Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.69/
Ședința publică de la 19 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - domiciliat în C,-, -9A,.29, împotriva sentinței penale nr.178 din data de 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- apelantul inculpat - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul C - Societate civilă de avocați;
- pentru intimata C - consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar.
Se constată lipsa intimatei parte responsabilă civilmente prin lichidator &
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, procedează la audierea apelantului inculpat, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
Consilier juridic pentru intimata C depune la dosar cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, motivat de împrejurarea că, nu le-a fost comunicat dispozitivul hotărârii instanței de fond, nici până la această dată.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală. Totodată, pune în vedere părților să formuleze concluzii și cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului părți civle.
Având cuvântul, av. pentru apelantul inculpat solicită în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admiterea apelului și în baza probelor de la dosar să se constate nevinovăția inculpatului, respectiv să se dispună achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal.
Consideră că în speță este vorba despre o cauză civilă și opinia se bazează atât pe faptele din dosar cât și pe doctrină. Este vorba despre înțelegerea dintre două societăți cu privire la transferul de proprietate asupra unui imobil, care era ipotecat la Banca Românească, iar inculpatul - administratorul societății proprietare nu avea cele 2 miliarde de lei pentru a scoate de sub ipotecă construcția. Atunci, de bună-credință fiind, pe data de 21 decembrie 2004, s-a încheiat o înțelegere concretizată în două acte, respectiv, Banca Românească, și și oad oua înțelege care a avut loc între și. La dosar, există un antecontract încheiat pe data de 21 decembrie 2004 și o factură emisă și primită tot pe data de 21 decembrie 2004. În antecontract se vorbește de faptul că va plăti datoria de 2,64 miliarde lei, banca va ridica ipoteca de pe construcție și va vinde într-un termen această construcție către. Fiind vorba despre un antecontract în trei nu s-a pus problema TVA-ului, pentru că banca nu putea percepe TVA, la fel nu ea era cea care emitea facturi, s-a discutat strict pe suma ce trebuia plătită către bancă. Se contestă faptul că s-a discutat vreodată plata TVA-ului ca și cum care deși nu avea bani trebuia să scoată de sub sarcină construcția și să plătească suma de 2,64 miliarde lei, este însă necomercial. Cu toate acestea, s-a susținut de către cealaltă parte că nu trebuia să plătească TVA-ul, că nu avusese loc încă vânzarea, însă au acceptat și semnat de primire facturi în care dată trecut prețul real și distinct era trecut TVA-ul. Martorul, administratorul societății cumpărătoare nu recunoaște acest lucru declarând că, a primit două facturi, însă una era cu TVA, iar alta fără TVA.
Solicită a se observa că există martori care precizează foarte clar, respectiv reprezentantul băncii - care spune "în fața mea s-a discutat despre plata TVA-ului", directorul economic al societății cumpărătoare care declară "data încheierii acestei facturi a fost sigur sfârșitul lui decembrie 2004, din câte îmi amintesc din această factură fiscală, suma reprezentând TVA era consemnată distinct".
Pe parcurs s-a încheiat un contract în care inculpatul a prezentat foarte clar situația imobilului. Ca urmare, a prezentării acestei situații, cumpărătorul prin administratorul societății a verificat și a constatat că într-adevăr cele prezentate corespund adevărului și a semnat antecontractul și factura. Precizează că antecontractul avea și un termen, respectiv, 31 ianuarie 2005. Ulterior a apărut conflictul între părți, în sensul că pentru a vinde imobilul trebuia să plătească factura dată, respectiv contravaloarea TVA-ului. să plătească TVA-ul în aceste condiții, după data de 31 ianuarie, de bună-credință face două notificări prin care solicită să fie plătită suma de bani pentru a putea vinde imobilul. Se trimite suma de bani și se constată că inculpatul a făcut o vânzare către altcineva.
