului G, din comunele, L, și, inculpatul a indus în eroare mai multe părți vătămate, respectiv- -500 USD și 900 DM;- -1.000 DM;- -1.000 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -18.000.000 lei ROL;- -12 USD;- -8.000.000 lei ROL;- -1.200 USD;- -1.100 USD;- -350 USD și 2.000.000 lei ROL;- -1.000 USD;- G-7.500.000 lei ROL și 250 DM;- -1.100 DM;- -4.000.000 lei ROL.
În unele situații, respectiv în cazul părților vătămate, și, inculpatul a încheiat un proces-verbal în care a consemnat că la datele de 15.07.1998 și 10.01.1999 a primit de la aceștia sumele de bani solicitate pentru obținerea vizelor.
În cursul lunii februarie-martie 1999, inculpatul a indus în eroare în aceeași modalitate și părți vătămate din B, respectiv - -1.200 USD;- -1.200 USD;- -500 USD;- -500 USD;- -400 USD;- -1.200 USD;și -400 USD.
Ulterior, întrucât nu le-a obținut vizele, părțile vătămate au depus mai multe diligențe pentru a li se restitui sumele de bani și au luat legătura în nenumărate rânduri cu inculpatul, însă acesta, sub diferite pretexte, nu a restituit banii încasați și mai mult, a menținut în eroare părțile vătămate cu motivația că banii i-ar fi dat martorei căreia i s-a spart locuința și i s-ar fi furat banii, susținere care s-a dovedit a fi.
Fiind audiată, martora nu a făcut nici o referire la spargerea locuinței și a afirmat că în momentul când nu a mai reușit obținerea vizelor a predat banii și pașapoartele.
Intenția inculpatului de a înșela, rezultă și din declarația martorului G care a apreciat că în acea perioadă, într-una din zile, l-a însoțit pe inculpat în B și acesta i-a propus să păcălească celelalte părți vătămate care se aflau și ele în B, în sensul de a intra cu un diplomat cu acte în ambasada Italiei, iar la ieșire să le spună că a depus documentele la ambasadă, pentru vize. Martorul nu a fost de acord și l-a informat despre acest lucru pe. În aceste condiții, inculpatul le-a spus părților vătămate să meargă împreună în Gara de Nord din B pentru a aștepta o persoană care vine din nordul și îi va aduce 10.000 USD. Aici, sub pretextul că merge la toaletă, inculpatul a dispărut, lăsând grupul în gară.
Din declarațiile martorilor, G și -- persoane care l-au însoțit pe inculpat prin țară în calitate de însoțitori și conducători auto rezultă că inculpatul, după cum a recunoscut și acesta, cheltuia sume mari de bani pentru familia sa și pentru deplasările prin țară.
Prin fapta sa, inculpatul a cauzat celor 26 de părți vătămate un prejudiciu în valoare de 20.150 USD, 4.050 DM și 39.500.000 lei. Deoarece nu și-au recuperat prejudiciul, părțile vătămate se constituie părți civile în procesul penal, respectiv partea vătămată -500 USD și 900 DM;- -1.000 DM;- -1.000 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -1.200 USD;- -18.000.000 lei ROL;- -12 USD;- -8.000.000 lei ROL;- -1.200 USD;- -1.100 USD;- -350 USD și 2.000.000 lei ROL;- -1.000 USD;- G-7.500.000 lei ROL și 250 DM;- -1.100 DM;- -4.000.000 lei ROL, - -1.200 USD;- -1.200 USD;- -500 USD;- -500 USD;- -400 USD;- -1.200 USD;și -400 USD.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a primit bani de la părțile vătămate pentru a obține vize, precizând că nu a vrut să înșele aceste persoane și că vinovați de situația creată sunt alte persoane la care a apelat pentru obținerea vizelor. Totodată, inculpatul a declarat că la urma acestor afaceri cu pașapoarte, lui personal i-a rămas suma de 6.000 USD, bani pe care i-a cheltuit în interes personal. De asemenea, inculpatul a susținut că în momentul în care nu a mai putut rezolva problema cu vizele, a continuat să ia și de la alte persoane bani și pașapoarte cu scopul de a achita o parte din banii primiți de la alte persoane care îi cereau să le restituie sumele.
În drept, fapta inculpatului care în perioada iulie 1998-martie 1999, a indus în eroare părțile vătămate, G, și, cărora în schimbul unor sume de bani le-a promis, în mod nereal, obținerea de vize pentru țări din spațiul, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzând un prejudiciu în valoare de 10.150 USD, 4.050 DM și 39.500.000 lei, săvârșind mai multe acțiuni succesive la intervale scurte de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că a luat de la mai multe persoane diferite sume de bani și pașapoartele acestora pentru a le obține vize, fiind convins că urmează să-l ajute o angajată a unei firme de turism " " din
-o pe această persoană, a contactat-o pe martora de la o altă firmă de turism, care i-a promis că îl ajută să obțină vizele promise părților vătămate, însă aceasta i-a spus că i-a fost spartă casa de către hoți și aceștia i-ar fi luat sumele de bani pe care le lăsase inculpatul pentru vize.
