Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 644
Ședința publică de la 02 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Membri Gheorghe Vintilă
- G - - JUDECĂTOR 3: Ștefan
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 septembrie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 107 de la 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 1297/ 21.04.2005, Judecătoria Bacăua respins cererea inculpatului de constatare a nulității absolute parțiale a actului de sesizare al instanței și în baza art.215 al.2, 3.pen. a condamnat pe inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
In baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 5 ani începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a atras atenția asupra prev. art.83 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SNP - Sucursala B suma de 10.843.172.561 lei daune materiale (1.500.328.852 lei prejudiciu și 9.342.843.709 lei penalități de întârziere).
In baza art.16 al. Cod procedură penală s-a respins ca tardivă cererea privind obligarea SRL B ca parte responsabilă civilmente și, în consecință s-a respins cererea privind instituirea sechestrului asigurător și a popririi, ca nefondată.
S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli judiciare.
In baza art.191 al.l Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 80.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 59.500.000 lei expertiza contabilă G, 6.545.000 lei expertiza tehnică ing. D-tru.
Pentru a pronunța sentința de mai sus, s-a reținut ca inculpatul -, în calitate de asociat unic și administrator al SC SRL B - J-, a achiziționat la data de 28.06.1999 de la B, reprezentată de numitul G, cu factura fiscală seria - nr.- o locomotivă Diesel tip 70-533 de 700 CP, fabricată în anul 1978 de 23 August B (actualmente SC SA B).
Potrivit facturii fiscale sus-menționate, prețul plătit de către inculpatul - pentru locomotivă a fost de 1.708.000.000 lei.
Ulterior, 1-a contactat pe martorul, expert contabil evaluator bunuri mobile și administrator al Grup Expert SRL B, căruia i-a solicitat să evalueze locomotiva 70-533, precizându-i că această evaluare îi este necesară în vederea obținerii unor împrumuturi bancare fiind încheiat cu acest prilej contractul de prestări servicii nr.28/ 12.07.1999 (75 vol.I dos.).
In scopul realizării raportului de evaluare, la solicitarea expertului, inculpatul - a prezentat o serie de documente ale societății și ale bunului supus evaluării.
Ulterior, s-a deplasat în triajul stației B, unde a identificat pe linia uzinală a, în apropierea nodului de cale ferată de la cabina nr.3, o locomotivă de culoare vișiniu închis tip 700 CP, despre care a aflat că ar aparține unei societăți comerciale. Fiind încuiată, expertul nu a făcut altceva decât să o examineze dinspre exterior, fără a-și consemna alte date legate de utilaj. Apoi, pe baza documentelor puse la dispoziție de -, precum și pe baza actelor normative în materie, a întocmit "Raportul de evaluare tehnică și economică a mijlocului fix 700 CP ". In cuprinsul raportului a reținut că locomotiva a fost achiziționată la data de 28.06.1999, conform facturii fiscale nr.-, de către SRL B (cap.I pct.1/3 Raport fila 74 vol.I dos.), că locomotiva a fost fabricată în luna iulie 1987 de către 23 August B și a indicat o serie de date tehnice ale acesteia (Cap.III/Raport fila 77 voi.7 dos.).
De asemenea, în concluziile raportului, expertul a concluzionat că valoarea de înlocuire a locomotivei este de 2.100.338.000 lei, folosind în vederea stabilirii acesteia metoda de calcul următoare: scăderea din prețul de fabricație actualizat al unei locomotive de acest tip (5.250.846.000 lei) a valorii corespunzătoare uzurii de 60% determinată prin exploatarea pe perioada de la data fabricației locomotivei și până la data evaluării (12 ani = 144 luni, perioada 1987-1999).
După întocmirea raportului de evaluare a locomotivei, la data de 20.07.1999, inculpatul - 1-a contactat pe inculpatul, director al SNP Sucursala B, solicitându-i să încheie un contract de vânzare-cumpărare produse petroliere între instituția pe care o conduce și SRL
Intre - și nu existau relații de apropiere la data respectivă însă din declarațiile inculpatului a rezultat faptul că în prealabil a fost contactat telefonic de către numitul - Comisar al Gărzii Financiare B, cu care se afla și se află și în prezent în relații de prietenie, persoană care l-a rugat să încheie contractul în cauză și să aprobe livrarea cu plata ulterioară a produselor petroliere solicitate de către -.
In urma intervenției sus-menționate, inculpatul a convenit la data de 20.07.1999 cu inculpatul - să încheie un astfel de contract, iar întrucât potrivit normelor interne al pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a produselor petroliere cu plata ulterioară, la termen, era obligatorie instituirea unei garanții având ca obiect asigurarea plății prețului, cei doi inculpați au căzut de comun acord ca să-și garanteze îndeplinirea obligațiilor prin instituirea unei garanții reale mobiliare asupra unei locomotive.
În aceeași zi, inculpatul 1-a delegat pe martorul - consilier juridic al instituției la data respectivă să se deplaseze împreună cu inculpatul - la notariat și să semneze un contract de garanție reală mobiliară asupra locomotivei în discuție.
1-a trimis pe martorul, responsabil transporturi în cadrul Sucursalei B să verifice existența fizică a locomotivei, după care, în aceeași zi, s-a deplasat împreună cu inculpatul - la Notariatul public " " unde au încheiat contractul de garanție reală mobiliară autentificat prin încheierea de autentificare nr.5147/ 20.07.1999. Potrivit contractului SC SRL B prin asociat unic - consimțea să garanteze cu locomotiva 700 CP, proprietatea societății cu nr. de inventar 62018, dobândită prin cumpărare, "pentru un stoc de marfă în valoare de 1.500.000.000 lei ce urmează să îl ridice de la Sucursala B în conformitate cu contractul
intervenit între B și Sucursala creditoare care predă marfa".
După încheierea contractului notarial, în aceeași zi, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.397/ 20.07.1999, contract semnat din partea Sucursalei B în calitate de vânzător de către directol loan și de către consilierul juridic, iar din partea B în calitate de cumpărător de către administratorul unic -.
Potrivit Capitolului V art.7 "Condiții de plată" din contract, plata produselor petroliere cumpărate se putea face în numerar, prin CEC, ordin de plată vizat de banca cumpărătorului ori asigurarea plății prin garanții de plată bancară.
După completarea și semnarea contractului și a anexei acestuia, inculpatul - a întocmit și prezentat în numele B către furnizorul nota de comandă FN de înregistrare și fără dată din care rezultă că acesta solicită livrarea în trimestrul II cantitățile de 300 t benzină, 100 t motorină și 500 t iar în trimestrul III cantitățile de 300 t benzină, 100 t motorină și 500 t, notă generală anexă la contract.
Ulterior, la data de 21.07.1999, în baza contractului anterior încheiat, - i-a prezentat inculpatului loan nota de comandă nr.l 10/ 21.07.1999 în care solicită livrarea cantității de 44.760 litri benzină, notă de comandă aprobată de către loan cu rezoluția "se aprobă cu bilet la ordin pe 11.08.1999".
In baza notei de comandă au fost întocmite facturile fiscale seria - -- nr.- și -, ambele din 21.07.1999 - orele 11.17 și 14.43, pentru cantitatea totală de 44.760 litri benzină Premium II, în valoare totală de 328.437.302 lei.
După facturare, - a eliberat un bilet la ordin doar semnat și ștampilat la rubrica semnătura emitentului, celelalte rubricații ale mențiunilor biletului fiind necompletate.
La data de 23.07.1999 inculpatul - i-a prezentat lui loan o nouă notă de comandă FN/ 23.07.1999 în care a solicitat livrarea cantității de 45.000 litri benzină, notă de comandă aprobată de loan cu rezoluția "Se aprobă cu bilet la ordin pe 14.08.1999".
