Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 67/
Ședința publică din 17 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - -președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile penale, declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, inculpatul, domiciliat în B, nr. 13,.2, județul B, partea responsabilă civilmente SC " " SRL B, cu sediul în-, județul B, împotriva, sentinței penale nr.268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea din 3 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de 10 2009 și pentru azi, 17 2009, când, în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul (născut la data de 28 iunie 1968, domiciliat în orașul O, fără antecedente penale, -) a fost condamnat la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 3, 4, 5 cu aplicația art.75 lit.a-c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal.
S-a dispus, în baza art.86/1 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 6 ani.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.86/3 alin.1 Cod penal, respectiv: să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și înapoierea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate privind mijloacele sale de existență.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " B, să plătească părții civile " MG" C, suma de 498.859,48 lei despăgubiri civile.
In fine, a fost obligat inculpatul, în aceleași condiții de solidaritate cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
In anul 2004, "Montana MG" Caa chiziționat de la fosta "" - Fabrica de matrițe - continuând activitatea de profit, constând în executarea de scule de ambutisare pentru industria automobilelor, de regulă pentru beneficiari externi (Italia), iar activitatea de comerț exterior s-a desfășurat prin intermediul unui exportator, respectiv " Internațional" B, al cărei administrator unic era inculpatul care identifica beneficiarul, aviza calitatea mărfii, făcea expediția și achita prețul datorat producătorului.
In perioada 2004-2005, relațiile comerciale dintre "Montana MG" C și " Internațional" B s-au desfășurat, în baza contractului de prestări servicii nr.32/2004 dar, exportatorul a rămas dator producătorului cu importante sume de bani din livrările anterioare.
Astfel, la datele de 27 și 28 ianuarie 2005, între producător ( Montana MG" C) și exportator ( " Internațional B) s-au încheiat anexele nr.9 și 10 la contractul nr.32/2004, pentru confecționarea de stanță și matrițe, urmând ca produsele să fie confecționate până la finele anului 2005, însă, producătorul a refuzat confecționarea acestora, motivat de faptul că exportatorul nu-și achitase datoriile mai vechi.
Deoarece inculpatul, în calitatea sa de asociat unic al " Internațional" B, era interesat în confecționarea stanțelor și matrițelor de către "Montana MG", pentru a le exporta, și pentru a determina această din urmă societate să le execute, a realizat un plan de inducere în eroare a acestei societăți, în sensul ca datoriile mai vechi ale " Internațional" B să fie preluate de " " B, sub pretextul că prima societate ( " Internațional" B) "are probleme cu Finanțele Publice". Fiind indusă în eroare, "Montana MG" a acceptat propunerea inculpatului, astfel că la data de 17 ianuarie 2006, între aceasta și " B s-a încheiat un proces verbal de compensare, în care se consemna că cea de-a doua societate va achita producătorului suma de 500.000 lei (Ron), reprezentând datoria pe care o avea " Internațional" B; inculpatul a emis pentru suma de 500.000 lei, fila CEC -, cu termen scadent la data de 25 ianuarie 2006, care purta ștampila " ", filă ce a fost înaintată către "Montana MG"
Pe baza filei CEC primită și având încredințarea că-și va primi suma de 500.000 lei, "Montana MG" a efectuat produsele pentru " Internațional" B, dar, în momentul în care a introdus fila CEC, s-a constatat că " " nu avea provizie bancară.
In perioada următoare încheierii protocolului din 17 ianuarie 2006, inculpatul a cerut reprezentanților "Montana" să nu introducă fila CEC în bancă sub pretextul că va achita imediat suma cu ordin de plată; a reușit un timp să mențină în această stare pe partea vătămată, dar, în final la 25 octombrie 2006, când s-a introdus în bancă fila CEC s-a constat că nu exista proviziunea necesară, nici la data scrierii CEC-ului și nici la termenul scadent.
In raport de această stare de fapt, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3,4, și 5 Cod penal, schimbând încadrarea juridică făcută în rechizitor (art.215 alin.1,2 3 și 5 din Codul penal).
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe atenuante, astfel că a făcut aplicația dispozițiilor art.74 lit.a-c Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special al textului de lege incriminator.
De asemenea, în raport de elementele de circumstanțiere aflate în dosarul cauzei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că în baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a acesteia, și instituirea obligațiilor prevăzute de art.86/3 alin.1 Cod penal.
Cu referire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că inculpatul a cauzat părții vătămate "Montana MG" C un prejudiciu de 498.859,48 lei, constând în contravaloarea produselor livrate și neachitate, la plata căruia a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente " " B, în temeiul dispozițiilor art.14 Cod pr.penală și art.998 Cod civil.
