Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 640/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 640
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 11 decembrie 1979, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 137/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 63/31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Cu aplicarea art. 71 și 64 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 3877/4.08.2009 eliberată de Baroul Prahova și intimatul - parte civilă, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, s-a luat legătura de avocatul desemnat din oficiu cu recurentul-inculpat, aflat în stare de arest.
Apărătorul recurentului - inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților, în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului, sub limita minimă prevăzută de lege.
Față de modalitatea de comitere a faptei, o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege își poate atinge scopul educativ, inculpatul fiind de acord să-i achite părții vătămate despăgubirile materiale.
Intimatul - parte vătămată având cuvântul, solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cod penal, având în vedere că anterior inculpatul a mai fost condamnat, fiind recidivist.
Recurentul - inculpat având utimul cuvânt solicită reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră. Precizează că este de acord cu plata despăgubirilor către partea vătămată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 63/31.03.2009 a Judecătoriei Sinaia, în baza art. 215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.12.1979 în B, sector 5, cetățenie română, studii 8 clase, serviciul militar neîndeplinit, șofer, fără loc de muncă, domiciliat în B,-, sector 5, recidivist, CNP -, în prezent arestat în altă cauză și deținut în Penitenciarul Ploiești, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev de art.64 lit. a și b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul să plătească părții civile sumele de 984 euro (echivalentul în lei la data plății) și 2.500 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 193 alin.1 și 2 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă în sumă de 700 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.
În baza art.191 alin.2 Cod penal inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800 lei, din care onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între inculpatul și partea vătămată s-au stabilit relații ca urmare a cunoașterii celor doi cu ocazia cazării inculpatului în pensiunea pe care partea vătămată o deține în orașul S, împrejurare în care inculpatul s-a oferit să-i aducă părții vătămate un din Bulgaria.
Ca urmare a acestei înțelegeri, partea vătămată i-a remis inculpatului la data de 27.08.2007 suma de 2.500 lei, plătită prin ordinul de plată emis de BCR - Agenția S în contul inculpatului deschis la BCR- Agenția Sectorului 5 B ( 8), iar a doua zi, la solicitarea expresă a inculpatului, care se afla în Bulgaria, partea vătămată i-a trimis acestuia prin serviciul " " din cadrul a doua tranșă de 750 euro ( 11).
A doua zi partea vătămată și inculpatul au stabilit telefonic un punct de întâlnire pe șoseaua de centură a mun. B, unde inculpatul urma să-i predea părții vătămate -ul pe care susținea că l-a achiziționat din Bulgaria.
Pentru transportarea acestui autovehicul, care nu avea dreptul să circule pe drumul public, având în vedere faptul că nu era înmatriculat, partea vătămată a închiriat o camionetă din S, care s-a deplasat, la rândul ei, la B, însoțindu-l pe care a parcurs drumul respectiv cu autoturismul proprietatea sa personală, însoțit fiind și de martorul -, care urma să-l ajute la încărcarea autovehiculului în camionetă.
În momentul în care partea vătămată a ajuns la B împreună cu martorul -, inculpatul nu a mai putut fi contactat la telefonul mobil, deoarece l-a închis, ceea ce i-a determinat pe cei doi să se întoarcă la
Deși ulterior partea vătămată a încercat să-l contacteze pe inculpat nu a mai reușit să realizeze acest lucru, având doar discuții cu membrii familiei acestuia, respectiv cu tatăl și fratele inculpatului, care nu cunoșteau relații despre locurile unde se află acesta sau unde locuiește în mod statornic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care prin decizia penală nr. 137/15.06.2009 a fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reținut că situatia de fapt a fost corect retinuta de instanta de fond, care a realizat o justa interpretare si apreciere a probelor administrate in cauza, din acestea rezultand atat existenta faptei de înselaciune prev.de art. 215 al.1. cat si comiterea acesteia de catre inculpat, cu forma de vinovatie ceruta de lege.
Au fost avute astfel în vedere, plangerea si declaratia partii vătămate, declaratiile martorilor, - si, inscrisuri din care rezulta plata catre inculpat a sumelor de 2500 lei si 750 Euro, declaratiile inculpatului.
In baza probelor administrate, instanta de fond a retinut in mod corect că între inculpatul și partea vătămată s-au stabilit relații ca urmare a cunoașterii celor doi cu ocazia cazării inculpatului în pensiunea pe care partea vătămată o deține în orașul S, împrejurare în care inculpatul s-a oferit să-i aducă părții vătămate un din Bulgaria.
Ca urmare a acestei înțelegeri, partea vătămată i-a remis inculpatului la data de 27.08.2007 suma de 2.500 lei, plătită prin ordinul de plată emis de BCR - Agenția S în contul inculpatului deschis la BCR- Agenția Sectorului 5 B ( 8), iar a doua zi, la solicitarea expresă a inculpatului, care se afla în Bulgaria, partea vătămată i-a trimis acestuia prin serviciul " " din cadrul a doua tranșă de 750 euro ( 11).
S-a mai reținut de prima instanță că, a doua zi partea vătămată și inculpatul au stabilit telefonic un punct de întâlnire pe șoseaua de centură a mun. B, unde inculpatul urma să-i predea părții vătămate -ul pe care susținea că l-a achiziționat din Bulgaria.