In aceeași zi, în baza notei de comandă aprobate i s-a întocmit factura fiscală seria - -- nr.- - ora 09.28, pentru cantitatea de 21.835 litri benzină Premium II în valoare de 173.141.882 lei.
Pe factură s-a menționat că benzina a fost ridicată cu autocisterna -, iar la numele delegatului figurează nume.
Din dispoziția de livrare nr.- rezultă că transportul s-a efectuat cu aceeași cisternă.
Pentru perioada următoare nu au mai fost identificate alte note de comenzi în arhiva Sucursalei
In perioada 26.07 - 04.08.1999 au fost ridicate cu factură fiscală de la Sucursala B diferite cantități de benzină, după cum urmează:
- Factura --- nr.-/ 26.07.1999 ora 09.36 - 21.834 litri benzină Premium II în valoare de 172.439.394 lei. Pe factură se menționează plata la termen cu bilet de ordin, transportul fiind efectuat cu autocisterna -;
- Factura seria --- nr.-/ 26.07.1999 ora 10.47 - 12053 litri benzină Premium II în valoare de 95.187.057 lei. Pe factură se menționează plata la termen cu bilet la ordin, transportul fiind efectuat cu autocisterna 31-SV-1458;
- Factura seria --- nr.- / 27.07.1999 ora 14.39 - 21.834 litri Premium II în valoare de 172.439.394 lei. Pe factură se menționează plata la termen cu bilet la ordin, transportul fiind efectuat cu autocisterna -;
- Factura seria --- nr.- / 2.08.1999 ora 08.52 - 32.050 litri Premium II în valoare de 179.879.375 lei. Pe factură se menționează plata la termen cu bilet la ordin, transportul efectuat cu autocisterna -, precum și se înscrie mențiunea "",
- Factura seria --- nr.- / 02.08.1999 ora 09.38 - 32.650 litri Premium II în valoare de 180.411.563 lei. Pe factură se menționează plata la termen cu bilet la ordin, transportul efectuat cu autocisterna -, precum și se înscrie mențiunea "",
- Factura seria ---.- / 04.08.1999 ora 14.18 - 34.450 litri Premium fără plumb în valoare de 198.392.875 lei. Pe factură se menționează plata la termen, transportul nefiind menționat cu ce cisternă s-a efectuat, iar suplimentar față de facturile anterior emise se menționează "Aviz -".
Din cercetările efectuate a rezultat că autocisternele aparțineau B, S și Dumitrei S, societăți având obiect preponderent de activitate, valorificarea produselor petroliere prin benzinăriile proprii.
Inculpatul - a declarat în cursul urmăririi penale că anterior convenise cu administratorul celor trei societăți să le revândă benzina achiziționată de la. Sucursala B (aspect care rezultă de altfel indubitabil din derularea evenimentelor).
Din verificarea documentelor contabile, a rezultat că după ce inculpatul - a achiziționat de la Sucursala B cantitatea totală de 159.624 kg ( 219.466 litri) benzină, în valoare de 1.400.322.852 lei, susnumitul a revândut-o către cele trei societăți indicate anterior Ia prețul de 1.597.335.381 lei, obținând un profit contabil de 97.012.529 lei.
Până la data de 16.08.1999, inculpatul a încasat din revânzarea benzinei în contul de la, " Sucursala B, suma totală de 1.434.294.550
lei, rămânându-i neîncasată, potrivit documentelor contabile suma de 163.040.831 lei, de care nu s-a mai preocupat până în prezent.
Referitor la comiterea de către inculpatul - a infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal, din întreg materialul probator efectuat în cauză, s-a concluzionat că inculpatul -, în calitate de administrator al Bac omis infracțiunea prev. și ped. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, faptă săvârșită prin aceea că a indus și menținut în eroare Sucursala B, atât cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere, cât și cu prilejul executării obligațiilor contractuale derivând din aceasta (plata prețului).
Din examinarea modului de derulare a evenimentelor (perioada 28.06 - 01.09.1999), rezultă că inculpatul - - om de afaceri notorietate publică, a cunoscut faptul că B - Direcția Teritorială B, urmează să scoată la vânzare pachetele majoritare de acțiuni al Amiral B (91,3% ) și B (91,3%) precum și probabil valoarea aproximativă a capitalului social.
Întrucât B nu deținea lichiditățile necesare pentru achiziționarea pachetelor de acțiuni (având datorii de circa 941.446.257 lei, la data de 01.08.1999), inculpatul - a căutat o modalitate de a obține sumele de bani necesare.
In acest sens, cunoscând că în perioada respectivă piața internă a produselor petroliere tip carburanți în special benzină se confrunta cu un deficit mare în sensul că cererea era mare, iar oferta scăzută, inculpatul - a hotărât să procedeze la achiziționarea unei cantități importante de benzină pe care să o revândă imediat, iar banii obținuți din vânzări, să-i folosească în scopul achiziționării pachetelor de acțiuni.
Faptul că a intenționat, de la bun început să cumpere în scurt timp o cantitate importantă de benzină (și nu alte cantități de produse petroliere), rezultă pe de o parte din faptul că deși în nota de comandă generală (anexă la contract), a indicat că solicită livrarea în trimestrul II a 300 t benzină, 100 t motorină și 500 1, iar în trimestrul III a 300 t benzină, 100 t motorină și 500 t, în fapt a achiziționat doar circa 159 t benzină, iar pe de altă parte din faptul că la notariat s-a garantat cu un bun mobil pentru o livrare de marfă de 1.500.000.000 lei (valoare foarte apropiată de valoarea mărfii efectiv ridicate).
Revinderea benzinei s-a realizat concomitent cu achiziționarea acesteia, iar din prețul de vânzare (deși din această operațiune comercială îi rezulta un profit de 97 mii. lei efectiv încasat), nu a făcut nici o plată către Sucursala B, deși în perioada în care cele patru bilete la ordin intrau la scadență la.R Agenția S, deținea disponibil în cont la Banca Comercială " " Sucursala B, disponibil rezultat din vânzarea benzinei și suficient să achite în proporție de peste 95 % contravaloarea acesteia.
De altfel, inculpatul avea o restanță de 163 milioane lei, neîncasată de la SRL S, sumă neridicată de acesta nici în prezent și de care nu s-a mai preocupat vreo clipă să o încaseze.
Din banii obținuți din vânzarea produselor petroliere a făcut plăți la. - 860 mii lei, a retras în contul aportului de capital (locomotiva) 330 mii lei și a plătit avansuri pentru achiziții de mărfuri 305 mii lei.
Din actele dosarului a rezultat că locomotiva -70-533 de 700 CP, care a făcut parte din categoria locomotivelor folosite pe liniile uzinale, a fost fabricată la constructoare 23 August B în anul 1978, sub nr.3540(l54vol.).
a fost reparată în Stația CF, jud. S, iar la cererea proprietarului SRL V (reprezentant ), a fost autorizată prin procesul verbal de autorizare nr. 1/ 17.06.1999 al Sucursalei marfă I - depoul P, să circule remorcată de la stația la stația B (22-28 voi.II dos.).