In termen legal, sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul și partea responsabilă civilmente " "
In apelul său, parchetul a criticat sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând:
-încadrarea juridică a faptei săvârșite, nu este corectă, deoarece în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.215 alin.2 Cod penal, respectiv săvârșirea infracțiunii printr-un mijloc fraudulos ce constă în emiterea fără provizia necesară a filei CEC seria - nr.-, pentru valoarea de 500.000 lei;
-pedeapsa aplicată inculpatului nu este corect individualizată, impunându-se majorarea, având în vedere prejudiciul mare cauzat părții vătămate, prejudiciu care și în prezent este neacoperit.
-modalitatea de executare nu este corect stabilită.
Inculpatul a criticat, de asemenea, sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând:
-în raport de modul în care s-au derulat faptele între cele trei societăți comerciale, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei infracțiuni, relațiile dintre acestea fiind numai de natură comercială, iar fila CEC întocmită constituia numai o garanție a achitării în viitor a sumelor restante;
-în ceea ce privește latura civilă, a precizat inculpatul, că nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani, din moment ce pretențiile între părți au fost soluționate printr-o hotărâre a Tribunalului Comercial Argeș;
-în mod greșit a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, " " B, deoarece nu era angajatul acesteia și, prin urmare, nu existau raporturi juridice de prepușenie.
In memoriul scris, partea responsabilă civilmente " " B, a susținut că în mod greșit a fost obligată, alături de inculpat, în solidar, să plătească despăgubiri părții vătămate, deoarece nu există raporturi de muncă sau de prepușenie cu inculpatul, în sensul dispozițiilor art.1000 alin.3 Cod civil.
Examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.371 și 372 Cod pr.penală, se constată că este fondat doar apelul parchetului, constatându-se că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat, a reținut fără temei în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal și i-a aplicat o pedeapsă complementară mică.
In ceea ce privește apelurile formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente " " B, acestea vor fi respinse ca nefondate, rezultând că inculpatul, în calitatea sa de administrator unic al " " B, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate "Montana MG" C, iar " " are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Cu referire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul, pentru a determina pe partea vătămată "Montana MG" C să confecționeze piesele pe care el urma să le livreze unor beneficiari externi, a indus-o în eroare, emițând în numele " " B, al cărui administrator unic era, fila CEC seria - nr.-, pentru suma de 500.000 lei, deși la acel moment avea o provizie bancară de numai 1,97 lei (Ron) iar la data introducerii la plată (25 octombrie 2006) nu avea nici un fel de provizie bancară.
Sub acest aspect, este semnificativă declarația martorului G (19) care precizează "fila CEC a fost introdusă în bancă după numeroase discuții telefonice între mine și domnul pentru achitarea debitului și după numeroase promisiuni nerespectate de acesta. Refuzul la plată a filei CEC la data de 30 octombrie 2006, cu toate promisiunile domnului că achită sumele restante au fost considerate de mine ca înșelăciune".
Din extrasul de cont bancar al " " (82), rezultă că la data emiterii filei CEC (17 ianuarie 2006) societatea avea o provizie bancară de numai 1,97 lei, situație cunoscută de inculpat, iar la data introducerii la plată a filei CEC, nu exista nici o provizie bancară.
Prin urmare, susținerile inculpatului în sensul că prin completarea filei CEC nu a încercat să inducă în eroare pe partea vătămată, este infirmată de aceste documente bancare și, așa cum preciza martorul la care s-a făcut referire, fără completarea acestei file CEC și inducerea în eroare, relațiile comerciale pe care le avea cu " Internațional" nu s-ar mai fi desfășurat.
Rezultă, așadar, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 Cod penal, al cărui element material îl reprezintă "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă".
Conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune se suprapune peste starea de fapt, corect reținută de prima instanță, constatându-se ca atare, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In legătură cu încadrarea juridică dată faptei inculpatului.
Încadrarea juridică făcută prin rechizitor a fost art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, iar prima instanță a reținut că aceasta nu este corectă, astfel că, în primul rând, a reținut și încadrarea juridică în modalitatea prevăzută de alin.4 al textului de lege incriminator, în sensul emiterii unui CEC fără provizie bancară. Dar, instanța de fond a reținut în mod greșit că încadrarea juridică în alin.2 al art.215 Cod penal, nu este legală, motivând că emiterea filei CEC fără acoperire bancară nu poate constitui un mijloc fraudulos, în sensul textului de lege, atât timp cât o asemenea împrejurare conduce la încadrarea prevăzută în alin.4 al art.215 Cod penal.
O atare interpretare excede dispozițiilor alin.2 al art.215 Cod penal, care încriminează în această încadrare orice faptă de înșelăciune săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.
Or, prin mijloc fraudulos, în sensul textul enunțat, trebuie să se considere orice mijloc de amăgire care are aparența unui mijloc veridic, de felul aceluia care fiind folosit în mod corect și nu ca instrument de amăgire, inspiră, de regulă, deplina încredere și dispensează de efectuarea altor diligențe (de exemplu: acte scrise, darea unui obiect ca și garanție, o bună recomandare etc.).
