Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 649/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215.Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 649
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 141 din 28 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales, lipsind intimatul - parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică hotărârile ca nelegale și netemeinice, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei și sentinței, iar pe fond, achitarea inculpatului întrucât fapta nu există; din actele existente la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, deoarece toți martorii audiați în cauză au declarat că la data de 22 octombrie 2006, acesta se afla la socrul său sau în gospodărie, însă nicidecum în orașul F, așa cum susține partea vătămată; declarațiile părții vătămate sunt contrazise de declarațiile a patru martori, însă instanțele nu au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor toate probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, care a declarat că la data de 22 octombrie 2006, împreună cu concubinul său a tăiat lemne la numitul la care s-a aflat și inculpatul, martorul care a declarat în același sens, precum și martorul; în subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea în baza art.11 pct.1 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, respectiv infracțiunea a fost săvârșită de către o altă persoană, iar într-o ultimă teză, s-a solicitat casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului, respectiv audierea martorului, martor cheie în cauza de față, deoarece declarația acestuia nu se află atașată la dosarul cauzei, deși se reține că a dat declarație în faza de urmărire penală și de altfel, este singura persoană care a intrat în domiciliul socrului inculpatului și a observat persoanele care se aflau acolo la data de 22 octombrie 2006.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului inculpatului ca nefondat, întrucât hotârârile atacate sunt legale și temeinice, probele administrate în cauză făcând dovada vinovăției inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 129 din 21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr-, în baza art. 215 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.37 lit. a și b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 19.09.1952 în localitatea J, județul G, cu domiciliul în localitatea, sat de, județul G, căsătorit, recidivist, cetățean român - la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 al.1 Cod Penal, s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.4285/21.09.2004 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr. 9392/2004 și a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (506 zile), cu pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al.1 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c
Cod PenalÎn baza art. 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998 și urm. civ. s-a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă, domiciliat în localitatea P,- B,.17, județul
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, din 02.02.2007, a fost trimis in judecată in stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1
Cod PenalS-a reținut că, în ziua de 22.10.2006, în jurul orelor 15,00-15,30, în timp ce se afla pe o bancă din Stația CFR F, partea vătămată a fost acostată de inculpat, care i-a zis că o cunoaște, întrebând-o ce face in acel loc, ocazie cu care partea vătămată i-a relatat inculpatului că așteaptă trenul pentru a merge acasă în județul M, acesta din urmă oferindu-se să-l conducă cu mașina sa, motivând că este din aceeași localitate.
După ce au pornit din direcția F către oraș, învinuitul a întrebat partea vătămată dacă are să-i schimbe o bancnotă de 1.000.000 lei ROL pentru a cumpăra motorină, lucru ce s-a întâmplat, partea vătămată înmânându-i două bancnote de 500.000 lei ROL. Peste alte 5-10 minute, inculpatul s-a întors, cerându-i părții vătămate 350 lei (RON), pretextând că a găsit mai multă motorină și nu mai dorește să deschidă mașina sa, arătând în acest răstimp spre o mașină străină de culoare albă despre care a lăsat să se înțeleagă că i-ar aparține.
Partea vătămată a fost de acord cu propunerea și i-a înmânat inculpatului suma de 350 lei RON, după care acesta a dispărut pe dintre ultimul bloc și Stația de gaze de pe strada -.
În baza probelor administrate în cele două faze procesuale, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, ViF., proces-verbal de depistare, proces-verbal de recunoaștere din grup, cu planșă fotografică, instanța a reținut că în ziua de 22.10.2006, după prânz, în timp ce se afla în Stația CFR F, partea vătămată a fost acostată de inculpat, care i-a zis că o cunoaște, întrebând-o ce face în acel loc, ocazie cu care partea vătămată i-a relatat inculpatului că așteaptă trenul pentru a ajunge acasă în comuna, judetul M, acesta din urmă oferindu-se să-l conducă cu mașina sa, motivând ca este din aceeași localitate.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat din probele administrate că rezultă fără dubiu faptul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției, procedând la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 respectiv Cod Penal împrejurările săvârșirii faptei, de urmările acesteia, de modalitatea de săvârșire, de pericolul social concret precum și de persoana inculpatului recidivist, condamnat pentru săvârșirea multor fapte de înșelăciune. De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta in stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, făcând aplicarea art. 37 lit. a și b
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul, deși în fața primei instanței a solicitat în apărare proba cu martori, instanța i-a încuviințat-o numai în parte, în mod eronat, la momentul evaluării materialului probator al cauzei, înlăturând susținerile martorilor și, precum și ale martorilor G și.