În aceste condiții, inculpatul nu a mai putut restitui sumele de bani luate de la părțile vătămate și nici nu a mai putut să le obțină vizele promise.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor care arată că inculpatul nu i-a dat nici o sumă de bani, ci doar pașapoartele părților vătămate pe care i le-a returnat printr-o persoană numită la cererea telefonică a inculpatului.
Din declarația martorului, reiese faptul că l-a oscut pe inculpat în, unde a muncit împreună cu acesta. A arătat că inculpatul a venit împreună cu fratele său acasă, după ce s-au întors în țară și i-a spus să-i recomande persoane care ar dori să meargă în, pentru că fratele său poate să procure vize pentru aceștia. A știut că inculpatul a luat diferite sume de bani de la unele persoane pentru a le face rost de vize, însă i-a păcălit pe acești oameni.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul impact cu legea penală, s-a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante prev. de disp.art.74 lit.a pen.
Pentru același considerent, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, considerând că și prin această modalitate, poate fi atins scopul pedepsei.
Pe latură civilă, a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate constituite părți civile în proces, astfel:
- -500 USD și 900 DM;
- -1.000 DM;
- -1.000 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -18.000.000 lei ROL;
- -12 USD;
- -8.000.000 lei ROL;
- -1.200 USD;
- -1.100 USD;
- -350 USD și 2.000.000 lei ROL;
- -1.000 USD;
- G-7.500.000 lei ROL și 250 DM;
- -1.100 DM;
- -4.000.000 lei ROL;
- -1.200 USD;
- -1.200 USD;
- -500 USD;
- -500 USD;
- -400 USD;
- -1.200 USD;
- -400 USD;
Sumele vor fi transformate în lei la cursul zilei plății.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, părțile civile și și inculpatul care au criticat soluția instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte:
Parchetul, în motivele sale de apel, a învederat instanței următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore;
Infracțiunea comisă de inculpatul, modul de concepere și realizare, a tulburat grav ordinea publică și socială, creând sentimente de revoltă și dezaprobare din partea opiniei publice.
Instanța de fond trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege iar ca modalitate de executare trebuia să dispună privarea de libertate.
În motivele sale de apel, părțile civile și au solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata de despăgubiri civile, sume de bani în valută pretinse de inculpat.
În motivarea apelului, inculpatul - a solicitat achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.d din codul d e procedură penală( lipsa intenției).
Prin decizia penală nr. 165/18.03.2008 a Tribunalului Galați au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de către părțile civile și, a fost desființată în parte sentința apelată și în rejudecare a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pentru un termen de încercare de 5 ani. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 02.04.1999 iar pe latura civilă a cauzei a fost obligat inculpatul la despăgubiri în sumă de 1200 dolari SUA către partea civilă.
Totodată s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de părți cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat în ceea ce-l privește pe inculpatul - o sentință netemeinică și nelegală.
Instanța de fond nu a individualizat în mod judicios pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului -.
Acesta, într-o perioadă mai mică de 1 an de zile (iulie 1998-martie 1999) a indus în eroare mai multe părți vătămate în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzând un prejudiciu în valoare de 10.150 dolari SUA, 4.050 mărci germane și 39.500.000 lei, săvârșind mai multe acțiuni succesive, la intervale scurte de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nu a luat în calcul gradul de pericol social sporit al infracțiunii comise, modul și mijloacele de săvârșire, natura și importanța relațiilor sociale afectate, valoarea foarte mare a prejudiciului și numărul mare de părți vătămate.
Mai mult decât atât, instanța trebuia să aibă în vedere și starea de agravare a pedepselor, în sensul că fapta a fost comisă în formă continuată, care impune astfel un grad de pericol social mai ridicat al faptei comise, dar și de periculozitatea inculpatului.
Tribunalul a apreciat că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului este prea mică, raportată la gradul ridicat de pericol social al faptei comise, motiv pentru care Tribunalul a procedat la majorarea pedepsei aplicate de la 1(un) an închisoare la 3(trei) ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a aprobat faptul că suspendarea condiționată este de natură a-și atinge scopul preventiv-educativ, modalitate pe care instanța a menținut-o, însă a majorat termenul de încercare de la 3 ani la 5 ani în conformitate cu disp.art.82 pen.
Ca o nelegalitate, instanța de fond a omis conf.art.88 din pen. să deducă din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore, respectiv ziua de 02.04.1999.
Cu privire la apelurile declarate de părțile civile și, s-a constatat că acestea sunt fondate. Prin hotărârea instanței de fond, inculpatul a fost deja obligat către partea civilă la plata de despăgubiri civile, în forma în care s-a constituit atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată.
