Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 707/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 707/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de condamnata împotriva deciziei penale nr.162/A din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrare pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.114/07.04.2008 pronunțată de Judecătoria Făgăraș în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea condamnatei -, deținută în Penitenciarul Codlea, de rejudecare a cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr.301/2004 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr.609/R/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 5221Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, în acest caz dispozițiile art. 405-408 Cod procedură penală aplicându-se corespunzător.
Referitor la cele susținute de petentă în cererea formulată instanța reține că aceasta a lipsit de la judecarea cauzei în apel și recurs, unde a fost reprezentată de apărători aleși.
Judecătoria Făgărașa apreciat că lipsa petentei de la judecata în apel și în recurs nu constituie prin ea însăși motiv pentru anularea hotărârii judecătorești definitive de condamnare și pronunțarea alteia. Petenta ar fi trebuit să probeze faptul că prin lipsa de la judecarea cauzei în apel și recurs i s-a adus atingere dreptului la apărare, în sensul că nu și-a putut face cele mai bune apărări. Or, petenta a fost reprezentată de apărători aleși atât în apel cât și în recurs, aceștia având posibilitatea să-i asigure o apărare corespunzătoare.
S-a mai reținut și faptul că în cererea de rejudecare a cauzei nu s-au formulat noi apărări, care dacă ar fi fost invocate în apel sau recurs ar fi dus la o altă soluție.
Petenta a fost prezentă la judecarea cauzei de către Judecătoria Făgăraș, iar lipsa ulterioară a acesteia, din motive particulare, nu a împiedicat soluționarea în condiții legale a apelului și recursului.
Ca atare, s-a apreciat că dreptul la apărare al petentei a fost asigurat în cauză prin audierea și prezența sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, în faza de judecată în primă instanță, precum și, în permanență, prin apărători aleși, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia.
Împotriva acestei soluții condamnata a declarat apel, iar Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr.162/A/02.07.2008, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Tribunalul a reținut că, pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei "judecat si condamnat în lipsă " nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).
Din examinarea lucrărilor dosarului 1436/2003 al Judecătoriei Făgăraș, instanta de apel a constatat că inculpata a fost prezentă pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță, asistată de apărător ales, iar lipsa ulterioară a acestuia din motive particulare nu a împiedicat soluționarea în condiții legale a apelului și recursului, prin reprezentarea sa de apărătorul ales.
Ca atare, dreptul la apărare al inculpatei a fost asigurat în cauză prin audierea și prezența sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, în faza de judecată în primă instanță, și în permanență, prin apărători aleși, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozițiile art. 522/1 Cod de Procedura Penala.
Este adevărat că dreptul celui cercetat penal (inculpatului) de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat "dreptul de a se apăra el însuși" și "dreptul de a interoga martorii", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. Curtea este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui acuzat (Hotărârea Ekbatani). Se admit excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa (Hotărârea Colozza și ).
Ca atare, Tribunalul a reținut că soluția adoptată în cauză este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
mpotriva deciziei Tribunalului Brașov condamnata a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art.3859pct.18 Cod procedură penală, apreciind că în cauză instanțele au săvârșit o gravă eroare de fapt deoarece cerința impusă de legiuitor pentru a beneficia de rejudecare în caz de extrădare este aceea de a fi condamnat în lipsă, iar nu de a fi lipsit pe parcursul derulării procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar văzând și dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține, cu majoritate, că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, art.5221Cod procedură penală a fost introdus prin art.I pct.221 din Legea nr.281/2003 și, având denumirea marginală de "Rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare", dispune că "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului".
Ulterior, prin Legea 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr.224/2006, legiuitorul a statuat în art.72 alin.2 că "dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 34 alin. (1)".
Articolul 72 alin.2 din Legea nr.302/2004 îl regăsim în capitolul 2 ce reglementează extrădarea activă, secțiunea a 3-a - efectele extrădării în România, constituind în acest fel sediul materiei.
Se observă, așadar, că reglementarea instituției rejudecării după extrădare o regăsim atât în Codul d e procedură penală, cât și în Legea nr.302/2004. Având în vedere succesiunea legilor în timp, condițiile ce trebuie avute în vedere cu ocazia judecării unei cereri având ca obiect rejudecarea după extrădare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv Legea nr.302/2004.
Spre deosebire de dispozițiile art.5221Cod procedură penală care prevedeau îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv ca persoana să fi fost judecată și condamnată în lipsă, în Legea nr.302/2004, prin art.72 alin.2 se prevede doar condiția ca persoana respectivă să fi fost condamnată în lipsă. Raportat la aceste dispoziții, se observă că este îndeplinită condiția cerută de lege, condamnata fiind condamnată în lipsă, astfel că, după manifestarea de voință a acesteia în sensul rejudecării, cererea acesteia trebuia admisă.