De asemenea, acesta a mai arătat că nu există probe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar în legătură cu modul de recunoaștere din grup și-a manifestat nemulțumirea vizavi de modalitatea în care s-a procedat, în sensul că din grupul constituit doar inculpatul era mai în vârstă, iar ceilalți fiind tineri.
Prin decizia penală nr.141 din 28 mai 2008, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat sentința pe latură penală; au fost descontopite pedepsele și s-a redus pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a și b Cod penal; au fost recontopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare; s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal; s-au înlăturat art.64 lit.c Cod penal ca pedeapsă accesorie; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Inculpatul a fost audiat de către instanța de apel, în cauză fiindu-i respectate drepturile și garanțiile procesuale.
De asemenea, avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului, precum și susținerile apelantului inculpat, în ședința publică din 12 decembrie 2007 tribunalul admis cererea de probatorii a acestuia dispunând audierea martorilor, și.
Au fost audiați de către instanța de apel martorii, și, iar în ceea ce-l privește pe martorul, s-a dispus aducerea cu mandat a acestuia, din procesul-verbal întocmit de către Postul de Poliție - G, rezultând că martorul nu locuiește pe raza acestei comune.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a pronunțat o sentință legală și în sensul reținerii vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză neexistând îndoieli cu privire la probele ce au rezultat, ori vreo îndoială ce ar fi putut profita inculpatului.
Având în vedere însă criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal referitoare la pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite raportate la împrejurările ce au caracterizat fapta, la importanța obiectului vătămat, dar și la gravitatea urmărilor acesteia, precum și elementele ce caracterizează persoana infractorului, tribunalul a desființat în parte sentința, pe latură penală, iar în urma descontopirii pedepselor - în cauză a dispus revocarea liberării condiționate privind o pedeapsă anterioară aplicată aceluiași inculpat, cu consecința contopirii respectivului rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei judecăți - și a redus pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată de către Judecătoria Filiași, la 2 ani închisoare.
A apreciat instanța de control că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, scopul preventiv educativ, precum și dezideratul reinserției sociale va fi îndeplinit.
S-au recontopit pedepsele, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară - 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.4285/21 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, urmând ca inculpatul ă execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Observând modalitatea în care prima instanță a dispus aplicarea pedepsei accesorii, în temeiul art.71 alin.1 pen. procedând la interzicerea inculpatului a drepturilor prev.de art.64 lit.a, c pen. tribunalul având în vedere jurisprudența în această materie, dar și recenta practică a instanței noastre supreme, a înlăturat dispoz.art.64 lit.c Cod Penal, cauza interzicând inculpatului dreptul prev.de art.64 lit.a teza II-a și respectiv lit.b Cod Penal(cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord; Decizia nr.623 din 2 februarie 2006 Secția Penală - Înalta Curte de Casați și Justiție).
În acest sens, s-a arătat că la condamnarea cu pedeapsa închisorii nu mai atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prev. în art.64, ci dimpotrivă, astfel cum jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat, instanța de judecată procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, va dispune aplicarea pedepsei accesorii raportându-se la natura infracțiunii săvârșite, la pericolul social concret, precum și la elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că procedând la o restricție generală automată și nediferențiată, prin interzicerea tuturor drepturilor, organul judiciar trece peste o marjă de apreciere acceptabilă, care oricât de largă ar fi,devine incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 al Convenției.
În speța de față, pornind de la natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, de la consecințele acesteia, precum și elementele ce caracterizează persoana lui, s-a concluzionat că nu se impune interzicerea dreptului de a vota, în caz contrar, întorcându-se principiul proporționalității, interzicerea acestui drept subiectiv fundamental neimpunându-se.