Partea civilă a prezentat dovada că inculpatul l-a dus în eroare și l-a înșelat cu suma de 1.200 USD, motiv pentru care instanța de apel, în conf. cu disp.art.14 pr.pen. raportat la art.998 cod civil l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 USD( echivalent în lei la cursul de la momentul plății), cu titlu de despăgubiri civile.
În conf.cu disp.art.88 din penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore( ziua de 02.04.1999), dispoziție legală ce a fost omisă de către instanța de fond.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul -, acesta a fost respins ca fiind nefondat. Temeiul de drept al achitării, respectiv art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.d din pr.pen. nu avea suport probator și a fost înlăturat.
Vinovăția inculpatului, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond a fost dovedită cu ansamblul probator administrat în cauză. Fapta a fost comisă cu intenție, și sub forma agravantei prev de art.41 alin.2 pen.( în formă continuată).
Cu intenție directă, prin mai multe acțiuni succesive, la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare mai multe părți vătămate, promițându-le obținerea cu certitudine de vize.
Fapta a fost comisă cu întrunirea celor trei elemente constitutive, inclusiv vinovăția. În apel, inculpatul, deși a solicitat achitarea în baza temeiului de drept sus menționat, nu a solicitat probe noi ce nu au fost cunoscute de către instanța de fond și cu care să-și probeze temeiul opiniei de achitare.
În consecință, apelul declarat de inculpatul - a fost respins ca nefondat.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul care printr-un memoriu scris a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d Cod pr. penală susținând că nu a intenționat să înșele părțile vătămate. De asemenea inculpatul a criticat hotărârea recurată sub aspectul nerăspunderii de către instanțe la cererea sa de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "abuz de încredere" și sub aspectul nedispunerii de către instanța de apel a grațierii pedepsei aplicate.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând hotărârea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar fapta comisă de inculpatul fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
Cât privește susținerea inculpatului recurent referitoare la faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" Curtea constată că este nefondată.
Astfel, probele adminJ. în cauză dovedesc că într-o perioadă relativ scurtă de timp inculpatul a luat de la mai multe persoane sume mari de bani promițându-le că le va obține vize. Inculpatul a motivat că a dat acești bani martorei, ce lucra la o agenție de turism și care ar fi putut obține vizele, însă aceasta i-a spus ulterior că banii i-ar fi fost furați de hoți din casă.
Apărarea formulată de către inculpat nu a fost confirmată de către martoră care a arătat că inculpatul nu i-a dat bani ci doar pașapoartele părților vătămate.
De altfel este de remarcat că inculpatul era preot și nu avea nici o atribuție în domeniul obținerii vizelor astfel încât singura motivație pentru activitatea desfășurată nu putea fi decât aceea a obținerii unor sume de bani ilicite. În acest sens sunt declarațiile martorului care a arătat cum inculpatul i-a cerut să îi găsească mai mulți doritori de vize, cum a luat sume de bani de la diverse persoane și cum le-a păcălit pe acestea dar și declarațiile inculpatului care a recunoscut a obținut din această activitate suma de 6 000 USD pe care i-a cheltuit în interes personal.
Față de cele mai sus arătate cererea de achitare formulată de inculpatul recurent sub cuvânt că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" nu poate fi primită favorabil de instanța de recurs.
Nici critica inculpatului referitoare la nepronunțarea instanțelor cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiune de "abuz de încredere" nu poate atrage casarea hotărârilor.
Astfel este de precizat că fapta inculpatului nu poate constitui nicicum infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal câtă vreme persoanele vătămate nu i-au încredințat sumele de bani spre păstrare sau în depozit ci i le-au dat cu titlu de contraprestație pentru obținerea vizelor promise de inculpat.
Este adevărat că instanțele nu s-au pronunțat expres asupra cererii formulate de inculpat privind schimbarea încadrării însă pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea de "înșelăciune", în cuprinsul căreia s-a descris activitatea desfășurată de inculpat și s-a argumentat de ce această activitate constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 Cod penal, echivalează cu o respingere implicită a cererii inculpatului de a se da faptelor sale o încadrare juridică diferită de aceea stabilită prin actul de sesizare a instanței.
Cât privește ultimul motiv de recurs invocat de inculpat, referitor la negrațierea pedepsei aplicate, Curtea constată că acesta este vădit nefondat întrucât instanța de fond a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 grațiind integral și condiționat pedeapsa iar instanța de apel a desființat doar în parte sentința apelată, fără a înlătura dispoziția de grațiere. Așa fiind și cum prin decizia tribunalului s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu au fost modificate expres, Curtea constată că dispoziția de grațiere a pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum a fost majorată în apel, își produce efectele nemaifiind necesară reiterarea ei expresă.
Față de cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate de inculpat sunt neîntemeiate, și cum nici din oficiu nu s-au decelat motive de reformare a hotărârilor supuse controlului judiciar, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la 20.o8.1973 în N, jud.B N, domiciliat în com. nr.675, jud.N, împotriva Deciziei penale nr.165/18.03.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.937/6.04.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1672/P/2003).
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care, suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 19.11.2008
Tehnored. - 20.11.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
