Spete inselaciune Art 215 cod penal. Sentința 67/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod Penal, L 31/1990 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE APEL
SENTINȚA PENALĂ NR. 67
Ședința publică de la 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Aurel Ilie președinte Secție Penală
- - - - JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
Grefier: - - -.
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 7 mai 2008 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind judecarea apelurilor declarate de partea civilă BRD Generale SA - Sucursala S și de inculpatul împotriva nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
CURTEA
Asupra procesului penal de față.
Constată că, prin nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- s-au dispus următoarele:
Respinge cererea părții civile BRD - GENERALE SUCURSALA O privind extinderea procesului penal pentru alte fapte față de inculpatul, ca neîntemeiată.
Respinge cererea inculpatului de a fi introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC COM SRL B, ca neîntemeiată.
In baza art 215 alin 3 și 5 condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 27 aprilie 1959 în comuna, județul O, domiciliat în comuna, județul O, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, CNP - -, la 10 ani închisoare.
In baza art 65 alin 2 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit a, b și c pe Cod Penal o perioada de 3 ani.
In baza art 266 pct 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art 41 alin 2 și art 13 condamnă pe același inculpat la 1 an închisoare.
In baza art 33 lit a și art 34 lit b inculpatul Cod Penal va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit a, b, c pe Cod Penal o perioada de 3 ani.
În baza art 71 alin 2 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit a, b și c pe Cod Penal perioada de detenție.
Obligă inculpatul la 561.624, 82 lei plus dobânzile ce vor curge in continuare pana la achitarea debitului, despăgubiri civile către partea civilă BRD GENERALE SA SUCURSALA
Obligă pe inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul în calitate de administrator al SC SRL a contractat cu BRD Generale - Sucursala S un împrumut de 220.000 lei (2.200.000.000 ROL) conform contractului de credit nr.2469/27.dec.2001.
Creditul a fost garantat cu ipoteci pe o moară și terenul aferent în suprafață de 2.291. situate în comuna, precum și asupra unei stații cu utilajele aferente, o suprafață de 794. spațiul comercial, magazin și bar.
Conform contractului de credit (cap.V) inculpatul avea obligația să asigure bunurile ipotecate iar drepturile de încasat din polițele de asigurare trebuiau cesionate în favoarea băncii, pe toată perioada derulării creditului până la rambursarea integrală a acestuia.
Astfel, aceste bunuri au fost asigurate la - Asigurări SA - Sucursala C, încheindu-se polițele de asigurare cu nr.- și - din 3.ian.2002 cu valabilitate până la 2.ian.2003. Bunurile au fost asigurate respectiv: moara pentru 181.074,7 lei (1.810.747.000 ROL), iar stația pentru suma de 294.735,1 lei (2.947.351.000 ROL), primele de asigurare de 1448,5976 lei (14.485.976 ROL) și respectiv 2.994,5086 lei (29.945.086 ROL) urmând să fie plătite în patru rate lunare.
Inculpatul a plătit primele două rate, a treia nu a mai fost plătită astfel că începând cu data de 31 iulie 2002 polițele au fost reziliate de drept.
După rezilierea polițelor, la datele de 2 și 3 oct.2002 inculpatul a încheiat alte polițe de asigurare cu nr.- și - la aceeași societate de asigurare dar în altă localitate, respectiv Sucursala
Sumele asigurate au fost mult mai mari respectiv 820.000 lei (8.200.000.000 ROL) pentru stația și 1.800.000 lei (18.000.000.000 ROL) pentru moară și anexe, iar primele de asigurare s-au majorat în mod corespunzător fiind de 4.345 lei (43.450.000 ROL) - stația și 7.630 lei (76.300.000 ROL) pentru moară.
Inculpatul deși avea obligația prin contractul de credit de a cesiona polițele de asigurare în favoarea băncii nu a făcut acest lucru, de altfel, inculpatul nu a încunoștințat nici împrejurarea că vechile polițe au fost reziliate și că a încheiat altele noi.
