Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 663/R Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 158/Ap din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 octombrie 2009, când,
Curtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1522/7.11.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 215 alin 1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, părți vătămate și.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe un termen de încercare de trei ani, termen stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 13 Cod penal nu s-a făcut aplicarea art. 71 alin. final Cod penal in ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art. 71 alin.1 Cod penal coroborat cu art. 64 alin.1 lit.a teza a II a si b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedura penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 14 si art. 346 alin.1 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 cod civil a fost admisă in parte acțiunea civila promovata in cauza si in consecința:
A fost obligat inculpatul sa achite parților vătămate soți si suma de 85 milioane lei vechi.
În temeiul art.348 Cod procedura penala a fost desființat antecontractul încheiat intre inculpatul in calitate de "vânzător" si părțile vătămate soți si in calitate de "comparatori" in data de 26.04. 2005.
S-a constatat că în temeiul art. 189 Cod procedura penala onorariul avocațial a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 ron cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență în fapt că la data de 26.04.2005 inculpatul le-a indus în eroare pe părțile vătămate și, cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare având ca obiect camera 5 amplasată în imobilul cu nr. 9 situat în B pe str. -, -.2 prezentându-le ca adevărată împrejurarea că este chiriaș al SC B, deși devenise proprietar încă din data de 7.04.2005 și la aceeași dată încheiase un antecontract de vânzare cumpărare cu o altă persoană pentru același spațiu, încasând de la aceasta prețul stabilit, producând în acest mod părților vătămate un prejudiciu de 8.500 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și solicitând majorarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului și a termenului de încercare stabilit; în motivarea apelului s-a arătat în esență că pedeapsa principală care i-a fost aplicată inculpatului este nejustificat de blândă raportat la circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea și la conduita procesuală a inculpatului.
Prin decizia penală nr. 158/A/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- a fost respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 1522/7.11.2008 a Judecătoriei Brașov, care a fost menținută; în baza art. 189-192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov este nefondat pentru următoarele considerente: situația de fapt dar și încadrarea juridică dată faptelor comise - la 26.04.2005 - de către inculpatul au fost în mod just reținute de către prima instanță care a valorificat corespunzător probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
Astfel comiterea infracțiunii de " înșelăciune" de către inculpatul reiese - fără dubiu - din coroborarea probelor administrate în cauză în acest sens susținerile părților vătămate și coroborându-se, cum impune art. 75 Cod procedură penală, cu înscrisurile existente la dosarul cauzei - respectiv copie contract închiriere, copie contract vânzare cumpărare ce vizează imobilul din- camera 5, chitanță etc. - sau cu declarațiile martorilor, G, toate cele expuse relevând vinovăția inculpatului relativ la fapta penală reținută în sarcina sa de către Judecătoria Brașov.
Tribunalul va reține că și pedeapsa aplicată inculpatului, precum și reținerea incidenței art. 81 Cod penal, au fost în mod just individualizate de către prima instanță care a observat gradul de pericol social al faptelor comise - fără a putea ignora data săvârșirii faptelor, în urmă cu aproape 4 ani, ceea ce conduce la diminuare a acestui pericol social în lipsa unei soluționări cu celeritate a prezentului proces penal - dar și persoana inculpatului care este la primul contact cu rigorile legii penale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice În motivarea recursului promovat Parchetul a arătat în esență că pedeapsa care a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune este stabilită într-un cuantum neîndestulător raportat la circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și mai ales la cele personale ale inculpatului, care nu a fost prezent la proces, deși atât organele de cercetare și respectiv urmărire penală cât și instanța de judecată a depus toate diligențele în acest sens; simpla împrejurare că data comiterii faptei este îndepărtată în timp și că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu este suficientă pentru justificarea unui regim sancționator atât de blând.
În drept. Au fost invocate de către Parchet dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Analizând decizia penală nr. 158/A/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov prin prisma cazului de casare invocat în susținerea recursului formulat se constată că recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt corectă, rezultată din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, constând în esență în aceea că la data de 26.04.2005 inculpatul le-a indus în eroare pe părțile vătămate și, cu prilejul încheierii unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect camera cu nr. 5 din imobilul situat în B- - prezentându-le ca adevărată împrejurarea că este chiriaș în această locuință aparținând SC B, deși în realitate inculpatul devenise proprietar din data de 7.04.2005 și cu aceeași dată încheiase un antecontract de vânzare cumpărare cu o altă persoană, încasând de la aceasta prețul stabilit; totodată a încasat de la părțile vătămate suma de 8.500 lei cu titlu de preț, sumă pe care nu a mai restituit-o până în prezent.
S-a stabilit de asemenea o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor și s- reținut în mod judicios că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1 și 3 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului prima instanță și instanța de apel au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei astfel cum acesta rezultă din dispozițiile art. 52 Cod penal.
Astfel, având în vedere pe de o parte circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, data comiterii acesteia, valoarea prejudiciului creat și nerecuperat, iar pe altă parte circumstanțele personale ale inculpatului care, are o vârstă tânără, nu a putut fi găsit pentru a fi audiat (probabil a plecat din țară anterior începerii urmăririi penale în prezenta cauză) și se află la prima încălcare a legii penale, instanța de recurs constată că pedeapsa stabilită pentru inculpat este corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare; inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, luându-se în considerare tocmai împrejurările relevate, astfel încât în speță nu se impune redozarea pedepsei în sensul majorării cuantumului acesteia, cuantum care este în măsură să satisfacă exigențele legii și să conducă la reeducarea inculpatului în sensul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Vârsta inculpatului, posibilitățile sale de reeducare (analizate prin prisma circumstanțelor sale personale) și lipsa antecedentelor penale reprezintă elemente care au format convingerea instanței de fond și a celei de apel în mod justificat că pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului își poate atinge scopul educativ fără privare de libertate, astfel încât nu se impune nici schimbarea modalității de executare stabilită de către prima instanță și nici majorarea termenului de încercare fixat.
Văzând că pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare stabilită sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege ( fiind respectate atât dispozițiile părții generale a codului penal cât și a celei speciale a aceluiași cod) iar la stabilirea sa au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal instanța de recurs constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și nici alte cazuri de casare dintre cele care se iau în considerare din oficiu de către instanță, astfel încât în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 158/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută.
În baza art. 189, 192 alin 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs (sumă ce include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat) vor rămâne în sarcina acestuia.
pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Deciziei penale nr. 158/A/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red. /4.11.2009
dact. /9.11.2009
jud. fond-
jud. apel-,
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
