Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 686
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - -A -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.136/AP din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv inculpata-recurentă, pentru care a răspuns avocat ales, și intimata-parte civilă
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurentă, a depus împuternicirea avocațială și motivele de recurs.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-inculpată, a precizat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.385/9 al.2, 9 și 10. susținut că inculpatei i s-a încălcat dreptul de a formula probe în apărare. A mai susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția ridicată de inculpată, referitoare la dispozițiile art.300 Cod pr.penală, invocată oral și în scris, aflată la fila 87 dosar de fond. A precizat că excepția ridicată nu s-a referit la art.322 cum greșit s-a reținut de instanță. A susținut că excepția prev.la art.300 atrage nulitatea absolută. A arătat că la fila 5 din dosarul de urmărire penală se află rezoluția procurorului prin care se confirmă procesul-verbal al organului de urmărire penală, dar nu pentru infracțiunea prev.de art.215 al.3 Cod penal, procurorul schimbând în dispozitiv încadrarea juridică dată de organul de urmărire penală, astfel din coautor, a ajuns inculpată. A mai arătat că la fila 2 din rechizitoriu, alineatul ultim, se reține că adeverințele nu produc consecințe juridice, dar această analiză juridică nu a fost avută în vedere și la inculpata; aceasta nu este semnatara niciunui contract bancar și a fost în mod greșit condamnată pentru înșelăciune în convenție. Niciun martor nu a formulat plângere penală împotriva inculpatei. Apărătorul a solicitat a se aprecia întreg probatoriul din dosar. A apreciat că se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare pentru a se pune în discuție excepția de nelegalitate a actului de sesizare a instanței. De asemenea, apărătorul a mai susținut că la dosarul cauzei nu există nicio declarație olografă, cu excepția celei de la fila 146. doua declarație, aflată la filele 151-152, dată de, a fost contrazisă cu înscrisurile băncii. Apărătorul a criticat faptul că inculpatei i s-a respins proba cu vizionarea casetelor; aceste probatorii au fost solicitate și organelor de urmărire penală (fila 198), iar "procurorul nu le-a soluționat", la dosar neexistând o rezoluție de respingere a acestor probatorii, ceea ce constituie un alt motiv de nulitate. În subsidiar a solicitat "achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 al.1-3, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată, iar pentru fals - achitarea în baza art.10 lit. d Cod pr.penală - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Procurorul, având cuvântul, a susținut că nu se impune rejudecarea cauzei și a solicitat respingerea recursului ca nefondat atât cu privire la nelegalitatea invocată cât și cu privire la netemeinicia hotărârii.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 321 din 11.06.2007, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnată inculpata, la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.a și 76 lit.c Cod penal și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 76 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice pentru această din urmă infracțiune, din art. 289 Cod penal.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpată, respectiv adeverințele de salariu cu nr. 1,2,3,4,5,6,7 și 8 din 13.03.2006, emise de SC COM R, pe numele lui, și.
S-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată - Sucursala R, iar în baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligată inculpata să-i plătească acesteia, suma de 14567, 45 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului, suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
În baza probelor administrate, instanța de fond a reținut în fapt că, în perioada 13 - 15.03.2006, numiții, -, și, au depus la BCR R, în nume personal cereri de credite pentru persoane fizice în sumă de 3500 lei fiecare, în care s-a menționat că erau angajați ai SC
Adeverințele de salariu au fost completate și ștampilate de inculpata, care a menționat că susnumiții erau angajați cu contracte de muncă pe durată nedeterminată.
De asemenea, cererile pentru acordare de credite au fost completate pentru fiecare solicitant tot de către.
În baza acestor documente, și, au ridicat fiecare, de la bancă, câte 3500 lei, ocazie cu care au semnat în calitate de împrumutat, contractele de credit bancar pentru persoane fizice.
Solicitându-se relații de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, cu adresa nr. 4862/22.03.2006, s-a comunicat că societatea administrată de inculpată, nu figura în evidențe cu angajați, ceea ce presupunea că împrumutații nu aveau contracte individuale de muncă.