S-a reținut că, prin aceste manopere de a nu plăti ultimele două polițe de asigurare - fapt ce a determinat rezilierea acestora - și imediat de a încheia alte polițe de asigurare pentru sume mult mai mari decât valoarea reală a bunurilor asigurate, la o altă societate de asigurare, inculpatul a premeditat înșelarea băncii de unde contractase creditul.
În acest context inculpatul nu a achitat nici o din împrumutul de 220.000 lei (2.200.000.000 ROL) scadent la sfârșitul lunii decembrie 2002, situație în care banca la somat în sensul executării silite și scoaterea la vânzare a bunurilor ipotecate.
Acest lucru nu a mai fost posibil deoarece bunul ipotecat - moara - a fost distrusă într-un incendiu în noaptea de 21/22 febr.2003.
Societatea de asigurare SC - Asigurări SA - Sucursala S, în baza contractului de asigurare a acordat SC SRL administrată de inculpat suma de 800.000 lei (8.000.000.000 ROL) cu titlul de despăgubiri pentru pagubele cauzate de incendiu.
Suma respectivă a fost virată în contul deschis de inculpat la o altă bancă dintr-o altă localitate respectiv la Banca de Credit și Dezvoltare - Sucursala
Nici de această dată inculpatul nu a respectat clauzele contractului de credit unde la capitolul VI lit.i se prevedea în mod expres obligația împrumutatului să-și păstreze disponibilitățile în conturi deschise la BRD cel puțin la nivelul angajamentelor înregistrate la BRD pe întreaga perioadă de derulare a creditului.
S-a reținut că inculpatul a deschis acest cont, la o altă bancă și în alt județ, tocmai pentru a nu putea fi urmărit.
Din cele 800.000 lei ( 8 miliarde ROL) primite, inculpatul nu a virat nici o sumă la bancă în contul creditului contractat, banii fiind însușiți de inculpat, făcând alte plăți după cum urmează: - 400.000 lei ( 4 miliarde ROL) au fost transferați cu OP nr.130/2 iulie 2003 în contul inculpatului deschis la Bank - Agenția O, cu specificația contravaloare aport personal; 25.000 lei (250.000.000 ROL) au fost ridicați în numerar la data de 3 iulie 2003 pentru "avans salarii"; 150.000 lei (1.500.000.000 ROL) au fost virați în contul societății VEST SRL deschis la BCR S pentru contravaloare produse petroliere; 8.951,4422 lei (89.514.422 ROL) au fost transferați la SC LEASING SA Sibiu reprezentând rate pentru autoturismul cumpărat în leasing pentru firmă; 33.257,0161 lei ( 332.750.161 ROL) a fost virată la SC SRL specificându-se avans marfă; 3.000 lei (30 milioane ROL) au fost ridicați la data de 7 iulie 2003 și reprezentau diverse plăți; 72.500 lei (725.000.000 ROL) au fost transferați la SC SRL S specificându-se avans marfă; 50.000 lei ( 500.000.000 ROL) au fost dați martorei reprezentând - restituire împrumut); 37.000 lei (370.000.000 ROL) au fost transferați către SC SRL O cu mențiunea " restituire împrumut" cu OP nr.16/19.mai.2003; 18.801,6200 lei (188.016.200 ROL) au fost virați la SC B reprezentând contravaloare produse petroliere; 550lei (5.500.000 ROL) au fost ridicați în numerar pentru "aprovizionare marfă".
Diferența până la 800.000 lei ( 8 miliarde ROL) au reprezentat comisioane încasate de bancă.
Pentru a zădărnici restituirea împrumutului către bancă și a scăpa de orice obligație, inculpatul a cesionat SC SRL unor cetățeni arabi respectiv numiților ȘI conform contractului autentificat sub nr.226/12.august 2003 atât activul cât și pasivul societății.
Firma și-a schimbat apoi denumirea în SC COM SRL cu sediul în B, însă la adresa indicată nu a putut fi identificată iar cei doi cetățeni arabi nu au putut fi găsiți.
