Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.651/2009
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 49/a/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 20.10.2009, care face parte din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 118/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- s-a dispus în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod pr. Penală raportat la art. 10 lit.d Cod pr. Penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,3,4 Cod penal.
In baza art. 84 alin.1 pct.2 din Lg-. 59/1934 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de o lună închisoare.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și o lună, reprezentând termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
S-a respins cererea de acordare de daune morale și materiale.
S-a făcut aplicarea art. 191 Cod pr. Penală.
A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată, solicitate de partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că inculpatul a emis file CEC fără acoperire în favoarea părții civile, în condițiile în care, acesta din urmă, cunoștea că nu sunt lichidități în bancă.
In drept s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934.
In baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că daunele morale solicitate de partea civilă sunt neîntemeiate, deoarece acesta cunoștea faptul că filele CEC sunt fără acoperire, dar le-a acceptat în aceste condiții, asumându-și astfel riscul, iar daunele materiale solicitate, de asemenea sunt neîntemeiate, deoarece filele CEC au fost investite cu formulă executorie, urmând a fi executate de partea civilă.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege partea civilă și inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor de apel formulate de partea civilă s-a relevat în esență că în mod greșit inculpatul nu a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alkin.1,3,4 Cod penal și că în mod greșit nu a fost obligat la plata daunelor materiale și a cheltuielilor judiciare solicitate, din probele administrate rezultând că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și că prin prisma acestora i-a cauzat un prejudiciu material.
In expunerea motivelor de apel formulate de inculpat s-a relevat în principal că plângerea părții civile împotriva rezoluției procurorului a fost formulată cu depășirea termenului de 20 zile prev. de art. 278 /1 alin.1 Cod pr. penală deoarece i-a fost comunicată acestuia la data de 27.11.2006, iar plângerea a fost formulată la data de 07.02.2007.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și a încheierii din data de 26.06.2007 și respingerea plângerii formulate de partea civilă împotriva rezoluției pronunțate la data de 20.11.2006 în dosar nr.635/P/2006 ca tardivă.
In subsidiar s-a relevat că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului, deoarece lipsește plângerea pentru infracțiunea prev. de art, 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934, din actele și lucrările dosarului rezultând că plângerea petentului vizează doar infracțiunea prev. de art. 215 alin.1,3,4 Cod penal și nicidecum infracțiunea prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934.
Prin decizia penală nr.49/A/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală au fost admise apelurile declarate de partea civilă G și inculpatul împotriva sentinței penale nr.118/2008 a Judecătoriei S, a fost desființată sentința penală atacată sub aspectul neaplicării dispozițiilor art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934 reținută în sarcina inculpatului, al individualizării pedepsei aplicate și procedând la o nouă judecare în aceste limite:
A desființat sentința penală atacată sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 13 Cod penal la încadrarea juridică infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 reținută în sarcina inculpatului, al individualizării pedepsei aplicate și a duratei termenului de încercare și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 reținută în sarcina inculpatului.
S-a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. Nr.59/1934 cu aplicarea art. 13 Cod penal la6(șase) luni închisoare.
S- stabilit durata termenului de încercare la 2 ani și 6 luni.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
In baza art. 192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin.1 Cod pr. Penală plângerea împotriva rezoluției procurorului se face în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare.
In cauza dedusă judecății, partea vătămată a formulat plângere la parchet împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,3,4 Cod penal.
După efectuarea cercetărilor, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Albaa dispus prin ordonanța din 17.10.2006 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg.59/1934 și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.1.3,4 Cod penal.
Impotriva acestei ordonanțe, partea vătămată a formulat plângere la prim - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, care prin rezoluția emisă la data de 20.11.2006 în dosar nr. 635/II/2/2006 a dispus respingerea plângerii formulate.
Așa cum a rezultat din conținutul înscrisului de la fila 120 din dosarul instanței de fond, rezoluția prim procurorului a fost comunicată părții vătămate la data de 07.02.2007, iar plângerea împotriva acesteia a fost depusă la Judecătoria S în data de09.02.2007,conform ștampilei de înregistrare, deci înăuntrul termenului de 20 de zile prevăzute de art. 278/1 alin.1 Cod pr. Penală.
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2007, emisă în dosar nr-, s-a admis plângerea formulată de partea vătămată împotriva soluțiilor procurorului și s-a reținut cauza spre judecare la instanță.
Așa cum a rezultat din coroborarea probatoriului administrat în cauză, în cursul lunii aprilie 2005, partea vătămată împrumutat inculpatului mai multe sume de bani, pentru care s-a încheiat contractul de împrumut și convenția din data de 09.04.2005 pentru suma de 120.000 EURO, iar în contul acestui împrumut și pentru garantarea sumei, inculpatul a emis 5 file CEC în valoare de 432.000 RON cu scadență la 09.10.2006 și respectiv 9 decembrie 2006.
La data încheierii contractului de împrumut și emiterii filelor CEC, partea vătămată în calitate de asociat la SC SRL, cunoștea faptul că acesta nu are disponibil în cont pentru efectuarea plății și a acceptat filele CEC drept garanție pentru împrumutul acordat.