Revenind la speță, se constată că fără emiterea filei CEC fără acoperire bancară, care constituie în sensul legii mijloc fraudulos, partea vătămată "Montana MG" C, nu ar fi continuat relațiile comerciale cu " Internațional"
In concluzie, prima instanță trebuia să încadreze fapta și în alin.2 al art.215 Cod penal.
Privitor la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului.
Prima instanță a redus pedeapsa sub minimul prevăzut de textul de lege încriminator, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a-c Cod penal, fără a motiva în ce constau acestea prin raportare la persoana sa deși era obligată să o facă.
Dacă circumstanța atenuată prevăzută de art.74 lit.a Cod penal ("conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii") are corespondent în actele dosarului, deoarece inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și este la prima încălcare a legii penale, celelalte împrejurări prevăzute de lit.b și c ale art.74 Cod penal, nu se regăsesc în speță, nerezultând că inculpatul a depus stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau paguba pricinuită, atât timp cât nici în prezent prejudiciul nu este acoperit; tot astfel, nu rezultă "comportarea sinceră" la care se referă textul, acesta nerecunoscând săvârșirea faptei nici cu ocazia judecării apelului.
Ca atare, vor fi înlăturate circumstanțele prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei:
Pedeapsa de 4 ani aplicată de prima instanță, în condițiile reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, asigură finalitatea înscrisă în art.52 din Codul penal, respectiv prevenția generală și specială. Aceasta, deoarece, așa cum s-a precizat, inculpatul este la prima încălcare a legii iar din elementele de circumstanțiere aflate la dosarul cauzei, rezultă că a avut anterior o bună conduită; pentru aceleași considerente, nu se impune schimbarea modalității de executare, în sensul de a se înlătura dispozițiile art.86/1 Cod penal, întrucât au fost aplicate corect dispozițiile art.72 Cod penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei.
Astfel, potrivit acestui text de lege, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care s-a săvârșit fapta și de persoana inculpatului.
Aceste elemente de circumstanțiere aplicate la speță, au îndreptățit prima instanță să aprecieze că scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pedeapsa complementară, însă, nu a fost corect individualizată, în ceea ce privește durata, motiv pentru care va fi majorată de la 1 la 2 ani.
In legătură cu apelul formulat de inculpat:
Așa cum s-a precizat, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în încadrarea prevăzută de art.215 alin.1, 2,3, 4 și 5 Cod penal, prin inducerea în eroare a părții vătămate "Montana MG" C, care, dacă nu i s-ar fi prezentat fila CEC emisă de inculpat, deși cunoștea că nu are proviziunea bancară necesară, nu ar fi continuat relațiile comerciale cu " Internațional", situație dedusă din probele la care s-a făcut referire.
Faptul că litigiul civil dintre cele două societăți a fost judecat și de către instanță civilă ( Tribunalul Comercial Argeș ) nu influențează soluția în prezenta cauză, sub aspectul înlăturării vinovăției, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.44 alin.3 Cod pr.penală, numai chestiunile prealabile stabilite printr-o hotărâre definitivă a instanței civile au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, ceea ce nu este cazul în speță.
Privitor la apelul formulat de " " B, în care contestă calitatea sa de parte civilă responsabilă, se constată că susținerea este nefondată, în raport de dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil.
Este necontestată împrejurarea că inculpatul este administrator unic al " " B, calitate în care a emis, deși nu exista proviziunea bancară, fila CEC seria - nr.-, pentru suma de 500.000 lei. Intr-adevăr, nu există, în sine, acel raport de prepușenie (comitent - prepus), la care face trimitere art.1003 alin.3 Cod civil, care reglementează răspunderea delictuală pentru fapta altei persoane, dar între " " B și inculpat existau relații specifice în baza cărora societatea avea posibilitatea ca prin organele de conducere să direcționeze activitatea inculpatului, care îndeplinea funcția de administrator al acesteia.
Este motivul pentru care societatea trebuie să răspundă de toate actele pe care le-a întocmit în numele ei inculpatul și prin care au fost prejudiciați terții.
In concluzie, susținerea contrară a părții responsabile civilmente este nefondată, iar apelul său va fi respins ca atare.
Față de considerentele expuse, se va admite apelul parchetului, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, în sensul precizat, și se vor respinge ca nefondate apelurile inculpatului și părții responsabile civilmente " " B, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, vor fi obligați inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva sentinței penale nr. 268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința în sensul că:
-Înlătură schimbarea încadrării juridice și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b și Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal în art. 215 alin. 1, 2, 3, 4,5 Cod penal.
În baza art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal,condamnă pe inculpatul, la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Anulează fila CEC seria - nr. - din 25.10.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile penale formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC " "SRL B, împotriva aceleiași sentințe,
Obligă pe apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:
Partea responsabilă civilmente SC " "SRL B la 200 lei;
Inculpatul la 400 lei din care 100 lei onorariu avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului justiției și Libertăților.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
dr.Gh.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.5
Jud.fond
23 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu
