Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2723/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 67/
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSTRARE FISCALĂ, deciziei penale nr. 530/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: pentru recurentul inculpat consilier juridic cu delegație depusă la fila 34 dosar, rf intimații inculpați și u aflați în stare de arest și asistați de avocat desemnat din oficiu, delegații de substituire depuse la fila 32 și 33 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă Sc SA și intimata parte responsabilă civilmente SC Dolari Impes SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind intimații inculpați arată că sunt de acord cu asistența juridică din oficiu. Totodată, intimatul inculpat arată că se află în executarea pedepsei aplicate în prezenta cauză de 5 ani și 6 luni a mandatului de arestare nr.271/23.11.2009 dat în baza sentinței penale nr.195/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, iar intimatul inculpat u arată că se află în executarea pedepsei aplicate în prezenta cauză de 5 ani și 6 luni mandatului de arestare nr.270/23.11.2009 dat în baza aceleiași sentințe penale, precum și faptul că, ambii nu au declarat recurs în cauză.
Intimatul inculpat, depune la dosar un memoriul ce urmează a fi avut în vedere la pronunțare.
Având în vedere că intimatul inculpat nu a fost prezent și audiat în cauză, față de dispozițiile art. 385/14 Cod procedură penală, întrebat fiind dacă este de acord să dea o declarație numai sub aspectul despăgubirilor materiale pe care F - ul le solicită ca urmare a infracțiunilor pe care se presupune că le-a comis, acesta arată că refuză să dea declarație sub acest aspect.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Având cuvântul, consilier juridic pentru recurenta parte civilă, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și depus la dosar, casarea în parte a deciziei penale recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu consecința instituirii măsurii sechestrului asigurător până la concurența prejudiciului și folosului nerealizat, în speță obligațiile fiscale accesorii.
Apărătorul din oficiu pentru intimații inculpați, solicită respingerea recursului părții civile, ca fiind nefondat, având în vedere poziția procesuală a inculpaților, aceștia declarând că nu au bunuri personale.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului părți civile, ca fiind nefondată, în mod legal și temeinic instanța de apel a respins cererea de instituire a măsurii asiguratorii, având în vedere că din verificările efectuate la Primăria Municipiului B și a Primăriei municipiului R, s-a constatat că inculpații nu figurează cu bunuri impozabile, drept urmare această măsură nu putea fi luată.
Având pe rând ultimul cuvânt, intimații inculpați, arată că nu au bunuri impozabile și achiesează la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.195/29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul penal nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod pr.pen. a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005.
În baza art.215 alin.1, 3, 4 Cod penal cu aplic.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.65 alin.1 Cod penal rap. la art. 64 alin.1 lit.c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale sau orice altă funcție ce implică efectuarea de operațiuni financiar-contabile în cadrul unei persoane juridice pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
II. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod pr.pen. a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
În baza art.215 alin.1, 3, 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.65 alin.1 Cod penal rap. la art. 64 alin.1 lit.c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale sau orice altă funcție ce implică efectuarea de operațiuni financiar-contabile în cadrul unei persoane juridice pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar pe inculpații și, în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC - SRL să plătească părții civile SC SA, suma de 65.761, 12 lei, reprezentând despăgubiri.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu inculpații și partea responsabilă civilmente SC - SRL.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente SC - SRL.
Prezenta hotărâre se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor prev. de art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990.
În baza art.191 alin.1,2,3 Cpp inculpații au fost obligați la câte 700 lei fiecare, în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC - SRL, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii noiembrie 2005, cei doi inculpați, au achiziționat părțile sociale ale SC SRL, intenționând să folosească respectiva societate pentru săvârșirea de infracțiuni.
In acest sens, în dimineața zilei de 8.12.2005, inculpatul s-a prezentat la sediul SC SA (-, sector 4), în calitate de reprezentant (asociat) al susnumitei societăți, solicitând achiziționarea mai multor mașini de cusut, folosite la confecționarea încălțămintei. După ce le-a vizionat, inculpatul s-a hotărât să cumpere un număr de 18 bucăți, convenind la un preț total de 65.761,12 lei. Pentru achitarea respectivei mărfi, inculpatul a prezentat două file CEC, seria - 303 nr.- și -, acestea fiind semnate la rubrica trăgător de către inculpatul, conform înțelegerii avute cu celălalt inculpat, fiind totodată și aplicată ștampila societății SC SRL.
In prezența directorului SC SA -, cele două file CEC au fost completate de către numita - (angajată la compartimentul financiar) cu toate datele conform negocierilor și prevederilor legale.
După aceasta, a fost emisă factura fiscală BX JS nr.-/8.12.2005 pentru întreaga valoare a mărfii, pe document fiind trecut la rubrica "delegat cumpărător", numele inculpatului, acesta semnând de primire.
Marfa achiziționată a fost ridicată de inculpatul în două tranșe: 10 bucăți mașini de cusut la 8.12.2005, iar restul de 8 bucăți, la data de 14.12.2005.
Marfa a fost încărcată în autoutilitarele cu nr. de înmatriculare B-10_NSE și B-63-, închiriate de inculpatul, fiind apoi transportată până în Municipiul B unde a fost descărcată în incinta SC SRL și apoi depozitată, în incinta acestei societăți, într-un spațiu închiriat de SC SRL
Înainte de emiterea facturii și livrarea mărfii, ca măsură de precauție, reprezentanții SC SA au efectuat verificări în baza de date a Centralei incidențelor de plăți, aceștia constatând că SC SRL nu a înregistrat incidente de plată anterior datei de 8.12.2005, aspect cât se poate de firesc în condițiile în care inculpații achiziționaseră părțile sociale de foarte puțin timp. După ridicarea celei de a doua tranșe din marfă (14.12.2005) inculpații nu au mai luat legătura cu reprezentanții SC SA.
Fiind introduse la plată la datele de 16.01.2006 și 6.02.2006, (date scadente conform înțelegerii dintre părți), cele două file CEC menționate au fost refuzate la plată (de către BRD) pe motivele "lipsă totală disponibil".
Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate SC SA, filele CEC sus-menționate ce poartă mențiunile "refuzat 10.02.2006 și 20.01.2006, justificări refuz pentru lipsă disponibil emise de BRD B, adresa emisă de Registrul Comerțului din care rezultă data achiziționării societății SC SRL de către cei doi inculpați, factura fiscală emisă de SC SA pentru cele 18 mașini de cusut, certificatul de înregistrare in Registrul Comerțului a SC SRL, in numele căreia au acționat cei doi inculpați, declarațiile martorilor și, conducătorii auto care au transportat în Municipiul B marfa achiziționată de la SC SA, declarațiile numiților și (director general, respectiv contabil la SC SA), raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 8.02.2007 din ale cărui concluzii rezultă că semnăturile trăgătorului de pe filele CEC au fost executate de inculpatul, adrese emise de Administrația Finanțelor Publice B din care rezultă ca SC SRL a depus bilanț contabil la data de 30 iunie 2005 și declarații contabile până în septembrie 2005 (anterior preluării societății de către inculpați), după aceste date și până la data de 31.12.2005 ( când societatea era administrată de inculpați), nemaidepunându-se bilanț contabil, adresa BNR din data de 15.03.2006 care învederează că după preluarea SC SRL de către cei doi inculpați, respectiva societate a înregistrat nu mai puțin de 13 incidente de plată cu CEC-uri, fiind declarată în interdicție bancară de a emite astfel de instrumente de plată în perioada 29.12.2005 - 9.02.2007, declarația inculpatului, care recunoaște că a semnat și ștampilat file CEC pe care le-a predat celuilalt inculpat pentru achiziționare de mărfuri.
Instanța nu a dat eficiență probatorie susținerii inculpatului, asociat si administrator, conform cu care nu ar fi avut cunoștință că nu există disponibil în cont, aruncând vina pe celălalt,aceasta fiind contrazisă de ansamblul materialului probator administrat în cauză și cu deosebire de adresa BNR în care se consemnează multiple incidente de plată la societatea celor doi inculpați, după noiembrie 2005.
Pentru același considerent, instanța nu a luat în considerare nici declarația dată de inculpatul în sensul că nu își amintește detaliile referitoare la afacerea încheiată cu SC SA. Oricum, este de observat că, fiind audiat prin comisie rogatorie de către lucrători de poliție din cadrul poliției Municipiului R, inculpatul a refuzat să coopereze solicitând a fi cercetat numai în prezența apărătorului ales.
Referitor la infracțiunile de evaziune fiscală reținute prin rechizitoriu în sarcina celor doi inculpați, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, din următoarele considerente:
Din textul de lege care incriminează această faptă rezultă că situația premisă o constituie existența unei evidențe contabile ( consemnarea scriptică a veniturilor și cheltuielilor contribuabilului, în cazul de față societate comercială) în care făptuitorul omite, firește cu intenție, inserarea unor operațiuni comerciale ( achiziții de mărfuri) ori a veniturilor realizate (din vânzări de bunuri ori prestări de servicii, conform obiectului de activitate).