Conform foii de expediție seria F nr.-, a rezultat că transportul locomotivei s-a efectuat de la stația la stația B, în perioada 29.06.1999 - 01.07.1999, având expeditor și beneficiar pe numitul
Din declarația numitului - mecanic de locomotivă la CFR S - Stația B, a rezultat că în dimineața zilei de 01.07.1999 a preluat locomotiva -70-533 din stația, jud.S, a atașat-o la garnitura de vagoane tren persoane, iar când a ajuns în mun. B, a garat-o pe linia tehnică nr. 11. Tot acesta a declarat că pe parcursul manevrelor motorul locomotivei -70-533 nu a fost pornit nici o clipă și că, în momentul în care a cuplat locomotiva în a observat că mecanicii însoțitori erau înfrigurați bine, semn că nu porniseră deloc motorul, pentru a se încălzi. cauzele ce îi puteau împiedica să pornească motorul, martorul a indicat fie defecțiunea acestuia, fie lipsa motorinei. Tot martorul a declarat că dacă i-ar fi fost solicitată motorină (în varianta în care mecanicii nu ar fi pornit motorul pentru a se încălzi, din lipsa combustibilului le-ar fi dat el motorină fără probleme, deoarece era ieftină (nu poartă accize) și avea de unde. De astfel, consumul locomotivei este de 12 l/
In data de 01.07.1999, martorul, la intrarea în schimb, a fost solicitat de impegatul de mișcare, martorul, să tracteze locomotiva de pe linia tehnică nr. 11, pe linia uzinală a SA (actualmente ), după nodul de cale ferată de la "Cabina 3", circa 800 - 1 km.
a declarat că în perioada cât s-a aflat în contact cu locomotiva, acesteia nu i-au fost pornite motoarele deloc și că, pentru eliberarea autorizației nu era necesar ca motorul să funcționeze, ci doar mecanismele de cuplare, ungere și transmisie.
Din declarația martorului a rezultat că locomotiva a fost însoțită doar de mecanici și de un corpolent, de etnie rrom ( G).
Nu a rezultat din cercetări că în ziua de 01.07.1999, s-au efectuat probe în stația CFR B cu locomotiva în cauză, așa cum susține inculpatul - ( 117,118 vol.II dos.). De astfel, locomotiva nefiind autorizată să circule independent pe liniile, ci doar tractată, nu ar fi primit acceptul să efectueze manevre de probă în stația
Din referatul înregistrat cu nr.7860/ 29.09.1999, întocmit de numitul, salariat la Sucursala B în funcția de revizor tehnic în cadrul compartimentului transport auto și responsabil de activitatea de transport a rezultat că urmare a defectării motorului locomotivei aparținând Sucursalei B (-70-806) a fost solicitat sprijinul Remar C-N, ocazie cu care, după examinarea locomotivei proprii, s-a constatat o defecțiune a motorului.
In cuprinsul aceluiași referat s-a specificat faptul că, după discuții cu dl. -, patronul SRL B, s-a prezentat la B unde era garată locomotiva -70-533 loc în care, împreună cu alți trei mecanici a constatat că "locomotiva are defecțiuni, lipsuri totale de aparatură și bord.."
Totodată, a constatat că "locomotiva nu are documentația necesară pentru a circula pe liniile stației CFR" și că, în raport de defecțiunile existente nu s-a putut porni pentru a verifica și celelalte mecanisme și sisteme, fiind pericol de a produce incendierea locomotivei.
Cu același prilej a fost întocmită și o listă conținând "defecțiuni și lipsuri existente la locomotiva -70-533" în care au fost detaliate acestea, în aceasta fiind inclusă și lipsa documentației.
Cu privire la achiziționarea locomotivei, din cercetări a rezultat că
locomotiva -70-533, fabricată în anul 1978 la 23 August
a fost achiziționată de către SC SRL prin factura fiscală seria
- nr.-/ 28.06.1999 la prețul, potrivit facturii de 1.708.000.000 lei,
contravaloarea acesteia fost achitată prin chitanța - nr.-/ 28.06.1999, eliberată de vânzătorul SA Din verificările efectuate a rezultat că factura fiscală a fost vândută împreună cu alte formulare tipizate de B către SA.
In ce privește chitanța fiscală cu care s-a efectuat plata, aceasta figurează că a fost vândută de către B către SC SRL B, drept pentru care chitanța eliberată către SRL este un fals, cu atât mai mult cu cât din verificările efectuate a rezultat că SC SRL a folosit în relațiile comerciale cu SC SA B chitanța seria - nr.- pentru efectuarea unei plăți în sumă de 7.000.000 lei.
Din verificările efectuate la Registrul Comerțului Bar ezultat că SC SA B, cu numărul de înmatriculare J-, și sediul în- -.8 sector 3 B, este radiată, iar la sediul indicat nu a fost niciodată sediul societății și nu s-a auzit niciodată de numitul G, delegat sau administrator.
In ceea ce privește evaluarea locomotivei -70-533 realizată de către expertul, din cercetări au rezultat următoarele:
- din examinarea "raportului de evaluare a bunului mobil locomotiva 700 CP " întocmit de către expert, rezultă că acest raport privește o locomotivă fabricată în "iunie 1987" (cap.III - raport) și achiziționată de SC SRL cu factura fiscală "nr.-".
Din procesul verbal de examinare a locomotivei -70-533, întocmit de organele de poliție la data de 08.05.2001, rezultă că în partea dreaptă față a locomotivei pe scara de acces, se află montată o placă ce poartă inscripția "Fabricat la 23 August B cu nr.3540-1978".
Din examinarea facturii fiscale emise de SC SA B, rezultă că aceasta are nr.- și nu - așa cum a fost indicat în raportul de evaluare.
Asupra diferențelor menționate, martorul a declarat în cursul cercetărilor că evaluarea locomotivei s-a realizat strict pe baza "livretului utilajului" pus la dispoziție de inculpatul -, document diferit ca format, natură și conținut de "cartea tehnică a locomotivei", de format A5 și nu A4, al cărei număr 1-a indicat în raportul de evaluare, subliniind că nu există nici un dubiu în acest sens.
Inculpatul - a negat aceste aspecte și a declarat că singurele documente puse la dispoziția expertului, au fost factura fiscală - nr.-/ 28.06.1999 și o "autorizație de circulație pe căile ferate de format J de coală A4.
Pe cale de consecință, expertul a fost indus în eroare de inculpatul - în sensul că, pentru evaluarea locomotivei i-a fost prezentat un "livret al utilajului", aparținând unei locomotive de același tip - 700 CP, fabricată în anul 1987, scopul fiind "întinerirea" în raportul de expertiză a locomotivei proprii prin scăderea de 100% și 60% a gradului de uzură în raport de durata de funcționare (conform Legii nr. 15/1994 durata normală de funcționare a unei locomotive 700 CP este de 20 ani).
Cu prilejul audierii, martorul a precizat că valoarea de înlocuire a locomotivei -70-533 (care se calculează prin metoda folosită în raport) ar fi în realitate "O" la data evaluării și nu de 2,1 mld. lei, însă locomotiva ar fi avut o valoare intrinsecă, de piață, fie ca fier vechi, fie ca utilaj) în sine, reparat.
Din balanța de verificare întocmită pentru luna iulie 1999, la data de 01.08.1999, SC SRL B, avea datorii în sumă de 931.446.257 lei.
Biletele la ordin au intrat la scadență în perioada 11.08- 23.08.1999 la. Agenția S, potrivit contului indicat de către inculpat în cuprinsul contractului nr.397/ 20.07.1999.
Din examinarea comparativă a rulajelor de cont ale SC SRL B la Banca Comercială " " Sucursala și BCR Agenția S, se constată că în momentul în care biletele la ordin au intrat la scadență la. Agenția S, inculpatul ar fi avut posibilitatea să efectueze alimentarea acestui cont din sumele existente în contul de la Banca Comercială " ".
Astfel, din contul de la Banca Comercială " " inculpatul a efectuat la data de 31.08.1999, o plată în sumă de 854.290.500 lei ( nr. 10=494.875.500, 11=359.415.000 lei). Mai mult decât atât, în cursul lunii august, din același cont, a efectuat o retragere aport în valoare de 330.000.000 lei, din care 150.000.000 lei plăți avans către doi furnizori în sumă totală de 305.000.000 lei.
In cursul cercetărilor inculpatul a declarat că nu și-a putut îndeplini obligația de plată a prețului benzinei achiziționată de la Sucursala B, întrucât societatea pe care o administra SC SRL B trecea printr-o perioadă grea din punct de vedere financiar iar sumele încasate din revânzarea benzinei a fost nevoit să le folosească pentru achitarea altor furnizori.