În virtutea acelorași considerente, s-a dispus și înlăturarea art.64 lit.c
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii, a formulat recurs, în termen, inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, reiterând motivele invocate în apel, solicitând în principal, achitarea întrucât fapta nu există; din actele existente la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, deoarece toți martorii audiați în cauză au declarat că la data de 22 octombrie 2006, acesta se afla la socrul său sau în gospodărie, însă nicidecum în orașul F, așa cum susține partea vătămată; declarațiile părții vătămate sunt contrazise de declarațiile a patru martori, însă instanțele nu au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor toate probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, care a declarat că la data de 22 octombrie 2006, împreună cu concubinul său a tăiat lemne la numitul la care s-a aflat și inculpatul, martorul care a declarat în același sens, precum și martorul; în subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea în baza art.11 pct.1 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, respectiv infracțiunea a fost săvârșită de către o altă persoană, iar într-o ultimă teză, s-a solicitat casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului, respectiv audierea martorului, martor cheie în cauza de față, deoarece declarația acestuia nu se află atașată la dosarul cauzei, deși se reține că a dat declarație în faza de urmărire penală și de altfel, este singura persoană care a intrat în domiciliul socrului inculpatului și a observat persoanele care se aflau acolo la data de 22 octombrie 2006.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev.de art.3859alin.1 pct.9, 10 și 18 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prev.de art.3859alin.3 Cod pr.penală, se constată că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 22 octombrie 2006, în timp ce se afla în Stația CFR F, a acostat- pe partea vătămată și împreună cu aceasta s-au deplasat cu autoturismul în localitatea de domiciliu în județul M, împrejurare în care inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 lei, ceea ce s-a întâmplat, aceasta dându-i inculpatului două bancnote de 50 lei.
La un scurt interval de timp, inculpatul i-a cerut părții vătămate 350 lei sub pretextul că a găsit mai multă motorină și nu mai dorește să deschidă mașina sa, indicând o mașină străină de culoare albă, despre care a lăsat să se înțeleagă că i-ar aparține, astfel încât partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatului și i-a înmânat suma solicitată, iar acesta a plecat printre blocuri, fără a se mai întoarce.
În apărarea sa, recurentul inculpat a invocat faptul că la data de 22 octombrie 2006, dată reținută de instanță ca dată a săvârșirii faptei nu s-a aflat în orașul F și nu s-a întâlnit nici un moment cu partea vătămată, ci într-un alt loc, indicând și o serie de martori care ar avea cunoștință despre prezența sa în locația indicată.
Potrivit dispozițiilor art.378 alin.3 Cod pr.penală, instanța de apel este obligată să examineze și să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de parte în susținerea căii de atac declarată de către aceasta.
Faptul că un motiv de apel dintre cele invocate de către inculpat a fost găsit nefondat, nu poate îndreptăți instanța de apel dea renunța la examinarea celorlalte motive de apel susținute scris și oral de către inculpat. Instanța de apel este obligată să examineze toate motivele pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale.
Deși în cauza de față, inculpatul a invocat mai multe motive de apel, solicitând achitarea sa, întrucât fapta nu există sau nu a fost săvârșită de către inculpat, instanța de control judiciar s-a limitat numai la enumerarea acestora în practicaua deciziei, iar din considerentele deciziei recurate, rezultă că sentința a fost analizată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicată în cauză în raport de criteriile prevăzute de lege.
Verificarea de către instanța de apel a modului în care instanța de fond a apreciat probele cauzei, constituie o condiție sine qua non pentru ca cea dintâi să poată ajunge la concluzii corecte asupra problemei esențiale, dacă în cauză a fost stabilit sau nu adevărul.
Așa cum am arătat mai sus, un prim motiv de apel s-a referit la inexistența faptei, iar formularea folosită de instanța de apel în sensul că prima instanță a pronunțat o sentință legală, în sensul reținerii vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză neexistând îndoieli cu privire la probele ce au rezultat ori vreo îndoială ce ar fi putut profita inculpatului, echivalează cu o nemotivare și demonstrează că instanța de control nu a efectuat în concret o analiză a hotărârii de fond în raport de starea de fapt reținută, de probele administrate și de criteriile formulate.
Examinarea sumară și la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate și netemeinicie invocate în concret de inculpatul apelant, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele casării acesteia.
Nefiind respectate dispozițiile art.378 Cod pr.penală, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată care reprezintă o omisiune esențială ce pune în imposibilitate instanța de recurs de a controla decizia atacată.
În raport de aceste considerente, se apreciază că recursul inculpatului este fondat, astfel încât în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, se va admite, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Dolj, urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării și celelalte motive de apel invocate de inculpat și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 141 din 28 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
Casează decizia penală și trimite cauza pentru rejudecare, la Tribunalul Dolj.
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: L: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 22 Octombrie 2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Robert