Pentru transportarea acestui autovehicul, care nu avea dreptul să circule pe drumul public, având în vedere faptul că nu era înmatriculat, partea vătămată a închiriat o camionetă din S, care s-a deplasat, la rândul ei, la B, însoțindu-l pe care a parcurs drumul respectiv cu autoturismul proprietatea sa personală, însoțit fiind și de martorul -, care urma să-l ajute la încărcarea autovehiculului în camionetă.
În momentul în care partea vătămată a ajuns la B împreună cu martorul -, inculpatul nu a mai putut fi contactat la telefonul mobil, deoarece l-a închis, ceea ce i-a determinat pe cei doi să se întoarcă la
Deși ulterior partea vătămată a încercat să-l contacteze pe inculpat nu a mai reușit să realizeze acest lucru, având doar discuții cu membrii familiei acestuia, respectiv cu tatăl și fratele inculpatului, care nu cunoșteau relații despre locurile unde se află acesta sau unde locuiește în mod statornic.
Desi pe parcursul cercetarii judecatoresti inculpatul a incercat sa sustina ca nu a avut intentia sa induca in eroare pe partea vătămata, iar la întalnirea din 28.08.2007 nu a ajuns din motive independente de el, instanta de fond a inlaturat in mod corect sustinerile acestuia ca nesincere, avand in vedere declaratiile martorului, audiat la propunerea inculpatului, care nu a confirmat apărarea acestuia.
Ca atare, instanta de fond a retinut corect situatia de fapt si a dat o incadrare juridica corecta a faptei comisa de inculpat, aceasta intrunind elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. si ped. de art. 215 al.1.
Și în ceea ce priveste individualizarea pedepsei, tribunalul apreciaza ca instanta de fond a facut o corectă aplicarea a criteriilor prev.de art. 72, la stabilirea pedepsei avandu-se in vedere gradul de pericol social concret al faptei, imprejurarile comiterii acesteia, cuantumul prejudiciului si faptul neacoperirii acestuia, precum si circumstantele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut fapta si s-a sustras de la urmarirea penala si de la cercetarea judecatoreasca, fiind audiat doar dupa ce a fost arestat în altă cauza.
Totodata, instanta de fond a retinut in mod corect ca inculpatul se afla in stare de recidiva postcondamnatorie, prev.de art. 37 lit.a, al carei prim termen il constituie pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala 2811/27.11.2006 a Judecatoriei Sector VI B, definitiva prin decizia penala nr. 113/21.02.2007 a Tribunalului
Ca atare, avand in vedere si celelalte pedepse ale inculpatului, astfel cum rezulta din fisa de cazier judiciar depusa la dosar, instanța de fond a apreciat in mod just ca scopul preventiv educativ si sanctionator al pedepsei poate fi aplicat numai prin executarea pedepsei in regim privativ de libertate.
In conditiile in care instanta de fond s-a orientat catre minimul special prevazut de lege, tribunalul apreciaza ca aceasta a dat dovada de suficienta, astfel ca nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevazut de lege, fata de imprejurarile arătate mai sus.
Soluția instantei de fond este legală și temeinica și sub aspectul solutionarii acțiunii civile, inculpatul fiind obligat doar la plata prejudiciului efectiv, iar nu și la plata de daune morale, câtă vreme infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune contra patrimoniului, nefiind ca atare de natură a provoca suferințe psihice persoanei vătămate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și/sau netemeinicie, solicitând casarea celor două hotărâri ale fondului și reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză, de critica recurentului- inculpat prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859C.P.P. Curtea va aprecia că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Situația de fapt ce corect a fost reținută de instanțele fondului, nu a fost contestată de recurent, ceea ce înseamnă că el a achiesat la aceasta, de altfel, recurentul - inculpat a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, deși nu face obiectul vreunei critici, încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1
Cod PenalCritica recurentului vizează individualizarea pedepsei aplicate, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 și C.P.P. care poate fi luat în considerare din oficiu.
În legătură cu acest aspect, Curtea apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului este prea mare în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal. Acest text prevede că la individualizarea pedepsei se va ține seama de: limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială; gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările comiterii infracțiunii.
În speță legea prevede pentru infracțiunea comisă o pedeapsă de la 6 luni la 12 ani închisoare.
Având însă în vedere vârsta inculpatului ( 30 ani ), prejudiciul cauzat părții civile 984 euro și 2500 lei, circumstanțele comiterii faptei, Curtea apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare corespunde scopului acesteia prevăzut de art. 52 Cod penal.
Este adevărat că inculpatul a dat o altă versiune faptei sale și se află în stare de recidivă postcondamnatorie, dar aceste aspecte nu conduc automat la aplicarea unei pedepse aspre, întrucât inculpatul nu este obligat să se autoincrimineze, iar starea de recidivă poate atrage agravarea pedepsei, care oricum este peste minimul special prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. d C.P.P. va admite recursul, va casa în parte ambele hotărâri și rejudecând va reduce pedeapsa aplicată de la 4 ani la 3 ani închisoare.
Va menține totodată restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
dmite recursul formulat de inculpatul inculpatul, fiul lui si, născut la data de 11 decembrie 1979, în
prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 137/15.06.2009
pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 63/31.03.2009 a Judecătoriei Sinaia.
Casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri și rejudecând cauza, reduce pedeapsa aplicată inculpatului-recurent de la 4 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în fondul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 octombrie 2009.
Presedinte, Judecatori,
- - - - - - - -
.
Grefier
Red. /PM
5 ex./14.10.2009
a- - Tribunalul Prahova
a,
f- - Judecătoria Sinaia
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