Curtea mai reține că, după emiterea mandatului european de arestare, statul, ca instanță de executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria Făgăraș, a solicitat, în două rânduri, respectiv 30.11.2007 și 21.12.2007, garanții cu privire la dreptul condamnatei la o nouă procedură judiciară după extrădarea acesteia din ia.
Deși Legea nr.302/2004 stipulează în mod expres în art.69 că sigurarea rejudecării cauzei în prezența persoanei extrădate, în condițiile art. 34 alin. (1), este dată de Ministerul Justiției, Judecătoria Făgăraș, prin adresa nr.1436/2003 din data de 4 decembrie 2007, fost cea care dat un răspuns solicitării Procurorului General 1571 59005, făcând referiri cu privire la starea de fapt avută în vedere la condamnarea persoanei aflate în procedura extrădării, cât și cu privire la textele de lege considerate a fi relevante.
Curtea reține ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală - instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, iar nu cel invocat de recurentă, prin apărător, deoarece cazul de casare prevăzut la pct.18 are în vedere, ca și premisă, o hotărâre de achitare sau de condamnare.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de condamnata împotriva deciziei penale nr.162/A/02.07.2008 a Tribunalului Brașov pe care o va casa și, totodată, va desființa și sentința penală nr.114/07.04.2008 a Judecătoriei Făgăraș.
Rejudecând,
În baza art.5221Cod procedură penală raportat la art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004, va admite cererea formulată de condamnata privind rejudecarea cauzei în care, prin sentința penală nr.301/2004 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr.609/R/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare și va trimite cauza Judecătoriei Făgăraș, spre rejudecare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE,
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de condamnata împotriva deciziei penale nr.162/A/02.07.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează, desființează sentința penală nr.114/07.04.2008 a Judecătoriei Făgăraș.
Rejudecând,
În baza art.522/1 Cod procedură penală raportat la art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004, admite cererea formulată de condamnata privind rejudecarea cauzei în care, prin sentința penală nr.301/2004 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr.609/R/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare și trimite cauza Judecătoriei Făgăraș, spre rejudecare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2008.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
Red./30.09.2008
Dact./06.10.2008
3 exemplare
Jud. apel:,
Jud. fond: -
Cu opinia separată a jud. - -,
În sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de către condamnată.
PREȘEDINTE
- -
OPINIE SEPARATĂ:
Contrar opiniei majoritare, apreciez că recursul condamnatei ar fi trebuit respins, în temeiul prevederilor art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, iar hotărârile pronunțate în cauză - menținute, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, dispozițiile art. 72 alin.2 din Legea nr. 302/204 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (care nu au fost modificate prin Legea nr. 224/2006) prevăd că dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, acesta va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute de art. 34 alin.1 din același act normativ.
Aceste dispoziții au caracter de normă de drept material, ce are însă nevoie de un cadrul procedural care să îi permită valorificarea, acest cadru fiind oferit de dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, care reglementează condițiile concrete și procedura care trebuie urmată în cazul rejudecării celor judecați în lipsă în caz de condamnare.
De altfel, aceste dispoziții au fost și comunicate autorității judiciare e drept temei legal ce permite rejudecarea persoanelor judecate și condamnate în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, a căror aplicare a fost solicitată de către condamnată, rejudecarea după extrădare are loc numai în cazul persoanelor judecate și condamnate în lipsă.
Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată.
Din examinarea actelor dosarului nr. 1436/2003 al Judecătoriei Făgăraș rezultă că inculpata a fost prezentă la termenele de judecată, inclusiv la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, fiind asistată de către avocat ales.
Împotriva sentinței penale nr. 301/8.09.2004 a Judecătoriei Făgăraș inculpata a declarat apel, iar în faza procesuală a apelului a fost reprezentată de același avocat ales ca și în fața instanței de fond, chiar fiul acesteia declarând că mama sa este plecată la muncă în străinătate, dar știe despre derularea procedurilor împotriva sa.
De asemenea, împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata, fiind reprezentată de același avocat ales.
Astfel, lipsa inculpatei de la judecata în apel și recurs din motive particulare nu a împiedicat soluționarea în condiții legale a căilor de atac, prin reprezentarea sa de către un avocat ales.
Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat "dreptul de a se apăra el însuși" și "dreptul de a interoga martorii", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui cauzat (Hotărârea Ekbatani).
Se admit excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa (Hotărârea Colozza și ).
Astfel, apreciez că nu se poate accepta susținerea condamnatei că este o persoană judecată și condamnată în lipsă, deoarece ea a fost prezentă la judecata în fond, a exercitat toate căile de atac ordinare, fiind reprezentată de către avocat ales, iar plecarea sa în străinătate nu are nici o relevanță, condamnata neputând să își invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei.
PREȘEDINTE
- -
Red.op.sep. /03.10.2008
Dact./06.10.2008
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Alina Constanța Mandu, Constantin