Din depozițiile persoanelor menționate mai sus, s-a constatat că aceștia nu au fost niciodată angajați ai SC R, nu au avut cu această firmă nici un fel de relații de muncă și nu au primit nici un fel de salarii.
Inculpata a susținut că persoanele cărora le-a semnat și eliberat documentele pentru încasarea creditelor bancare, au fost angajate ca muncitori zilieri, sens în care a depus o parte din convenții.
Împrejurarea că ar fi fost angajați cu convenții civile, nu a fost susținută și confirmată de ceilalți solicitanți sau beneficiari de credite, iar convențiile civile nu au fost înregistrate la organele fiscale locale, astfel cum ar fi fost legal.
Persoanele cărora li s-au eliberat documentele pentru întocmirea dosarelor de credite bancare, au susținut că la începutul lunii martie 2006, au fost abordate de inculpată în barul acesteia din zona 1 Mai din R, ocazie cu care aceasta s-a oferit să le încadreze în muncă, promițându-le salarii de 4,5 - 5 milioane lei, însă pentru dezvoltarea afacerii trebuia să împrumute niște bani de la bancă, sens în care avea nevoie de giranți.
În aceste condiții, persoanele susmenționate i-au dat inculpatei, cartea de identitate în baza cărora s-au completat adeverințele și acele convenții civile, precum și cererile pentru credite. Inculpata a însoțit persoanele respective la. - R, acestea au semnat la bancă documente pe care nu le-au citit, iar după ce au ridicat de la casierie banii, la ieșirea din bancă, i-au predat sumele ridicate de la bancă inculpatei.
Prejudiciul cauzat -R, a fost în sumă de 17.500 lei, din care s-a recuperat 7000 lei.
Partea vătămată - R, s-a constituit parte civilă cu suma de 14.567, 45 lei, în care s-au inclus și dobânzile aferente.
Reținând vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpata a fost condamnată și obligată la plata de despăgubiri, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpata, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra regularității actului de sesizare, potrivit dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală, i-a fost încălcat dreptul la apărare și în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, admiterea apelului și achitarea sa pentru ambele infracțiuni, respectiv în temeiul art. 11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal și în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 303 din 01.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpata, împotriva sentinței penale nr. 321 din 11.06.2007, pronunțată de Judecătoria Roman.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor comise de inculpată și a reținut vinovăția acesteia, pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
Împotriva acestei decizii a declarat apel, inculpata, care a susținut cele trei motive invocate în apel, solicitând de asemenea, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, achitarea.
Prin decizia penală nr. 101 din 07.02.2008, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, a admis recursul declarat de recurenta - inculpată, împotriva deciziei penale nr. 303 din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, a casat în totalitate decizia penală recurată, precum și sentința penală nr. 321 din 11.06.2007, pronunțată de Judecătoria Roman și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, Judecătoriei Roman.
S-a reținut în considerentele deciziei că inculpatei i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, deoarece potrivit art. 171 alin.5 Cod procedură penală, delegația apărătorului din oficiu, încetează la prezentarea apărătorului ales. Or, în condițiile în care inculpata și-a angajat apărător, delegația apărătorului desemnat din oficiu, a încetat, astfel că nu se poate trece la soluționarea cauzei, în prezența unui apărător ce substituie pe apărătorul inițial desemnat, de vreme ce delegația acestuia încetase.
Lipsa de apărare a inculpatei a fost evidentă și în momentul în care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, în lipsa acesteia și a apărătorului ales, încălcându-se pe lângă acest drept și principiul contradictorialității și oralității procesului penal.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Roman, sub nr-.
Prin sentința penală nr.462 din 15.09.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnată inculpata, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74. lit. a și art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
Pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 2(două) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatei, pedeapsa cea mai grea, de un1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare, de 3 ani și 6 luni.