Din extrasele de cont privind contul nr.- de la Banca Comercială " ", al SC SRL B, rezultă că din încasările în sumă de 1.635.077.066 lei realizate în luna august 1999, doar două plăți în sumă de 305.000.000 lei au fost efectuate către furnizori, restul având destinațiile susmenționate.
De altfel și plățile către SC SRL B și SC SRL B în valoare totală de 305 mii lei, nu au fost determinate de stricta necesitate a achitării unor datorii, ci au reprezentat "avans marfă".
In condițiile în care SC SRL s-ar fi aflat într-o situație de blocaj financiar, având datorii către furnizori, alții decât Sucursala B, inculpatul - nu ar mai fi avut posibilitatea să retragă suma de 330.000.000 lei reprezentând aport (în contul locomotivei) și nici să efectueze plăți în avans către furnizori sau să achiziționeze pachetele de acțiuni de la. B - Direcția Teritorială
Referitor la plățile către B - Direcția Teritorială B, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 14.07.1999 a încheiat în calitate de administrator al SRL B contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 40/ 14.07.1999 și nr. BT 41/ 14.07.1999.
Din nota Gărzii Financiare Secția Bar ezultat că la data de 01.08.1999 SC SRL B avea un debit de 931.446.257 lei, aspect ce ne determină să concluzionăm că în condiții normale, inculpatul nu ar
fi avut posibilitatea să se lanseze în încheierea contractelor sus-menționate, lipsindu-i mijloacele financiare achitării tranșelor a doua a prețurilor acțiunilor.
De altfel, pentru ambele contracte de privatizare, inculpatul - a efectuat demersurile concomitent, aspect ce rezultă din structura cheltuielilor efectuate în acest sens în luna iulie 1999, când SRL Baa chitat către B - Direcția Teritorială B suma totală de 54.333.500 lei.
In cursul cercetărilor inculpatul - a prezentat versiuni diferite asupra motivelor pentru care nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 1.500.328.852 lei reprezentând contravaloarea cantității de 159.624 kg ( 221.466 litri) benzină livrată de către Sucursala
Pe de o parte a afirmat că neonorarea biletelor la ordin s-a datorat situației financiare dificile a societății pe care o administra, iar pe de altă parte, faptului că nu a cunoscut scadențele biletelor la ordin, nu a fost somat de către reprezentanții vânzătorului în vederea achitării prețului, iar biletele la ordin le-a emis drept garanție și nu în vederea plății.
Potrivit probelor existente în dosar, susținerile inculpatului sunt neadevărate, după cum urmează:
- din declarația martorului - consilier juridic la
Sucursala B, a rezultat că la sfârșitul lunii august - începutul lunii
septembrie 1999, după ce s-a întors din concediul de odihnă, a fost delegat de
către directorul, să-1 contacteze pe - și să-
solicite plata benzinei livrate. In aceste împrejurări, martorul
a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul - și că la solicitarea
de a le achita benzina, acesta a răspuns că nu are de unde, întrucât a vândut
benzina și a cheltuit banii.
Inculpatul - cunoștea cu certitudine termenele scadente convenite cu în cazul emiterii tuturor celor patru bilete la ordin. Acest fapt rezultă cel puțin din examinarea celor patru bilete la ordin. Acest fapt rezultă cel puțin din examinarea celor două note de comenzi existente la dosar în care sunt menționate termenele scadente prin rezoluție.
Inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că stabilirea scadențelor s-a făcut de comun acord cu inculpatul -.
La data de 22.02.2000, Sucursala Bad eschis acțiune împotriva SC SRL B, având ca obiect înființarea și validarea popririi (dosar civil nr.2338/2000 al Judecătoriei Botoșani );
- facturile fiscale emise conțineau specificația că plata se va realiza cu
termen la bilet la ordin.
In toată perioada august 1999 - aprilie 2003, inculpatul - nu a efectuat nici o plată către Sucursala B, toate demersurile sale axându-se pe încercarea de a determina conducerea acestei instituții să accepte în schimbul prețului benzinei, locomotiva 70-533, asupra căreia se instituise garanția reală imobiliară.
In acest sens stau ca argumente atât poziția procesuală a susnumitului în cursul litigiului civil derulat între SC SRL B și Sucursala B, cât și o serie de adrese prin care solicita în schimbul prețului, valorificarea garanției reale mobiliare. Mai mult decât atât, în cadrul procesului civil, a determinat-o la un moment dat pe martora, actuala directoare a Sucursalei B, să accepte "compensarea" datoriei sale cu locomotiva gajată.
Astfel a întocmit un înscris sub semnătură privată în numele Sucursalei B, înscris existent la fila 20 dosarul nr.2330/2000 al Judecătoriei Botoșani, înscris pe care i-a solicitat numitei să-1 semneze și să-1 ștampileze, folosindu-se în acest sens de influența unei terțe persoane asupra susnumitei.
De remarcat faptul că acest înscris nu putea produce consecințe juridice întrucât pentru a invoca compensarea trebuiau să existe datorii bilaterale între cele două societăți, iar la un termen ulterior, Sucursala Bad epus precizări la dosar în care menționa că pe de o parte, nu erau întrunite condițiile prev. de art.1143 Cod civil, neavând debite ci doar creanțe la SC B și că, pe de altă parte, era de acord să-și satisfacă creanța numai din suma încasată pe de altă parte, era de acord să-și satisfacă creanța numai din suma încasată prin vânzarea locomotivei.
Mai mult decât atât, Sucursala B, conștientă fiind că SC SRL B nu va achita debitul, a efectuat demersuri în vederea preluării gajului însă datorită vechimii locomotivei SNP Bar efuzat preluarea acesteia.
Pentru a demonstra că locomotiva a funcționat și că valoarea stabilită de expert la momentul încheierii contractului de garanție imobiliară era reală, în faza de judecată inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice. S-a desemnat expert și expert parte din partea părții civile SNP. Fiecare din experți a întocmit un raport de expertiză 52 respectiv 32 voi. III, precum și un punct de vedere comun.
Dintre cele două expertize instanța a reținut concluziile raportului de expertiză întrucât se coroborează cu restul ansamblului probator și a înlăturat parțial concluziile expertizei pentru următoarele considerente:
La obiectivul - valoarea locomotivei 70-053 la data încheierii contractului de garanție mobiliară 20.07.1999 expertul apreciază că valoarea putea fi de 1.708.000.000 lei deoarece a funcționat principiul "cerere-ofertă", valoarea fiind exprimată de raportul de expertiză efectuat la acel timp ( ) și acceptată de cel care a primit bunul în gaj.
au fost răspunsurile expertului care arată că la data de 20.07.1999 valoarea de piață a locomotivei era nulă, iar dacă se urmărea valorificarea locomotivei ca piese de schimb și desen metalic s-ar fi obținut
aproximativ 300 mii lei. Tot din această expertiză se reține că față de deficiențele prezentate de locomotivă coroborate cu lipsa avizului de circulație dat de Autoritatea Feroviară Română, la acea dată nu era capabilă să se deplaseze singură.
Insă, în punctul de vedere comun expertul, referitor la valoarea actuală a locomotivei este de acord cu expertul, iar referitor la faptul dacă locomotiva a funcționat la momentul gajării recunoaște că acest fapt este combătut de martori.
Din cele expuse instanța a reținut că la data gajării valoarea de piață a locomotivei era nulă și că aceasta nu a funcționat.
