Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
631/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 661
Ședința publică din data de 8 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Panioglu Daniela
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București -
este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de ecurenții inculpați și - împotriva Deciziei penale nr.150 A din data de 27 februarie 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 24 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și, când Curtea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat succesiv pronunțarea, mai întâi la data de 30 aprilie 2009, apoi la data de astăzi, 8 mai 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1208 din 02 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul, din infracțiunile prevăzute de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.291 teza I-a și art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.291 teza I-a și art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.291 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni nchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.26 raportat la art.20 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune.
În baza art.288 alin.1 Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.290 alin.1 Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior și s-a aplicat inculpatului - pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 5 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, s-au pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b), c), d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție care va executa supravegherea.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864cu referire la art.83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că părțile vătămate și B - Sucursala T nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art.348 Cod procedură penală, au fost anulate înscrisurile falsificate: adeverința de venit nr.277/12.09.2006 și contractul individual de muncă menționat ca fiind înregistrat sub nr.1386/01.04.2004.
În baza art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul nr.7977/P/2006 din data de 19.02.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de înșelăciune, prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, constând în aceea că la data de 03.10.2006 a încercat să inducă în eroare Post cu prilejul încheierii unui contract de credit, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, în scopul obținerii unui folos material injust; uz de fals, prev. de art.291 teza I-a Cod penal, constând în aceea că a folosit un contract individual de muncă înregistrat la. falsificat, cunoscând că este fals, în vederea obținerii unui credit bancar; uz de fals, prev. de art.291 teza a II-a Cod penal, constând în aceea că a folosit o adeverință de venit falsificată, în vederea obținerii unui credit bancar.
2. -, pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art.26 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, constând în aceea că a înlesnit încercarea inculpatului de a induce în eroare Post, prin producerea și procurarea pentru cel din urmă a unor înscrisuri falsificate; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 Cod penal, constând în aceea că a falsificat prin contrafacerea scrierii contractul individual de muncă înregistrat anterior la. faptă de natură a produce consecințe juridice; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 Cod penal, constând în aceea că a contrafăcut scrierea și semnătura numitului, contabil-șef, în cuprinsul adeverinței de salariu nr.277/12.09.2006, în scopul producerii unor consecințe juridice.
Instanța fondului, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, cu sprijinul inculpatului, a încercat fraudarea B - Sucursala T, folosind acte falsificate, în vederea obținerii unui credit de nevoi personale în valoare de 31.000 RON.
Astfel, prin cererea de credit înregistrată la data de 13.09.2006, sub nr.4409 (filele 43-47 ), inculpatul a solicitat acordarea unui credit în valoare de 31.000 RON, în cuprinsul cererii menționând că este angajat al SC Servicii Rapide SRL și are un venit lunar de 1415 RON.
În scopul obținerii creditului, inculpatul a depus la unitatea bancară copia cărții de identitate (fila 22 ), adeverința de venit nr.277/12.09.2006 emisă de SC Servicii Rapide SRL (fila 40 ), prin care se atestă venitul completat în cerere, copia contractului individual de muncă menționat ca fiind înregistrat la. sub nr.1386/01.04.2004 (filele 41-42 ), copia facturii fiscale - (fila 23 ).
Existând suspiciuni asupra înscrisurilor depuse de inculpat, reprezentanții băncii au sesizat organele de poliție. Potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 03.10.2006 de agenți din cadrul B-Poliția Sector 4 - (filele 8-9 ), aceștia s-au deplasat la sediul unității bancare, acolo unde au fost depistați atât inculpatul, care se prezentase în vederea semnării contractului de credit, cât și inculpatul -.
S-a constatat că, în realitate, nu era angajat al Servicii Rapide, societate care potrivit adresei nr.30618/R/16.10.2006 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă-B (fila 57
) a înregistrat un singur contract individual de muncă, încheiat cu, sub nr.1386/01.04.2004.
Din declarația inculpatului (filele 73, 74, ), coroborată cu adresa menționată mai sus și văzând contractul individual de muncă înregistrat pe numele numitei (fila 58 ) și raportul de constatare tehnico-științifică nr.185.217/29.11.2006 (filele 25-39 ) s-a reținut că respectivul contract individual de muncă depus la unitatea bancară a fost falsificat de inculpatul -, prin xerocopierea exemplarului depus la. după ce anterior a șters cu pastă corectoare scrisul olograf și l-a completat cu datele inculpatului.
De asemenea, inculpatul - a falsificat și adeverința de venit nr.277/12.09.2006, în care a inserat nereal faptul că era angajat al societății și avea un venit lunar de 1415 Ron.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică, scrisul de pe adeverința de venit și mențiunile olografe "conform cu originalul 12.09.2006 contabil șef", de pe xerocopia contractului individual de muncă, au fost executate de -.
Inculpatul - i-a dat aceste înscrisuri falsificate inculpatului pentru a le folosi în vederea obținerii creditului, iar acesta din urmă le-a depus la unitatea bancară.
Potrivit declarației inculpatului, din suma de bani obținută cu titlu de credit, inculpatul ar fi urmat să primească o parte.
Deși în faza urmăririi penale inculpații au avut o atitudine relativ sinceră, determinată probabil și de prinderea lor în flagrant, în fața instanței au fost nesinceri, încercând să se disculpe, pentru a fi exonerați de răspundere penală, declarațiile acestora necoroborându-se nici între ele, și nici cu celelalte mijloace de probă administrate.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a dat vina pe celălalt inculpat, menționând că el era de fapt agent comercial la și că era sarcina inculpatului să înregistreze contractul de muncă la. că adeverința de venit nu cuprindea sumele reale și că banii obținuți de la bancă urma să îi folosească la renovarea casei.
Declarația inculpatului - dată în fața instanței fondului a fost apreciată ca fiind un șir continuu de afirmații mincinoase, inculpatul menționând că nu a intrat în interiorul băncii (fapt contrazis de procesul-verbal încheiat de organele de poliție), că nu a falsificat semnătura lui (în contradicție cu raportul de constatare tehnico-științifică), că nu a fost trimis în judecată la Judecătoria Sectorului 4 B pentru o infracțiune similară (în realitate pe rol se află dosarul nr- în care figurează în calitate de inculpat), că a vrut să facă "un gest umanitar" pentru aoa juta pe mama inculpatului, bolnavă cu inima (diferit de ceea ce declarase celălalt inculpat), contrazicându-se chiar cu propriile declarații anterioare cu motivarea că ar fi fost date "sub presiune" (simple afirmații nedovedite).
A concluzionat prima instanță că, în drept, faptele inculpatului întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.291 teza I-a Cod penal, art.291 teza a II-a Cod penal.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, prima instanță a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală, astfel cum a fost pusă în discuție la termenul din 16.04.2008 (fila 34), din infracțiunile prevăzute de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.291 teza I-a și art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.291 teza I-a și art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit. Cod penal, reținând și starea de recidivă postexecutorie,deoarece prin sentința penală nr.1489/11.05.1999 a Judecătoriei Sectorului 5 B, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.845/16.06.1999 a Tribunalului București Secția I Penală, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1210/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 B și sentința penală nr.1528/1998 a Judecătoriei Sectorului 5 S-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare (filele 9-10 ). Pedeapsa se execută în perioada 20.10.1997-19.10.2000, iar prin sentința penală nr.2817/1999 a Judecătoriei Sectorului 5 B, a fost liberat condiționat.
Termenul de reabilitare, potrivit art.135 alin.1 lit.a Cod penal, este de 6 ani și este calculat conform art.136 alin.1 Cod penal, de la împlinirea duratei pedepsei, respectiv 19.10.2000.
Prin urmare, termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit la data de 03.10.2006, iar inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie.
A mai arătat instanța de fond că, în drept, faptele inculpatului - întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal, art.290 alin.1 Cod penal.
Apreciind că vinovăția inculpaților este dovedită, prima instanță a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune în parte.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță s-a raportat la criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și a avut în vedere gravitatea concretă a infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de operare, persoana și conduita inculpaților.
Referitor la inculpatul, s-a reținut că acesta a fost condamnat anterior pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, este recidivist, nu are loc de muncă sau ocupație, iar la momentul judecării cauzei era arestat preventiv în altă cauză, fiind cercetat pentru infracțiunea de furt calificat (pătrundere prin efracție într-un apartament), într-un dosar aflat pe rolul aceleiași instanțe, fiind arestat preventiv de Judecătoria Sectorului 4 B, prin încheierea nr.19/22.02.2008 (ulterior emiterii rechizitoriului din prezentul dosar și înregistrării cauzei pe rol), fiind emis nr.20/UP/22.02.2008.
A fost avută în vedere și împrejurarea că inculpatul a încercat prejudicierea băncii (cu o sumă apreciabilă) prin utilizarea de acte false, că aceste fapte cunosc o recrudescență deosebită și trebuie tratate cu fermitate, că a avut o atitudine procesuală oscilantă, apreciind astfel, că o pedeapsă orientată spre minimul special, însă într-un cuantum superior acestuia, sub aspectul infracțiunii de tentativă de înșelăciune, este necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal. Sub aspectul infracțiunilor de uz de fals, aplicarea unor pedepse într-un cuantum superior minimului special a fost apreciată ca oportună pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni în viitor și pentru ca inculpatul să își schimbe atitudinea de nerespectare a legii pe care a avut-o și o are în prezent.
Cu privire la inculpatul -, prima instanță a reținut că împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală și în alte dosare, pentru infracțiuni similare (fișa de cazier judiciar aflată la fila 13-), că l-a sprijinit pe celălalt inculpat în vederea prejudicierea băncii, prin falsificarea de înscrisuri și că a avut o atitudine procesuală oscilantă.
Astfel, s-a apreciat că rolul inculpatului a fost unul important și, fără ajutorul acestuia, inculpatul nu ar fi avut nicio șansă de a depune o documentație în vederea obținerii creditului, astfel încât, deși complice, în raport de contribuția concretă a acestuia instanța fondului a arătat că nu trebuie făcută o diferențiere prea mare în ceea ce privește cuantumul pedepsei, sub aspectul infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, în raport de pedeapsa aplicată autorului. Contribuția acestui inculpat a fost una determinantă în cauză, instanța considerând că o pedeapsă orientată spre minimul special, însă într-un cuantum superior acestuia, este necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Sub aspectul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, s-a aplicat o pedeapsă mai mare decât pedeapsa pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, apreciindu-se că aplicarea unor pedepse într-un cuantum superior minimului special este oportună pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni în viitor și pentru ca inculpatul să își schimbe atitudinea de nerespectare a legii.
Față de acest inculpat, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni, văzând și starea de sănătate prin prisma actelor medicale depuse la dosar, lipsa antecedentelor penale și vârsta acestuia, faptul că este înscris la o facultate, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal și a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, sub supraveghere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul,solicitând desființarea sentinței date de instanța de fond și pronunțarea unei soluții de achitare, pe motiv că nu a avut intenție în săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, în susținerea acestei cereri invocând faptul că din probele administrate în cauză, rezultă că nu cunoștea împrejurarea că actele erau falsificate.
Totodată,împotriva aceleiași hotărâri,a declarat apel și inculpatul -,solicitând la rândul său desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod de procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de el, precizând în susținerea apelului că din raportul de constatare tehnico-științifică nu se poate stabili dacă semnătura a fost sau nu executată de către el, iar impresiunea ștampilei aplicată pe adeverință nu rezultă că ar aparține societății comerciale la care el era administrator.
Prin decizia penală nr.150/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că din probatoriile administrate, rezultă fără dubiu că faptele inculpatului întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.291 teza I-a Cod penal, art.291 teza a II-a Cod penal, iar faptele inculpatului - întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal, art.290 alin.1 Cod penal.
Totodată, Tribunalul București - Secția a II-a Penală - ca instanță de apel, investită cu soluționarea acestei căi de atac, prin care inculpații au solicitat achitarea - a mai reținut că "probatoriile administrate au dovedit vinovăția inculpaților, instanța de fond efectuând o individualizare legală a pedepselor, având în vedere criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv, gravitatea concretă a infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de operare, persoana și conduita inculpaților și împrejurarea că sunt recidiviști în modalitatea prev. de art. 37 lit.b Cod penal, apelantul-inculpat fiind arestat în altă cauză ".
Nemulțumiți de această soluție,inculpații și -,în termen legal (respectiv la data de 06 martie 2009) au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 150/A din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Recursurile celor doi inculpați, nemotivate în scris în condițiile art.38510alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, au fost înregistrate pe rolul instanței de control judiciar la data de 20 martie 2009.
În cadrul dezbaterilor asupra celor două recursuri, desfășurate în ședința publică din data de 24 aprilie 2009, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, invocând incidența cazurilor de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.10,14 și 18 din Codul d e procedură penală, a solicitat să fie dată o apreciere nouă și corectă întregului probatoriu administrat în cauză și să se constate că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, instanțele inferioare neținând cont de probele care-l dezincriminau și din care rezultă că acesta nu a falsificat nici un document și nu a folosit nici un document fals.
În considerarea acestor argumente a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri legale și temeinice, prin care inculpatul să fie achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod de procedură penală.
De asemenea, și apărătorul din oficiu al recurentului inculpat -, invocând incidența cazurilor de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.10,14 și 18 din Codul d e procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate pe care le consideră nelegale și netemeinice și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu referire la cazul de casare reglementat de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, apărătorul acestui recurent inculpat a susținut că instanța de apel s-a limitat doar la a copia considerentele din sentința instanței de fond, fără a analiza probele din perspectiva motivelor de apel.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, a precizat că apreciază pedepsele aplicate inculpatului ca fiind greșit individualizate, în contextul în care instanțele inferioare nu au dat eficiență în mod riguros participației penale a fiecărui inculpat.
În sfârșit, a mai învederat apărătorul aceluiași inculpat că eroarea gravă de fapt constă în interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, ceea ce a condus la pronunțarea unor hotărâri nelegale și netemeinice.
Deși Inculpații nu au formulat în scris motivele de recurs, în condițiile art.38510alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, Curtea va proceda la examinarea căilor de atac cu care a fost sesizată, conform dispozițiilor art.38510alin.22din Codul d e procedură penală, respectiv în limita cazurilor de casare care, potrivit art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, se iau în considerare din oficiu, printre acestea regăsindu-se și cele invocate de recurenții inculpați în cadrul dezbaterilor orale.
Astfel, Curtea constată cărecursurile inculpaților sunt fondate, având în vedere incidența în speță a cazului de casare prevăzut în art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală conform căruia, hotărârile pronunțate în procesul penal sunt supuse casării în cazul în care instanța nu s-a pronunțat [] asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel ( Tribunalul București Secția a II-a Penală), încălcând dispozițiile imperative ale art.378 alin.3 din Codul d e procedură penală (potrivit cărora "instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate") nu a examinat motivele de apel formulate de inculpați, astfel cum sunt consemnate acestea în practicaua deciziei penale nr.150/A din 27 februarie 2009, ceea ce echivalează cu însăși nepronunțarea instanței respective asupra cererii de apel cu care a fost învestită, fapt de natură să vatăme în mod grav drepturile procesuale ale apelanților inculpați și să atragă nulitatea hotărârii astfel pronunțate, în condițiile art.197 alin.1 și alin.4 teza a II-a din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea observă că instanța de apel s-a limitat doar la a constata, în mod absolut formal, că "probatoriile administrate au dovedit vinovăția inculpaților", fără a motiva însă în vreun fel această constatare, în condițiile în care inculpații au contestat, prin calea de atac promovată, după caz, fie întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor deduse judecății (inculpatul invocând lipsa oricărei intenții criminale în comiterea faptelor pentru care a fost condamnat), fie existența oricărei implicări de natură penală în comiterea faptelor imputate (inculpatul susținând că faptele deduse judecății nu au fost săvârșite de către sine).
În raport cu o atare poziție procesuală a inculpaților, instanța de apel, dând eficiență dispozițiilor art.371 din Codul d e procedură penală (care reglementează efectul devolutiv al apelului), dar și dispozițiilor imperative ale art. 378 alin.3 din Codul d e procedură penală, avea obligația de a proceda la reevaluarea întregului ansamblu probator administrat în cauză și de a analiza prin prisma acestuia toate apărările și criticile invocate de inculpați în susținerea cererilor lor de achitare, care constituie în același timp și motivele de apel.
Examinând însă decizia recurată, Curtea constată că Tribunalul nu a efectuat o astfel de analiză proprie, a probelor existente în cauză și a cu desăvârșire a răspunde acestor solicitări esențiale ale inculpaților, a căror examinare era de natură să le garanteze asigurarea unui proces echitabil, aceasta rezumându-se pur și simplu la a prelua întocmai în considerentele deciziei sale, aspectele reținute de instanța de fond cu privire la existența faptelor deduse judecății, la vinovăția inculpaților în comiterea acestora, la împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire și la încadrarea lor juridică.
Ca atare, este evident că apelanții inculpați au suferit o vătămare considerabilă prin neanalizarea în apel a apărărilor formulate pe fondul cauzei (motivele invocate vizează însăși lipsa vinovăției), iar această vătămate nu poate fi înlăturată prin examinarea în recurs a motivelor de apel menționate, deoarece, într-o astfel de situație, inculpații ar fi privați de o cale ordinară de atac.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.c din Codul d e procedură penală, va admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.150/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, va casa în întregime decizia recurată și va dispune trimiterea cauzei, pentru rejudecarea apelurilor acestora, la Tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va examina și celelalte apărări și cereri invocate de inculpați în cuprinsul motivelor de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recursurile inculpaților vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.2, lit.c Cod procedură penală, admite recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.150/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpați, la Tribunalul București.
Constată că recurenții inculpați sunt arestați în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocaților din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --II.
Red. - Jud.Sect.4
-
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Moroșanu Raluca, Panioglu Daniela