În prezent prin Sentința nr.256/29 ian.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- a fost deschisă procedura falimentului împotriva debitoarei SC COM SRL și în temeiul art.107 alin.2 din legea nr.85/2006 a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei, dispunându-se dizolvarea societății și încetarea activității, astfel că până în prezent nu s-a achitat nici o sumă de bani către BRD - Sucursala
Prin această manoperă instanța constată că s-a încălcat din nou contractul încheiat cu banca de către inculpatul care la Cap.VI pct.2 lit.g era obligat să solicite acordul prealabil al băncii în cazul modificărilor organizatorice și statutare ( divizare, asociere,etc.) care au implicații asupra obligațiilor asumate prin contractul de credit.
S-a reținut că inculpatul a făcut această cesiune tocmai pentru a zădărnici verificarea evidențelor contabile ale firmei, verificare ce ar fi scos în evidență ilegalitățile comise de inculpat în vederea scăpării de obligațiile pe care le avea față de bancă.
În plus, la acea dată exista pe rol un proces pentru revendicarea morii (unul din bunurile ce fusese adus ca și garanție imobiliară), proces prin care se solicita și anularea contractului de vânzare cumpărare prin care firma inculpatului dobândi-se acest bun.
Astfel, prin sentința civilă nr.2903/13 oct.1999 a Judecătoriei Caracala fost obligată SC SA -O să restituie reclamantei I moara situată în comuna, județul O și terenul aferent sau prețul obținut din vânzarea morii.
După un șir de procese, prin decizia civilă nr.82/21.febr.2006 a tribunalului Olts -a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr.948/1998 și obligarea SC COM SRL B (fostă SC SRL ) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 2328. teren și în solidar cu SC SA O să plătească reclamantei suma de 568.494,6197 lei (5.684.946.197 ROL).
Pentru a reține aceste aspecte prima instanță a avut în vedere probele administrate respectiv: plângerea și sesizările formulate de partea civilă, documente ce atestă modul de acordare a împrumutului și condițiile în care a fost acordat, documente contabile, expertiza contabilă, declarații de martori și declarațiile inculpatului.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea de infracțiuni susținând în esență faptul că nu a vrut să înșele banca și că, deși nu a achitat creditul, banca putea să-și recupereze banii prin valorificarea garanțiilor imobiliare.
Prima instanță a înlăturat însă apărarea inculpatului apreciind că intenția acestuia de a înșela banca rezultă în momentul în care, după ce a încheiat contractele de ipoteci pentru a garanta împrumutul, nu a mai plătit polițele de asigurare, care au fost astfel reziliate, iar la scurt timp a încheiat alte polițe pentru sume mult mai mari pe care nu le-a mai cesionat în favoarea băncii încălcându-se obligațiile contractuale. Totodată, după distrugerea morii (care la acea dată era revendicată) într-un incendiu, nu a achitat la bancă nici o sumă de bani din banii primiți pentru asigurare, după care a cesionat firma unor cetățeni arabi pentru a zădărnici orice verificare contabilă.
S-a arătat că inculpatul, în intenția sa de a înșela banca, din suma de 800.000 lei (8 miliarde ROL) primită drept despăgubire de la societatea de asigurări, nu a achitat nici o sumă în contul debitului, mai mult, acesta a dat diferite destinații sumelor de bani primite și anume: o parte i-a virat în contul personal, alte sume au fost transferate la diferite societăți comerciale, a achitat unele împrumuturi către persoane fizice fără însă a prezenta documente justificative.
În aceste condiții se reține că inculpatul a folosit suma de bani obținută din asigurare în alte scopuri decât pentru SC SRL fiind întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.266 pct.2 din legea nr.31/1990 care incriminează fapta administratorului care folosește bunuri sau creditul de care se bucură societatea în folosul lui propriu ori pentru a favoriza alte societăți în care este interesat direct sau indirect. Întrucât Legea nr. 31/1990 a fost modificată de la data comiterii faptelor, prin L 441/2006, Legea nr. 85/2006 și OUG 82/2007, s-a reținut aplicarea disp. art. 13 apreciindu Cod Penal-se că acest text îi este mai favorabil inculpatului.