Au fost puse în vedere inculpatei, dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-au anulat înscrisurile falsificate de inculpată, respectiv adeverințele de salariu nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din data de 13.03.2006, emise de Com R, pe numele persoanelor fizice, și.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a fost obligată inculpata să plătească părții civile Banca Comercială Română- Filiala R, suma de 14.567,45 lei despăgubiri civile.
S-a luat act că inculpata a avut apărător ales.
Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului, suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în cursul lunii martie 2006 la. R, au fost depuse mai multe cereri de acordări credite pentru persoane fizice care erau angajate la SC SRL La dosarele de credit erau atașate adeverințele de salariu pe numele persoanelor, și.
Aceste adeverințe au fost completate, semnate și ștampilate de către inculpata, care a menționat că persoanele enumerate erau angajate cu contract de muncă pe durată nedeterminată,completând în aceste adeverințe vechimea fiecăruia. În baza acestor adeverințe, numiții, și, au ridicat de la.R, câte 3.500 lei. Aceste persoane au declarat în cursul procesului penal că la începutul lunii martie 2006, au fost contactate de către inculpată în barul acesteia din municipiul Inculpata s-a oferit să-i angajeze la societatea sa, spunându-le însă că pentru dezvoltarea afacerii trebuie să împrumute anumite sume de bani de la bancă și le-a cerut acestora să fie giranți. În aceste condiții, persoanele menționate au înmânat inculpatei actele de identitate și aceasta le-a completat adeverințele de salariat.
Conform adresei nr.4862/2006 a N, SC SRL R, nu a figurat în evidențe cu angajați, astfel că adeverințele întocmite sunt false. Inculpata a recunoscut că a completat aceste adeverințe, dar a precizat că a făcut acest lucru la cererea persoanelor respective și că de sumele ridicate nu a beneficiat ea. Susținerile inculpatei au fost infirmate de probele existente la dosar, respectiv de declarațiile persoanelor indicate mai sus, care au arătat că banii i-au fost înmânați inculpatei. De altfel acest aspect rezultă și din sesizarea făcută de numitul care, la data de 15.03.2006, s-a prezentat la sediul Poliției R unde a declarat că inculpata l-a pus să semneze niște acte prin care urma să ridice de la. suma de 1000 euro pentru aceasta, promițându-i în schimb că îl va angaja la firma ei. De altfel inculpata nu ar fi avut nici un motiv să întocmească în fals adeverințele de salariat pentru persoane necunoscute dacă nu urmărea obținerea unui folos material.
Faptele comise de inculpată, s-a constatat că au fost dovedite cu:procesul verbal de sesizare din oficiu, certificatul de înregistrare și adresa nr. 14.207/2006 a Ministerului Justiției - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, adresa nr. 4.094/2006 a R, contractele de credit bancar și adeverințele de salariu, adresa nr. 4.862 /2006 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă N, și cu declarațiile martorilor,.
Inculpata a declarat că a completat adeverințele la cererea persoanelor respective, susținând că nu a fost la bancă și nu a luat nici un de la respectivele persoane. Susținerile inculpatei au fost însă infirmate de probele administrate în cursul procesului penal.
La data de 08.09.2008, s-a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice cu privire la a doua infracțiune, respectiv din fals intelectual în fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât înscrisurile nu erau oficiale, conform art. 150 al.2 Cod penal, deoarece nu emanau de la o unitate din cele la care se referă art. 145 Cod penal, ci emanau de la societatea privată a inculpatei la care aceasta era administrator. Inculpata nu a fost prezentă în instanță, dar apărătorul ales al acesteia, a precizat că nu se opune schimbării încadrării juridice întrucât această schimbare îi este favorabilă inculpatei.
S-a reținut că, în drept, faptele comise de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al.1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 344 Cod procedură penală, din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal. Pentru ambele infracțiuni au fost reținute și dispozițiile art. 74 lit.a și art. 76 Cod penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale a inculpatei.
Infracțiunile fiind comise în concurs real, au fost aplicate și dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal.
La stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, au fost avute în vedere disp. art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise și persoana inculpatei, care nu are antecedente penale și nu a recunoscut comiterea celor două infracțiuni.
În conformitate cu disp. art. 33 lit.a și art. 34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, care a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 Cod penal, prima instanță apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat și în aceste condiții.
S-a dispus anularea tuturor înscrisurile falsificate de inculpată.
În baza art. 14 Cod procedură penală și 998 Cod civil, s-a dispus ca inculpata să plătească părții civile despăgubirile solicitate, iar potrivit art. 191 al. 1 Cod procedură penală să plătească statului cheltuielile judiciare.
Prin decizia penală nr. 136/AP/10.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamțs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că referitor la primul motiv de apel invocat de apărătorul inculpatei și care vizează nelegalitatea sentinței apelate, se reține că, potrivit art. 300 alin.1 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar această încălcare nu se regăsește printre nulitățile absolute, prevăzute de art. 197 alin.2 Cod procedură penală.
În momentul în care instanța a procedat la declanșarea cercetării judecătorești, s-a considerat legal sesizată, apreciind actul de sesizare perfect valabil, chiar dacă nu s-a pronunțat în mod expres prin încheiere, asupra acestui aspect.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, care vizează netemeinicia sentinței, respectiv greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune în convenții, se constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt justă, în baza tuturor probelor administrate în cauză, respectiv, declarațiile martorilor, și, procesul verbal de sesizare din oficiu, certificatul de înregistrate și adresa nr. 14.207/2006 a Ministerului Justiției - Oficiu Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, adresa nr. 4.094/2006 a - R, adresa nr. 4.862/2006 eliberată de N, contractele de credit bancar și adeverințele de salariu ale martorilor.
Din coroborarea acestor probe, rezultă că inculpata, la începutul lunii martie 2006, i-a abordat pe martorii, și, în barul său, situat în zona 1 Mai din R, oferindu-se să-i încadreze în muncă, cu salarii cuprinse între 4 și 5 milioane lei lunar, cu condiția să accepte calitatea de giranți, în vederea obținerii unor împrumuturi bancare, pentru dezvoltarea afacerii sale personale.
Martorii menționați, i-au dat inculpatei actele lor de identitate, iar aceasta le-a întocmit adeverințe de salariat, completate, semnate și ștampilate de aceasta, care a menționat nereal, că respectivii erau angajați cu contracte de muncă pe durată nedeterminată, la SC R, a cărei administrator era, trecând în adeverință o vechime în muncă la societatea sa, pe care în realitate nu o aveau.
În baza adeverințelor false, martorii, și, au ridicat de la. R, câte 3500 lei, fiecare, aceștia semnând în calitate de împrumutați, contractele de credit bancar pentru persoane fizice, banii primiți de la bancă fiind predați inculpatei, conform înțelegerii făcute.
Din adresa nr. 4862 din 22.03.2006, eliberată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, rezultă că SC R, administrată de inculpată, nu a figurat în evidențe cu angajați, așa încât afirmațiile inculpatei că a completat documentațiile în vederea obținerii împrumuturilor la rugămintea solicitanților și că aceasta nu a beneficiat de sumele de bani obținute cu acest titlu, sun infirmate de declarațiile tuturor martorilor, de eliberarea în fals a adeverințelor de salariat pentru aceștia și de întocmirea cererilor pentru obținerea creditelor.
Chiar dacă inculpata nu a încheiat personal, niciun contract cu - Sucursala R, producător de prejudicii, aceasta a stat în spatele persoanelor fizice, pe care le-a determinat să contracteze împrumuturi pentru ea, eliberându-le adeverințe false de salariat.
În consecință, inculpata se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, pentru care în mod legal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual, precum și de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Susținerea inculpatei că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, întrucât nu sa dovedit contrafacerea scrierii sau a subscrierii și nici alterarea înscrisului preexistent, iar adeverințele eliberate nu au generat consecințe juridice, nu poate fi primită, din moment ce prin folosirea respectivelor adeverințe, a fost indusă în eroare - Sucursala R, care a acordat împrumuturi persoanelor fizice pe baza adeverințelor, eliberate de inculpată, în lipsa acestor adeverințe neputând fi acordate împrumuturile.
Procedând astfel, inculpata a indus în eroare - Sucursala R, cu prilejul încheierii contractelor de împrumut de către persoanele fizice împrumutate de bancă, care au folosit în acest sens, adeverințele false, eliberate de inculpată, în scopul obținerii unui folos material injust, care a pricinui băncii o pagubă, în valoare de 14.567,45 lei.
De altfel, inculpata nu se află la prima abatere de acest fel, aceasta figurând pe rolul instanțelor din județul N, cu numeroase condamnări, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, numai că faptele de față au fost comise, înainte de existența unei hotărâri definitive de condamnare și din această cauză, inculpata nu apare cu antecedente penale.
Vinovăția inculpatei rezultă indubitabil din probele existente la dosarul cauzei,astfel că aceasta a fost condamnată la pedepse legale, just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, manifestându-se suficientă clemență atunci când s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal.
Prin urmare, în cauză nu există motive pentru desființarea hotărârii apelate.
În cauză a formulat recurs în termen legal inculpata.
În motivele redactate în scris de apărătorul ales se arată că:
Pe parcursul efectuării cercetării judecătorești în prezenta cauză penală, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanțelor de control judiciar, am solicitat magistraților să observe că nu există la dosarul cauzei nici o încheiere de ședință motivată a instanței de fond potrivit cu care aceasta să se considere legal investită prin rechizitoriu, potrivit dispozițiilor exprese și imperative ale art. 300 Cod procedură penală.
În fața instanței de fond, în termen legal, inculpata, prin apărător, a invocat excepții de nulitate absolută privitoare la regularitatea actului de sesizare, în temeiul art. 300 Cod procedură penală, așa cum rezultă din înscrisul aflat lafila 87 dosar fond nr-,excepții pe care le-am reiterat și în căile de atac, referitoare la nerespectarea în cursul urmăririi penale a dispozițiilor art. 202, art. 252, art. 228, art. 263 Cod procedură penală.
Față de acest motiv de nelegalitate, Tribunalul Neamța considerat că excepțiile au fost integral soluționate prin încheierea pronunțată de către Judecătoria Roman la data de 12.03.2007, întrucât aici se consemnează că "nu se impune restituirea cauzei la Parchet", apreciind că în cauză nu poate fi aplicat art. 197(2) Cod procedură penală, deși motivează că
instanța de judecată este datoare să verifice din oficiu, la prima zi de înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
În aceste condiții, solicităm Curții de Apel Bacău să observe că niciuna dintre instanțele anterioare nu s-a pronunțat asupra aspectelor de nelegalitate ale rechizitoriului, aflate la fila 87 dosar fond (și reiterate în toate căile de atac) - dosar în care nu există nici o încheiere de ședință motivată privitoare la aceste excepții (ne referim expres la fila 134 dosar fond, respectiv la încheierea din data de 12.03.2007 - unde se face o vagă referire la art. 332 Cod procedură penală, însă nici o mențiune despre regularitatea actului de sesizare - potrivit art. 300 Cod procedură penală), dosar în care nu există, în cuprinsul nici unei încheieri ale instanței de fond, mențiunea că se consideră legal investită, potrivit art. 300 Cod procedură penală.
Ca atare, s-a trecut la cercetarea judecătorească cu nerespectarea dispozițiilor procedural imperative expres prevăzute în art. 300 Cod procedură penală, ceea ce atrage sancțiunea casării hotărârilor anterioare, cu trimiterea cauzei instanței de fond spre legală soluționare.
II. Solicităm instanței de control judiciar să analizeze fila 3 dosar urmărire penală, unde se află rezoluția procurorului din 08.05.2006, prin care. In temeiul art. 228 alin. 3 Cod procedură penală se confirmă procesul-verbal de începere urmărire penală încheiat la 05.05.2006 - aflat la filele 6-7 dosar urmărire penală. In condițiile în care în procesul-verbal de începere urmărire penală din 05.05.2006 prevede că inculpata-recurentă ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute prin dispozițiile art. 282, 290 și 26 raportat la art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, rezoluția procurorului din 08.05.2006 confirmă acest proces-verbal, nu face nici o schimbare de încadrare și dispune începerea urmăririi penale pentru cu totul alte infracțiuni (de exemplu - înșelăciunea în forma autoratului).
Ne întemeiem cele două motive de nelegalitate expuse pe calea recursului pe dispozițiile art. 3859pct. 2 și 10 Cod procedură penală.
MOTIVE DE -supuse cercetării judecătorești din calea de atac a recursului, în condițiile respingerii motivelor de nelegalitate și reținerii cauzei spre rejudecare:
Nu în ultimul rând, criticăm soluția instanței de apel pe motive de netemeinicie, câtă vreme a menținut integral hotărârea de condamnare a inculpatei pronunțată de către instanței de fond, în mod identic și pe baza acelorași considerente ale hotărârilor existente anterior casării cu trimitere spre rejudecare, neluând în seamă nici una dintre apărările noastre.
În mod greșit au dispus instanțele de fond și apel condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor în concurs de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune în convenții, în dauna parii vătămate și civile BCR - Sucursala R, la pedeapsa de un an și șase luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Urmează ca instanța de control judiciar a recursului să observe că inculpatanu a încheiat nici un contract cu părea civilă, producător de prejudicii. Aceste contracte de credit bancar au fost încheiate în nume propriu de către persoanele cercetate în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuite, alături de recurentă, însă care au ajuns în fața instanței de fond numai în calitate de martori din lucrări.
Numiții, și sunt persoanele care au fost angajate la firma recurentei, R, ca și zilieri, cu convenții civile, care i-au solicitat acesteia eliberarea unor adeverințe de salariat, cât și completarea contractelor de creditare (întrucât nu știau să scrie corect românește), pentru ca, apoi, să depună această documentație la BCR, în vederea obținerii de credite pentru nevoi personale, în valoare de câte 1000 euro fiecare. De precizat că aceste persoane s-au prezentat singure la banca parte civilă pentru a depune documentația necesară obținerii creditelor, loc în care au semnat personal contractele de creditare în discuție.
S-au apărat în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond cu puerila motivare că au fost determinați de către inculpata recurentă să promoveze un astfel de demers, sub promisiunea angajării la societatea sa, cu un salariu considerabil, sens în care au semnat actele de creditare, le-au depus la bancă împreună cu inculpata, care i-a însoțit și care le-a indicat ghișeul la care să se adreseze, au semnat personal contractele de creditare, au luat banii și, la ieșirea din bancă, i-au predat inculpatei recurente.Cum se face că ulterior, la numai câteva zile, parte dintre ei au restituit aceste împrumuturi, iar alții plătesc ratele și în ziua de astăzi, deși există o hotărâre de condamnare a recurentei și de obligare la repararea întregului prejudiciu?!
Pentru a-i combate, inculpata a solicitat în cursul urmăririi penale confruntarea cu toate aceste persoane și supunerea împreună la testul poligraf, cereri asupra cărora procurorul de caz nu s-a pronunțat în nici un fel.
În cursul judecății, a solicitat emiterea de adrese oficiale către BCR pentru a se comunica obligațiile funcționarilor bancari de la ghișee (care trebuiau să le explice solicitanților că ceea ce semnează este un contract de credit și nu o garanție, așa cum s-au apărat în fața instanței devaloare probatorie, de natură a produce consecințe juridice, adică să aibă aptitudinea de a da naștere, de a modifica sau de a stinge un drept sau o obligație ori de a genera alte consecințe juridice.Dacă înscrisul este lipsit de orice valoare probatorie, cum este și în cazul nostru, el nu poate constitui obiectul material al unei infracțiuni de fals, deoarece un asemenea înscris nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice.
În speța de față, chiar în condițiile în care se consideră că adeverințele de salariat nu conțin date reale (ne referim la vechimea care a fost menționată de către recurentă după cum a precizat fiecare zilier în parte, aceasta înțelegând să treacă pe adeverință numărul total al anilor vechime în muncă al fiecărui angajat și nu vechimea la R - după cum am precizat în toate declarațiile date organelor de urmărire penală și instanței de fond) - condiție care oricum nu se circumscrie dispozițiilor art. 290 Cod penal, urmează să constatați că în lipsa folosirii lor în mod direct de către recurentă și în condițiile în care aceasta i-a avertizat pe proprii săi angajați că nu pot lua un credit bancar doar în temeiul unei convenții civile și în lipsa unui contract de muncă înregistrat la ITM, respectivele adeverințe nu sunt generatoare de consecințe juridice.
De altfel, chiar în rechizitoriu se face mențiune expresă - fila 2 ultimul alineat, că "adeverințele eliberate pe numele acestora nu au produs consecințe juridice", ceea ce întărește apărările anterior formulate.
În concluzie,pentru toate aceste motive, vă solicităm să pronunțați o hotărâre de achitare față de inculpata recurentă, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. c Cod procedură penală - pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. d Cod procedură penală - pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.385/10 alin.2 pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9, alin.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile de procedură invocate de inculpată prin apărătorul ales, ele privesc în principal regularitatea actului de sesizare, ca urmare a unor vicii cuprinse în actele de urmărire penală.
Instanța de recurs constată că rechizitoriul nu conține elemente de nelegalitate, fiind întocmit emis și trimis în conformitate cu dispozițiile legale, la instanța competentă - Judecătoria Roman. Ceea ce pretinde inculpata reprezintă neregularități ale unor acte de urmărire penală ori omisiunea întocmirii unor asemenea acte, aspecte care nu au vătămat interesele procesuale ale recurentei, pentru următoarele considerente:
- începerea urmăririi penale față de inculpată s-a făcut pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (5 și 6 dosar urm.penală). În orice caz descrierea faptelor este pentru aceeași activitate infracțională;
- probatoriile solicitate au fost administrate în parte de organele de cercetare penală, iar la prezentarea materialului probator, atât inculpata cât și apărătorul ales au semnat procesul-verbal în care s-a consemnat că nu au alte cereri de formulat.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței apelate și vinovăția inculpatei. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Rezultă din declarațiile persoanelor care au luat creditele coroborate cu declarațiile inculpatei de la urmărirea penală (199), că aceasta a completat, pe lângă adeverințele false de salariat și cererea de creditare, realizând astfel acțiunea de autorat de inducere în eroare a băncii cu privire la realitatea mențiunilor obligatorii pe care aceste formulare le conțin.
Practic, datele din aceste înscrisuri au constituit elementul material de prezentare ca adevărate a unor fapte mincinoase, or aceste înscrisuri au fost completate personal de inculpată.
De altfel, înscrisurile menționate ce conțin împrejurări necorespunzătoare adevărului dar producătoare de consecințe juridice sunt alterate în conținutul lor prin intervenția inculpatei în modalitatea plăsmuirii.
În consecință, activitatea recurentei este încriminată penal, iar probele administrate converg în reținerea vinovăției inculpatei.
De asemenea, individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut în mod just de către prima instanță, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatei, care la data faptelor, nu avea antecedente penale. De altfel, inculpata a beneficiat de suficientă clemență la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părții vătămate i-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor materiale în cuantum de 14.567,45 lei, reprezentând suma creditelor acordate și nerestituite la momentul hotărârii.
Contribuția inculpatei la producerea pagubei atrage răspunderea sa civilă delictuală, indiferent de beneficiarul sumelor ridicate de la bancă.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurent, precum și faptul că, în cauză nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, respinge recursul formulat de recurenta-inculpată, împotriva deciziei penale nr. 136/AP/10.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 pr.penală obligă recurenta la plata a 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
-A -
Red.-
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
30.11.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Bogdan Adrian, Monica Vadana