Potrivit practicii judiciare - decizia penală nr.1255/12.05.1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, publicată și republicată în 2003, în care se reține că în momentul încheierii contractului trebuie să existe un element de inducere în eroare, de prezentare ca neadevărată a situației prin manopere frauduloase, în cazul în care părțile au fost de bună-credință cu ocazia încheierii contractului, iar una din părți nu-și îndeplinește obligația asumată, aceasta nu poate fi asimilată cu o activitate de inducere în eroare.
Solicită a se observa că în antecontract niciodată nu s-a pus problema ca una din părți să o înșele pe cealaltă ci pur și simplu a refuzat la un moment dat să-și mai respecte obligația pentru că, o dată depășit termenul era eliberat de antecontract, iar în al doilea rând nici nu și-a îndeplinit obligația privind plata sumei de bani. Consideră că față de probele din dosar, nu există și nici nu a existat vreodată vreun element constitutiv sub aspectul laturii subiective al infracțiunii de înșelăciune. Solicită a se observa că prețul nu este astfel cum se susține în expertizele efectuate la instanța civilă. Într-adevăr s-a vândut la J de preț.
În concluzie, solicită a se constata că este vorba despre o cauză civilă și nu se pune problema unei înșelăciuni, motiv pentru care se impune achitarea.
Având cuvântul, consilier juridic pentru intimata C, cu privire la apelul declarat de inculpatul, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu privire la latura penală, iar pe latură civilă nu s-a precizat nimic.
Cu privire la apelul declarat în cauză, solicită repunerea în termenul de declarare a acestuia, în temeiul dispozițiilor art.364 Cod procedură penală, motivat de împrejurarea că nu li s-a comunicat de către instanța de fond dispozitivul hotărârii. Precizează că a formulat trei capete de cerere prin apelul declarat:
- restituirea sumei de 2,64 miliarde lei ce reprezenta contravaloarea construcției;
- obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor pentru lipsa folosinței asupra imobilului care făcut obiectul antecontractului în valoare de 50.000 dolari, contravaloarea în lei;
- obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei ce a fost plătită de către societatea pentru achitarea datoriilor către bugetul statului.
Având cuvântul, av. pentru apelantul inculpat solicită a se observa că termenul de apel este de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente la dezbateri. Ori, partea civilă Caf ost prezentă la dezbateri, a formulat concluzii pe fond, prin urmare nu se poate invoca faptul că nu i s-a comunicat hotărârea, solicită respingerea apelului declarat de aceasta ca tardiv.
Dacă se va trece peste acest aspect, față de împrejurarea că a solicitat să se constate că inculpatul este nevinovat, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pe apelul declarat de partea civilă, pentru că aceasta a fost reprezentată la dezbateri, instanța nu mai avea obligația de a-i comunica dispozitivul hotărârii. Apreciază că cererea formulată în temeiul dispozițiilor art.364 este neîntemeiată și solicită a fi respinsă.
Pe fondul apelului, solicită respingerea apelului părții civile cu motivarea instanței de fond, în sensul că pe rolul instanței de află un dosar comercial nr.1049/2005.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul, solicită admiterea acestuia, însă în sensul redozării acestuia, apreciind că inculpatului chiar dacă i s-au aplicat prevederile art.74-76 Cod penal, textul de lege permite aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic de 3 ani și 6 luni.
Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat susține că este nevinovat.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Tribunalul Constanța prin sentința penală nr.178 pronunțată la data de 1 aprilie 2008 în dosarul penal nr- a dispus:
În baza art.215 alin.1,3, 5 cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.74 lit. a cod penal și art.76 alin.2 cod penal l-a condamnat pe inculpatul-fiul lui și, născut la data de 24.07.1973 în M județul C,cetățean român, studii superioare, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit,fără copii, domiciliat în C-- 19,.29, fără antecedente penale- la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 76 alin.3 cod penal cu privire la pedeapsa complementară privativă de drepturi.
În baza art.86/1 cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
În baza art.86/2 cod penal termenul de încercare este de 5 ani și 6 luni.
În baza art. 86/3cod penal inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a)- d ) serviciul desemnat cu supravegherea inculpatului fiind Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța.
A făcut aplicarea art. 86/4 cod penal.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art.64 lit.a teza II și lit.b cod penal.
În baza art.71 alin.5 cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL.
A constatat că această parte civilă a pornit acțiune civilă în fața instanței civile privind imobilul în litigiu.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.12.2004 a fost încheiat,în formă autentificată sub nr. 355o, antecontractul de vânzare cumpărare prin care SC - SRL reprezentată de inculpatul se obliga să vândă SC / SRL, prin administrator, imobilul situat în C--12 compus din teren în suprafață de 1054 mp și construcție p+2, în suprafață construită de 275,16 mp, prețul stabilit fiind de 206.400 lei RON (2.064.000.000 lei ROL).Conform înțelegerii, prețul urma a fi plătibil în 2 rate, prima la data de 22.12.2004,iar cea de-a doua la 30.10.2005.
Imobilul supus vânzării urma să fie vândut cu acordul creditorului Banca Românească, acesta fiind ipotecat de proprietara SC - SRL, C în favoarea unității bancare, cu condiția achitării de către cumpărător sumei de 206.400 RON în contul deschis de către promitentul vânzător la Banca Românească - Sucursala Nord în ratele stabilite.
Conform înțelegerii, prima era în valoare de 100.000 RON, iar cea de a doua de 196.4000 RON. Antecontractul prevedea ca în cazul în care contractul de vânzare - cumpărare nu se încheia din cauza vânzătorului, acesta era răspunzător de achitarea datoriei pe care o avea către unitatea bancară sus menționată, iar în cazul în care contractul nu putea fi încheiat din cauza promitentului cumpărător, acesta din urmă pierdea suma achitată cu titlu de avans.
In antecontractul încheiat între învinuit și reclamant se prevedea și faptul că după achitarea integrală a prețului, urma să se încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, având la bază certificatul de atestare fiscală și extrasul de carte funciară, iar creditoarea Banca Românească era obligată să prezinte adresele de radiere sarcinilor.Radierea urma să fie făcută pe numele cumpărătorului în același timp cu intabularea dreptului de proprietate.
La data de 21.12. 2004 SC - SRL a emis factura fiscală CT nr. - către SC S SRL, în care era înscrisă valoarea imobilului în sumă de 206.400 RON, iar pe lângă aceasta și TVA aferent în valoare de 39.216 RON.
Este de precizat faptul că această valoare, reprezentând TVA-ul nu a fost menționată și în antecontractul de vânzare cumpărare.
Ulterior, astfel cum era prevăzut în antecontractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul a achitat cele două rate conform ordinelor de plată nr. 1292/22.12.2004 în valoare de 100.00 RON și nr. 64/19.11.2005,65 și 66 din 20.01.2005, în valoare totală de 206.4000 RON.
După achitarea prețului stipulat în antecontract, Banca Românească SA - Sucursala Nord, prin adresa nr. 2/24.01.2005 și Banca Românească B, Corpul Executorilor Bancari, prin adresa nr. 51173/24.01.2005 a solicitat OCPI C - Biroul de Carte Funciară radierea sarcinilor existente asupra imobilului din --12 pe numele învinuitului, fără a respecta deci, prevederile antecontractului.
Prin adresa nr. 15 din 3.02.2005 inculpatul a solicitat Băncii - Sucursala Nord să i se comunice valoarea sumelor achitate de reprezentantul SC S SRL și conform adresei nr. 203/03.02.2005 i s-a răspuns că plățile totale sunt în valoare de e 206.400 RON.
Prin adresa nr. 16/9.02.2005 inculpatul a somat pe SC S SRL ca în termen de 5 zile să achite suma de 39.216 RON reprezentând TVA afere4nt sumei de 206.400 RON, anexând copie de pe factura fiscală - - din 21.12.2004.
La data de 18.02.2005, reprezentantul SC S SRL aq achitat prin ordinul de plată nr. 115 către SC - SRL suma de 10.000 RON.
