Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 653/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-2.02.2009
DECIZIA PENALĂ NR.653/
Ședința publică din data de 22.06.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
J-: - - -
-: -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul și partea civilă Statul român prin C- Administrația Financiară C împotriva deciziei penale nr.325 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
dezbaterilor și susținerile părților se află consemnate în încheierea de ședință din 11.06.2009 care face parte integrantă din prezenta, și prin care s-a amânat pronunțarea la data de 18.06.2009, apoi 22.06.2009, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2488 din 6 decembrie 2004, pronunțată în dosar nr. 2194/R/2003, Judecătoria Oradea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 31.03.1971 în, județ A, cetățenie română, studii superioare, căsătorit, domiciliat în M nr. 160, județ A, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la 13.12.1965 în localitatea, județul A, cetățenie română, studii superioare, căsătorit, domiciliat în B, -, nr. 47, - 3,. 1,. 6, sector 3 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani închisoare, stabilit conform art.86/2 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 86/4 Cod penal.
A obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin. 1 lit. b-d Cod penal.
În baza art. 86/3 alin. 1 lit. a Cod penal a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestuia.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complimentară.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 26.06.1997 și arestul preventiv de la data de 05.02.1998 până la 06.03.1998.
A constatat că SC Press SA cu sediul în C N,-, județ C și SC Press SRL nu au calitate de parte responsabilă civilmente.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 și 1000 alin. 3 cod civil a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în C N, P-ța - nr. 10, județ C la plata despăgubirilor în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor, în sumă de 2.230.923.849 lei plus majorări de întârziere începând cu data de 10.02.2000 calculate conform reglementărilor legale până la data plății integrale.
În baza art. 353 Cod procedură penală a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în data de 09.02.1998, asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL.
In baza art. 445 Cod procedură penală a declarat false facturile
-, -.06.1996, -/03.06.1996, -/01.03.1996, -/02.08.1996, -/07.08.1996, -/02.12.1996, -/09.12.1996 și -/06.02.1997, precum și chitanțele 26754/15.03.1996, 26791/18.03.1996, 26813/29.03.1996, 26870/30.03.1996 din 01.04.1996, 2673/12.04.1996, din 23.04.1996, 542/01.05.1996, 1686/09.05.1996, 366/15.05.1996, 126/23.05.1996, 828/25.05.1996, din 01.06.1996, 985/02.06.1996, 1030/10.06.1996, 445/18.06.1996, 633/25.06.1996, 1444/06.07.1996, 11245/10.07.1996, 1471/13.07.1996, 13682/17.07.1996, 19655/22.07.1996, 22650/26.07.1996, 22903/27.07.1996, 848/05.08.1996, 835/14.08.1996, 890/19.08.1996,
935/31.08.1996, 903/23.08.1996, /10.09.1996,/13.09.1996,
/16.09.1996, /18.09.1996, /30.09.1996, /02.10.1996, /08.10.1996, /11.10.1996, Al 136/29.10.1996, Al 150/31.10.1996, /24.11.1996, /05.12.1996, /06.12.1996, /08.12.1996, /10.12.1996, /11.12.1996, 2504/15.12.1996, 2643/31.12.1996, 2694/14.01.1997, 2695/15.01.1997, 2705/20.01.1997, 2711/23.01.1997, 2714/27.01.1997, 2722/29.01.1997, 2738/12.02.1997, 2739/13.02.1997 și 2781/16.04.1997, aflate în original la dosar la filele 139-161, 175-229 și 232-242, pe care le-a anulat, iar în baza art. 118 lit. a Cod procedură penală a dispus confiscarea acestora.
În temeiul art. 7 raportat la art. 21 lit. g din Legea 26/1990 modificată, a dispus înregistrarea în registrul comerțului a dispozițiilor prezentei hotărâri.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, evaziune fiscală prevăzută de art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și delapidare prevăzută de art. 215/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N sub dosar nr. 2291/1998 și strămutată ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea 1358 din 06.04.1999 a Curții Supreme de Justiție în favoarea Judecătoriei Oradea.