S-a mai invocat de inculpat, tot în fața instanței, că este nefondată afirmația că a emis bilete la ordin fără disponibil în cont și fără a fi achitate, întrucât biletele la ordin au fost emise având ca loc al plății B și nu S iar partea civilă trebuia să introducă biletele la Banca Comercială " " - Sucursala
Din examinarea celor 4 bilete la ordin, se observă că banca la care SRL avea deschis cont și căreia i-a fost adresat ordinul de a plăti la BCR și nu Banca " ". Partea vătămată SNP nu avea de unde să cunoască toate băncile la care SC SRL avea deschise conturi și, chiar dacă ar fi știut nu se putea îndestula din contul de la Banca " " unde inculpatul avea disponibil și a încasat prețul benzinei pentru că trasul stipulat în biletele la ordin era BCR
Față de această împrejurare a înlăturat și această susținere a inculpatului ca nefondată.
S-a mai susținut că inculpatul nu a indus în eroare SNP prin supraevaluarea locomotivei, întrucât dacă partea civilă a acceptat locomotiva în gaj fără aom ai supune unei expertize suplimentare, au făcut-o pe propria răspundere, asumându-și riscul contractual.
Inducerea în eroare la momentul gajării locomotivei a fost evidentă având în vedere că inculpatul a folosit expertiza întocmită de un expert neutru, pentru a da o aparență de credibilitate.
Nu în ultimul rând, inculpatul a invocat nulitatea absolută parțială a rechizitoriului față de faptul că prin procesul verbal de începere a urmăririi penale s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al. 1,2,3 Cod penal pentru fapta de a emite biletele la ordin fără acoperire și nu pentru că ar fi adus în gaj locomotiva supraevaluată (înșelăciune la momentul încheierii contractului). S-a susținut de către inculpat că pentru această formă de înșelăciune nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
Printre nulitățile absolute prevăzute de art.197 al.2 se află și nulitatea referitoare la sesizarea instanței.
Actul de sesizare al instanței este rechizitoriul și nu procesul verbal de începere a urmăriri penale.
De altfel inculpatul a luat cunoștință pe parcursul urmăririi penale de toate actele de urmărire, a fost audiat și și-a formulat probe referitoare și la activitățile de la momentul încheierii contractului, unde a solicitat expertiza tehnică a locomotivei, un expert judiciar, o expertiză contabilă pentru stabilirea valorii de piață a locomotivei.
De altfel, faptul că inculpatului nu i-au fost încălcate în nici un fel dreptul la apărare este dovedit și de etapa cercetării judecătorești și care s-au reluat în fața instanței în condiții de publicitate și contradictorialitate toate probele admise în etapa urmăririi penale, ba i-a fost admisă și proba cu expertiza tehnică respinsă în faza de urmărire penală, precum și proba cu martori în apărare și HG precum și în circumstanțiere.
La Judecătoria Botoșani, anterior strămutării cauzei la termenul din 22.05.2003 reprezentantul părții civile SNP a solicitat poprirea asiguratorie a conturilor SC și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând aceleiași societăți.
In acel moment SC SRL nu fusese introdusă în cauză ca partea responsabilă civilmente. Potrivit art.16 Cod procedură penală introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, fie în cursul urmăririi penale, lucru care nu s-a întâmplat, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Deși partea civilă a solicitat poprirea și sechestrul la 8.05.2003 înainte ca actul de sesizare să fi fost citit inculpatului, aceasta nu a formulat cerere de introducere în cauză a SC SRL ca partea responsabilă civilmente anterior termenului din 22.05.2003, motiv pentru care s-a respins ca tardiv cererea de introducere în cauză a părții responsabile civilmente a SC SRL și obligarea ei alături de inculpat și, în consecință ca inadmisibilă cererea referitoare la sechestrul asigurător și poprire.
Partea vătămată SNP - Sucursala B s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500.328.852 lei prejudiciu cauzat de inculpat și penalități de întârziere 9.342.843.709 lei.
Examinând întrunirea elementelor constitutive al răspunderii civile delictuale, instanța a constatat că prejudiciul este cert, și nu a fost reparat încă, rezultă și din dosarele civile în care s-a încercat poprirea conturilor SC SRL și unde nu a avut loc o compensare așa cum invocă inculpatul.
Fapta ilicită constă în achiziționarea a 221.000 litri combustibil așa cum a fost descrisă în situația de fapt, garantând cu bilete la ordin fără acoperire și cu o locomotivă supraevaluată.
Vinovăția inculpatului, intenția de a prejudicia este directă iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este directă tip cauză-efect.
Din cele expuse rezultând întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale 1-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500.328.852 lei daune materiale.
Și în privința penalităților de întârziere acestea sunt certe, în contractul de vânzare-cumpărare 379/2001 rezultă că părțile au convenit asupra unei clauze penale în caz de neplată la termen, cumpărătorul fiind de drept pus în întârziere iar vânzătorul va percepe penalități de 0,25% pe zi întârziere, partea civilă a făcut dovada acestor penalități depunând aproape la fiecare termen modul de calcul al acestora așa încât a obligat inculpatul și la plata sumei de 9.342.843.709 lei daune materiale - penalități de întârziere.
Instanța de fond a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli judiciare (onorariu avocat, expertiză).
In baza art.191 al.l Cod procedură penală 1-a obligat pe inculpat la plata sumei de 80.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, suma incluzând 59.000.000 lei expertiză contabilă G efectuată la faza de urmărire penală, 6.545.000 lei expertiză tehnică inginer.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău care în motivele de apel a arătat că în mod greșit prima instanță nu a reținut la încadrarea juridica și prev. art 13.pen, la data săvârșirii, fapta a avut consecințe grave. S-a mai arătat în motivele de apel că o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege ( 3 ani închisoare ) pentru o fapta cu un grad de pericol social atât de ridicat, este o pedeapsa prea mică pentru atingerea scopurilor pentru care a fost aplicată, iar suspendarea executării pedepsei este total nejustificată.
Parchetul a criticat în motivele de apel hotărârea primei instanțe și pentru faptul că nu s-au luat măsurile asigurătorii solicitate de parte civilă.
Și partea civilă a declarat apel fără să-și motiveze apelul.
Inculpatul în apelul său a solicitat achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune solicitând a se avea în vedere concluziile concordante ale probelor tehnice administrate în cauză și a faptului că aceste probe se coroborează cu declarațiile martorilor care au văzut locomotiva funcționând singură la data când a fost preluată de partea civilă, că inculpatului i-a fost încălcat grav dreptul la apărare prin faptul că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea și încadrarea juridică a faptelor și că judecata în prima instanța a avut loc în lipsa părții civilmente responsabile care nu a fost legal citată la nici un termen de judecată.
Prin decizia penală nr. 107/A/20087 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și s-a desființat în parte Sent.pen.nr. 1297/ 21.02.2005 a Judecătoriei Bacău, în temeiul art.379 pct.2 lit.a, rap. la art.382 al.2 pr.pen. și rejudecând latura penală a cauzei:
A fost condamnat inculpatul - - fiul lui G și, născut la 25.05.1970, în., jud. B, Administrator al SC SRL B,. în B,-,. l l,. B,.5, cu reședința în B,-, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.2, 3, cu aplic. art. 13.pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 7(sapte) luni închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, art.64 lit. a-c pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, mai puțin dispozițiile art.81-83 pen.
In temeiul art.379 pct. l lit. pr.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul - și de partea civilă SNP - Sucursala
Au fost obligați inculpatul - la 300 lei și partea civilă SNP - Sucursala B la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, instanța a apreciat întemeiat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în ceea ce privește latura penală a cauzei și nefondate apelurile declarate de către partea civilă și de către inculpat.
Competența de soluționare a apelului de către Tribunalul Cluja fost stabilită de către care prin încheierea nr.6936/ 8.XII.2005, a dispus strămutarea judecării dos. nr.4895/2005 de la Tribunalul Bacău la Tribunalul Cluj, Tribunalul Bacău dispunând prin încheierea din 12.01.2006 scoaterea de pe rol și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a apelului, la Tribunalul Cluj.