Raportând cele de mai sus la situația din speță, instanța a constatat că cei doi inculpați nu au ținut nici un fel de evidență a operațiunilor societății, scopul acestora fiind exclusiv acela de a înșela diverse societăți comerciale, prin emiterea de CEC-uri fără acoperire destinate "cumpărării de mărfuri", astfel cum rezultă de altfel din mijloacele de probă susmenționate, inclusiv declarația inculpatului care, deși recunoaște că în calitatea sa de administrator avea obligația de a ține o evidență contabilă, arată că nu a ținut niciodată o astfel de evidență.
In aceste condiții, în contextul în care organele de poliție nu au întreprins nimic în vederea ridicării actelor societății pentru a se efectua verificări asupra veniturilor și cheltuielilor, pentru a se determina, pe baza unei expertize contabile, obligațiile bugetare ale societății, cu toate ca inculpatul a precizat că respectivele acte se găsesc la sediul societății ( B,-), nu se poate reține în sarcina inculpaților vreo activitate care să se circumscrie infracțiunii de evaziune fiscală.
Oricum, raportat strict la achiziționarea celor 18 mașini de cusut, este de observat că această operațiune nu constituie un venit în accepțiunea normelor contabile și fiscale, ci o investiție, mai exact o cheltuială. Mai este de observat că din actele aflate la dosarul de urmărire penală nu există dovezi cu privire la suma obținută de inculpați pe mașinile de cusut ridicate de la SC SA, verificările întreprinse, prin comisie rogatorie, relevând doar faptul că respectivele bunuri au fost depozitate în Municipiul B intr-un spațiu închiriat de SC SRL, nerezultând în nici un fel ce s-a întâmplat cu bunurile după data de 14.12.2005.
Rezultă deci că nu s-a putut determina un profit impozabil ca urmare a operațiunii comerciale din data de 8.12.2005, astfel cum impun dispozițiile art.19 alin 1 din Codul Fiscal, potrivit cu care "profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".
Cele arătate sunt valabile și în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată ca impozit indirect datorat de agenții economici, conform legii. Relativ la această obligație bugetară, prin raportare strictă la factura menționată ce atestă o livrare de bunuri, se poate observa că faptul generator și exigibilitatea acesteia au avut loc, conform art.134 alin.3 din Codul fiscal, la data de 8.12.2005, data livrării bunurilor, plata TVA-ului revenind societății vânzătoare, urmând ca aceasta să o recupereze de la cumpărător o dată cu plata prețului care, în speța de față, nu a mai avut loc ca urmare a activității infracționale a inculpaților.
Ca atare, instanța fondului nu a dat eficiență concluziilor din raportul de constatare financiar-contabilă, dat fiind că aceasta a vizat exclusiv operațiunea juridică atestată de factură, fără a avea în vedere totalitatea activității comerciale a societății celor doi inculpați și fără a avea dovezi în ce privește valorificarea de către societatea inculpaților a celor 18 mașini de cusut.
Împotriva acestei hotărâri au declaratapelParchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B, inculpații, și parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Parchetul și parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală au apreciat că achitarea inculpaților este greșită, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Inculpatul consideră că este nevinovat, deoarece a acționat fără intenția de a înșela partea civilă, nu a cunoscut intențiile administratorului, nu a emis și semnat file CEC fără acoperire.
Inculpatul apreciază că a fost condamnat pe nedrept, fără a se lua vreo declarație și că a fost indus în eroare de către care i-a dat să semneze mai multe înscrisuri.
Examinând hotărârea apelată, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat următoarele:
În privința infracțiunii de înșelăciune,prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 din Codul penal, în mod corect instanța de fond a apreciat că circumstanțele concrete în care s-au desfășurat acțiunile inculpaților, așa cum sunt oglindite de probe, conduc fără echivoc la concluzia că aceștia au acționat pe baza unui plan conceput în comun, inducând în eroare pe reprezentanții SC SA cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare comercială atestat de factura nr. BX JS nr.-/8.12.2005, provocându-le o falsă reprezentare a realității, prin prezentarea a două file CEC fără acoperire, pricinuind astfel societății o pagubă materială.
Instanța a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, potrivit raportului de constatare financiar - contabilă( filele 152-155 dup), datorită faptului că SC SRL nu și-a evidențiat prin raportările fiscale rezultatele obținute din activitatea comercială începând cu iulie 2005, s-a concluzionat că societatea, conform vânzărilor efectuate în baza facturii nr. BX JS nr.-/8.12.2005, în valoare de 65 761.12 lei, are de plată obligații fiscale în sumă de 19 342 lei, din care TVA de plată în sumă de 10 500 lei și impozit pe profit în sumă de 8 842 lei.