Prima instanță a arătat că nu are nici o relevanță împrejurarea invocată de inculpat în sensul că banca nu a respectat la rândul său contractul de creditare în sensul că nu a urmărit și alte bunuri în vederea valorificării lor, pentru recuperarea creditului, atâta timp cât inculpatul a cesionat fără știrea băncii atât activul cât și pasivul societății comerciale SRL altei societăți comerciale cu sediul în
Pe parcursul judecării cauzei partea civilă BRD Ganerale SA - Sucursala Sas olicitat procesului penal și pentru alte fapte ale inculpatului, fapte constând în aceea că, pentru acordarea unor credite de scont (contractele de credit nr. 706/19.04.2002, 1009/06.06.2002 și 1068/26.06.2002), acesta a prezentat bilete la ordin emise de Societatea Agricolă, bilete ce ar fi fictive.
Instanța de fond a respins cererea de extindere a procesului penal formulată de partea civilă pentru alte fapte, motivat de faptul că, din actul de sesizare (rechizitoriu) a rezultat că aceste aspecte au fost analizate, și că biletele la ordin folosite pentru obținerea celor 3 credite de scont contractate de inculpat de la BRD, nu erau fictive; între Societatea Agricolă și SC SRL - administrată de inculpat existau relații comerciale, iar la data emiterii biletelor la ordin Societatea Agricolă avea datorii față de SC SRL, Mai mult decât atât partea civilă în timpul urmăririi penale nu a formulat plângere împotriva acestui aspect așa cum prevăd dispozițiile art.275 și următorii
C.P.P.La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a arătat că are în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 respectivCod Penal dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Astfel s-a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, de valoarea prejudiciului cauzat părții civile, de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor cât și de faptul că acesta nu are antecedente penale.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - 999 civ. și raportat la dispozițiile art.346 inculpatul C.P.P. a fost obligat la acoperirea prejudiciului către partea civilă BRD - generale - Sucursala
Prejudiciul s-a reținut ca fiind cel stabilit cu expertizele contabile efectuate în cauză stabilindu-se că valoarea debitului pe care inculpatul îl datorează băncii este de 561.624,82 lei ( 5.616.248.820 ROL) și care se compune din: 219.998,57 lei (2.199.985.700 ROL) - credit, 78.935,66 lei ( 789.356.600 ROL) - creanță atașată, 13.021,92 lei ( 130.219.200 ROL) - dobânzi atașate și 249.668,67 lei (2.496.686.700 ROL) - dobânzi.
Instanța de fond a respins cererea inculpatului de a se antrena răspunderea civilă în calitate de parte responsabilă civilmente a SC COM SRL B motivat de faptul că societatea în prezent este dizolvată și radiată fiind în procedura de lichidare conform sentinței nr.256/29.ian.2007 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercial, unde a fost deschisă procedura falimentului.
În aceste condiții inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în cuantum de 561.624,82 lei plus dobânzile legale ce vor curge în continuare până la achitarea debitului către partea civilă BRD - Generale - Sucursala
Împotriva acestei sentințe au formulat apel partea civilă și inculpatul.
În apelul părții civile sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la nereținerea în sarcina inculpatului și a altor fapte și respingerea cererii de extindere a procesului penal cu privire la modul în care s-au încheiat cele trei contracte de scont.
S-a arătat că, față de data la care procurorul a cercetat modul în care au fost încheiate cele trei contracte de scont, au apărut elemente noi, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile unor martori (reprezentanți ai Societății Agricole ) din care rezultă că cele trei bilete la ordin ce au stat la baza contractelor de scont sunt fictive. Astfel, inculpatul ar fi completat singur biletele la ordin, fără a se consulta cu reprezentanții Societății Agricole și nu exista un contract cert de prestări servicii sau o factură din care să rezulte că avea de primit suma înscrisă pe aceste bilete la ordin.
În apelul inculpatului sentința a fost criticată ca netemeinică și nelegală invocându-se în esență faptul că inculpatul nu a avut intenția de a induce banca în eroare. Mai mult, banca avea posibilitatea - dacă constata nerespectarea contractului de credit - să sisteze acordarea sumelor și să treacă la valorificarea garanțiilor însă partea civilă nu numai că nu a făcut acest lucru dar a mai acordat societății administrate de inculpat și alte împrumuturi întrucât interesul său era de a percepe comisioanele de acordare și de gestiune a conturilor.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a arătat în esență că, mare parte din suma încasată ca și despăgubire de la societatea de asigurări a fost folosită în interesul societății comerciale pentru plata marfă, produse petroliere, rate la autoturismul firmei, comisioane la bancă etc. și că în discuție ar mai rămâne doar sumele de 550 lei RON ridicați cu titlul de "aprovizionare marfă" și 50.000 lei RON restituiți unei persoane fizice cu titlul de "restituire împrumut" dar nu există vreo dovadă că și aceste sume ar fi fost cheltuite în scop contrar intereselor societății astfel că se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. d
C.P.P.În teză subsidiară s-a motivat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea aspre în raport de criteriile prev. de art. 72
Cod PenalÎn vederea soluționării apelurilor instanța de apel a solicitat informații suplimentare la de la partea civilă, în legătură cu modul în care au fost valorificate garanțiile imobiliare, informații ce au fost comunicate cu adresa nr. 1182/29.04.2008.
Totodată, la termenul la care au avut loc dezbaterile, respectiv 7 mai 2008 a fost pusă în discuție încadrarea juridică a faptelor ce vizau aspecte reglementate de Legea nr. 31/1990.
Analizând apelurile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Pentru a se putea dispune extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, conform art. 336 este C.P.P. necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume:
- datele privind comiterea și a unei alte fapte penale trebuie să rezulte în cursul judecății și
- să fie vorba de fapte noi, nedescoperite până atunci, pentru că, în caz contrar, instanța este ținută de disp. art. 317 teza I care C.P.P. prevăd că judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare.
Rezultă așadar că, extinderea procesului penal pentru alte fapte nu este posibilă pentru acele fapte pentru care organele de urmărire penală au fost sesizate și față de care s-a adoptat o soluție. În această ultimă situație devin aplicabile alte dispoziții procesual penale, eventual cele care reglementează plângerea împotriva actelor și soluțiilor procurorului.
În fața instanței sesizate cu judecarea unei infracțiuni nu pot fi invocate noi mijloace de probă, care tind să demonstreze netemeinicia soluției organelor de urmărire penală, adoptate în raport de alte fapte decât cele care fac obiectul judecății.
În speța de față problema fictivității acelor bilete la ordin, pe baza cărora au fost încheiate contractele de scont, a fost analizată de organele de urmărire penală care au ajuns la o concluzie contrară celei susținute de partea civilă și anume că, acele bilete la ordin nu erau fictive, ci reflectau realitatea unor relații comerciale dintre societatea la care era administrator inculpatul și Societatea Agricolă.
De altfel se constată că partea civilă nu invocă fapte noi, descoperite în sarcina inculpatului (în sensul de infracțiuni) ci mijloace noi de probă cu ajutorul cărora ar putea dovedi că cele constatate de organul de urmărire penală sunt eronate.
În aceste condiții, în mod just prima instanță a respins cererea de extindere a procesului penal pentru alte fapte, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 336
C.P.P.Se reține însă că organul de urmărire penală, deși a concluzionat că acele bilete la ordin reflectă realitatea unor relații comerciale, nu s-a pronunțat ca atare asupra și a acestei fapte reclamate de partea civilă (în sensul că nu le-a considerat nici acte materiale ale primei infracțiuni de înșelăciune și nici infracțiuni distincte pentru care s-a formulat plângere) și nu a adoptat nici o soluție, aspect ce poate fi valorificat de partea civilă prin formularea unei noi plângeri, ocazie cu care va arăta și care sunt argumentele pe baza cărora consideră că inculpatul a comis acele infracțiuni.
În ceea ce privește însă infracțiunea dedusă judecății și anume înșelăciunea prev. de art. 215 al. 3, 5 Cod Penal, respectiv inducerea în eroare a părții civile pe parcursul executării contractului privind linia de credit, instanța de apel constată ca fiind nefondată susținerea apelantului inculpat în sensul că nu a avut intenția de a înșela banca.
Intenția inculpatului de a frauda banca nu s-a materializat anterior încheierii contractului de creditare (de altfel au fost reținute disp. art. 215 al. 3 și Cod Penal nu cele ale art. 215 al. 1 Cod Penal), ci pe parcursul derulării acestuia și, după cum arăta și prima instanță, ea poate fi dedusă numai din ansamblul acțiunilor și omisiunilor inculpatului în raporturile sale cu banca.
Astfel inculpatul, nu-și mai plătește polițele de asigurare care erau cesionate în favoarea băncii, încheie alte poliție pe care nu le cesionează băncii deși avea această obligație prin contract, nu înștiințează banca despre producerea riscului cu privire la unul din imobilele aduse în garanție, contrar obligației asumate prin contract își schimbă conturile la o altă unitate bancară și, din suma primă de la asigurător nu plătește nimic băncii. Mai mult, inculpatul nu-și plătește decât în mod sporadic ratele la împrumutul acordat și, tot fără să anunțe banca cesionează întreaga societate cu activ și pasiv unor cetățeni străini.
Împrejurarea că, după cesionare cetățenii străini nu mai sunt de găsit iar la scurt timp societatea intră în faliment și este lichidată duce la prezumția rezonabilă că cesiunea s-a făcut tocmai în scopul fraudării eventualilor creditori printre care și BRD Generale SA - Sucursala
Toate aceste aspecte rezultă cu prisosință din actele de la dosar, din adresele băncii, din rapoartele de expertiză, din verificările efectuate de organele de urmărire penală la oficiul registrului comerțului etc.
De altfel inculpatul nici nu în materialitatea lor aceste fapte dar le dă o altă conotație.
Astfel inculpatul susține că nu a mai plătit vechile polițe de asigurare și a încheiat altele noi deoarece a apreciat că bunurile nu erau asigurate la adevărata lor valoare și că și-a mutat conturile la o altă bancă întrucât între el și partea civilă au intervenit neînțelegeri legate de unele comisioane ce îi erau percepute.
Inculpatul susține și faptul că nu a citit și nu a dat suficientă atenție clauzelor contractuale care îl obligau să cesioneze în favoarea băncii polițele de asigurare și să nu-și mute conturile sau cel puțin să-și desfășoare activitatea prin conturile de la BRD și să-și mențină disponibilitățile bănești până la concurența sumei împrumutate.
Apărarea sa nu este însă credibilă întrucât inculpatul s-a aflat în permanență în posesia unui exemplar al contractului de creditare și nu-și poate invoca propria culpă în sensul că nu l-a citit cu atenție.
Așa cum s-a menționat mai sus, intenția inculpatului de a nu mai restitui împrumutul și de a înșela astfel banca nu rezultă dacă ne raport la materialitatea faptelor sale privite în mod separat, singulare. Ele trebuie privite și apreciate în ansamblu întrucât se completează una pe cealaltă și numai împreună denotă adevărata intenție a inculpatului.
Se constată și faptul că inculpatul, apărându-se, face afirmații ce nu pot fi verificate și prin care tinde să răstoarne sarcina probei. Astfel de ex. inculpatul susține că ar fi făcut o notificare băncii în legătură cu nemulțumirea sa privind comisioanele încasate dar nu produce nici o dovadă în acest sens astfel că este imposibil de verificat acest aspect. Totodată susține că a anunțat "verbal" pe un anume "domn " de la BRD despre incendiul ce a distrus moara ce constituia garanție imobiliară și că acesta chiar ar fi fost la fața locului, dar nu este în măsură să precizeze exact cine e acea persoană, când a anunțat-o, când a fost la fața locului etc.
Împrejurarea că partea civilă nu ar fi depus eforturi mai susținute pentru recuperarea debitului prin valorificarea garanțiilor imobiliare nu-l exonerează de răspundere pe inculpat.