In ceea ce privește starea de fapt reținută în primă instanță nu sunt probleme de contestare a acesteia, ar fi și greu de contestat atât timp cât ea a fost stabilită pe baza de înscrisuri.
Inculpatul a recunoscut că în calitate de unic asociat și administrator al SC. SRL B, a încheiat cu partea civilă contractul de vânzare-cumpărare nr.397/ 20.07.1999, care avea ca obiect cumpărarea de produse petroliere, iar la art.7 din contract se stipulează că "PLATA PRODUSELOR CUMPĂRATE SE VA FACE IN, PRIN CEC, ORDIN DE PLATĂ DE BANCA CUMPĂRĂTORULUI ORI ASIGURAREA PRIN GARANȚII DE PLATĂ BANCARE", iar la art.8 din același contract se prevede pentru neplata prețului la termen, o penalitate de 0,25%pentru fiecare zi de întârziere și conform convenției încheiate cantitățile de produse petroliere trebuiau să fie solicitate de către inculpat prin comenzi, vânzătoarea putând accepta întreaga cantitate solicitata sau o cantitate mai mică.
Pentru a nu fi refuzat de către partea civilă fiindcă așa cum rezultă din balanța de verificare pe luna iulie 1999, SC. SRL avea datorii de 931.446.257 lei, 1-a rugat pe numitul -Comisar al Gărzii Financiare B să intervină pe lângă directorul economic la acea data al părții civile, numitul, să încheie contractul și să aprobe livrarea cu plata ulterioară a produselor, aspect confirmat de numitul.
Si pentru a crea aparența unei firme ce prezintă garanție, a încheiat CONTRACTUL DE GARANȚIE MOBILIARĂ, autentificat sub nr.5147/ 20.07.1999, garantând stocul de marfă în valoare de 1.500.000.000 lei ce urma să-1 ridice de la partea civilă, în urma depunerii comenzilor, conform celor convenite prin contract, inculpatul știind că locomotiva nu are decât valoare de fier vechi fiind achiziționată de la o societate comerciala radiată, cu un sediu inexistent și cu persoane de negăsit, plata figurează ca făcută cu o chitanța falsă, chiar dacă s-a stabilit că scrierea de pe chitanță nu aparține inculpatului, chitanța tot falsă rămâne, aspecte care îndreptățesc instanța să concluzioneze că inculpatul era mai mult decât conștient că din punct de vedere al funcționării în lucru, locomotiva nu are nici o valoare, însă este un obiect de care te poți folosi să înșeli o persoană ca partea civilă, mai ales dacă implici și te folosești de anumite persoane cu influență, ca în speța noastră -Comisarul al Gărzii Financiare
Nu se cunosc metodele prin care i-a convins pe experții ec. G și ing. G, să consemneze în raportul de evaluare tehnică și economică a locomotivei H 700. la data de 12.07.1999, că locomotiva ar fi fabricată în iulie 1987,cu toate că în realitate ea a fost fabricată în anul 1978, aspect stabilit prin expertizele efectuate în cauză și recunoscut și de către expertul Gh. care, în declarația dată în fața instanței arată că locomotiva a fost fabricată în 1978, iar prin declarația de la fila 119, recunoaște că la stabilirea valorii locomotivei a avut în vedere anul de fabricație și prețul de cost la data fabricării, că în mod cert din documentele puse la dispoziție de către inculpat rezultă că locomotiva a fost fabricată în 1987.
În funcție de aceste date a stabilit că valoarea neamortizată a locomotivei ar fi de 2.100.338 lei(40%) și cum nici numărul de factură nu corespunde realității, concluzionăm prin a spune că întregul raport de evaluare tehnică și economică a locomotivei, întocmit de expertul nu are nici un fundament real, expertul a stabilit valoarea de amortizare a unei locomotive fabricată cu 10 ani în urma fabricării locomotivei aduse drept gaj de către inculpat.
Prin expertiza realizată de experții și, în prima instanță se arată că la data de 20.07.1999, locomotiva nu era capabilă să se deplaseze singură pe linia ferata ci doar împinsă ori trasă, că la acea dată nu avea valoare de piața (ca utilitate) ci doar valoare de recuperare ca deșeu și piese de schimb, iar prin raportul de expertiza întocmit, în apel, de către experții și se arată că pentru repararea locomotivei ar fi necesară o sumă de cel puțin 150.000 euro, că nu pot stabilii valoarea locomotivei la data gajării ( 20.07.1999), iar mai jos cu o frază să spună că in 1999 valoarea locomotivei putea fi cuprinsă între 20.000$ și 70.000$, în funcție de starea sa tehnică.
Această afirmație făcută de experții și referitoare la valori ipotetice este vădit părtinitoare, fiindcă prin același raport de expertiza cei doi experți arată că ultima reparație, (revizie) a locomotivei s-a făcut în 1990, că trebuia făcut RC în 1995 și RR in 1998, iar cum fără reviziile din 1995 și 1998, locomotiva nu avea drept de a circula, a vorbi despre valori ipotetice în 1999, după ce într-o frază anterioară a-i afirmat că nu poți stabili valoarea locomotivei la data de 20.07.1999, este un comportament care ar trebui să dea de gândit, printr-o expertiză tehnică nu se pot stabili valori ipotetice.
Martorul CA. este cel care a tractat la data de 01.07.1999 locomotiva gajata de inculpat și în depoziția sa a arătat că motorul locomotivei nu a fost pornit, astfel nu vedem ce rost ar mai avea să se discute despre o eventuala stare tehnică atât timp cât locomotiva nu are valoare de piața ( CA ), având doar valoare ca deșeu și piese de schimb, după ultima revizie din 1990, nemaifăcându-i-se nici o revizie, din 1995 locomotiva în speță nu mai avea drept de circulație.
Dacă se mai subliniază și faptul ca locomotiva a fost achiziționată cu factura fiscală seria - nr.-/ 28.06.1999, unde la vânzător apare SC SA B, firma radiată si care nu avea sediul unde figura la registrul comerțului, iar chitanța care atesta plata prețului de 1.708.000.000 lei, seria - nr.-, este un fals, în realitate respectiva chitanță aparține altei societăți și cu acea chitanță se atesta plata sumei de 7 milioane lei, fiind folosită de societatea proprietara a chitanței, și comparând și data achiziționării locomotivei - 28.06.1999 cu data încheierii contractului - 20.07.1999, putem spune fără teama de a greși că încă de la bun început inculpatul a urmărit înșelarea părții civile, neavând intenția de a achita prețul produselor petroliere, sens în care și-a pregătit documentele menționate mai sus, în scopul de a crea părții civile impresia că este vorba de o societate onorabilă, care va achita ulterior prețul.
Aflându-ne în fața unei chitanțe false de plată a locomotivei și a unui vânzător al cărei sediu și identitate nu poate fi stabilit, a unui raport de evaluare a altei locomotive, mai tânără cu zece ani decât cea gajată de inculpat, a unei expertize care după ce arată că nu poate să stabilească valoarea locomotivei la data de 20.07.1999, arata ce valoare ipotetica ar fi putut avea locomotiva în 1999, arătăm că nu se mai poate discuta despre valoarea data de cerere și ofertă cum încearcă să facă apărătorul inculpatului în apel și cum nu se poate pune în discuție nici o eventuală compensare, chiar dacă locomotiva ar avea valoarea necesară, din motivele arătate in considerentele sentinței, astfel nu ne rămâne decât să constatăm existența unui plan de înșelare a părții civile, bine pus la punct de către inculpatul -.
Pentru a-i reuși un plan atât de bine pregătit și fiind în relații de prietenie cu Șeful Gărzii Financiare B, 1-a rugat pe acesta să i-a legătura cu directorul economic al părții civile și să-1 roage să-i fie livrate produsele petroliere cu plata ulterioară a prețului.