Prin urmare, în raport de această stare de fapt așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, în mod corect s-a reținut în cauză săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 și nu a infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,3,4 Cod penal așa cum nefondat a susținut partea vătămată a se reține în sarcina inculpatului.
Totodată nefondate au fost și susținerile inculpatului că lipsește plângerea părții vătămate pentru această infracțiune, deoarece conform literaturii juridice de specialitate, precum și practicii judiciare, organele judiciare sunt sesizate cu o stare de fapt și nu cu o stare de drept, ori câtă vreme din starea de fapt dovedită s-a conturat existența infracțiunii prev. de art. 84 alin.1 pct. 2 din Lg. 59/1934 în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului această faptă.
Fiind dovedită existența faptei, care constituie infracțiunea prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 și săvârșirea acesteia de către inculpat, în mod corect instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, însă a aplicat-o în afara limitelor prevăzute de lege, respectiv a aplicat o lună închisoare, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt cuprinse între 6 luni și 1 an închisoare, deci cu încălcarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Față de această nelegalitate Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei, a stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, o pedeapsă de 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2,6 ani, conform art. 81,82 Cod penal.
Totodată, în raport de data săvârșirii infracțiunii (09.04.2005), de data judecării cauzei(26.06.2008) și de modificările survenite cu privire la pedepsele accesorii, instanța fondului trebuia să rețină în cauză incidența art. 13 Cod penal, legea penală mai favorabilă inculpatului fiind codul penal nemodificat, care nu prevedea obligativitatea aplicării pedepselor accesorii la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Verificând aplicarea art. 13 Cod penal în condițiile în care a reținut incidența art. 81, 82 Cod penal, instanța de fond a ultraactivat o lege penală de drept substanțial, fără a avea temei legal.
Sub aspectul laturii civile cauzei în mod corect instanța fondului a dispus respingerea cererii de acordare a daunelor morale și materiale, daunele morale fiind neîntemeiate, câtă vreme prin infracțiunea săvârșită de inculpat nu s-a cauzat nici un prejudiciu moral, iar daunele materiale solicitate sunt de asemenea neîntemeiate, câtă vreme filele CEC au fost investite cu formulă executorie, urmând a fi executate.
In privința cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă, Tribunalul a constatat că acesta nu a făcut cu acte sau chitanțe, dovada cheltuielilor judiciare efectuate în cauză, fiind în mod corect respinsă de instanța fondului cererea acestuia de acordare a cheltuielilor judiciare.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 379 pct.2 lit.a Cod pr. Penală Tribunalul a admis apelurile formulate și a desființat sentința atacată în limitele expuse.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând pe cale de excepție respingerea ca tardivă a plângerii formulate la data de 07.02.2007 de către petentul intimat G împotriva rezoluției prim procurorului, iar pe fondul cauzei, în principal încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală, iar în subsidiar achitarea în temeiul art.10 lit. Cod procedură penală, ca urmare lipsei laturii obiective infracțiunii prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934 sau reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării circumstanțelor atenuante și coborârii pedepsei spre minimul general prev. de lege.
În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat în esență că plângerea adresată instanței de către intimatul petent G este tardivă, față de prev. art.278/1 al.2 Cod procedură penală.
De asemenea, toate plângerile petentului vizează infracțiunile prev. de art.215 al.1,3 și 4 Cod penal, iar nu infracțiunile prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934, instanța nefiind sesizată cu această infracțiune.
Pe de altă parte, raportat la convenția existentă între părți, respectiv obligația asumată de a nu solicita plata filelor CEC emise mai înainte de datele scadente, s- apreciat că lipsește intenția specifică infracțiunii prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
Deși petentul intimat G, în cadrul plângerilor formulate împotriva inculpatului, în mod constant a solicitat tragerea acestuia la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.1,3 și 4 Cod penal, în mod corect primele instanțe s-au pronunțat cu privire la infracțiunea prev. de art. 84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934, având în vedere că instanța este sesizată cu fapta, iar nu cu încadrarea juridică dată de parte.
Cu privire la această infracțiune, Curtea constată că este sancționată cu amendă de la 5.000 -la 100.000 lei sau cu închisoare de la 6 luni până la 1 an.
Raportat la data comiterii acesteia, respectiv data emiterii filelor CEC în litigiu (09.04.2005) ci la dispozițiile art.122 al.1 lit. coroborat cu art.124 Cod procedură penală Curtea constată că în speță a intervenit prescripția specială răspunderii penale, fiind incidente prevederile art.10 lit.g Cod procedură penală, termenul de prescripție specială fiind împlinit la 09.10.2009.
Pe cale de consecință, constatând că în cauză este înlăturată răspunderea penală ca urmare a intervenirii prescripției, Curtea nu va mai examina celelalte motive de recurs expuse de inculpat, iar în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul, va casa ambele hotărâri sub aspectul laturii penale cauzei în ceea ce privește soluția adoptată pentru infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 59/1934 cu aplicarea art.13 Cod penal și procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 59/1934.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Conform art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.49/.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.118/26.06.2008 pronunțată de Judecătoria S numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește soluția adoptată pentru infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.13 Cod penal și procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.13 Cod penal ca urmare intervenirii prescripției.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