Este adevărat că inculpații au achiziționat părțile sociale ale SC SRL, doar pentru a derula activități comerciale frauduloase, având în vedere multiplele incidente de plată dar și faptul că societatea nu a mai depus bilanț contabil după ce a fost preluată de aceștia; cele 18 mașini de cusut, deși prin mijloace ilicite, au intrat însă în patrimoniul SC SRL, prin neînregistrarea operațiunii în evidențele contabile fiind prejudiciat bugetul de stat, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005.
Inculpatul a îndeplinit, în fapt, cea mai mare parte a activităților pe care le implică, ca principale atribuții, calitatea de administrator, având în vedere că a negociat și a încheiat contractul cu reprezentanții SC SA, preluând marfa, doar semnând,în alb, cele două file CEC, fiind neverosimile afirmațiile lui că nu avea cunoștință de situația financiară și nici acces la documentele societății.
Așadar, tribunalul a apreciat că ambii inculpați se fac vinovați și de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților se va ține seama, conform criteriilor prev.de art.72 Cod penal, de gradul concret de pericol social al faptelor, de împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, de poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, precum și de calitatea de recidivist sau de infractor primar.
Prin decizia penală nr.530/A din 14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.195/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
A fost desființată în parte sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit.b din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Conform art. 65 alin. 2 din rap.Cod Penal art. 64 lit. c din Codul penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale sau orice altă funcție ce implică efectuarea de operațiuni financiar-contabile în cadrul unei persoane juridice pe o durată de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin.3 din a Cod Penal fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale sau orice altă funcție ce implică efectuarea de operațiuni financiar-contabile în cadrul unei persoane juridice pe o durată de 4 ani.
În baza art. art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Conform art. 65 alin. 2 din rap.Cod Penal art. 64 lit. c din Codul penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale sau orice altă funcție ce implică efectuarea de operațiuni financiar-contabile în cadrul unei persoane juridice pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin.3 din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale sau orice altă funcție ce implică efectuarea de operațiuni financiar-contabile în cadrul unei persoane juridice pe o durată de 3 ani.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod pr.pen. au fost obligați în solidar pe inculpații, și partea responsabilă civilmente SRL la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrate Fiscală a sumei de 19342 lei și a obligațiilor fiscale accesorii, calculate în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă din momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a acestuia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen. au fost obligați apelanții inculpați la plata a câte 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admitere recursului, casarea în parte a deciziei penale și reținerea spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă a cauzei, arătând că, deși instanțele au obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de obligațiilor fiscale, reprezentând taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit, la care se adăugau obligațiile fiscale accesorii, au respins cererea de instituire a unui sechestru asigurător.
Examinând hotărârile recurateprin prisma cazului de casare invocat de dispozițiile, respectiv art.3859pct.9 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Dispozițiile invocate prevăd ca fiind un caz de casare situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Or, din lecturarea deciziei atacate se constată că aceasta este motivată sub aspectul invocat, astfel încât nu se poate reține ca fiind incident acest motiv de casare.
Curtea va analiza motivul invocat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859alin.2 rap. la art. 3859pct.18 Cod proc. pen.
Astfel, se constată că prin decizia penală atacată, Tribunalul Bucureștia obligat în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente la plata către Agenția Națională de Administrare Fiscală a sumei de 19 342 lei și a obligațiilor fiscale accesorii, menținând sentința Judecătoriei sub aspectul respingerii cererii de luare a măsurii sechestrului asigurător.
Curtea constată că, într-adevăr luarea acestei măsuri este nu numai justificată, dar chiar obligatorie, conform art. 11 din Legea nr.241/2005. Însă aceste măsuri se pot lua, potrivit Cod proc. pen. față de bunurile mobile și imobile ale învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente. În cauză, din relațiile comunicate, rezultă că inculpații și partea responsabilă civilmente nu au bunuri asupra căruia să se poată institui sechestrul.
Astfel că, în mod corect a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător.
Pe de altă parte, măsurile asigurătorii se puteau lua în cursul procesului penal, pentru a se garanta repararea pagubei produsă prin infracțiune. Însă luarea acestei măsuri în acest moment, când s-a finalizat procesul penal, nu se mai justifică, hotărârea rămânând definitivă și devenind executorie sub toate aspectele, inclusiv cu privire la executarea dispozițiilor civile.
Față de toate acestea Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 195 din 29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 530/A din 14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.- - jud.:;
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Daniel Grădinaru