Prin sentința penală a Judecătoriei Oradea nr. 804 din 02.05.2001 pronunțată în dosar 4306/1999, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86/1 Cod penal, pe un termen de încercare de 6 ani.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 i s-a aplicat aceluiași inculpat o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii ț prevăzută de art. 215/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, i s-a mai aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, în final în baza art. 33 și 34 Cod penal inculpatul fiind condamnat la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 26.06.1997 și arestul preventiv de la data de 05.02.1998 până la 06.03.1998 și s-a constatat că SC Press SA cu sediul în C N,-, județ C nu are calitate de parte responsabilă civilmente.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în C N, P-ța - nr. 10, jud. C la plata despăgubirilor în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor, în sumă de 2.230.923.849 lei plus majorările de întârziere începând cu data de 10.02.2000, care urmau să fie calculate astfel: pentru perioada de 10.02.2000-31.06.2000 de 0,3% pentru fiecare zi întârziere, iar pentru perioada de 01.08.2000 până la data recuperării integrale de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
În baza art. 357 Cod procedură penală s-a dispus menținerea sechestrului asigurător aplicat prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în data de 09.12.1998, asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL.
În baza 445 Cod procedură penală s-au declarat false facturile -, -/30.06.1996,-/03.06.1996,-/01.03.1996, -/02.08.1996, -/07.08.1996, -/02.12.1996 și - din 09.12.1996, pe care le-a anulat, iar în baza art. 118 lit. a Cod penal s-a dispus confiscarea acestora.
Împotriva sentinței penale nr. 804/2001 a Judecătoriei Oradea au declarat apel inculpații și și partea civilă Administrația Financiară C, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr. 5755/2001, cauza fiind însă scoasă de pe rol prin încheierea din 18.01.2002 și trimisă Tribunalului Cluj ca urmare a admiterii cererii de-/06.12.2001 a Curții Supreme de Justiție, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 1409/2002, dar strămutată din nou în favoarea Tribunalului Arad.
Pe rolul Tribunalului Arad, apelurile au fost înregistrate sub dosar nr. 4150/2002. Prin decizia penală nr. 757/04.12.2002 s-au respins apelurile inculpaților și s-a admis apelul părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N împotriva sentinței 804/2001 a Judecătoriei Oradea pe care a desființat-o sub aspectul laturii civile, reținându-se în considerente că judecarea în fond a cauzei a avut loc în condițiile în care procedura de citare a părții civile și a părților responsabile civilmente nu a fost legal îndeplinită.
Împotriva deciziei penale nr. 757/04.12.2002 a Tribunalului Arad au declarat recurs inculpații și, recursul acestora fiind admis prin decizia penală 141/R/04.02.2003 a Curții de Apel Timiș, care a dispus casarea deciziei Tribunalului Arad și în latura penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciindu-se că pentru o bună soluționare a cauzei, având în vedere că este vorba despre o infracțiune ce presupune un prejudiciu, se impune casarea cauzei în întregime și nu doar sub aspectul laturii civile.
În rejudecarea cauzei, Judecătoria Oradeaa reținut că la începutul anului 1994 inculpatul a înființat societatea comercială SRL C N, având ca obiect de activitate editarea de cărți, broșuri și alte publicații și activitatea de publicitate, administrator fiind numitul, fratele inculpatului, acesta fiind cel care în baza calității de administrator se ocupa de administrarea societății.
In anul 1996 inculpatul a achiziționat mai multe facturi și chitanțe în alb, purtând stampila a 2 societăți comerciale: SC SRL și SC SRL, facturile având toate cele 3 exemplare. Inculpatul a dat dispoziție angajaților societății să completeze 6 facturi (- fără dată, -/30.06.1996, -/03.06.1996, -/01.03.1996, -/02.08.1996, -/07.08.1996, aflate în original la filele 139-155 din dosar) care atestau achiziționarea de la cele 2 societăți din Bad iverse produse necesare desfășurării activității SC SRL: matrițe tipografice, selecții de culoare, technoprint, realizare machete, diapozitive, procedându-se, tot ca urmare a dispoziției inculpatului și la completarea mai multor chitanțe care confirmau efectuarea de către SC SRL a plății produselor achiziționate către cele 2 societăți vânzătoare.
Ulterior, din dispoziția inculpatului, facturile menționate mai sus și chitanțele care atestau plata produselor "achiziționate" au fost înregistrate în contabilitatea SC SRL, modificându-se astfel veniturile și cheltuielile reale ale societății și influențându-se corespunzător obligațiile de plată către bugetul de stat.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a apreciat că toate diapozitivele existente în societate au fost realizate de către fotografi plătiți în baza unor state de plată și prin urmare nu a fost achiziționate de pe " neagră" așa cum a susținut inițial inculpatul, ca scuză pentru faptul că, nefiind achiziționate pe bază de facturi, a fost nevoit să acopere cheltuielile ocazionate de aceste achiziții prin completarea unor facturi în alb. în ceea ce privește matrițele tipografice și selecțiile de culoare ce apar facturate de către SC SRL, atât directorul tehnic al SC SRL cât și reprezentanții SC SRL, în declarațiile date, susțin că astfel de produse nu au fost vândute și nici prestate servicii de acest gen de către SC SRL, SC SRL având încheiat, pentru realizarea unor astfel de produse, un contract de exclusivitate cu SC SRL, contract care se regăsește ca temei pentru plățile făcute în favoarea acestei din urmă societăți de către societatea inculpaților. Nici machetele necesare pentru României, a Constanței sau a stațiunilor, matrițe ce se regăsesc înscrise în facturile mai înainte menționate, nu au fost de fapt achiziționate de către SC SRL, ele fiind de fapt realizate, așa cum au arătat martorii și, de către angajații SC SRL, fiind stocate pe CD-uri și reactualizate de câte ori era necesar.
Prin activitatea de înregistrare în contabilitate a acestor facturi false au fost influențate cheltuielile SC SRL, fiind diminuate sumele care se datorau bugetului de stat, astfel că SC SRL a achitat o sumă mai mică ca impozit pe profit și TVA, la care se datorează și majorările aferente, prejudiciul total cauzat bugetului de stat calculat până la data actului de control fiind de 135.008.080 lei.
S-a mai reținut că în anul 1997, SC SRL s-a asociat cu Societatea Română de Televiziune în vederea realizării concursului cu premii, cuprins în cadrul emisiunii de Revelion 1997, realizată de, sens în care în 07.11.1996, între cele două societăți, s-a încheiat un contract de colaborare, în care se stabilea că SC SRL va suporta o parte din cheltuielile ocazionate de realizarea emisiunii de Revelion, va suporta integral costul producției și difuzării felicitărilor aniversare, precum și contravaloarea premiilor acordate prin tragere la sorți.
În vederea executării contractului, inculpatul s-a ocupat, în numele SC SRL, de editarea, tipărirea și comercializarea ilustratelor ce cuprindeau taloanele de participare la concurs. în vederea realizării ilustratelor au fost contactați mai mulți fotografi, dar datorită termenului foarte scurt în care trebuiau realizate, fotografii și au realizat într-o singură noapte imaginea care ulterior a fost aranjată grafic pe suport magnetic. SC SRL a emis către SC SRL, comanda nr. 43/19.11.1996. In baza comenzii emise SC SRL a realizat descompunerea de culoare, obținându-se filmul care conserva imaginea care urma să apară pe felicitările.
În vederea tipăririi ilustratelor, SC SRL, prin reprezentantul său a făcut o comandă către SC SA B, în data de 08.11.1996, pentru 1.500.000 ilustrate, iar inculpatul a revenit cu o comandă prin care solicita tipărirea unui număr de 1.100.000 felicitări aniversare. în baza comenzilor și a filmului transmis de către SC SRL, SC SA a început procesul de tipărire a ilustratelor la data de 21.11.1996, întocmind facturile -/02.12.1996 și -/09.12.1996 către SC SRL, menționând la rubrica beneficiar SC House.
În data de 07.11.1996 prin actul adițional autentificat la BNP, inculpatul, împreună cu alte 4 persoane, au dobândit prin cesionare părțile sociale ale SC SRL, societate căreia i-au schimbat denumirea în SC Press SA și forma juridică din societate cu răspundere limitată în societate pe acțiuni. Societatea SRL a fost înființată în 1994 având număr de înmatriculare la ORC C J-, iar cesionarea, modificarea formei juridice și schimbarea denumirii societății în SC Press SA a fost înregistrată la ORC C la data de 25.11.1996, în baza sentinței civile 13.395/1996 din 18.11.1996 a Judecătoriei Cluj N. Prin actul adițional autentificat sub nr. 6028/03.12.1997 la BNP, a fost numit ca administrator al SC Press SA,.
În vederea obținerii scutirii de plata impozitului pe profit, inculpatul a solicitat numitei, angajată a SC SA să refactureze ilustratele pe numele SC Press SA, întrucât această societate beneficia în continuare de o perioadă de scutire de la plata impozitului pe profit, sens ulterior datei de 09.12.1996 (data ultimei facturi emise de către SC SA către SC House) a transmis prin fax tipografiei o comandă în numele SC Press SA, datând-o în mod fals cu data de 27.11.1996, solicitând-i acest lucru martorei atât personal cât și prin intermediul martorului. Martora a refuzat refacturarea ilustratelor, dar a acceptat ca următoarele facturi să le emită cumpărătorului SC Press SA.
Prima instanță a reținut că din probele existente la dosar rezultă activitatea de concepere, comercializare și tipărire a ilustratelor a fost realizată de către SC SRL, cu personalul, mijloacele tehnice și fondurile proprii, astfel că s-a apreciat că întreg profitul trebuia înregistrat în contabilitatea acestei societăți. în realitate însă, inculpatul a dispus ca actele contabile referitoare la realizarea ilustratelor să fie înregistrată în contabilitatea SC Press SA, astfel ca profitul să fie scutit de impozit.
La ambele societăți: SC SRL și SC Press SA au fost efectuate controale de către funcționarii Administrației Financiare C N, încheindu-se în acest sens procesele verbale nr. 2394/07.07.1997 și 3193/29.10.1997, constatându-se cu această ocazie că SC Press SA datora bugetului de stat suma de 472.051.301 lei cu titlu de impozit pe profit și 103.548.058 lei cu titlu de majorări aferente acestei datorii bugetare. Pentru a stabili aceste datorii, organul de control a apreciat că activitatea de editare reprezintă activitate de comerț și nu de producție, astfel că în cauză nu ar opera scutirea de plata impozitului pe profit, deoarece această scutire este aplicabilă profitului realizat din activitatea de producție.
Împotriva procesului verbal de control SC Press SA a formulat acțiune în contencios administrativ, admisă în parte prin Decizia 2541/25.10.1999 a Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia se anulează decizia Ministerului Finanțelor nr. 80/26.01.1998 și procesul verbal din 07.07.1997 în ceea ce privește impozitul pe profit și majorările aferente acestuia. Pentru a se pronunța în acest sens s-a apreciat că activitatea SC Press SA a fost aceea de editare cărți, broșuri și alte publicații, adică de obținere a unui produs finit nou, societatea beneficiind de prevederile art. 5 lit. a din Legea 12/1991, fiind scutită de plata impozitului pe profit timp de 5 ani de la data constituirii.
S-a mai reținut că în toamna anului 1996, inculpatul a cumpărat un tractor, un plug și o care au fost livrate către SC SRL cu dispozițiile de livrare 10370/1996 și 10393/1996, fiind achitate de către această societate prin ordinele de plată nr. 208, 211, 307 și 310 din 1996 și prin chitanța nr. 829/1996. Deși utilajele au fost comandate și achiziționate de către SC SRL, acestea au fost la socrii inculpatului și utilizate de către aceștia la muncile agricole.
În luna decembrie 1996, ambii inculpați au hotărât să achiziționeze mobilier de la SC SRL, motiv pentru care această societate a livrat mobilier, în valoare de 16.614.742 lei conform facturii -/1996 emisă de către SC SRL. a fost achitat de către SC SRL conform ordinului de plată 397/1996 diferența fiind compensată, și depozitat la casa părinților inculpaților.
În luna martie 1997, inculpatul a achiziționat în numele SC SRL de la aceeași societate un dormitor și 2 saltele relaxa în valoare totală de 4.391.960 lei, SC SRL emițând factura -/1997, achitată parțial prin ordinul de plată 121/1997, iar diferența prin compensare.
Ambele facturi au fost înregistrare în evidența contabilă a SC SRL, și cu toate ca inculpații au declarat că mobilierul era destinat amenajării unei case de vacanță, în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că mobilierul este utilizat de către aceștia.
Prima instanță a reținut că inculpații în baza calităților pe care le dețineau, aveau abilitarea legală de a utiliza banii și bunurile societății astfel cum credeau de cuviință, întrucât administrarea societății presupunea tocmai ducerea la îndeplinire a voinței sociale a SC SRL, voință socială care, dat fiind că societatea avea asociat unic, coincide cu voința asociatului unic. în acest sens s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpații, și Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa vizat în apelul declarat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței sub aspectul greșitei achitări a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151Cod penal și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul modalității de executare.
În motivarea apelului s-a arătat că societatea comercială, indiferent de forma sa (SA, SRL, ) este potrivit art. 1 din Lg 31/1990 persoana juridică, având, potrivit art. 26 lit. e din D 31/1954, organizare de sine stătătoare, patrimoniu propriu și scop determinat, iar grație personalității juridice dobândite, acționează ca subiect de drept distinct. SC SRL avea ca obiect al comerțului activității de publicitate. Inculpații, în calitate de administrator, respectiv de asociat unic al SC SRL, au hotărât achiziționarea următoarelor bunuri: tractor, plug, în valoare de peste 13 milioane, precum și o serie de obiecte de mobilier în sumă de peste 16 milioane la nivelul anului 1996. în opinia Parchetului inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de delapidare, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și sub cel al laturii obiective. Inculpații au intenționat să se folosească, ei și familia lor, de bunuri aparținând societății ca și când ar fi fost ale lor. Aceștia au confundat patrimoniul propriu cu cel al SC SRL și au săvârșit faptele producând prejudicii societății, dar pe cale de consecință și creditorilor acesteia.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului s-a arătat că infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de rezultat îndreptată împotriva patrimoniului. Cuantumul M al prejudiciului produs este un element esențial la individualizarea judiciară a pedepsei atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și a modalității de executare.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N a solicitat admiterea apelului și obligarea inculpatului în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata către bugetul de stat a sumei de 2.230.923.849 lei plus majorări de întârziere (dobânzi și penalități de întârziere și a fi declarate false în baza art. 445 Cod procedură penală și celelalte facturi emise în cursul lunii decembrie 1996 de către SC SA către SC Press SA.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului în sensul achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală iar în latura civilă respingerea acțiunii civile formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor - C și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În motivarea apelului s-a arătat că activitatea de producere și distribuire a unor ilustrate în baza contractului încheiat între SC SRL și, activitate de producție realizată pe SC Press SA au fost interpretate în mod tendențios în rechizitoriu în scopul de a ajunge la concluzia că doar fictiv a înregistrat veniturile provenite din producție pe SC Press SA, în ciuda înscrisurilor și declarațiilor cu care a dovedit că activitatea de producție a fost efectuată în fapt de această societate și doar activitatea de distribuție a fost realizată de SRL.
S-a mai arătat că în mod eronat instanța de fond, prin sentința penală nr. 2488/06.12.2004 a considerat că activitatea de producție a fost realizată de SRL, în ciuda probelor care dovedesc contrariul, respectiv că nu datora impozit pe profit, activitatea de producție fiind efectuată în fapt de SC Press SA, astfel că nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal. Se precizează că SC Press SA a fost scutită de la plata impozitului pe profit, așa cum a stabilit și Curtea Supremă prin Decizia nr. 2541/25.10.1999 pronunțată în dosarul nr. 389/1999, prin care s-a anulat procesul verbal de control din 07.07.1997, cu motivarea că această societate era scutită de plata impozitului pe profit la data respectivă, beneficiind de dispozițiile art. 5 lit. a din Legea nr. 12/1991.
Cu privire la latura civilă s-a arătat că a contestat existența și cuantumul prejudiciului iar partea civilă nu și-a dovedit pretențiile decât cu înscrisuri emanând de la organele proprii de control.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul. Apelurile au fost admite prin decizia penală nr. 18 din 16 ianuarie 2007, în sensul că s-a dispus condamnarea ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 de la 4 ani la 3 (trei) ani închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, respectiv suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului; în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a fost redus de la 2.230.923.849 lei la 2.172.603.936 lei, cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Ministerul Finanțelor; celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.
Prin decizia penală nr. 485 din 10 mai 2007 Curții de Apel Timișoara au fost admise recursurile formulate de inculpați, a fost casată în întregime decizia atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Arad, reținându-se că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că acesta a pus concluzii doar cu privire la apelurile formulate de Parchet și partea civilă, nu și cu privire la propriul apel.
Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 325 din 03.12.2008 pronunțată în dosar nr-, a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 2488 din 6 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 2194/R/2003 pe care a desființat-o cu privire la pedeapsă și în latura civilă a cauzei.