Cu privire la sumele de bani aparținând societății comerciale și folosite în alte scopuri, se constată în primul rând faptul că cei 8 miliarde lei primiți ca despăgubiri de la societatea de asigurare, nu au mai fost evidențiați în contabilitatea societății deși au fost vărsați în contul deschis la - Sucursala C ( a se vedea raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de judecată)
Din relații furnizate de această unitate bancară rezultă de ex. că o sumă de 4 miliarde lei a fost virată în contul personal al inculpatului cu motivarea că se restituie aportul personal din societate deși actele contabile evidențiau o sumă mult mai mică, de aproximativ 1, 5 mld. lei.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală (vol. II fila 404) evidențiază și alte destinații ce s-au dat acestor bani, destinații aparent legale ( de genul "avans marfă", "plată salarii" etc.) dar pe care inculpatul nu poate să le justifice cu alte contabile - facturi, dispoziții de livrare, ștate de salarii etc. ceea ce conduce la presupunerea rezonabilă că acele sume nu au fost folosite în interesul societății comerciale.
Cât privește însă încadrarea juridică dată acestei fapte se constată că, la data sesizării instanței, era încadrabilă în disp. art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
La data judecării în primă instanță, ca urmare a modificărilor legislative succesive și renumerotării textelor fapta devine încadrabilă în disp. art. 271 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Cele două texte sunt identice atât în privința condițiilor de încriminare cât și a pedepsei aplicabile astfel că nu se pune problema aplicării unei legi penale mai favorabile.
Tocmai de aceea instanța apreciază că se impunea schimbarea de încadrare juridică astfel încât condamnarea inculpatului să se facă avându-se în vedere numerotarea actuală a textelor de lege.
Față de toate aceste considerente concluzia desprinsă de instanța de apel este aceea că sunt nefondate criticile aduse sentinței de partea civilă precum și susținerile inculpatului vizând nevinovăția sa, dar vor fi privite la fondate susținerile privind greșita individualizare a pedepselor.
Se reține că, anterior comiterii acestor fapte inculpatul a avut o conduită bună, nu are antecedente penale și, avându-se în vedere și condițiile în care faptele au fost comise precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, deosebit de ridicate, se impunea a se da împrejurării de mai sus valoarea unei circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
În raport de cele arătate anterior instanța urmează așadar ca, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a să C.P.P. admită apelul inculpatului și să rspăingă apelul părții civile.
Se va desființa în parte sentința pe latura penală și se vor descontopi pedepsele.
În temeiul art. 334 se C.P.P. va schimba încadrarea juridică din infr. prev. de art. 266 pct. 2 din 31/1990 cu aplic art. 41 al.2 și Cod Penal art. 13 în Cod Penal infr. prev. de art. 272 al.1 pct. 2 din 31/1990 cu aplic art. 41 al.2
Cod PenalSe vor reține dispoz. art. 74 lit. a, 76 Cod Penal și:
În baza art. 272 al.1 pct. 2 din 31/1990 cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, 74 lit. a, 76 va Cod Penal fi aplicată inculpatului o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 215 al.3,5 cu Cod Penal aplic art. 74 lit. a, art.Cod Penal 76 același Cod Penal inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b,c
Cod PenalÎn baza art. 33-34 se Cod Penal vor contopi pedepsele aplicate și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b,c Cod Penal, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 al.2 se Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c pe Cod Penal perioada detenției.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului și respinge apelul părți civile BRD Generale SA - Sucursala S împotriva nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
Desființează în parte sentința pe latura penală.
Descontopește pedepsele.
Schimbă încadrarea juridică din infr. prev. de art. 266 pct. 2 din 31/1990 cu aplic art. 41 al.2 și Cod Penal art. 13 în Cod Penal infr. prev. de art. 272 al.1 pct. 2 din 31/1990 cu aplic art. 41 al.2
Cod PenalReține dispoz. art. 74 lit. a, 76 Cod Penal și:
În baza art. 272 al.1 pct. 2 din 31/1990 cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, 74 lit. a, 76
Cod PenalCondamnă inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 215 al.3,5 cu Cod Penal aplic art. 74 lit. a, art.Cod Penal 76
Cod PenalCondamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b,c
Cod PenalÎn baza art. 33-34 contopește Cod Penal pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b,c
Cod PenalÎn baza art. 71 al.2 aplică Cod Penal inculpatului pedeapsa accesorie a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c pe Cod Penal perioada detenției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă apelantul BRD Generale SA Suc S la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2008.
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
3 ex.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Onița Dumitru