La data de 21.02.2005 inculpatul apreciind că termenul stabilit în antecontract a fost depășit și prelevându-se de punct 3 din antecontract în care se stipulează că " dacă contractul de vânzare - cumpărare nu e va încheia din vina promitentului - cumpărător, acesta va pierde suma achitată cu titlu de avans", a întocmit în storno factura fiscală seria - nr. - către SC S SRL pentru suma de 245.616 RON dar nu în numele SC - SRL ci în numele SC PLUS SRL societate căreia, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 212/21.02.2005 la BNP, -a vândut imobilul contra sumei de 87.400 RON - valoare mult sub cea de vânzare din antecontractul cu SC SRL.
Constatând eroarea făcută, inculpatul a emis ulterior factura fiscală seria - nr. - din 21.02.2005, fapt comunicat SC S SRL abia în data de 4.05.2005.
Este de precizat însă faptul că,la data de 22.02.2005, prin ordinele de plată nr. 126 și 127 SC SRL, a achitat diferența de 29.216 RON către SC - SRL, sumă ce reprezenta contravaloarea TVA.
Din verificările efectuate s-a stabilit că atât SC - SRL cât și SC PLUS SRL C au sediul social la aceeași adresă, respectiv în municipiul C--12, între aceste două societăți fiind încheiat la 28.06.2004 un contract de închiriere.
SC PLUS SRL Caf ost înființată în 11.05.2004 de tatăl inculpatului, care la 24.08.2004 a cesionat părțile sociale învinuitei .
Situația de fapt redată mai sus și reținută de instanță rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile SC SRL formulate prin reprezentantul său legal, copia antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat între SC -. SRL și SC SRL, ordine de plată și facturi fiscale, notificarea emisă de către inculpat către SC, contractul de vânzare -cumpărare încheiat între SC -. și SC PLUS SRL, încheierile nr. 2981/22.01.2005 și nr. 1049/27.01.2005 ale Oficiului de cadastru și publicitate Imobiliară C, factura fiscală in storno emisă de SC PLUS SRL și adresa aceleiași societăți către SC SRL din 8.04.2005, acte emise de Banca Românească - sucursala Nord, rapoarte de expertiză contabilă, declarațiile martorilor, și și declarațiile inculpatului.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
De asemenea, la termenul din 19.06.2008 partea civilă SC s SRL a formulat cerere de repunere în termenul de apel motivat de faptul că nu i-a fost comunicată copie de pe dispozitivul sentinței.
În ce privește cererea de repunere în termen, curtea apreciază că aceasta este nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.364 cod pr.penală, întârzierea nefiind determinată de o cauză temeinică de împiedicare, întrucât a fost prezentă la data de 25.03.2008 prin reprezentant - consilier juridic, în fața primei instanțe, situație în care termenul de apel curgea de la pronunțarea sentinței, partea având posibilitatea in conformitate cu prevederile legale de a solicita eliberarea unei copii de pe hotărâre sau de aoc onsulta atât la sediul primei instanței cât și prin accesarea portalului instanțelor de judecată, unde hotărârea motivată a fost publicată.
Față de respingerea cererii de repunere în termen, curtea constată apelul părții civile a fost declarat după termenul prev. de art.363 alin.3 cod pr.penală, respectiv după data de 11.04.2008.
Ca atare, apelul va fi respins ca tardiv formulat.
Verificând hotărârea apelată, potrivit art.371 cod pr.penală în apelul declarat de inculpat, curtea reține următoarele:
Apelantul a invocat nelegalitatea sentinței de condamnare, apreciind că în cauză sunt incidente disp.art.10 lit.d cod pr.penală, respectiv că fapta nu a fost săvârșită cu intenție.
Motivele de apel reținute în esență sunt întemeiate și conduc la admiterea apelului și la desființarea în parte a sentinței apelate în ce privește modul de soluționare a laturii penale, urmând ca instanța de apel, procedând potrivit art.345 cod pr.penală să pronunțe în baza art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.d cod pr.penală, achitarea inculpatului privind săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,3,5 cod penal.