Dacă inculpatul nu ar fi urmărit de la început înșelarea părții vătămate, nu ar fi făcut în decurs de cea. 20 de zile atâtea operații pentru instituirea unui gaj mobiliar, ar fi achitat prețul total al produselor petroliere de 1.500.000 000 lei, nu ar fi cumpărat locomotiva cu 1.708.000.000 lei doar în scopul "impresionării" părții civile, locomotiva neavând valoare de întrebuințare, iar pentru aducerea în stare de funcțiune ar mai fi nevoie de 150.000 euro, fără să mai luam în calcul costul raportului de evaluare, al instituirii gajului, cheltuielile de deplasare a locomotivei care trebuia tractată sau împinsă pentru a ajunge la destinație.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de 20.07.1999, cu începere din ziua următoare, adică din 21.07.1999, inculpatul a eliberat până la data de 4.08.1999, patru bilete la ordin pentru achitarea prețului produselor petroliere, tras fiind
La scadență fiind depuse pentru încasare, nu s-a putut achita suma înscrisă în respectivele bilete și care reprezenta prețul produselor petroliere, societatea inculpatului neavând lichidități la banca trasului, la data respectivă societatea inculpatului avea datorii de cea. 1 miliard lei.
Apărarea inculpatului în sensul că de ce nu au fost depuse biletele la ordin la Banca, a fost o apărare atât de lipsita de logica, încât nu s-a înțeles a fi analizată, atât timp cât tras era
Intenția inculpatului de a înșela partea civilă și pe parcursul derulării contractului, a reieșit din depoziția martorilor, și care arată că biletele la ordin au fost date succesiv de către inculpatul și numai după întocmirea facturilor fiscale, iar susținerea cp biletele la ordin au fost lăsate drept garanție suplimentară, este infirmată de prevederea din contract de unde arată că prețul produselor livrate se poate achita pe lângă alte instrumente bancare și cu bilet la ordin, iar dacă afirmația inculpatului ar fi reală și biletele la ordin ar fi fost doar o garanție suplimentară, nu un instrument de plată, ar f eliberat un simpli bilet la ordin cu suma 1.500.000.000 lei, nu le-ar fi eliberat cu ocazia livrării produselor, însă acceptându-se de comun acord ca plata să se facă la o dată ulterioară, cu ocazia întocmirii facturilor fiscale, inculpatul a completat și predat bilete la ordin, fiind stabilite și termenele de plată.
Intenția de a înșela partea civilă a rezultat și din faptul că sumele de bani încasate pe produsele petroliere au fost depuse la o altă bancă, nu au fost depuse la banca trasului și nici până la data soluționării apelului inculpatul nu a achitat nici măcar un leu.
La data săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul - (iulie 1999), fapta acestuia se încadra în prev. art. 146 cod penal, adică a faptelor cu consecințe deosebit de grave, iar alin.5 al art. 215 cod penal, prevede pentru o faptă cu asemenea consecințe o pedeapsă între 10 - 20 ani închisoare, însă, cum prin Legea nr. 456/2001 a fost modificat cuantumul prejudiciului cauzat pentru care o faptă penală se consideră că are consecințe deosebit de grave, acesta cuantum fiind ridicat de la 50.000.000 lei la 2.000.000.000 lei (20.000), față de inculpat trebuia aplicat principiul legii mai favorabile, prev. de art. 13 cod penal, fapta fiind comisă anterior modificărilor arătate, însă judecata după respectivele modificări, astfel admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a desființează în parte sentința penală nr. 1297 din 21 februarie 2005 a Judecătoriei Bacău, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a rap. la art. 382 alin.2 cod pr.penală și rejudecând latura penală a cauzei.
A fost condamnat inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 cu aplic. art. 13 cod penal la pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a - c cod penal.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței, mai puțin dispoz. art.81 - 83 cod penal.
Fapta inculpatului prezintă un pericol deosebit de ridicat, a fost comisă după un plan bine întocmit de către inculpat, iar pentru reușită s-a folosit și de persoane cu funcții de conducere și control - șeful Gărzii financiare B, iar prejudiciul cauza de 1.500.000.000 lei, la data săvârșirii faptei, nu este prea departe chiar și în prezent, după 9 ani de la comiterea faptei, de limita consecințelor deosebit de grave și chiar dacă inculpatul a avut o conduită nesinceră pe parcursul întregului proces penal, luptându-se cu disperare pentru tergiversarea soluționării cauzei, schimbând chiar și sediul părții civile responsabile în perioada în care s-ar fi putut soluționa cauza, s-a apreciat că o pedeapsă de 3 ani și 7 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, este în măsură să atingă scopurile pentru care se aplică.
La fel ca parchetul, instanța de apel a apreciat că în raport de pericolul social concret al faptei, față de mijloacele folosite pentru comitere și comportamentul postinfracțional al inculpatului, în speță nu se poate pune în discuție suspendarea executării pedepsei, mai ales că și după 9 ani de la comiterea faptei, prejudiciul cauzat se apropie de limita consecințelor deosebit de grave, iar a suspenda executarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege, aplicată pentru o infracțiune cu un grad de pericol social atât de ridicat, ar anihila în totalitate aspectul sancționator și chiar pe cel preventiv al pedepsei.
Pentru a demonstra că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, s-a arătat că în faza de urmărire penală inculpatul a fost audiat de procuror în prezența apărătorului ales, avocat, iar din procesul verbal și din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul -, acte făcute în prezenta apărătorului ales și semnate atât de inculpat cât și de apărătorul ales, a rezultat că inculpatului i-a fost adusă la cunoștință atât fapta cât și încadrarea juridică, i-a fost pus la dispoziție dosarul pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia, fiind întrebat dacă mai are ceva de declarat sau alte probe, solicitările inculpatului fiind soluționate la data respectivă prin respingerea lor.
Pentru considerentele arătate mai sus și detaliile în sentința atacată au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat și partea civilă, din expozeul decizie și al sentinței primei instanțe, a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și, cu toată ingeniozitatea planului întocmit de inculpat, atât latura obiectivă a infracțiuni cât și cea subiectivă sunt suficient de bine dovedite, în cauză verificându-se modul și intenția de procurare a locomotivei și instituire a gajului, cercetarea nelimitându-se numai la manoperele de înșelăciune a părții civile pentru demonstrarea laturii subiective a infracțiunii, a intenției inculpatului de a înșela s-a analizat și planul pregătitor al infracțiunii.
Partea civilă a solicitat luarea unor măsuri asigurătorii asupra unor bunuri ce aparțin părții civile responsabile SC SRL, însă cu prin script partea civilmente responsabilă s-a opus luării măsurilor asigurătorii pe considerentul că nu a fost introdusă în cauză înainte de citirea actului de sesizare al instanței, aspect ce corespunde realității, chiar dacă după această dată partea responsabilă civilmente a fost citată în cauză în mod legal, chiar ș după schimbarea sediului aceasta a fost schimbată la noul sediu opunându-se introducerii în cauză în calitatea sa de parte responsabilă civilmente, prima instanță nu avea cum să dispună legal luarea unor asemenea măsuri, iar parchetul ar fi trebuit în faza de urmărire penală să fi introdus în cauză partea civilmente responsabilă, nu să critice în apel neluarea unei măsuri care nu se mai poate lua în mod legal.
Art.16 pr.pen. prevede, că introducerea în procesul penal a părții civilmente responsabile poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, iar cum partea civilmente responsabile SC SRL B nu a fost introdusă în cauză până la citirea actului de sesizare, iar la momentul citării s-a opus să fie introdusă în cauză pe considerentele arătate mai sus, nu se pot lua măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând acesteia, astfel în primă instanță partea civilmente responsabilă a fost legal citată, însă din considerentele arătate, nu mai putea fi împrocesuată.
Restul aspectelor care vizează latura civilă a cauzei au fost soluționate în conformitate cu legea, la stabilirea în concret al prejudiciului ținându-se cont de prețul neachitat și de clauza penală din contractul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul -, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivul de nelegalitate invocat, constă în aceea că atât organul de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au evaluat în mod necorespunzător materialul probator administrat în cauză, reținând în mod eronat că sunt îndeplinite și întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în varianta prev.de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, deși ar fi trebuit să constatate că lipsește intenția inculpatului "de a înșela sau a induce în eroare în vreun fel partea civilă, la încheierea contractului comercial nr.397/20 iulie 1999".
De asemenea, în recurs se susține că nu este întrunit nici elementul material al laturii obiective pentru că nu există o acțiune de inducere în eroare a părților vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Mai mult, recurentul motivează că nu a încercat și implicit nu a urmărit să inducă în eroare SNP, prin supraevaluarea locomotivei pentru că intimata a avut în vedere valoarea locomotivei consemnată în factură și nu valoarea stabilită prin expertizele succesive întocmite în cauză.
În aceeași ordine de idei, recurentul apreciază că prin raportul de expertiză contabilă s-a evidențiat împrejurarea că SC SRL B, la data emiterii biletelor la ordin, a desfășurat operațiuni bancare cu deosebire prin Banca - Sucursala B, iar la data scadențelor celor 4 bilete la ordin, avea posibilitatea să le onoreze la plată, dar ca urmare a lipsei de interes a intimatei SC SA B, biletele la ordin nu au fost executate.
C de-al doilea motiv privind nelegalitatea deciziei, privește contradicția dintre incidența prevederilor art.13 Cod penal, reținute de instanța de control judiciar și majorarea cuantumului pedepsei, dar și schimbarea modalității de executare, prin privare de libertate.
Critica privind netemeinicia deciziei vizează îndeosebi modalitatea de executare a pedepsei și se solicită, în ipoteza în care se va reține că sunt întrunite elementele infracțiunii prev.de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, schimbarea modalității de executare în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere, conform art.861Cod penal.
Prima critică referitoare la nelegalitatea sentinței sub aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii reținute.
Potrivit art.215 alin.1 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune este incriminată într-o variantă tip, două variante speciale și alte două agravate.
Varianta tip constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit pagubă.
Prima variantă specială presupune inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
A doua variantă specială, constă în emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retragere, după emitere, provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare în scopul arătat în alin. precedent, dacă a pricinuit pagubă posesorului cecului.
Probele administrate în cauză, inclusiv recunoașterea inculpatului converg spre aceea că recurentul, în calitate de unic asociat și administrator al SC SRL Baî ncheiat cu partea civilă contractul de vânzare-cumpărare nr.397/20 iulie 1999, care avea ca obiect cumpărarea de produse petroliere.
La art.7 din contract se menționează că "plata produselor petroliere cumpărate se va face în numerar, prin cec, ordin de plată vizat de banca cumpărătorului ori asigurarea plății prin garanții de plată bancare".
În articolul următor, se stipulează sancțiunea privind neplata prețului în termen, constând în aceea că se va aplica penalitate de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere.
Este evident faptul că la data încheierii contractului societatea administrată de recurent, avea o situație financiară precară, constând în aceea că prezenta datorii în valoare de aproximativ 1.000.000.000 lei, situație pe care în mod logic inculpatul a cunoștea, astfel că, pentru a nu risca să fie refuzat de partea civilă a intervenit pe lângă șeful Gărzii Financiare B, cu rugămintea de a convinge pe directorul economic al părții civile să încheie contractul și să aprobe livrarea produselor petroliere cu plata ulterioară a acestora.
Este elementul intențional care probează planul amănunțit de recurent, în vederea creării unei situații de aparentă legalitate cu scopul evident de a capta înțelegea părții civile și acordul acesteia în încheierea contractului de livrare de produse petroliere.
Neavând disponibil în cont, având chiar datorii circumscrise la suma de 931.446.257 lei, inculpatul nu avea posibilitatea de a plăti produsele petroliere pe care le primea, situație de fapt în care partea civilă ar fi refuzat încheierea contractului.
Mai mult, pentru a crea aparența unei firme cu bonitate financiară s-a întocmit și un contract de garanție mobiliară autentificat, prin care se garanta stocul de marfă în valoare de 1,5 miliarde lei ROL, care urma să fie primit de la partea civilă, în urma depunerii comenzilor, conform celor convenite prin contract, în condițiile în care inculpatul avea reprezentarea exactă referitor la valoarea locomotivei, bun care efectiv nu putea fi folosit în traficul feroviar.
Curtea constată că și modul de dobândire a acestui bun este unul oneros în sensul că a fost achiziționată de la societate comercială radiată, aceasta nu avea un sediu și personal angajat, iar documentul întocmit pentru achiziționarea bunului este în mod evident fals.
Starea tehnică a bunului este stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit la instanța de fond de experții și care evidențiază că la 20 iulie 1999, locomotiva nu avea nicio posibilitate de a tracta, ea însăși trebuia să fie tractată sau împinsă și putea fi folosită numai pentru eventuale piese de schimb care ar mai fi fost refolosibile sau mai sigur ca fier vechi.
Expertizele ulterioare efectuate în cauză, au evidențiat o stare de fapt neconformă cu realitatea, concluziile fiind subiective având în vedere și proba testimonială administrată cu privire la starea tehnică a bunului.
Chiar anterior, reviziile din anii 1995 și 1998 au pus în evidență starea tehnică absolut precară a locomotivei, care încă la datele respective nu era aptă să circule pe calea ferată.
Edificatoare în acest sens, este depoziția martorului (fila 118 dosar urmărire penală), care relatează că motorul locomotivei nu funcționa în vara anului 1999, aceasta era inaptă de a circula pe liniile CFR, putând fi mișcată doar în condiții de tractare.
Sunt elemente care evidențiază că recurentul a intenționat și a urmărit să prezinte drept reală o stare de fapt mincinoasă, cu consecința inducerii în eroare a părții civile pentru a accepta să primească drept garanție un bun într-o stare tehnică absolut precară, situație care - coroborată cu precaritatea situației financiare a firmei pe care o administra - astfel că intenția este pe deplin evidențiată, inculpatul acționând în baza unui plan prestabilit pentru a determina partea civilă să accepte garanția și să livreze produsele cu plata ulterioară.
Prin urmare, Curtea constată că în mod legal instanțele au constatat îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și ulterior condamnat.
În aceste circumstanțe, se constată că intenția de a prejudicia partea civilă este una directă, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu constând în achiziționarea de 221.000 litri combustibil este de asemenea, directă, tip cauză - efect.
Fapta ilicită constă tocmai în achiziționarea acestei cantități de carburanți pentru care recurentul a garantat cu bilete la ordin fără acoperire și cu locomotivă în stare de nefuncționare, dar supraevaluată.
Recursul se apreciază că este fondat pentru motivul de netemeinicie invocat de recurent.
Instanța de control judiciar, deși reține dispozițiile art.13 Cod penal, majorează cuantumul pedepsei și schimbă modalitatea de executare, în detenție penitenciară, reținând că fapta prezintă un pericol social ridicat, inculpatul a pus la punct un plan amănunțit și a apelat la persoanele cu funcții însemnate în județul B pentru punerea în aplicare, iar prejudiciul cauzat este deosebit de mare și nerecuperat.
Chiar dacă aceste circumstanțe sunt reale, iar inculpatul a avut o atitudine nesinceră, Curtea reține că acesta este la primul conflict cu legea penală, astfel că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este în sensul prevederilor art.72 Cod penal.
În consecință, se va dispune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 107 de la 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
Casează decizia și menține sentința penală nr.1297 din 21 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosar nr.18155/2004.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 octombrie 2008.
- - G - -
Grefier,
Red.jud.CM
IB/14.11.2008
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Membri Gheorghe Vintilă, Ștefan