A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 Cod penal și art. 13 Cod penal, de la 4 ani la 3 (trei) ani închisoare.
A dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani și a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A redus cuantumul despăgubirilor civile pe care inculpatul le datorează în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL în favoarea părții civile C-N - Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N de la 2.230.923.849 ROL, la 309.903.242 ROL, cu majorări de întârziere din data de 10 februarie 2000 și până la efectuarea plății.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
A respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și partea civilă Administrația Finanțelor Publice a municipiului CNî mpotriva aceleiași sentințe.
A obligat pe inculpatul și pe părțile civile să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel, celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Examinând sentința atacată prin prisma apelurilor formulate și din oficiu, în baza art. 371 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă realității; s-a constatat, de asemenea, că în mod corect s-a dispus încetarea procesului pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal și art. 13 din Legea nr. 87/1994, infracțiuni în privința cărora s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale prevăzut de art. 124 Cod penal.
În ceea ce privește apelul inculpatului, s-a constatat că se impune reducerea pedepsei aplicate și a cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, astfel că tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul inculpatului și a desființat sentința cu privire la aspectele menționate.
Cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, întrucât această pedeapsă a fost redusă la 3 ani închisoare, prin decizia penală nr. 18/2007 a Tribunalului Arad, decizie ce a fost casată în recursul declarat de inculpați (cu trimiterea cauzei spre rejudecare), întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art. 372 raportat la art. 3868Cod procedură penală, privind neagravarea situației în propria cale de atac, tribunalul a redus de la 4 ani la 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa aplicată prin sentința atacată.
Întrucât această pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, potrivit art. 861Cod penal, reținând și incidența principiului neagravării situației în propria cale de atac, s-a apreciat că raportat la timpul scurs de la comiterea infracțiunii (decembrie 1996), instituirea unor obligații de supraveghere nu se mai impune fiindcă pe parcursul a 12 ani de la comiterea faptei, inculpatul, oricum, nu a comis alte infracțiuni, astfel că în baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu ocazia judecării cauzei în apel, înainte de trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a dispus și efectuat o expertiză judiciară (fila 276), care atestă că prejudiciul cauzat de către inculpat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 este de 309.903.242 lei, astfel că tribunalul redus cuantumul despăgubirilor civile pe care inculpatul le datorează în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL, în favoarea părții civile C-N - Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, de la 2.230.923.849 ROL, la 309.903.242 ROL, cu majorări de întârziere din data de 10 februarie 2000 și până la efectuarea plății.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
În ceea ce privește cererea inculpatului privind achitarea sa pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea 87/1994, s-a aprecit că fapta a fost comisă de inculpat cu vinovăție, prin aceea că prin înregistrarea în contabilitate a unui număr de 6 facturi și chitanțe fiscale false, au fost deduse ilegal cheltuieli ale societății, cu consecința diminuării impozitului pe profit cu suma de 76.688.141 ROL.
În ceea ce privește apelul inculpatului, inculpatul a retras apelul formulat (fila 131), astfel că tribunalul, în baza art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, a luat act de retragerea apelului.
Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că faptele descrise la punctele 3 și 4 din rechizitoriu, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, fiindcă lipsește atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii, achitarea ambilor inculpați fiind corect dispusă; astfel, fapta inculpatului, care în calitate de administrator al SC SRL a cumpărat în numele societății și care a achitat cu banii societății un tractor, un plug și o pe care le-a dus la domiciliul socrului său, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare fiindcă în patrimoniul societății nu s-a cauzat nici o pagubă, bunurile achiziționate existând în patrimoniul societății, astfel că, în mod evident lipsește și latura subiectivă sub forma intenției directe, inculpatul neurmărind cauzarea unei pagube în patrimoniul societății pe care o administra.
Tot astfel, din aceleași motive, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidate nici în ceea ce privește fapta inculpatului, asociat unic al aceleiași societăți care a achiziționat în numele societății mobilier pe care l-a depozitat la casa părinților săi, mobilierul existând în patrimoniul societății.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și a părții civile Administrația Finanțelor Publice a municipiului C N, împotriva aceleiași sentințe.
Cu privire la apelul părții civile, dispunând respingerea apelului, s-a reținut că prejudiciul cauzat de către inculpatul este cel stabilit prin expertiza efectuată în cauză, la care s-a făcut referire mai sus.
Împotriva deciziei penale nr. 325 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul și partea civilă Statul român prin C- Administrația Financiară C în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 2.02.2009 sub nr-.
Prin motivele depuse în scris, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice în sensul reținerii vinovăției și condamnării celor doi inculpați în privința săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2151Cod penal la o pedeapsă corect individualizată potrivit disp. art. 72 Cod penal și soluționarea legală a laturii civile cu trimitere la cuantumul despăgubirilor datorate de inculpatul Direcției Generale a Finanțelor Publice C S-a reținut în esență că în cauză sunt întrunite cerințele legale pentru condamnarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, deoarece aceștia au înțeles să folosească banii societății în scopul achiziționării utilajelor agricole și a pieselor de mobilier cu scopul evident ca acestea să ajungă în folosința unor persoane fizice și nicidecum să rămână în posesia societății comerciale.
Partea civilă Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice în motivarea recursului solicită desființarea hotărârii și acordarea despăgubirilor civile solicitate, inclusiv a majorărilor de întârziere calculate conform reglementărilor legale în vigoare.
În motivarea recursului, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și în rejudecare achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. În subsidiar să se constate îndeplinit termenul de prescripție prev. de art. 122 lit.c Cod procedură penală. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea doar în parte a pretențiilor formulate de partea civilă Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, în măsura în care acestea au fost dovedite în urma probațiunii administrate în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate de parchet și inculpat sunt fondate, iar recursul părții civile Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat pentru considerente ce urmează.
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a materialului probator administrat în cele două faze a procesului penal.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de parchet cu privire la condamnarea inculpaților și cu privire la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151Cod penal, instanța constată că acesta este nefondat, în mod corect instanța de fond a arătat că utilizarea banilor în scopul cumpărării unor unelte agricole și a unor piese de mobilier care s-a dovedit că au intrat în folosința altor persoane, este rezultatul voinței sociale a societății, căreia nu i s-a cauzat o pagubă, întrucât în fapt a existat o operațiune de înlocuire a unei sume de bani cu niște bunuri. De asemenea această acțiune nu a cauzat societății nici o pagubă, bunurile achiziționate existând în continuare în patrimoniul societății și lipsind intenția inculpaților în săvârșirea Infracțiunii de delapidare.
Nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, în mod întemeiat s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de delapidare.
În ceea ce privește solicitarea inculpatul în recurs privind achitarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din L 87/1994 cu aplic art. 41 al. 2 Cod penal, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul înregistrând în contabilitate un număr de 6 facturi fiscale și chitanțe false, fiind deduse ilegal cheltuieli ale societății, cu consecința diminuării impozitului pe profit de 76.688.141 ROL.
Cu privire la această faptă este îndeplinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale prevăzută de art.124 Cod penal, întrucât termenul prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit.c Cod penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală este depășit cu încă J, motiv pentru care instanța a dispus încetarea procesului penal pentru această faptă.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, motivele de recurs invocate de recurenți sunt nefondate, aceasta fiind soluționată corect de instanța de apel, avându-se în vedere concluzia raportului de expertiză judiciară care a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Statul român prin C - Administrația Financiară C-N împotriva deciziei penale nr.325 din 03.12.2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Va casa decizia penală recurată și rejudecând
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 12 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe partea civilă Statul român prin C - Administrația Financiară C- N la plata sumei de 200, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare către stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Statul român prin C - Administrația Financiară C-N împotriva deciziei penale nr.325 din 03.12.2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Casează decizia penală recurată și rejudecând
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 12 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe partea civilă Statul român prin C - Administrația Financiară C- N la plata sumei de 200, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, J-, ptr. J-.
- - - - - - în Concediu odihnă,Semnează,
PREȘEDINTE SECȚIE,
- -
GREFIER,
Red. 30.06.2009
Tehnored.
2ex/ 30.06.2009
Prima inst. Jud.
Inst. apel-, -Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-2.02.2009
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.653/
Ședința publică din data de 22.06.2009
În baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Statul român prin C - Administrația Financiară C-N împotriva deciziei penale nr.325 din 03.12.2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Casează decizia penală recurată și rejudecând
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 12 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe partea civilă Statul român prin C - Administrația Financiară C- N la plata sumei de 200, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, J-, J-.
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Codrina Iosana Martin Udecător