Esențial, în adoptarea acestei hotărâri sunt următoarele elemente de fapt:
Este necontestat faptul și, rezultă din probele administrate că, inculpatul in calitate de reprezentant al SC - SRL a încheiat în numele acesteia cu SC SRL un antecontract de vânzare-cumpărare constând în promisiunea bilaterală de a vinde și respectiv de a cumpăra un imobil reprezentând teren în suprafață de 1054 p și construcție P plus 2 în suprafață construită de 275,16, imobil situat în municipiul C--12, stabilind prețul viitoarei vânzări ca fiind acela de - lei RON, iar modalitatea de achitare a acestuia în două rate la 22.12.2004 și respectiv la 30.10.2005.
Deși, părțile nu au prevăzut în antecontract mențiune expresă privind colectarea și plata taxei pe valoare adăugată, această clauză este subînțelesă în raport de dispozițiile codului fiscal care obligă cumpărătorul să achite această taxă directă către stat prin modalitatea reținerii la sursă de către vânzător ce urmează aov ira către bugetul de stat.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că ultima plată efectuată în contul prețului stabilit de către comitentul cumpărător a fost efectuată la 18.02.2005, respectiv suma de 10.000 RON prevăzută în ordinul de plată nr.115.
Față de această situație, rezultă în mod cert că promitentul cumpărător nu si-a respectat in totalitate obligațiile născute din antecontractul de vânzare - cumpărare, motiv pentru care, între părți putea fi invocată clauza vizând termenul până la care să se efectueze vânzarea și clauza menționată la pct.3 din antecontract vizând pierderea sumei achitate cu titlu de avans.
Având reprezentarea eficienței acestei ultime clauze, respectiv a depășirii termenului de încheiere a vânzării - cumpărării, din culpa promitentului cumpărător, inculpatul a transmis dreptul de proprietate către altă persoană prin încheierea formalităților prevăzute de lege.
Această reprezentare subiectivă înlătură susținerea potrivit căreia inculpatul a acționat cu intenția de a produce un prejudiciu părții civile co-contractante, mai ales că acțiunea sa a avut caracter licit câtă vreme obligația sa de a transmite dreptul de proprietate ajunsese la termen, încetând potrivit clauzelor contractuale.
Lipsa vinovăției sub forma intenției directe sau indirecte la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 alin.1,3,5 cod penal constituie un impediment la tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni fiind incidentă dispoziția prev. de art.10 lit.d cod pr.penală, respectiv faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă.
Ca atare, în calea de atac devolutivă a apelului, curtea în temeiul art.11 pct.2 lit.a cod pr.penală rap. la art.10 lit.d cod pr.penală, va pronunța, pe fond, o hotărâre de achitare a inculpatului privind săvârșirea acestei infracțiuni.
Vor fi menținute dispozițiile de respingere a acțiunii civile atât pentru considerentele de mai sus cât și pe motivul că, deși, se constată că promitentul cumpărător a exercitat și o acțiune în fața instanței civile, în cauză este incident efectul de neagravare a situației apelantului în propria cale de atac prevăzut de art.372 cod pr.penală.
Vor fi înlăturate din hotărâre dispozițiile contrare prezentei decizii, menținându-se celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.364 Cod procedură penală, respinge cererea părții civile " " de repunere în termen ca nefondată.
În baza art.379 pct.1 lit."a" Cod procedură penală, respinge apelul declarat de partea civilă" "- cu sediul în sat lot 53, comuna, județul C, împotriva sentinței penale nr.178 din data de 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- ca tardiv.
În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul - domiciliat în C,-, -9A,.29, împotriva sentinței penale nr.178 din data de 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, desființează hotărârea atacată și în baza art.11 pct.2 lit."a"- art.10 lit. "d" cod procedură penală, achită inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal.
Înlătură aplicarea art.71-art.64 lit."a teza II, b", art.861și urm. Cod penal, respectiv obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.191 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispozițiile ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Ptr.GREFIER,
A, semnează
conform art.312 cod pr.penală,
Grefier Secție Penală,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
3 ex./30.07.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas
