Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA PENALA
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Chirila Mihaela
GREFIER: - --
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Sedinta publica din data de 17.01.2008
DECIZIA PENALA NR. 7
La ordine fiind pronuntarea asupra apelului penal, avand ca obiect "inselaciune (art.215 Cod penal)", promovat de catre inculpatul - aflat in stare de libertate, impotriva sentintei penale nr.549 din data de 20.09.2000, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul nr.3263/2000.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 10.01.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 17.01.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.549/28 septembrie 2000 pronunțată în dosarul penal nr.3263/2000, Tribunalul Iașia condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 9 decembrie 1957 în comuna, județul I, domiciliat în-, bloc 460, scara B, etaj 2,.10, căsătorit, are 1 copil minor, asociat la DI, fără antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- falsificare de monedă sau alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;
- falsificare de monedă sau alte valori, prevăzută de art.282 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;
- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal;
- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 10 (zece) ani și 2 (două) luni închisoare și 4 (patru) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal.
În baza dispozițiilor art.33 lit. a, 34 lit. b și art.35 lit. a, b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani și 2 (două) luni închisoare, sporită cu 4 (patru) luni, deci pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal.
În baza dispozițiilor art.14, 346 Cod procedură penală combinat cu art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente DI I să plătească despăgubiri civile după cum urmează:
- părții civile -P, suma de 112.598.589 lei;
- părții civile I suma de 109.119.819 lei cu același titlu.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr.58655 din 14 iulie 1999.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile -P, suma de 4.327.838 lei cheltuieli judiciare, iar statului suma de 850.000 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a fost asociat la DI I și a ocupat funcția de director, având specimen de semnătură de bancă.
În data de 25 martie 1999 inculpatul s-a deplasat la, unde l-a contactat pe directorul economic, cu care a discutat posibilitatea achiziționării unei cantități de țeavă în valoare de circa 160.000.000 lei.
Pentru a crea convingerea că va achita contravaloarea mărfii, la data facturării, inculpatul a plătit în numerar suma de 30.000.000 lei, apoi a completat fila CEC M-005-- pentru suma de 131.088.558 lei, datată pe 25 martie 1999, consemnând în fals numărul de cont de la
Inculpatul a întocmit o notă de comandă care a fost avizată de martorul. Cu această ocazie, inculpatul a spus că va ridica țeavă în valoare de 93.000.000 lei, urmând ca restul mărfii să fie ridicată ulterior prin delegat.
Acest fapt a întărit convingerea părții vătămate că inculpatul reprezintă o firmă serioasă.
După ce marfa, în valoare de 93.115.802 lei a fost facturată și ridicată de inculpat, partea vătămată a introdus spre decontare fila cec la
La data de 15 aprilie 1999, Iar efuzat la plată fila cec întrucât era consemnat un alt număr de cont decât cel real.
Contul pe care societatea îl avusese la I, din lipsă de disponibil și neprezentare la bancă fusese închis la data de 20 ianuarie 1999.
Prejudiciul în sumă de 112.598.898 lei nu a fost recuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu această sumă.
În cursul lunii mai 1999, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată Vlanga, reprezentant al I, în scopul achiziționării de combustibil tip "M".
Inculpatul i-a spus părții vătămate că-i va plăti în numerar contravaloarea mărfii, iar pentru restul de plată va emite filă cec.
La data de 28 mai 1999, inculpatul a ridicat de la partea vătămată cantitatea de 43.560 kg. combustibil tip "M" în valoare de 149.119.819 lei.
Cu această ocazie a completat două file cec, respectiv G-001-40152 și G-001-49153 în sumă totală de 109.119.819 lei, achitând în numerar 40.000.000 lei, pentru a avea convingerea partea vătămată că va plăti marfa.
Filele cec au fost datate 4 iunie 1999, respectiv 8 iunie 1999, întrucât inculpatul a garantat că la datele respective contul va fi alimentat cu sumele respective.
Partea vătămată a introdus filele cec în bancă, însă plata i-a fost refuzată din "lipsa totală a disponibilului".
Valoarea prejudiciului este de 109.119.819 lei, nu a fost recuperată, astfel încât partea vătămată are pretenții în cauză.
După săvârșirea faptelor, inculpatul a dispărut de la domiciliu și s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Situația de fapt reținută de instanță a fost probată cu plângerile și declarațiile părților vătămate, filele cec folosite de inculpat, adresele și, prin care se comunică lipsa disponibilului în cont, declarațiile martorilor, Vlanga,.
Coroborând aceste probe, s-a înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art.66 Cod procedură penală și s-a dovedit că inculpatul a comis cu intenție directă faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de falsificare de monedă și alte valori, în forma prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal și art.282 alin.2 Cod penal, întrucât inculpatul a falsificat fila cec pe care apoi a pus-o în circulație, și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal (fapte comise în dauna părții civile ) și respectiv art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (faptele comise în dauna părții vătămate ).
Faptele fiind săvârșite în concurs real, s-au aplicat dispozițiile art.33 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor relevat de condițiile concrete în care au fost comise, valoarea mare a prejudiciilor care nu au fost recuperate, precum și împrejurarea că inculpatul s-a sustras judecății.
Față de aceste considerente, instanța a dozat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
S-a aplicat totodată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal lit. a, b, c Cod penal, precum și pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 Cod penal, constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.14, 346 Cod penal combinat cu art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să despăgubească părțile vătămate cu sumele cu care s-au constituit părți civile, reținându-se că valoarea pagubelor a fost dovedită cu actele depuse la dosar de păgubiți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Inculpatul nu și-a motivat apelul declarat.
Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului, din art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, în art.215 alin.2 și 4 Cod penal, totodată a solicitat și schimbarea modalității de executare a pedepsei având în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Curtea de APEL IAȘI prin decizia penală nr.92/8 martie 2001 admis apelul promovat de inculpatul, a desființat în parte în latura penală hotărârea pronunțată și în rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și a înlăturat sporul de pedeapsă și pedeapsa complementară.
În baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.1 și art.282 alin.2 Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art.215 alin.1, 3 și 5, ultima și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia nr.92/2001 a Curții de Apel a fost recurată de partea civilă " ", iar prin decizia penală nr.4146/3 octombrie 2001, Curtea Supremă de Justiție - Secția penală, a luat act de retragerea căii de atac.
Împotriva aceleiași decizii pronunțată în apel, la 27 noiembrie 2006 declarat recurs și inculpatul.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală - prin decizia nr.3304 din 19 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- și a încheierii din 20 iunie 2007 admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia nr.92/8.03.2001 a Curții de APEL IAȘI și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut în esență, că judecarea cauzei 2 apel s-a făcut fără citarea legală a inculpatului întrucât acesta avea domiciliul în I,-,. 461,. B,.2,.10.
Or, instanța de apel a dispus în mod greșit atât citarea cât și comunicarea hotărârii în-,.460,. B,.2,.10.
S-a arătat în conținutul deciziei de casare, că, în rejudecare instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici formulate de inculpat în recurs.
Primind cauza spre rejudecare, instanța de apel va reține următoarele:Față de susținerea orală formulată de apărătorul inculpatului în sensul că acesta se află în afara teritoriului României din 16 septembrie 1999 iar până în prezent nu s-a întors în țară, în soluționarea căii de atac a apelului inculpatul a fost citat la domiciliu în I,-,.461,. B,.2,.10, județul I; la cabinetul avocatului angajat în I, str. -. - nr.4, -eneș și, prin afișare la sediul Consiliului local al municipiului I - în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea (art.177 alin.4 Cod procedură penală).
Inculpatul a evitat să se înfățișeze în faza de urmărire penală și a judecății pe fond spre a fi ascultat și a înțeles să fie reprezentat de un avocat care să-i susțină interesele.
Cu ocazia judecării apelului instanța a dispus citarea acestuia cu mențiunea prezentării spre ascultare potrivit dispozițiilor art.378 alin.1 ind.1 Cod procedură penală, dar inculpatul nu a dat curs solicitării instanței.
Cu referire la criticile formulate de inculpat:
Prin apărătorul desemnat din oficiu în soluționarea apelului (încheierea de ședință din 1.03.2001 - dată în dosarul penal nr.5062/2000), s-a arătat că potrivit modificărilor intervenite prin Ordonanța Guvernului nr.207/15 noiembrie 2000, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 4 Cod penal.
A solicitat și schimbarea modalității de executare a pedepsei.
În motivele detaliate ale recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, criticile formulate de inculpat au vizat:
- a) nevinovăția în ce privește fapta de înșelăciune, cu motivația că părților civile " " -P și " " I, le-a comunicat faptul că nu are disponibil în contul bancar și până la scadență va încasa sume de bani din valorificarea fondului comercial.
Aceste comunicări au fost făcute reprezentanților părților civile și demonstrează faptul că nu a apelat la manopere frauduloase.
Se solicită achitarea conform dispozițiilor art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală.
- b) în subsidiar, se solicită reducerea pedepsei până la minimul special și aplicarea instituției suspendării condiționate a executării conform art.81 Cod penal.
În motivele depuse de apărător în rejudecarea căii de atac a fost invocată excepția de necompetență materială a judecării apelului de către Curtea de Apel și a solicitat declinarea la Tribunalul Iași conform art.25, art.27 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală combinat cu art.146 Cod penal.
Deoarece paguba cumulată este sub 200.000 lei și judecarea cauzelor prevăzute de art.215 alin.1-4 Cod penal sunt de competența judecătoriei, pe cale de consecință, apelul se judecă de Tribunalul Iași chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza pentru judecata apelului la Curtea de APEL IAȘI.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Cu privire la excepția de necompetență a instanței în soluționarea apelului este de arătat faptul că prin încheierea de dezbateri din data de 10 ianuarie 2008, această excepție a fost pusă în discuția părților și a primit și soluționarea în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Fiind reluată și în scris în motivele de apel, Curtea va reține ca fiind nefondată această excepție pentru următoarele:
Rezultă din actele dosarului, că emiterea filelor CEC în favoarea " " și " " I s-a desfășurat de către inculpatul în calitate de reprezentant al "DI " I în perioada 25 martie 1999 - 8 iunie 1999.
Prejudiciul cauzat societăților comerciale prin activitatea infracțională este de 112.598.589 lei ROL către " " și 109.119.819 lei ROL către " "
Articolul 146 din Codul penal prevedea că "paguba materială" ce depășește 50 milioane lei ROL atrage consecințele deosebit de grave și potrivit art.27 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.104/1992 competența soluționării infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal revenea tribunalelor.
În mod legal Tribunalul Iașia fost investit cu soluționarea cauzei în primă instanță la 31 martie 2000.
Ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr.207/15 noiembrie 2000 s-a majorat la suma de un miliard lei vechi cuantumul prejudiciului ce se încadrează în consecințele deosebit de grave prevăzute de art.146 Cod penal.
Deși regulile de stabilire a competenței materiale sunt imperative, legea prevede, în mod expres, o situație de excepție în care competența se prorogă chiar dacă instanța constată, ca urmare a schimbării încadrării juridice, că infracțiunea ar fi de competența unei instanțe inferioare.
Potrivit art.41 alin.1 Cod procedură penală, "instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă aoj udeca chiar dacă constată, după efectuarea cercetării judecătorești că infracțiunea este de competența instanței inferioare".
În cauza de față sentința penală nr.549 a fost pronunțată de Tribunalul Iași la 28 septembrie 2000, și deci anterior modificării art.146 Cod penal prin nr.OUG207/15 noiembrie 2000. Raportat textelor legale invocate, în cauză se constată că apelul declarat de inculpatul urmează a fi examinat de Curtea de Apel conform dispozițiilor art.28 ind.1 pct.2 Cod procedură penală și pe cale de consecință excepția invocată este neîntemeiată.
În ce privește criticile vizând încadrarea juridică și lipsa de vinovăție a inculpatului se va reține:
Apreciind materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța fondului a reținut corect situația de fapt dar a greșit când a menținut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul procurorului.
Astfel, fapta inculpatului care la data de 25 martie 1999 completat fila CEC nr. M-005-- pentru suma de 131.088.558 lei vechi în care a consemnat un cont fictiv al SA I, deoarece contul pe care firma DI I îl avusese la această bancă era închis de la data de 20 ianuarie 1999 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Inculpatul a completat fila CEC, deși cunoștea faptul că nu are disponibil în cont, intenția lui de a induce în eroare partea civilă contractantă fiind evidentă și a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia.
Fapta aceluiași inculpat care, la datele de 4 iunie 1999 și 8 iunie 1999 completat încă două file CEC pentru suma totală de 109.119.819 lei vechi în favoarea I, de la care a ridicat cantitatea de 43.560 kg. combustibil tip "M", file ce au fost refuzate la plată de, tot pentru lipsă de disponibil constituie faptă de înșelăciune.
Susținerea inculpatului potrivit căreia societățile comerciale beneficiare aveau cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibil necesar acoperirii acestuia la tras, nu poate fi primită.
În prima situație, din adresa I (fila 24 dosar urm. pen.) rezultă că "Di " I nu a efectuat operațiuni în contul existent din 21.03.1997, drept pentru care, din lipsă de disponibil și neprezentare la bancă în data de 20 ianuarie 1999 contul a fost închis.
Este dovedit cert faptul că inculpatul nu derula activități comerciale, contul fusese închis, iar fila CEC a fost emisă în favoarea " ", fără a dispune de bani în cont și a indicat un număr de cont eronat, motiv pentru care CEC-ul a fost refuzat la plată.
În același context infracțional se încadrează și emiterea filelor CEC 001-49152 și 001-49153 pentru decontarea sumelor de 70 milioane lei vechi, respectiv 39.119.819 lei vechi în favoarea beneficiarului, consemnând pe ele ca date ale emiterii, 4 iunie și respectiv 8 iunie 1999, motivând părții vătămate că va avea cu certitudine disponibil în cont.
Față de cele prezentate de inculpat la 28 mai 1999, partea vătămată a depus spre decontare filele CEC la datele scadente, însă banca ce urma să facă plățile le-a refuzat pe motivul "lipsă totală de disponibil",
În fapt, la datele scadente "Di " I avea în cont suma de 82.461 lei vechi.
Împrejurarea invocată de inculpat privind cunoașterea de către beneficiari a existenței disponibilului în contul bancar nu rezultă nici din declarațiile și sesizările formulate de părțile civile.
Cu adresa nr.3043/23 iulie 1999 " " - P sesizează Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași despre faptul că fila CEC a fost refuzată la plată, că inculpatul a fost contactat în repetate rânduri de către Biroul contabilitate iar acesta a promis că va achita suma datorată.
Aceeași împrejurare rezultă și din conținutul sesizării și a declarației date de, administrator al I (filele 52-54 dosar urm. pen.).
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor se va reține că inculpatul a completat filele CEC deși știa că nu are disponibil în cont, dar această activitate nu a constat într-o acțiune de falsificare de monede sau de alte valori, adică o acțiune de alterare a adevărului pe care acestea au destinația să-l exprime.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal se realizează prin contrafacerea (plăsmuirea) titlului de valoare, ori prin alterarea (modificarea) acestuia.
constă în confecționarea de monede sau de alte valori, prin imitarea monedelor sau a valorilor adevărate, autentice.
A falsifica o monedă sau o altă valoare prin alterare înseamnă a modifica conținutul sub aspectul valorii adevărate, creându-se, în felul acesta o aparență necorespunzătoare adevărului pe care acea monedă sau valoare are destinația de a-l exprima.
Or, în cauză, inculpatul a completat o filă CEC pe care a trecut un cont greșit, dar nu a contrafăcut și nici alterat în vreun mod acel instrument de plată.
Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori în forma prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal, nu subzistă nici infracțiunea de punere în circulație a acestor valori falsificate, prevăzută de art.282 alin.2 Cod penal.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.1 și art.282 alin.2 Cod penal.
Întrucât inculpatul a emis aceste file CEC la intervale mici de timp și a urmărit aceeași finalitate, faptele acestuia constituie o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată.
Față de modificarea art.146 Cod penal prin Ordonanța Guvernului României nr.207/15 noiembrie 2000 și ulterior prin art. I pct.51 din Legea nr.278/2006, iar potrivit art.13 Cod penal acestea constituie legi penale mai favorabile, întrucât inculpatul nu a fost condamnat definitiv, în baza art.334 Cod procedură penală va fi schimbată încadrarea juridică din două infracțiuni de "înșelăciune" prevăzute și pedepsite de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal ultima și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. "a" Cod penal, în infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 4 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni va fi condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare individualizată potrivit criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Nefondată este critica inculpatului privind schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Pe de o parte nu sunt îndeplinite cerințele art.81 Cod penal sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicat, cât și cele ale art.86 ind.1 Cod penal.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere presupune și aducerea la îndeplinire a măsurilor înscrise în art.86 ind.3 Cod penal, situație ce nu poate fi realizată în condițiile în care inculpatul este plecat în străinătate fără a mai fi revenit încă din data de 16 septembrie 1999.
Nu este de ignorat nici faptul că inculpatul a prejudiciat cele două părți civile cu suma de peste 200 milioane lei vechi, care raportată la momentul comiterii faptelor reprezenta un prejudiciu însemnat sub aspectul întinderii acesteia.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârii pronunțate se constată că măsura de siguranță a sechestrului asigurător a fost în mod greșit menținută.
Astfel prin ordonanța nr.58655/1999 din 14 iulie 1999 fost instituit de către organele de cercetare penală sechestru asupra "unor bunuri până la concurența sumei de 109.119.819 lei vechi".
Prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire din 22 iulie 1999, organele de cercetare penală nu au constatat bunuri ale inculpatului care să fie supuse sechestrului în vederea reparării pagubei.
Or măsura instituită este lipsită de efecte câtă vreme în cadrul procedurii nu au fost identificate, evaluate bunuri conform dispozițiilor art.165 Cod procedură penală, situație în care măsura va fi înlăturată.
Raportat și dispoziției de schimbare a încadrării juridice în cauză nu se justifică nici aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a, b, c" Cod penal pe durata de 4 ani.
Se mai constată faptul că în baza sentinței penale nr.549/28 septembrie 2000 modificată prin decizia nr.92/8.03.2001 a Curții de APEL IAȘI și rămasă definitivă prin nerecurare, la 22 mai 2001 fost emis mandatul de executare nr.705/2000 din 22 mai 2001.
al deciziei nr.3304/19 iunie 2007 pronunțată în dosarul penal nr- prin care a fost admis recursul declarat de inculpatul iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la Curtea de APEL IAȘI, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.370 Cod procedură penală - vizând caracterul suspensiv de executare a hotărârii apelate în termen - și art.415 alin.1 Cod procedură penală, privind caracterul executoriu al hotărârii numai în condițiile în care acestea au rămas definitive.
În raport de aceste dispoziții se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei emis pe numele inculpatului.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpatul, se va desființa în parte în latura penală sentința nr.549/2000 a Tribunalului Iași, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor, cuantumul pedepsei principale aplicate și a înlăturării pedepsei complementare și a măsurii sechestrului asigurator cât și a anulării mandatului de executare emis de instanța de executare și rejudecând în aceste limite, se va proceda conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.549/28 septembrie 2000 Tribunalului Iași pe care o desființează în parte în latură penală și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente.
Înlătură sporul de pedeapsă de 4 luni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal pe durata de 4 ani.
În baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.1 și art.282 alin.2 Cod penal și înlătură din sentință pedepsele aplicate pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
În baza dispozițiilor art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni de "înșelăciune" prevăzute și pedepsite de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, ultima și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit. a Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și înlătură pedepsele aplicate pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 9 decembrie 1957 în comuna, județul I, domiciliat în I,-,.461,. B,.2,.10, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Înlătură din sentință dispoziția privind mențiunea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr.58655/14.07.1999.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza dispozițiilor art.370 Cod procedură penală cu referire la art.415 alin.1 Cod procedură penală, anulează mandatul de executare nr.705/2000 din 22 mai 2001 emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr.549/28 septembrie 2000 modificată prin decizia casată nr.92/08.03.2001 a Curții de APEL IAȘI.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
01.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Chirila Mihaela
