Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.71/

Ședința publică de la 20 iunie 2008

Complet de divergență compus din:

PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure

JUDECĂTORI: Marius Cristian Epure, Adriana Ispas Maria Uzună

- - -

Grefier - - -

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;

- inculpata - domiciliată în C,-, -.2,.A,. 15;

- inculpatul - domiciliat in Constanta,-, -4,.D,.33;

- inculpata - domiciliată în C,-, -.16,.B,.22,

împotriva sentinței penale nr. 4 din 5 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215, 289, 249 Cod penal și Legea nr.82/1991.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 iunie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.

- CURTEA -

Asupra apelurilor penale de față:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu nr.89/P/2003, din 08 aprilie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.9, 10, 13 și 16 din Legea nr.87/194 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.9, 10, 13 și 16 din Legea nr.87/194 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal, precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 alin.1 Cod penal

În fapt, s-a reținut:

În perioada decembrie 2001 - martie 2002 și ulterior, în intervalul octombrie 2002 - ianuarie 2003, acționând în baza unor rezoluții infracționale distincte, realizate, fiecare în parte, prin mai multe acte materiale, inculpații și, în calitate de administrator de drept și, respectiv, administrator de fapt ai "AGRICOL TRANS " SRL și " 2000" SRL C, au solicitat și obținut de la Administrația Finanțelor Publice C, în mod necuvenit, suma totală de 13.527.978.980 lei(ROL) reprezentând TVA de rambursat, sens în care au uzat de documente contabile întocmite în fals și au completat cu date nereale deconturile lunare de TVA, prezentate organelor fiscale, o parte a acestei sume de bani fiind folosită apoi de către cei doi inculpați în interes personal.

Totodată, în perioada martie 1999 - august 2002, inculpații au dispus înregistrarea în documentele contabile primare ale "AGRICOL TRANS " SRL Cau nor venituri diminuate și a unor cheltuieli nereale, fapt ce a condus la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 1.135.788.401 lei (ROL), în perioada septembrie 2002 - ianuarie 2003, au întocmit în mod incomplet și necorespunzător evidențele contabile ale ambelor societăți sus menționate, au declarat în mod fictiv sediile acestora și nu au îndeplinit formalitățile legale referitoare la schimbarea acestor sedii, iar în cursul lunii noiembrie 2002, au refuzat în mod repetat să pună la dispoziția organelor financiare de control din cadrul Gărzii Financiare C și Administrației Finanțelor Publice C documentele contabile referitoare la activitatea ambelor societăți comerciale.

Cu privire la persoanele juridice în numele cărora au fost solicitate și obținute în mod ilegal sume de bani cu titlu de TVA rambursat, s-au făcut următoarele precizări:

"AGRICOL TRANS " SRL Caf ost înființată prin actul constitutiv autentificat prin încheierea nr.765/23.02.1999, avându-i ca asociați pe inculpații și, iar calitatea de administrator revenindu-i inculpatului. Această societate avea ca principal obiect de activitate cultura vegetală, creșterea animalelor, silvicultura, pescuitul și piscicultura, precum și producția, prelucrarea și conservarea de carne, fiind înregistrată în evidențele Oficiului Registrului Comerțului C sub nr. J- în baza certificatului Seria A nr.-/05.03.1999, cu sediul declarat în C, bd.- nr.196 și a fost luată în evidența DGFP C ca plătitor de TVA începând cu 15.03.1999.

Prin actul adițional autentificat prin încheierea notarului public din B, jud.T, nr.804/30.06.2000, cei doi inculpați au hotărât schimbarea sediului societății din loc. de, jud.T, administrarea acesteia urmând a fi realizată de ambii asociați. Ulterior, printr-un alt act adițional, înregistrat cu dată certă la CCINA C sub nr.1567/07.11.2001, inculpații au decis din nou schimbarea sediului "AGRICOL TRANS " SRL C de la adresa din C, bd.- nr.196 în C, al.- nr.14,.2.

Nici unul dintre aceste acte adiționate nu a fost depus și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, astfel cum rezultă din adresa nr.80787/27.01.2003 a acestei instituții (filele 91-92 vol.I), în evidențele căreia "AGRICOL TRANS " SRL C figura în continuare ca având sediul social în C,-.

Societatea sus menționată a avut conturi bancare deschise la BANK - SUCURSALA C, unde specimen de semnătură avea doar inculpatul, la BANK - SUCURSALA C, unde specimenul de semnătură îi aparținea doar inculpatei, precum și la BRD - SUCURSALA T, unde ambii inculpați aveau depuse specimene de semnătură.

Prin încheierea din data de 26.06.2002, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr.2509/com/2002, a fost admisă cererea creditoarei " AGRO PLANT" SRL C și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea "AGRICOL TRANS " SRL C, iar ulterior, prin sentința civilă nr.6392/02.10.2002 a Tribunalului Constanța, s-a dispus ridicarea dreptului reprezentanților acestei societăți de a-și conduce activitatea, a fost declarat falimentul și a fost numit ca lichidator "" SRL C, pentru ca la data de 11.12.2002, aceeași instanță să desemneze în calitate de administrator judiciar al societății sus menționate " SERV" SRL

" 2000" SRL Caf ost înființată în cursul anului 2001, în baza actului constitutiv autentificat prin încheierea nr.9172/08.10.2001, avându-i ca asociați pe inculpatul și pe fii acestuia - și. Această societate a fost înscrisă în evidențele Camerei de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură în baza certificatului seria O nr.32686/19.11.2001, fiind înregistrată la. sub nr. 13/1956/14.11.2001, cu sediul declarat în C,-, -1,.3, și avea ca principal obiect de activitate cultura vegetalelor și creșterea animalelor.

În baza actului adițional înregistrat la. sub nr.3413/10.09.2002 (fila 143 vol.I), cei trei asociați s-au retras din societate și din funcția de administratori, cesionând întregul capital social în favoarea martorului din satul, com. de, jud.T, iar sediul societății a fost schimbat din C în com. de, jud.

Ulterior, respectiv la data de 12.12.2002, prin încheierile notarului public înregistrate sub numerele 2653 și 2654 (filele 144 și 145 vol.I), numitul i-a împuternicit pe inculpații și să îndeplinească funcțiile de director economic și respectiv director general al " 2000" SRL C, sens în care acestora li s-a conferit dreptul de a reprezenta societatea în relațiile cu băncile, putând efectua operațiuni curente de depunere și retragere numerar, în fața organelor fiscale, a trezoreriei și a organelor de control financiare, precum și de a semna valabil în numele mandantului.

Deși actul adițional nr.3413/10.09.2002 a fost autentificat de către consilierul juridic al CCINA C, nici acest document și nici procurile sus menționate nu au fost ulterior înscrise și înregistrate la.- C, aspect ce rezultă din adresa nr.80787/27.91.2993 a acestei instituții (filele 88 - 90 vol.I), în evidențele căreia figurează în continuare ca asociați inculpatul și fii săi.

Ca atare, din punct de vedere legal, calitatea de administrator și asociat al " 2000" SRL Caf ost deținută neîntrerupt, de la data înființării societății și până în prezent, de către inculpatul, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.50 din Legea nr.31/1990 potrivit cărora: "actele sau faptele pentru care nu s-a făcut publicitatea prevăzută de lege nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau".

Mai mult, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, martorul (filele 141 - 142 vol.III) a precizat faptul că nu a preluat niciodată, în mod efectiv, administrarea " 2000" SRL C și nu a desfășurat nici o activitate comercială în numele acesteia, calitatea de administrator și reprezentant al societății fiind exercitată în concret, în mod neîntrerupt, de către inculpații și. În susținerea acestor afirmații, martorul a prezentat organelor de cercetare penală un înscris denumit "înțelegere", încheiat la 31.01.2003 între și inculpatul și semnat de către aceștia, în cuprinsul căruia se prevedea că: "pentru întreaga activitate de producție, economică, financiară și de investiție desfășurată de " 2000" SRL C, de la înființarea societății și până la 31.01.2003, își asumă răspunderea legală fostul administrator și actualii manageri și. Această înțelegere a fost redactată cu acordul acționarului unic actual și al fostului acționar și administrator, actualmente director general, inc. " (fila 143,vol.III).

" 2000" SRL C avea conturi bancare deschise la BANK - SUCURSALA, unde specimen de semnătură aveau ambii inculpați, deși, din punct de vedere legal, nu avea calitatea de asociat, administrator sau angajat al acestei societăți, dar se ocupa în fapt de administrarea ei, precum și la BANK - SUCURSALA C, unde, de asemenea, specimenele de semnătură depuse le aparțineau ambilor inculpați, îndeplinind în mod concret atribuțiile administratorului de fapt.

Prin sentința penală nr.4 pronunțată la data de 04.01.2007, TRIBUNALUL CONSTANȚAa hotărât:

"Respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului.

În baza art.334 Cod procedură penală

Dispune schimbarea încadrării juridice pentru inculpații și din infracțiunile prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal și din infracțiunile prev. de art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal

În baza art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal - pentru infracțiunea de determinare, cu rea-credință, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale:

Condamnă pe inculpata - fiica lui si, născută la data de 08.10.1960, domiciliată în comuna de, județul Constanta, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal - pentru infracțiunea de evaziune fiscală:

Condamnă pe inculpata la pedeapsa de 10(zece) luni închisoare.

În baza art.10 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal - pentru întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă cu scopul de a împiedica verificările financiar- contabile:

Condamnă pe inculpata la pedeapsa de 10(zece) luni închisoare.

În baza art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

Condamnă pe inculpata la pedeapsa de 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare.

În baza art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - pentru infracțiunea de uz de fals:

Condamnă pe inculpata la pedeapsa de 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit."a" Cod penal și art.34 lit."b" Cod penal,

Contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpata execută pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal

Interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit."a, b, c și e" Cod penal

În baza art.88 Cod penal

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25.01.2003 și până la data de 28.09.2004.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală

Achită pe inculpata pentru infracțiunea constând în refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative și actele de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat, prev. de art.9 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală

Achită pe inculpata pentru infracțiunea constând în declararea fictivă făcută de contribuabili cu privire la sediul societății comerciale, prev. de art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art.10lit.f Cod procedură penală în ref. la art.194 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 republicată:

Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

Condamnă pe inculpatul - fiul lui G si, născut la data de 05.05.1949, domiciliat în comuna de, județul Constanta, la pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare.

În baza art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal - pentru infracțiunea de evaziune fiscală:

Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 10(zece) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal

Contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpatul execută pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c și e Cod penal

În baza art.88 Cod penal

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la data de 25.01.2003 la 26.01.2003 și perioada arestării preventive de la data de 24.02.2003 la 18.09.2003.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală

Achită pe inculpatul pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și uz de fals, prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală

Achită pe inculpatul pentru infracțiunea constând în refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative și actele de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat, prev. de art.9 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală

Achită pe inculpatul pentru infracțiunea constând în declararea fictivă făcută de contribuabili cu privire la sediul societății comerciale, prev. de art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art. 10lit.f Cod procedură penală în ref. la art.194 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 republicată:

Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală

Achită pe inculpatul - fiul lui si -,născut la data de 11.01,1974, domiciliat în Constanta,-, -.3,. A,.4, județul Constanta, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală

Achită pe inculpata - fiica lui si,născută la data de 06.01.1949, domiciliată în Constanta,-, -.16,. B,.22, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală

Achită pe inculpata - fiica lui si,născută la data de 07.01.1948, domiciliată în Constanta,-, -.2.A,.C,.22, județul Constanta, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 Cod penal

În baza art.14 Cod procedură penală comb. cu art.998 Cod.civ.

Obligă, în solidar, pe inculpații și în solidar și cu partea responsabilă civilmente Trans Cereal - prin lichidator C la plata sumei de 666.366,7411 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru C la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere conform art.13 din OG nr.11/1996, art.12 din OG nr.61/2002 și art.114 Cod procedură fiscală.

Obligă, în solidar, pe inculpații și la plata sumei de 734.925,0875 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru C la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere conform art.13 din OG nr.11/1996, art.12 din OG nr.61/2002 și art.114 Cod procedură fiscală.

În baza art.357 alin.2 lit.c Cod procedură penală

Menține măsura sechestrului asigurător instituit, prin ordonanța nr.11058/28.01.2003, a - C, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului.

Ridică măsura sechestrului asigurător instituit, prin procesul-verbal din data de 10.03.2003, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului.

Ridică măsura sechestrului asigurător instituit, prin procesul-verbal din data de 13.03.2003, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatei.

În baza art.348 Cod procedură penală

Desființează înscrisurile falsificate de inculpata și atașate cererilor de rambursare nr.10633/05.12.2001, nr.19032/23.01.2002,nr.19138/25.02.2002;nr.19192/25.03.2002;nr.19685/2110.

2002; nr.19680/18.10.2002; nr.19767/05.11.2002; nr.19858/02.12.2002 și nr.30006/09.01.2003 și certificatul de plătitor TVA nr.17906/29.11.2001, emis pentru 2000

În baza art.190 Cod procedură penală

Obligă pe inculpații și la plata sumei de câte 1.150 lei fiecare, reprezentând onorariul de expertiză, în favoarea domnilor experți, G și.

În baza art.191 Cod procedură penală

Obligă pe inculpații și la plata sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului."

În fond, cu ocazia soluționării cauzei, in analiza întregului material probator-declarațiile inculpaților, ale martorilor, expertize și două contraexpertize, a rezultat următoarea situație de fapt:

În ceea ce privește infracțiunile din legea evaziunii fiscale, s-a avut în vedere Legea nr.87/1994, în vigoare la data când se reține că au fost comise infracțiunile de ătre inculpații și, fiind legea penală mai favorabilă.

S-a reținut în sarcina acestora că acționând cu scopul de a se sustrage de la controlul fiscal și de a împiedica stabilirea cuantumului obligațiilor datorate de " Trans Cereal" și " 2000" către bugetul statului la datele de 6 noiembrie și 20 noiembrie 2002, inculpații și au refuzat să pună la dispoziția organelor fiscale din cadrul Gărzii Financiare C și C documentele contabile ale celor 2 societăți și au făcut declarații fictive cu privire la sediile acestor societăți, fără a îndeplini formalitățile legale de schimbare a sediilor respective.

Inculpata a declarat că, într-adevăr, prin două acte adiționale s-a schimbat sediul " Trans Cereal" SRL, acte care au fost depuse la Camera de Comerț, la oficiul juridic, astfel că nu-și poate explica de ce nu au fost înregistrate. Și cu privire la actul adițional pentru " 2000" SRL, inculpata a susținut că a fost înregistrat la Camera de Comerț. Prin urmare, aceasta a arătat că din punctul său de vedere schimbarea sediilor celor două societăți s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Inculpatul a arătat că actele adiționale pentru cele două societăți, " Trans Cereal" și " 2000" SRL, au fost înregistrate potrivit dispozițiilor legale și a considerat că au fost respectate toate formalitățile legale privind schimbarea sediului acestora.

Cu privire la sediile societăților, art.16 din Legea nr.87/1994 incriminează declararea fictivă făcută de contribuabili sau împuterniciții acestora cu privire la sediul unei societăți comerciale sau la schimbarea acestuia fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în scopul sustragerii de la controlul fiscal.

Din definiția legală a infracțiunii rezultă că pentru existența laturii obiective a acesteia se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiții: să se facă o declarație fictivă cu privire la sediul sau la schimbarea sediului unei societăți comerciale, declararea fictivă a sediului sau a schimbării acestuia să se facă fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, prin declarația fictivă să se urmărească scopul sustragerii societății respective de la controlul fiscal.

Textul incriminator nu prevede în fața cui trebuie făcută declararea fictivă, pentru ca aceasta să constituie infracțiune, însă din analiza textelor de lege rezultă cu certitudine că este vorba de declarația făcută la organul fiscal, cu ocazia înregistrării societății la acest organ, sau ulterior, în cazul survenirii unor modificări ce trebuie comunicate organului fiscal competent.

Nu va trebui considerată ca infracțiune simpla neîndeplinire a obligației de a comunica, în termen de 15 zile, conform art.3 din lege, schimbările sediului societății sau a subunităților sale, aceasta constituind contravenția prevăzută în art.17 lit."i" din Legea nr.87/1994, ci comunicarea unui sediu fictiv, ori comunicarea schimbării fictive a sediului respectiv, ceea ce este cu totul altceva. Necomunicarea în termen poate fi rodul unei neglijențe, în timp ce comunicarea fictivă este întotdeauna rodul unei intenții directe, frauduloase.

Consumarea acestei infracțiuni are loc instantaneu, în momentul în care se depune declarația la organul fiscal competent pentru înregistrare a societății, cu indicarea unui sediu fictiv sau de schimbare fictivă a sediului.

În cauza, prin actul adițional autentificat prin încheierea notarului public din B, jud. T, cu nr.804/30.06.2000, inculpații și au schimbat sediul societății " Trans Cereal" în localitatea de, jud. Ulterior, prin actul adițional, înregistrat cu dată certă la. C, sub nr.1567/07.11.2001, a fost schimbat din nou sediul societății la adresa din C-,.2.

Din adresa cu nr.80787/27.01.2003, emisă de Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că nici unul dintre cele două acte adiționale nu figurează în evidențele acestuia.

Și cu privire la." 2000" s-au făcut aceleași constatări, în sensul că actul adițional înregistrat sub nr.3413/10.09.2002 la. C, prin care s-a schimbat și sediul acestei societăți în comuna de, jud. T, nu a fost înscris și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, aspect ce rezultă din aceeași adresă.

În raport de cele expuse mai sus, omisiunea inculpaților de a înregistra actele adiționale prin care au schimbat sediile societăților la Oficiul Registrului Comerțului C nu îmbracă forma unei fapte penale, așa cum s-a considerat prin actul de inculpare. În primul rând, nu există nici o declarație fictivă făcută de nici unul dintre inculpați la organul fiscal cu privire la schimbarea sediului celor două societăți, condiție esențială pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.16. Pe de altă parte, nu se poate susține că a existat o intenție a inculpaților de a se sustrage de la controlul fiscal, în condițiile în care actele adiționale au fost înregistrate la.

Neexistând o declarație depusă la organul fiscal nu se poate vorbi de momentul consumării infracțiunii, care are loc în mod instantaneu.

Prin urmare, omisiunea inculpaților de a înregistra actele adiționale la Oficiul Registrului Comerțului nu trebuie considerată infracțiune. Neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție, conform art.17 lit."i" din Legea nr.87/1994, nefiind o faptă prevăzută de legea penală;astfel, în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedura penala rap. la art.10 lit."b" Cod procedura penala, se impune achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în declararea fictivă făcută de contribuabili cu privire la sediul societății comerciale.

O altă infracțiune care a fost reținută în sarcina inculpaților este cea prevăzută de art.9 din Legea nr.87/1994, care incriminează refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative și actele de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat.

Astfel, s-a reținut că în zilele de 6 și respectiv 20 noiembrie 2002, inculpații și au refuzat să prezinte organelor de control fiscal documentele contabile ale societăților.

Cu privire la această infracțiune, ambii inculpați și au negat că ar fi refuzat să pună la dispoziția organelor de control documentele de evidență contabilă ale celor două societăți, inculpata arătând că toate documentele, de la momentul înființării la zi, au fost ridicate de către lucrătorii de poliție.

În opinia instanței de fond, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 din Legea nr.87/1994. Sub aspectul laturii obiective această infracțiune constă în refuzul de a prezenta organelor de control, prevăzute de lege, documentele contabile oficiale necesare pentru stabilirea obligațiilor fiscale față de stat.Contribuabilii au obligația de a permite efectuarea controlului și de a pune la dispoziția organelor de control toate documentele contabile, evidențele și oricare alte elemente materiale sau valorice solicitate, în vederea cunoașterii realității obiectelor sau surselor impozabile sau taxabile.Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că această infracțiune presupune în primul rând existența documentelor contabile și a altor evidențe, a căror prezentare să fie refuzată de contribuabili. În cauza de față, aceste documente nu au fost prezentate pentru că nu erau întocmite.În procesul verbal din data de 06.11.2002, încheiat cu ocazia efectuării unui control financiar și fiscal la sediul " Trans Cereal", s-a consemnat că reprezentantul societății a refuzat să pună la dispoziția organelor de control documentele contabile și celelalte documente justificative. Constatându-se că nu au fost respectate obligațiile prevăzute de art.13 lit."b" din nr.OG62/2002 pentru modificarea nr.OG70/1997 privind controlul fiscal, care stabilesc datoria contribuabililor de a pune la dispoziție toate documentele, situațiile și datele solicitate privind obiectul controlului, s-a întocmit proces verbal de contravenție prin care s-a aplicat o amendă de 1500 lei.Din conținutul procesului verbal din data de 24.01.2003, rezultă că la controlul din 6 noiembrie 2002, la solicitarea organelor de control societatea nu a pus la dispoziție evidența contabilă, respectiv balanțele de verificare lunare, notele contabile, jurnale de TVA și nici un alt fel de document aparținând societății, pentru perioada septembrie 2002 și până la data controlului. S-a mai arătat că în nota explicativă a menționat că evidența contabilă pentru această perioadă nu a fost întocmită, luându-și angajamentul să le prezinte până la data de 20 ianuarie 2003.Cu toate acestea în partea de început a procesului verbal s-a consemnat că a pus la dispoziție documentele contabile și a răspuns solicitărilor organelor de control.În ceea ce privește controlul din 20 noiembrie 2002, în urma verificării tuturor înscrisurilor existente la dosar nu a fost identificat nici un proces verbal care să ateste controlul efectuat de către organele de control fiscal.Nu s-a putut dovedi că inculpații s-ar fi aflat în posesia documentelor contabile și că au refuzat să le prezinte, în condițiile în care chiar prin actul de inculpare se reține că aceștia nu aveau documentele contabile complete și prin urmare că ar fi urmărit punerea organelor de control în imposibilitate de a efectua controlul.De fapt organele de control s-au aflat în imposibilitate de a efectua controlul complet datorită împrejurării că documentele contabile nu fuseseră întocmite.Împrejurarea că documentele contabile nu erau întocmite la zi, rezultă și din declarația martorei care a arătat că în luna august 2001 inculpatul i-a prezentat documentele pentru " Trans Cereal" constatând că acestea nu era contabilizate din ianuarie 2001, inculpatul invocând diverse probleme. Și după această perioadă martora a relatat că documentele îi erau puse la dispoziție pentru contabilizare cu întârziere.Prin urmare, în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedura penala rap. la art.10 lit."d" Cod procedura penala, se impune achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii constând în refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative și actele de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat, prev. de art.9 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

Însă, din analiza celor expuse mai sus, rezultă că inculpații și se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art.10 din Legea nr.87/1994. Această infracțiune constă în întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiar contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.Astfel, în perioada august 2002-ianuarie 2003, cu știință și în mod repetat, nu au întocmit documente primare și de evidență contabilă pentru activitatea desfășurată de " Trans Cereal" și " 2000", cu scopul deliberat de a împiedica verificările financiar - contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.Împrejurarea că documentele contabile ale celor două societăți erau incomplete rezultă chiar din declarațiile inculpaților date cu ocazia verificărilor efectuate de organele de control financiar, când, fiindu-le solicitate pentru verificare documentele, aceștia au precizat că nu la au întocmite.Acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor și care au efectuat un control la sediul " Trans Cereal" SRL vizând perioada ianuarie 1999 la zi, ambii arătând că le-au fost prezentate documentele până la 31.08.2002, pentru perioada următoare, septembrie - decembrie 2002, nefiindu-le prezentate documente. Martorii au mai arătat că, deși a fost prezent o dată sau de două ori și inculpatul, toate discuțiile le-au purtat cu inculpata.Prin întocmirea incompletă a documentelor contabile înseamnă elaborarea, alcătuirea, pregătirea unor documente contabile cu lipsuri, omisiuni, necomplete, care nu corespund adevărului, adică nu corespund cu operațiunile patrimoniale efectuate în realitate și care sunt supuse înregistrărilor în contabilitate.Totodată, rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție, prin neîntocmirea documentelor contabile urmărind să împiedice verificările financiar contabile. În drept, fapta celor doi inculpați și care în perioada august 2002-ianuarie 2003, cu știință și în mod repetat, nu au întocmit documente primare și de evidență contabilă pentru activitatea desfășurată de " Trans Cereal" și " 2000", cu scopul deliberat de a împiedica verificările financiar - contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.10 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, urmând a se reține și dispozițiile art.13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.

S-a mai reținut în sarcina celor doi inculpați că în perioada martie 1999-august 2002, în calitate de administratori ai " Trans Cereal" nu au evidențiat prin acte contabile veniturile realizate, procedând la înregistrarea unor cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni contabile reale, ceea ce a avut drept urmare atât denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil, cât și sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.Inculpata a arătat că nu este reală susținerea din actul de inculpare, potrivit căreia în perioada martie 1999 - august2002 nu s-ar fi făcut înregistrări corecte și complete în evidența contabilă a " Trans Cereal", motivând că în această perioadă s-au efectuat mai multe controale, care nu au evidențiat nereguli.Inculpatul a susținut că nu a avut nici o implicare în ținerea evidenței contabile, arătând însă că nu au fost evidențiate nereguli cu ocazia controalelor efectuate.Din expertiza contabilă efectuată în cursul procesului penal a rezultat că, prin această activitate a celor doi inculpați, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 113.578,8401 lei, reprezentând 79.270,5108 lei TVA colectat de societate, nevirat și neînregistrat în patrimoniul acesteia, 11.933,25 lei impozit pe venit neachitat de societate, 3.187, 0220 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor, 705,0499 lei fond special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap și 448,8084 lei fond special de învățământ.Și prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în faza de cercetare judecătorească, s-a stabilit că " Trans Cereal" datora bugetului de stat următoarele obligații: 418.410,7902 lei-TVA aferentă perioadei martie 1999-august 2002, conform procesului verbal nr.534/24.01.2003; 278.732,5311 lei-TVA rambursată nelegal în baza cererii nr.19865/21.10.2002; 177.082,0110 lei-majorări și penalități pentru neplata la termen a TVA; 19.188,0573 lei-impozit pe profit necalculat, neînregistrat în patrimoniu și nevirat de societate, recalculat de organele fiscale; 3.187,0220 lei-neînregistrat în patrimoniu și nevirat de societate, recalculat de organele fiscale; 11.933,2500 lei-neînregistrat în patrimoniu și nevirat de societate, recalculat de organele fiscale; 2.124,1231 lei-impozit pe salarii nevirat la buget fiind compensat incorect la data rambursării ilegale de TVA;705,0499 lei-fond solidaritate nevirat la buget; 448,8084 lei-fond de învățământ nevirat la buget fiind compensat incorect la data rambursării ilegale de TVA; 13.495,9611 lei-majorări și penalități pentru neplata la termen a impozitului pe venit de 11.933,2220 lei calculată de organele fiscale; 6.815 lei-amenzi aplicate de organul de control;80.556,0370 lei-sume confiscate de organul control; 715,9950 lei-majorări și penalități datorate pentru neplata la termen a impozitului pe venit nevirat. Având în vedere aceste sume, s-a stabilit că datoria acestei societăți la bugetul de stat este de 1.013.394,6361 lei. Trebuie precizat că această sumă stabilită prin expertiză include atât suma datorată ca urmare a săvârșirii infracțiunii de "evaziune fiscală", cât și ca urmare a rambursărilor ilegale de TVA. Prin urmare, prejudiciul cauzat statului de către " Trans Cereal" pentru perioada martie 1999-august 2002, perioadă în care s-a sustras de la plata impozitelor și taxelor prin neevidențierea în mod corect și complet în documentele contabile primare a veniturilor realizate și înregistrarea de cheltuieli fictive, care nu au avut la bază efectuarea de operațiuni comerciale reale este C stabilit încă din faza de urmărire penală, respectiv 113.578,8401 lei.În raport de cele expuse, în sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea a două infracțiuni, respectiv art.37 din Legea nr.82/1991- art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.Prima infracțiune constă în efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.A doua infracțiune constă în neevidențierea prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, a veniturilor realizate ori înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, având drept urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției.Sub aspectul laturii obiective ambele infracțiuni prezintă asemănări, aceasta constând fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune, fiind un concurs de texte, împrejurare în care nu poate fi reținută decât o singură infracțiune.Astfel, modalitatea constând în,efectuarea de înregistrări inexacte, corespunde cu modalitatea,înregistrării unor cheltuieli nereale, iar modalitatea constând în,omisiunea înregistrării în contabilitate, corespunde cu modalitatea constând în,neevidențierea în documentele contabile a unor venituri.În cazul ambelor infracțiuni rezultatul constă în producerea unei pagube în dauna bugetului de stat, datorată incorectitudinii datelor din documentele contabile. Această urmare este expres prevăzută în cazul infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.87/1994, consumarea acestei infracțiuni fiind legată de acest moment al producerii pagubei.Și în cauza de față, așa cum am arătat mai sus se reține producerea unei pagube, ca rezultat al incorectitudinii datelor din documentele contabile.Prin urmare, în drept, fapta inculpaților și care în perioada martie 1999-august 2002, în calitate de reprezentanți ai " Trans Cereal" nu au evidențiat în mod corect și complet în documentele contabile veniturile realizate și au înregistrat cheltuieli fictive, care nu au avut la bază operațiuni comerciale reale, sustrăgându-se de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, în cuantum de 113.578,8401 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal.Având în vedere cele expuse, în baza art.334 Cod procedura penala, se impune, pentru inculpații și, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.37 din Legea nr.82/1991- art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, urmând a fi reținute și dispozițiile art.13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.

În sarcina celor doi inculpați, și, s-a mai reținut că în perioada decembrie 2001-martie 2002 și respectiv octombrie 2002-ianuarie 2003, acționând în baza unei rezoluții infracționale distincte, în calitate de administratori ai " Trans Cereal" și " 2000" au solicitat și obținut, în mod necuvenit, de la Administrația Finanțelor Publice C suma totală de 1.352.797,8980 lei, reprezentând TVA de rambursat, uzând de documente contabile întocmite în fals și completând cu date nereale deconturile lunare de TVA prezentate organelor fiscale.Prin actul de inculpare, activitatea celor doi inculpați referitoare la de TVA a fost împărțită în două etape, prima vizând perioada 05.12.2001-25.03.2002, iar cea de-a doua perioada 18.10.2002-09.01.2003.Prima etapă are ca obiect cererile de rambursare TVA depuse în numele " Trans Cereal" Astfel, în perioada 05.12.2001-25.03.2002, în baza a patru cereri, inculpații au solicitat cu titlu de TVA a sumei de 570.407,8196 lei, din care a fost aprobată și virată în contul societății suma de 285.129,1573 lei, a fost respinsă cererea de rambursare a sumei de 228.952,0629 lei, cu drept de preluare în perioada următoare, a fost respinsă fără drept de preluare suma de 2.315,4773 lei și a fost compensată cu datoriile societății către bugetul de stat suma de 54.011,1238 lei.Prin cererea nr.10633/05.12.2001, s-a solicitat sumei de 319.319,2886 lei, din care s-a aprobat suma de 169.024,9976 lei, a fost respinsă fără drept de preluare suma de 2.315,4773 lei, cu drept de preluare suma de 115.418,9001 lei și au compensat cu taxele și impozitele datorate de societate suma de 30.961,1653 lei. Prin cerea înregistrată sub nr.19032/23.01.2002, s-a solicitat cu titlu de TVA a sumei de 108.527,6593 lei, din care s-a aprobat suma de 63.563,5636 lei, a fost respinsă cu drept de preluare în decontul lunii următoare suma de 28.951,2081 lei și a fost compensată cu datoriile societății față de bugetul de stat suma de 16.012,8896 lei. Prin cererea înregistrată sub nr.19138/25.02.2002, s-a solicitat cu titlu de TVA a sumei de 69.214,8546 lei, care a fost respinsă cu drept de preluare în decontul lunii următoare.Prin cererea înregistrată sub nr.19192/25.03.2002, s-a solicitat cu titlu de TVA a sumei de 73.346,0171 lei, din care s-a aprobat suma de 52.540,5961 lei, s-a respins fără drept de preluare suma de 15.367,1001 lei și s-a compensat cu taxele datorate de societate bugetului de stat suma de 5.438,3206 lei.S-a arătat că toate cererile de rambursare, menționate mai sus, au fost însoțite de deconturi TVA completate de inculpata cu date nereale, precum și de documente contabile justificative cu privire la care s-a stabilit că au fost întocmite în fals, în realitate " Trans Cereal" neavând dreptul la vreunei sume cu titlu de TVA.În actul de inculpare, s-a susținut că din procesul verbal întocmit sub nr.534/24.01.2003, de organele de control fiscal cu prilejul controlului vizând perioada 18.11.2002-24.01.2003, din procesul verbal al inspecției de audit intern nr.1438/10.03.2002, precum și din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale rezultă caracterul fals al mențiunilor inserate de inculpați în documentele contabile anexate celor patru cereri, în baza cărora s-a virat nelegal către această societate cu titlu de TVA suma de 285.129,1573 lei și a fost compensată suma de 54.011,1238 lei.Astfel, s-a susținut prin actul de inculpare că cei doi inculpați au prezentat facturile fiscale nr.- și nr.-, ambele din data de 09. 12.1999, pentru care TVA deductibil a fost în sumă de 17.516,0950 lei, emise de diverși furnizori ai " Trans Cereal", facturi din care rezultă achiziționarea de sămânță de și realizarea unor prestări de servicii în acest domeniu. S-a considerat că aceste facturi sunt false întrucât din probe ar fi reieșit că în acea perioadă în cadrul societății nu s-a cultivat și nu s-a obținut producție de.De asemenea, se arată că inculpații au prezentat facturile fiscale nr.-/31.10.2000;nr.-/10.12.2000 și nr.-/05.11.2000, prin care au justificat achiziționarea de către Trans Cereal, de la diverși furnizori, a unor cantități însemnate de și azotat de amoniu, precum și prestarea de servicii în domeniul culturii grâului, obținând de TVA în cuantum de 125.135,5382 lei, deși din cercetările efectuate ar fi rezultat că în anii 2001 și 2002 societatea nu a înregistrat producție de, iar în anul 2001 obținut venituri exclusiv din comerțul cu.Însă, sunt neîntemeiate susținerile că societatea " Trans Cereal" nu a cultivat și nu a obținut producție de. Aceste susțineri sunt combătute de actele depuse la dosar: încheierea nr.1731/03.07.2001, a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia civilă nr.483/COM/01.11.2001, a Curții de APEL CONSTANȚA, prin care s-a dispus înființarea sechestrului judiciar asupra culturii de și aparținând acestei societăți; prin ordonanța din data de 18.10.2001, a Tribunalului Tulceaa fost somată debitoarea " Trans Cereal" să plătească creditoarei " Agro Plant" C suma de 18.955 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor ierbicidare și 3.500 lei TVA, procesul verbal de recepție a lucrărilor mecanice pentru producția neterminată 2000-2001, factura fiscală nr.- din decembrie 2001, în copie legalizată, din care rezultă contravaloarea prestărilor efectuate pentru societate de către "Agro Natur", factura fiscală nr.-/05.11.2000, copie legalizată, din care rezultă contravaloarea grâului de sămânță și azotatului de amoniu achiziționat de societate de la "Agro Natur", contractul de asociere în participațiune încheiat între " Trans Cereal" și "Agro Natur", având ca obiect efectuarea lucrărilor agricole și altor operațiuni necesare pentru cultivarea terenurilor deținute de societatea din urmă, contract încheiat la data de 01.04.1999 pe o perioadă de doi ani.

Tot prin actul de inculpare, s-a mai arătat că inculpații au determinat nelegală de TVA, în cuantum de 7.812,6303 lei, întrucât au prezentat facturi fiscale și deconturi prin care justificau efectuarea în perioada aprilie-iunie 2000 de cheltuieli pentru întreținerea și funcționarea unor ferme piscicole deținute de " Trans Cereal", deși din verificări ar fi rezultat că în acea perioadă fermele respective nu fuseseră achiziționate.Și această susținere este combătută de actele depuse la dosar, respectiv: contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 01.04.2000, între "" și (asociat activ), având ca obiect exploatarea de către asociatul activ a fermei piscicole 2, EC 3, EC 4, BI 5, EC 6 în suprafață de 149 ha, contractul de vânzare cumpărare nr.2 din 03.01.2001 încheiat între "" A, în calitate de vânzător și " Trans Cereal", în calitate de cumpărător, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și a obiectelor de inventar ale amenajării piscicole 1, contractul de vânzare cumpărare nr.3 din 03.01.2001 încheiat între "" A, în calitate de vânzător și " Trans Cereal", în calitate de cumpărător având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și a obiectelor de inventar ale amenajării piscicole 2. Din cuprinsul acestor contracte rezultă că " Trans Cereal" preluase activele celor două amenajări piscicole încă din anul 2000, de la., în baza hotărârilor nr.101/03.04.2000 și nr.2064/28.08.2000 și de la., în baza hotărârilor nr.102/03.04.2000 și nr.2065/28.08.2000.

Tot nelegală s-a considerat și cu titlu de TVA a sumei de 10.891,7102 lei, întrucât s-a arătat că inculpații au prezentat facturile fiscale nr.-/31.07.2000 și nr.-/12.11.2000, emise de furnizorul "Imex" de fără a pune la dispoziția organului fiscal de control certificatul din care să rezulte calitatea de plătitor TVA a furnizorului.În cursul cercetării judecătorești, s-a depus la dosar copia legalizată a certificatului de înregistrare fiscală, pentru "Imex", înregistrat la data de 09.11.1992, din care rezultă că societatea era plătitoare de TVA. Prin urmare, acestei sume nu a fost nelegală.

În perioada octombrie - noiembrie 2001, inculpații au înregistrat în jurnalul de cumpărări patru facturi fiscale, în baza cărora se consideră că au obținut necuvenit rambursări de TVA în cuantum de 80.777,3574 lei, fără a deține documentele justificative, în original sau în copie. Nici această rambursare nu este nelegală, întrucât la dosar s-au depus copii ale facturilor nr.-/10.11.2001 și nr.-/10.11.2001, încheiate cu 2000 și factura nr.-/19.11.2001, încheiată cu ""

Pentru aceeași perioadă, s-a mai reținut că inculpații au înregistrat în jurnalul de vânzări declarații vamale de export în valoare de 42.680,82 USD, pentru care au obținut rambursare de TVA, deși nu se aflau în posesia facturilor fiscale corespunzătoare livrărilor de mărfuri la extern, fapt pentru care societatea a fost sancționată cu suma de 2.000 lei, în baza procesului verbal nr.-/24.01.2003.Din adresa nr.4956/25.09.2006, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală C rezultă că declarația vamală de export nr. 3737//24.08.2001 și documentele care au stat la baza întocmirii acesteia se află în original în arhiva biroului vamal. S-au mai depus la dosar și facturile nr.001/23.08.2001, în valoare de 32.982,04 USD și nr.002/31.08.2001, în valoare de 9.698,78 USD.

Inculpații au solicitat rambursare de TVA în cuantum de 4.102,9030 lei, în baza facturilor fiscale emise la data de 21.12.2001 de către furnizorul " Auto " B, prin care se justifică achiziționarea de piese auto, deși se arată că " Trans Cereal" nu avea în patrimoniu mijloace de transport, respectiv autoturisme, cerere care le-a fost respinsă fără drept de preluare în decontul lunii următoare. Deși nu au beneficiat de rambursare, inculpații au depus la dosar două facturi, conforme cu originalul, respectiv nr.-/21.12.2001 și nr.-/21.12.2001, din care rezultă achiziționarea de piese auto de către " Trans Cereal" de la " Auto " Prin urmare, sumele menționate mai sus și rambursate cu titlu de TVA către " Trans Cereal" sunt justificate în baza probelor prezentate mai sus și nu pot fi reținute ca prejudicii în dauna statului.

În ceea ce privește celelalte sume care au fost rambursate cu titlu de TVA acestea sunt necuvenite.

Astfel, inculpații nu aveau dreptul de deducere TVA în cuantum de 1.224,1678 lei, corespunzător unor facturi fiscale emise pe numele unor persoane fizice, precum și în cuantum de 342 lei, corespunzător avizului de însoțire a mărfii nr.-/18.06.2002.

Totodată, inculpații au prezentat organelor de control factura fiscală nr.-/29.11.2001, în valoare de 917.552,6316 lei, emisă cumpărătorului " Trans Cereal" de către furnizorul " 2000", în baza căreia a obținut nelegală de TVA în cuantum de 146.500 lei. Această sumă este necuvenită întrucât odată cu factura s-a depus și certificatul nr.17906/29.11.2000 emis de C către " 2000" prin care această societate era înștiințată că a fost luată în evidență ca plătitor de TVA începând cu data de 01.12.2000. S-a constatat că certificatul depus era fals, întrucât, în realitate, " 2000" a devenit plătitor de TVA la data de 01.12.2001, împrejurare care rezultă și din adresa nr.3777/03.03.2003, emisă de C și din copia adresei înregistrată sub. Nr.17906/29.11.2001 comunicată societății.

Cât privește celelalte trei cereri de rambursare, dintre care una a fost respinsă cu drept de compensare, acestea nu au fost însoțite de documente justificative, astfel că și sumele de bani rambursate cu titlu de TVA în baza acestora au fost nelegale.

Pentru a se putea stabili dacă de TVA au avut sau nu caracter legal și în faza de cercetare judecătorească au fost efectuate două expertize contabile.

În ceea ce privește primele patru cereri de rambursare, prezentate mai sus, dintre cele două expertize instanța și-a însușit concluziile celei de-a doua, alegere determinată, în primul rând, de modul detaliat în care experții au analizat întregul material probator al cauzei și au analizat și răspuns la fiecare obiectiv în parte, comparativ cu răspunsurile din prima expertiză, unde experții nu au făcut altceva decât să facă trimitere la notele de constatare întocmite de inspectorii din cadrul Direcției de Control Fiscal C, note întocmite pe baza a ceea ce au prezentat inculpații. Al doilea motiv l-a reprezentat faptul că în cea mai mare parte concluziile acestei expertize se coroborează cu celelalte probe administrate în tot cursul procesului penal.Astfel, cu privire la prima cerere cu nr.10.633/05.12.2001 s-a arătat că organele de control fiscal dețin la dosarul de rambursare copie de pe declarația pe proprie răspundere dată sub semnătură privată la data de 21.12 2001 de către inculpatul, care în calitate de administrator al " Trans Cereal" SRL C declara că datele din evidențele tehnico - operative și situațiile anexe depuse sunt reale și conforme cu realitatea operațiunilor economico - financiare pe care le reflectă.Referitor la realitatea și legalitatea datelor înscrise în documentele aferente acestei cereri de rambursare a taxei pe valoare adăugată, expertiza a constatat că agentul economic a anexat la cererea de rambursare documente care nu corespund realității, cu scopul de a majora în mod ilegal valoarea sumelor de încasat de la buget. Astfel, deși agentul economic cunoștea faptul că " 2000" SRL nu era înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, totuși a depus la organul fiscal factura nr.-/29.11.2001 emisă de această societate - factură în care s-a menționat în mod evident valoarea totală de 917.552,8318 lei, din care TVA în sumă de 146.500 lei - sumă înscrisă de altfel și în jurnalul de cumpărări al " Trans Cereal" SRL

La data de 31.11.2001, "" SRL, în calitate de furnizor, a emis în sarcina " 2000" SRL factura fiscală nr.- în valoare totală de 920.831,3177 lei, din care TVA în valoare de 147.023,4877 lei.La data de 29.11.2001, " 2000" SRL, de data aceasta în calitate de furnizor, refacturează către " Trans Cereal" SRL C aceeași cantitate de cereale, drept pentru care emite factura fiscală nr.-, în valoare totală de 917.552,6316, din care TVA în valoare de 146.500 lei.Din documentele analizate, s-a constatat că la data de 29.11.2001 - data emiterii facturii, " 2000" SRL nu figura înregistrată ca plătitor de TVA.Expertiza a constatat că " Trans Cereal" SRL a prezentat pentru furnizorul " 2000" SRL, conform prevederilor art.3 pct.3.7 din nr.565/2000 coroborat cu art.25 lit. din nr.OUG17/2000 aprobată prin Legea nr.547/2001, xerocopia documentului care atestă calitatea de plătitor TVA începând cu data de 01.12.2000.Din datele existente la dosar, s-a constatat, prin expertiză, că în realitate " 2000" SRL figura înregistrată la organul fiscal ca plătitor de TVA de la data de 01.12.2001, constatându-se astfel, că agentul economic prezentase organului fiscal un document falsificat, neconform cu realitatea.În acest sens, există la dosar adresa nr.3777/03.03.2003, emisă de DGFP C - Biroul de Gestiune Registru Contribuabili și Declarații Fiscale, care confirmă că " 2000" SRL este plătitor de TVA începând cu 01.12.200.S-a reținut astfel că la data emiterii facturii fiscale nr.-, în valoare de 917.552,6316 lei, din care TVA în valoare de 146,500 lei, " 2000" SRL nu era înregistrată ca plătitoare de TVA și ca atare aceasta nu avea dreptul să colecteze taxa pe valoare adăugată.În aceste condiții, nici " Trans Cereal" SRL nu trebuia să înscrie în jurnalul de cumpărări TVA deductibil în sumă de 146.500 lei, sumă inclusă de altfel și în cererea de rambursare nr.10633/05.12.2001.În raport de toate datele de mai sus rezultă că în baza primei cereri s-a restituit nelegal suma de 146.500 lei.

Referitor la cea de-a doua cerere de rambursare, cu nr.19.032/23.01.2002 aceasta a fost depusă împreună cu decontul privind taxa pe valoare adăugată aferent lunii decembrie 2001.Expertiza a constatat că organele de control fiscal dețin la dosarul de rambursare copie de pe declarația pe propria răspundere dată sub semnătură privată la data de 29.01.2002 de către inculpata, care în calitate de asociat al " Trans Cereal" SRL a declarat că datele din evidențele tehnico - operative și situațiile anexe depuse sunt reale și conforme cu realitatea operațiunilor economico - financiare pe care le reflectă.Cu privire la realitatea și legalitatea datelor înscrise în documentele aferente acestei cereri de rambursare, s-a constatat prin expertiză că prin întocmirea notei de constatare nr.710/30.01.2002 nu au fost respectate prevederile pct.5 din nr.1950/2001, care prevede că "rezultatele verificării efectuate de organele de control fiscal vor fi înscrise în procesul - verbal de control"S-a reținut că potrivit constatărilor menționate la analiza cererii anterioare, " Trans Cereal" SRL prezenta din luna anterioară o datorie la bugetul de stat, respectiv suma rambursată cu titlu de TVA și care a fost stabilită de instanță pe baza probelor la suma de 146.500 lei. Prin urmare, se constată că cea dea doua cerere este nelegală, ca de altfel și suma care a fost admisă și restituită cu titlu de TVA respectiv 69.576,4532 lei, din care 53.563,5636 lei sumă încasată necuvenit de societate și 16.012,8896 lei sumă compensată pentru debitele datorate statului.Este exclusă posibilitatea rambursării taxei pe valoare adăugată în condițiile în care agentul economic datorează taxă pe valoare adăugată aferentă lunii precedente.

Cu privire la aceste două cereri martorul a declarat că împreună cu colega sa, martora, au fost desemnați să efectueze un control la " Trans Cereal" SRL. Controlul s-a efectuat doar pe baza documentației pusă la dispoziție de cei doi inculpați. În urma verificării acestei documentații, martorul a arătat că cererile de rambursare formulate erau legale. A făcut însă precizarea că potrivit art.6 din 1950/2001, de corectitudinea acestor date răspundea agentul economic. Prin urmare, a precizat că în condițiile în care nu au efectuat un control fiscal de fond, care s-a realizat ulterior, nu aveau cum să constate neregulile stabilite de comisia de audit. Cu ocazia acelui control, martorul a mai declarat că i-a fost prezentat un certificat de plătitor de TVA pentru " 2000" SRL, în care figura data de 01.12.2000.Aceleași mențiuni le-a făcut și martora care a arătat că a efectuat două controale la " Trans Cereal" SRL, la primul control fiind prezenți ambii inculpați, iar la C de-al doilea doar inculpata. A precizat că pentru realitatea și exactitatea documentelor verificate cu ocazia controlului răspunderea revenea agentului economic. Totodată, cu privire la controlul efectuat de inspecția de audit, a declarat că aceasta a efectuat un control de fond care este mai amplu decât verificările efectuate de martoră și colegii săi, astfel explicându-se deficiențele care au fost constatate la inspecția de audit și pe care ei nu le puteau constata doar pe baza documentelor ce le-au fost puse la dispoziție.

Cea de-a treia cerere de rambursare cu nr.19138/25.02.2002 a fost însoțită de decontul privind taxa pe valoare adăugată aferent lunii ianuarie 2002.În timpul controlului, s-a procedat la întocmirea unor adrese prin încrucișare a facturilor fiscale înregistrate la " Trans Cereal" SRL pentru TVA deductibil aferent facturilor fiscale emise de către " " SRL B, " AUTO " SRL B și " " SRL Suma de 69.214,8546 lei solicitată prin această cerere de rambursare a fost respinsă cu drept de preluare în decontul lunii următoare conform HG 401/2000, pct.10.24.Referitor la această cerere martorii și au declarat că le-a fost încredințată spre soluționare o cerere de rambursare TVA pentru " Trans Cereal" SRL, verificând doar documentele prevăzute de lege, cerere care însă a fost respinsă în totalitate cu drept de preluare în luna următoare.

La data de 25.03.2002, s-a depus cu nr.19192 cea de-a patra cerere de rambursare împreună cu decontul privind taxa pe valoare adăugată aferent lunii februarie 2002, prin care se solicita sumei de 73.346,0171 lei. Organele fiscale dețin la dosarul de rambursare copie de pe declarația pe proprie răspundere, dată sub semnătură privată la data de 18.04.2002 de către inculpata, care în calitate de asociat la " Trans Cereal" SRL a declarat că datele din evidențele tehnico - operative și situațiile anexe depuse sunt reale și conforme cu realitatea operațiunilor economico - financiare pe care le reflectă.În ceea ce privește realitatea și legalitatea datelor înscrise în documentele aferente acestei cereri de rambursare a taxei pe valoare adăugată, la data aprobării, " Trans Cereal" SRL datora deja bugetului de stat sumele rambursate necuvenit cu titlu de TVA prin cererile nr.10633/05.12.2001 și nr.19032/23.01.2002.S-a reținut astfel, prin expertiză, că suma de 57.978,9170 lei, reprezentând TVA de rambursat aprobat, din care 52.540,5964 lei reprezintă suma restituită societății și 5.438,3206 lei reprezintă compensarea debitelor datorate bugetului de stat, este ilegală.Pentru această cerere, controlul s-a efectuat de martorele și care au verificat doar documentația prevăzută de lege pentru rambursare, inculpata dând o declarație pe proprie răspundere cu privire la realitatea și legalitatea documentelor puse la dispoziție, în final fiind admisă doar o parte din suma solicitată.Împrejurarea că de realitatea și legalitatea documentelor puse la dispoziție organelor de control răspunde agentul economic rezultă și din declarația martorei.Declarația martorului este înlăturată deoarece nu este susținută de ansamblul probelor administrate în cauză și din care rezultă nelegalitatea cererilor de rambursare, având în vedere și precizarea făcută de acesta în sensul că există o deosebire între controlul de fond care se referă la întreaga activitate desfășurată de o societate și unde sunt prezentate toate documentele acesteia și controlul efectuat pentru soluționarea cererilor de rambursare, unde se prezintă doar o anumită parte a documentelor prevăzute de lege.

Având în vedere cele expuse mai sus, s-au înlăturat ca neîntemeiate apărările formulate de cei doi inculpați, și, astfel cum rezultă din declarațiile date de aceștia, apărări care nu au fost confirmate de probele administrate.

Nu poate fi primită susținerea inculpatei potrivit căreia ea doar a completat și semnat cererile de rambursare, iar deconturile de TVA erau completate de contabila societății, numita. în vedere constatarea tehnico - științifică grafoscopică nr.35293/05.03.2003, din care rezultă că scrisul olograf ce completează rubricile cererilor de rambursare TVA, deconturi TVA, emise de " Trans Cereal" SRL și " 2000" SRL în perioada septembrie - decembrie 2002 și documentele de ridicare numerar emise în perioada 21.10.2002 și 13.12.2002 a fost executat de inculpata.

De asemenea, nu pot fi reținute nici afirmația inculpatei în sensul că inculpatul nu a avut nici o implicare în activitatea privind cele patru cereri de rambursare și nici susținerile acestuia că nu a avut nicio implicare întrucât el se ocupa de producție și nu de partea economică. A precizat totuși că referitor la primele rambursări nu au fost probleme.În combaterea acestor susțineri, avem în vedere în primul rând faptul că potrivit art.16 din Actul constitutiv al " Trans Cereal" SRL inculpatul asigura conducerea și administrarea societății și răspundea de ținerea evidenței financiar - contabile a tuturor actelor prevăzute de lege.Pe de altă parte, avem în vedere că din probele dosarului rezultă faptul că prima cerere de rambursare TVA cu nr. 10.633/05.12.2001 a fost semnată de inculpatul, la dosarul de rambursare existând o copie a declarației acestuia dată pe proprie răspundere cu privire la realitatea datelor.De asemenea, avem în vedere și declarația martorului care a arătat că verificând legalitatea rambursărilor, cu ocazia efectuării controlului la " Trans Cereal" SRL, la finalizarea acestuia a stabilit că societatea nu beneficia de rambursări de TVA pe baza documentelor ce i-au fost prezentate.

Cea de-a doua etapă privind de TVA vizează perioada după apariția Legii nr.345/2002. Este vorba despre o cerere formulată pentru " Trans Cereal" SRL la data de 21.10.2002 și de un număr de patru cereri formulate pentru " 2000" SRL, în perioada 18.10.2002 - 09.01.2003.

Astfel, prin cererea nr.19685/21.10.2002, inculpata a solicitat cu titlu de TVA, cu control ulterior, a sumei de 278.732,5311 lei, pretins cuvenită pentru activitatea desfășurată în cursul lunii septembrie 2002. S-a arătat că la cerere s-a anexat un decont TVA completat cu date false.La două zile după depunerea cererii aceasta a fost aprobată, suma solicitată fiind virată în contul societății.În urma verificărilor ulterioare, s-a constatat că suma solicitată era nelegală întrucât, începând din luna august 2002, societatea nu mai ținuse nici un fel de evidență contabilă, neexistând documente justificative care să ateste că societatea ar fi desfășurat activitatea comercială pentru care se solicitase.Din procesul - verbal întocmit la data de 25.01.2003 rezultă că, fiindu-i solicitat să prezinte justificarea solicitării și încasării acestei sume, inculpata, în calitate de administrator al " Trans Cereal" SRL, a declarat verbal și scris că deși a solicitat cu titlu de TVA a sumei respective nu poate prezenta acte justificative.În nota explicativă din data de 25.01 2003, inculpatul a precizat că din motive pe care nu le înțelege nu a reușit să aducă în fața organelor de control dosarul care cuprinde documentele doveditoare, ulterior făcând afirmația că în mod inexplicabil îi lipsesc documentele. Din procesul - verbal nr.543/25.01.2003, întocmit de inspectori de specialitate din cadrul C, rezultă că în prezența celor doi inculpați au fost verificate documentele care au fost puse la dispoziție, constatându-se că au fost prezentate documentele contabile până la data de 31 august 2002. Nu a fost prezentat nici un document contabil și nici un decont de TVA pentru lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2002.

După cum am mai arătat, pentru " 2000" SRL au fost formulate un număr de patru cereri de rambursare de TVA.

Prima cerere s-a înregistrat sub nr.19680 din data de 18.10.2002, fiind completată de inculpata și semnată de inculpatul. Prin această cerere s-a solicitat, cu control ulterior, a sumei de 48.884,4372 lei TVA, aferentă pretinsei activități desfășurate de societate în luna septembrie 2002.Cererea a fost însoțită de un decont TVA care cuprindea date nereale, în condițiile în care evidența contabilă a societății nu fusese ținută, iar inculpații nu se aflau în posesia niciunui document justificativ din care să rezulte operațiunile comerciale efectuate și care să fi determinat de TVA.Această primă cerere de rambursare a fost aprobată, suma solicitată fiind virată în contul " 2000" SRL la data de 21.10.2002.

A doua cerere s-a înregistrat la data de 05.11.2002 sub nr.19767, fiind completată și semnată de inculpata și solicitându-se cu titlu de TVA, cu control ulterior, a sumei de 139.262 lei, aferentă lunii octombrie 2002. Și decontul anexat acestei cereri cuprindea date nereale, din cauza acelorași motive, respectiv lipsa unei evidențe contabile și a documentelor justificative. Ca urmare a admiterii cererii în contul societății a fost virată cu titlu de TVA suma solicitată, respectiv 139.262 lei.

La data de 02.12.2002, sub nr.19858, s-a înregistrat cea de-a treia cerere, completată și semnată tot de inculpata, prin care se solicita în aceleași condiții cu titlu de TVA a sumei de 280.500,4109 lei, aferentă lunii noiembrie 2002.Această sumă era prevăzută în decontul anexat cererii, decont care conținea date nereale, întrucât societatea nu desfășurase activitate comercială în luna noiembrie 2002 și prin urmare inculpații nu dețineau nici un fel de documente contabile care să justifice cererea de rambursare.Și această cerere a fost admisă, întreaga sumă solicitată fiind virată în contul " 2000" SRL.

A patra cerere de rambursare TVA cu control ulterior a fost formulată la data de 09.01.2003, fiind înregistrată sub nr.30006 și prin care se solicita sumei de 266.278,2394 lei, aferentă lunii decembrie 2002. Și decontul anexat acestei cereri cuprindea date nereale, întrucât inculpații nu dețineau documente justificative cu privire la activitatea desfășurată de societate. acestei sume a fost aprobată și virată în contul societății " 2000" SRL la data de 14.01.2003.

Cu privire la aceste cereri formulate după apariția Legii nr.345/2002, respectiv de rambursare TVA cu control ulterior, inculpata a declarat că în luna septembrie 2002 fost contactată de numitul care i-a făcut cunoscută apariția noii legi și posibilitatea rambursărilor de TVA cu control ulterior.

Referitor la cererea de rambursare TVA formulată pentru " Trans Cereal" SRL, la data de 21.10.2002, inculpata a recunoscut că nu avea dreptul la sumei solicitate, însă a acceptat să o formuleze la insistențele numitului, care i-a dictat toate datele pentru completarea cererii și a decontului. A mai arătat că deși a conștientizat consecințele formulării unei astfel de cereri, a acceptat propunerea întrucât avea nevoie de bani pentru desfășurarea de activități în cadrul societății.

Și în ceea ce privește cele patru cereri de rambursare TVA formulate pentru " 2000" SRL, în perioada 18.10.2002 - 09.01.2003, inculpata a susținut că le-a completat tot la insistențele numitului, chiar în biroul acestuia. Inculpata a recunoscut că nu avea dreptul la sumelor solicitate prin aceste cereri, întrucât nu deținea documente legale, susținând și de această dată că nu s-a gândit la consecințe.Aceste susțineri ale inculpatei sunt combătute de martorul, care a negat că ar fi sunat-o pe inculpata și ar fi chemat-o în mod special le sediul administrației, neputând explica de ce aceasta a susținut că ar fi sfătuit-o să formuleze cereri de rambursare.Instanța a înlăturat declarația martorului, propus în apărare de inculpați, în condițiile în care fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței nu a făcut nici o referire la telefoanele primite de inculpata de la numitul și la care de vreo trei ori s-a întâmplat să răspundă el. Această afirmație a martorului nu este susținută de nici o probă certă.Nu s-a reținut nici declarația martorei, care a lucrat ca menajeră la inculpați, și care deși a declarat că nu venea în fiecare zi la locuința acestora, în mod surprinzător se nimerea în zilele în care inculpata era căutată la telefon de numitul.

Referitor la inculpatul, aceasta a susținut că nu a avut nici o implicare, nefiind prezent în nici una dintre situații în biroul lui și că ar fi aflat despre aceste cereri după ce au început cercetările.

Aceleași susțineri le-a făcut și inculpatul în declarația dată în fața instanței. Astfel, a arătat că nu cunoaște nimic cu privire la cererea formulată pentru " Trans Cereal" SRL, motivând că nu s-ar mai fi implicat în activitatea acestei societății din luna mai 2002. Și în ceea ce privește cererile de rambursare TVA pentru " 2000" SRL, inculpatul a susținut că nu cunoaște împrejurările în care au fost formulate, deși a arătat că în mod normal inculpata ar fi trebuit să-i facă cunoscut despre aceste cereri, însă nu poate explica ce a determinat-o să nu-i spună nimic.

Considerăm că nu pot fi reținute susținerile inculpatei și apărările inculpatului, în condițiile în care sunt combătute de probele administrate în cursul procesului penal.

Din procesul - verbal încheiat la data de 25.01.2003 și semnat de ambii inculpați, rezultă că din prezentarea documentelor contabile puse la dispoziție de către inculpata și verificarea acestora de specialiști ai instituției fiscale DGFP Car eieșit faptul că " 2000" SRL nu a prezentat acte în măsură să justifice de TVA.

Pe de altă parte, inculpatul a declarat verbal și scris că a solicitat rambursări de TVA în lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2002, dar nu poate prezenta acte justificative.

Și din conținutul notei explicative din data de 25.01.2003, rezultă că inculpatul avea cunoștință de de TVA pentru " 2000" SRL, susținând chiar că TVA - ul încasat s-a realizat din activitățile de prestări de servicii către terți și din cumpărarea unor active și că la data controlului nu a avut posibilitatea să prezinte documentele contabile.

Observăm că aceste susțineri ale inculpatului, din cursul urmării penale intră în contradicție atât cu susținerile sale din faza de cercetare judecătorească, cât și cu susținerile inculpatei, care a afirmat că la formularea celor patru cereri pentru " 2000" SRL nu avea documente legale.Relevante, în acest sens, sunt și cele două procese - verbale încheiate în cursul urmăririi penale de lucrători din cadrul Serviciului Poliției Economico - Financiare.Astfel, din procesul - verbal încheiat la data de 26 ianuarie 2003, rezultă că aceștia împreună cu cei doi inculpați s-au deplasat la punctul de lucru al " 2000" SRL, din localitatea, unde au fost căutate documentele de evidență contabilă ale celor două societăți, nefiind găsit nici un document ce ar reprezenta operațiuni din perioada septembrie - decembrie 2002. Întrucât cei doi inculpați au precizat că este posibil ca documentele să se afle la domiciliul din C, s-a încheiat un al doilea proces - verbal din care rezultă că împreună cu inculpata s-au deplasat la imobilul din C,-, -. D.83, unde în urma verificărilor nu a fost găsit nici un document pentru perioada respectivă.Faptul că inculpații nu se aflau în posesia documentelor justificative rezultă și din declarația martorei care a arătat că inculpata a luat legătura cu ea, întrebând-o dacă poate să-i rezolve evidența contabilă la trei societăți.Nu a mai apucat să rezolve această situație, întrucât inculpata i-a comunicat că avea control la una dintre societăți, ocazie cu care însă a întrebat-o dacă nu ar fi de acord să comunice lucrătorilor de poliție că actele contabile s-ar afla la ea, dar că în acea perioadă nu s-ar afla în localitate, propunere cu care însă martora nu a fost de acord.Martora a relatat că în aceeași zi a fost apelată de poliție, fiind întrebată dacă actele societății " 2000" SRL se află în posesia sa. Deși martora a declarat că inculpata i-a comunicat că are numărul său de telefon de la numitul, a arătat că acesta nu a luat legătura cu ea pentru a-i face cunoscut acest lucru. Apărarea inculpatului că nu a avut cunoștință de aceste cereri este înlăturată și de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.218/28.06.2005, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, din care rezultă că semnăturile de pe cererile de rambursare cu nr.19680/18.10.2002, nr.30006/09.01.2003 și nr.19767/05.11.2002 au fost executate de inculpatul.Totodată, implicarea continuă a ambilor inculpați în ceea ce privește activitatea " 2000" SRL rezultă din procurile speciale date de numitul, asociat unic, care i-a împuternicit pe cei doi, respectiv pe inculpata în funcția de director economic al societății, având atribuții ca în numele lui și pentru el să reprezinte societatea în relațiile cu băncile, putând efectua operațiuni curente de depunere și retragere numerar, în fața organelor fiscale, Trezorerie, organe de control financiar, iar pe inculpatul să desfășoare activități de administrare curentă a societății, să reprezinte societatea în relațiile cu terții, persoane fizice și juridice, în fața Administrației Financiare, Camera de Muncă, Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură C, la Trezorerie, la bancă, putând efectua operațiuni curente de depunere și retragere numerar, semnare contracte comerciale, orice alte operațiuni pentru buna desfășurare a activității societății.O altă probă importantă o reprezintă "înțelegerea" încheiată la data de 31.01.2003, între numitul și inculpații și, potrivit căreia pentru întreaga activitate de producție, economică, financiară și de investiție, desfășurată de " 2000" SRL de la înființare și până la data de 31.01.2003 își asumă răspunderea legală fostul administrator, și actualii manageri, și.Conținutul celor două procuri și al înscrisului intitulat "înțelegere" a fost confirmat de martorul și prin declarația pe care a dat-o în fața instanței și în care a susținut totodată că nu avut nici o implicare în ceea ce privește activitatea " 2000" SRL.

În raport de cele expuse, în opinia instanței ambii inculpați, și, se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii constând în determinarea cu rea - credință a sumelor reprezentând TVA de rambursat, respectiv că au formulat mai multe cereri de rambursare TVA pentru " Trans Cereal SRL și " 2000" SRL, cereri nelegale pe baza cărora au obținut nelegal suma de 1.287.712,9885 lei cu titlu de TVA rambursat, din care 552.787,9010 lei pentru " Trans Cereal" SRL și 734.925,0875 lei pentru " 2000" SRL.

Pentru activitatea desfășurată anterior apariției Legii nr. 345/2002, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, iar după apariția acestei legi s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penalEste real că prima parte a activității infracționale desfășurată de cei doi inculpați a intrat sub incidența codului penal, legea generală, însă cea de-a doua parte a intrat sub incidența Legii 345/2002, care incrimina aceeași activitate.

Se pune problema lămuririi a două aspecte.

În primul rând, este vorba de situația în care, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în vigoare în același timp sunt două legi penale care reglementează aceleași relații de apărare socială, prin interzicerea aceleiași fapte, cu deosebirea că una dintre ele cuprinde o reglementare generală, iar cealaltă cuprinde o reglementare specială. Într-o astfel de situație regula de bază este aceea a aplicării legii penale speciale, pornindu-se de la teza că însăși rațiunea de a fi a legii speciale este aceea de a deroga de la legea generală și că este firesc ca legea specială să se aplice cu prioritate atunci când vine în concurs cu legea generală.

Prin urmare, considerăm că încă din faza de urmărire penală la stabilirea încadrării juridice pentru întreaga activitate infracțională, referitoare la cererile de rambursare trebuia avută în vedere legea specială, respectiv Legea nr.345/2002.

Pe de altă parte, trebuiau avute în vedere și prevederile art.13 Cod penal. Potrivit acestor dispoziții, dacă de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

În cauza de față, legea penală mai favorabilă este Legea nr.345/2002 care prevede limite de pedeapsă mult mai mici decât cele prevăzute de codul penal.

O altă problemă care se ridică este aceea de a stabili legea aplicabilă, în condițiile în care una dintre cele două legi în vigoare la un moment dat a fost abrogată; este vorba de Legea nr.345/2002.

Mai întâi clarificăm că nu trebuie să fie confundată abrogarea unei dispoziții incriminatoare cu dezincriminarea faptei pe care acea dispoziție o prevedea ca infracțiune, cele două noțiuni nefiind echivalente. Abrogarea unei dispoziții de incriminare nu înseamnă întotdeauna și dezincriminare faptei prevăzute de acea dispoziție, fiindcă este posibil ca fapta respectivă să continue să fie incriminată printr-o altă dispoziție cu caracter penal.

Revenind la cauza de față, deși Legea nr.345/2002 a fost abrogată prin art.298 alin.1 pct.8 din Legea nr.571/22.12.2003 - privind codul fiscal, fapta comisă de inculpați continuă să fie incriminată de codul penal - legea generală, dar care în același timp nu este și legea cea mai favorabilă. Astfel, dacă s-ar aplica pentru întreaga activitate infracțională a inculpaților legea generală, respectiv art.215 din codul penal, s-ar încălca principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Ne aflăm în situația în care una dintre legi era în vigoare atât la momentul definitivării activității infracționale, cât și la momentul judecății, iar cea de-a doua lege, care este cea favorabilă, era în vigoare la momentul definitivării activității infracționale, dar nu mai este în vigoare la momentul judecății. Se pune problema care dintre cele două legi se va aplica.Într-o atare situație teoria care a câștigat cei mai mulți aderenți și care s-a impus și în legislație a fost aceea numită a extraactivității legii mai blânde, potrivit căreia, în situații tranzitorii, trebuie să se aplice legea ale cărei dispoziții sunt mai favorabile infractorului.

În raport de cele expuse mai sus, în cauza de față se vor aplica dispozițiile Legii nr.345/2002.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal întrucât aceștia au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, raportat la modalitatea în care au acționat, la scopul urmărit și la urmările produse.

Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.334 Cod procedură penală, se procedează schimbarea încadrării juridice pentru inculpații și din infracțiunile prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.215 alin.1,2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.36 din Legea nr.345/2002cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în ref. la art.13 Cod penal.

Pe cale de consecință, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului este nefondată.

În drept, fapta inculpaților inculpaților și care, în perioada decembrie 2001 - martie 2002 și respectiv perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de administratori ai " Trans Cereal SRL" și " 2000" SRL au determinat cu rea - credință de sume reprezentând TVA, obținând pe această cale ilicită suma de 1.287.712,9885 lei (552.787,9010 lei pentru " Trans Cereal" SRL și 734.925,0875 lei pentru " 2000" SRL) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.

În sarcina acelorași inculpați s-a mai reținut săvârșirea și a altor două infracțiuni, respectiv cele prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal prin aceea că în vederea obținerii pentru cele două societăți a rambursărilor de TVA au completat cu date nereale cererile formulate, deconturile de TVA anexate și certificatul de plătitor de TVA nr.17906/29.11.2001, emis pentru " 2000" SRL și au uzat de aceste înscrisuri false în scopul obținerii în mod necuvenit a unor sume de bani de la bugetul statului.Existența acestor infracțiuni este dovedită de probele administrate în cursul procesului penal: în primul rând, C de-al doilea raport de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că atât cererile formulate, cât și deconturile de TVA anexate cuprindeau date nereale cu privire la activitatea desfășurată de cele două societăți, " Trans Cereal" SRL și " 2000" SRL.Caracterul fals al acestor înscrisuri decurge și din faptul că sumele rambursate cu titlu de TVA, cu foarte mici excepții, au fost nelegale. Împrejurarea că acele înscrisuri conțineau date nereale este dovedită și răspunsurile date în notele explicative de inculpații și, care au precizat că nu sunt în măsură să prezinte documente justificative pentru solicitate. De asemenea, din adresa nr.3777/03.03.2003, a DGFP C și din copia adresei reale înregistrată sub nr.17906/29.11.2001, eliberată de DGFP C către " 2000" SRL rezultă că certificatul nr.17906/29.11.2000, emis de DGFP C către " 2000" SRL prin care era încunoștințată că a fost luată în evidență ca plătitor de TVA începând cu data de 01.12.2000 și prezentat de inculpata organelor de control fiscal era fals.Din cuprinsul acelorași adrese, rezultă că " 2000" SRL a devenit plătitor de TVA un an mai târziu, respectiv la data de 01.12.2001, în condițiile în care la data de 01.12.2000 societatea respectivă nici nu era înființată, fiind înregistrată ca persoană juridică în evidențele Oficiului Registrului Comerțului C la data de 14.11.2001 aspect rezultat din adresa nr.80787/27.01.2003 emisă de Oficiului Registrului Comerțului

Referitor la vinovăția celor doi inculpați, din întregul material probator administrat rezultă numai vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de "fals".Se are în vedere, în primul rând, constatarea tehnico - științifică grafoscopică cu nr.35293/05.03.2003, din care rezultă că scrisul olograf care completează rubricile cererilor de rambursare TVA și deconturile TVA, emise de SC Trans Cereal SRL și SC 2000 SRL, în perioada septembrie - decembrie 2002, fost executat de inculpata.De altfel, aceasta a recunoscut că a completat cererile de rambursare, susținând însă că deconturile ar fi fost completate de contabila sa, respectiv martora, susținere care este însă combătută de constatarea tehnico - științifică grafoscopică.Referitor la cererile formulate după apariția Legii 345/2002, inculpata a recunoscut că nu avea dreptul la rambursări de TVA, a completat cererile respective și deconturile anexate, cu toate că nu se afla în posesia documentelor justificative, afirmație din care nu poate rezulta decât caracterul fals al mențiunilor din cuprinsul acelor înscrisuri.Rezultă cu certitudine și săvârșirea infracțiunii de "uz de fals", în condițiile în care inculpata a fost cea care a depus cererile și deconturile falsificate la organele fiscale scopul fiind acela de a obține rambursări de TVA nelegale. Împrejurarea că numai inculpata s-a prezentat la organele fiscale pentru depunerea actelor rezultă atât din declarațiile acesteia, cât și din declarațiile martorilor audiați, care au arătat că numai pe aceasta au văzut-o la organele fiscale.Astfel, inculpata a declarat că de fiecare dată dosarul era depus de inculpata și tot cu ea discuta, chiar dacă o dată sau de două ori a precizat că l-ar fi văzut și pe inculpatul, cu care însă nu a purtat nici o discuție.Tot inculpata a fost cea care s-a folosit și de certificatul de plătitor de TVA falsificat, în sensul că l-a prezentat organelor de control fiscal.Din probele administrate, respectiv declarații de martori, rezultă că, deși a fost prezent de vreo două ori, cea care discuta cu inspectorii și le punea la dispoziție documentele era inculpata.Prin urmare, din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni, de "fals material în înscrisuri oficiale" și "uz de fals", ambele în formă continuată.

Pe cale de consecință, în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedura penala rap. la art.10 lit."c" Cod procedura penala, se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "fals material în înscrisuri oficiale" și "uz de fals" prev. de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În privința inculpatei, sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective. Înscrisurile falsificate de inculpată sunt prin natura lor înscrisuri oficiale, atât cererile de rambursare, cât și deconturile TVA, precum și certificatul de plătitor de TVA fiind formulate tipizate emise de Ministerul Finanțelor.Sub aspectul laturii subiective din probe rezultă că inculpata a acționat cu intenție directă.

În drept, faptele inculpatei care, în scopul obținerii unor sume de bani din rambursări ilegale de TVA, în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale a completat cu date nereale cererile de rambursare și deconturile TVA anexate, precum și certificatul de plătitor TVA al " 2000" SRL, înscrisuri pe care în mod repetat le-a folosit în scopul precizat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "fals material în înscrisuri oficiale" și "uz de fals", prev. de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

O altă infracțiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a insculpaților și este cea prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În actul de inculpare se reține că pentru a se stabili modul în care cei doi inculpați au folosit sumele de bani obținute din de TVA s-au efectuat verificări, rezultând că suma de 350.000 lei i-ar fi fost dată numitului, conform susținerii inculpatei, suma de 201.094,9458 lei a fost folosită pentru achitarea ratelor de leasing către " Agro" SRL B, iar suma de 812.562,6728 lei ar fi fost folosită de cei doi inculpați în interes personal, neexistând documente legale care să justifice efectuarea de plăți către eventuali parteneri contractuali ori creditori. Cu privire la această situație inculpata a declarat că suma de 350.000 lei i-ar fi dat-o numitului, suma de 225.938,9499 lei a folosit-o pentru achitarea unui contract de leasing, iar suma de 400.000 lei a dat-o cu împrumut unei persoane apropiate.Considerându-se că inculpații au folosit banii contrar intereselor celor două societăți comerciale s-a dispus trimiterea în judecată a acestora pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.Celor două societăți comerciale " Trans Cereal" SRL și " 2000" SRL le este aplicabil regimul juridic al societăților comerciale, prevăzut de Legea nr.31/1990.Art.155 din Titlul III, capitolul IV, secțiunea a III-a - referitoare la administrația societății pe acțiuni, prevede că acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari și directorilor aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art.112. Adunarea desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.Prin urmare, potrivit acestor dispoziții legale, pentru exercitarea acțiunii penale este necesară plângerea penală prealabilă din partea adunării generale a societății pe acțiuni.Această plângere penală prealabilă este necesară și în cazul societăților cu răspundere limitată, dispozițiile prezentate mai sus găsindu-și corespondent și în dispozițiile art.194 alin.1 lit."c" din aceeași lege, care prevăd că adunarea asociaților are ca obligație principală să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată să o exercite.În practică s-a considerat că aceste dispoziții legale trebuie considerate ca un mod derogatoriu de sesizare a instanței, inclusiv a celei penale, atunci când fapta este săvârșită de vreunul dintre subiecții la care se referă art.194 alin.1 lit."c" din Legea nr.31/1990. cuprinsă în aceste dispoziții este expresia dreptului exclusiv al societăților comerciale private de a hotărî, prin organele sale, dacă i-au fost prejudiciate, cu rea-credință, interesele, patrimoniul sau creditul și dacă este necesar să solicite intervenția organelor judiciare pentru sancționarea administratorilor sau cenzorilor.Același punct de vedere a fost exprimat și prin decizia penală nr.3566/22.09.2000 a Curții Supreme de Justiție - secția penală.

Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.11 pct.2 lit."b" Cod procedura penala rap. la art.10 lit."f" Cod procedura penala în ref. la art.194 alin.1 lit."c" din Legea nr.31/1990, se încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților și pentru infracțiunea prev de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Prin același rechizitoriu, au mai fost trimiși în judecată și inculpații, și, primii doi pentru infracțiunea prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal și ultima pentru infracțiunea prev. de art.249 alin.1 Cod penal.

Cu privire la aceste învinuiri inculpații au negat că s-ar face vinovați de comiterea infracțiunilor.

În sarcina inculpatei s-a reținut că, referitor la cererea de rambursare nr.19685 din data de 21.10.2002, a inserat date nereale în anexa 3, în sensul că a făcut mențiunea că pentru " Trans Cereal" SRL au fost depuse deconturi de TVA în ultimele 12 luni, deși s-a menționat că la inspecția de audit s-a stabilit că nu figurau înregistrate deconturile aferente lunilor martie, aprilie și august 2002, iar deconturile aferente lunilor mai, iunie și iulie 2002, deși figurau ca fiind depuse în baza de date nu au putut fi puse la dispoziția echipei de inspecție decât sub formă de duplicat, iar deconturile aferente lunilor octombrie 2001 și februarie 2002 purtau numere de înregistrare diferite față de cele înscrise în registrele organului fiscal.Având în vedere aceste nereguli referitoare la deconturile de TVA s-a arătat că nu s-a reținut în fișa de risc o sancțiune de 40 de puncte.O altă mențiune care se reține că a fost inserată în anexa 3 de către inculpata este cea referitoare la faptul că societatea nu avea debite la stat, nefiind acordate astfel încă 10 puncte penalizare.Se mai arată că inculpata a omis să treacă în anexa 3 mențiunea că societatea fusese sancționată contravențional în ultimii doi ani, în baza Legii nr.87/1994, nefiind acordate încă 30 de puncte penalizare.Cu privire la această învinuire, inculpata a susținut referitor la cererea de rambursare din data de 21.10.2002, că fuseseră depuse deconturile TVA, neputând explica de ce acestea nu figurau în baza de date. De asemenea, a arătat că nu avea atribuții să verifice dacă societatea avea datorii față de stat, iar în ceea ce privește situația sancțiunilor contravenționale aplicate aceasta se lua din fișa de plătitor, făcând precizarea că la stabilirea punctajului se ținea cont de sancțiunile aplicate în baza legii evaziunii fiscale. Inculpata a mai arătat că societatea nu avea datorii, în cauză fiind vorba de un impozit pe profit care fusese raportat de două ori, iar majorările de întârziere nu figurează în baza de date.

Tot cu privire la această cerere, s-a reținut că și inculpata și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, întrucât a avizat virarea întregii sume solicitate de inculpați, deși din fișa sintetică de plătitor editată de -C la data de 21.10.2002, rezulta că agentul economic figura cu TVA de rambursat într-un cuantum inferior.Fiind audiată, în faza de cercetare judecătorească, aceasta a declarat că printre atribuțiile sale de serviciu era și aceea de întocmire a fișei de risc pe baza anexelor 2 și 3, neavând obligația de a verifica date din cuprinsul acestor anexe. Totodată, a mai arătat că fișa sintetică de plătitor nu ajungea la ea și prin urmare nu avea obligația să o verifice. În continuare, întocmea un referat pe un formular tipizat în care trecea punctajul acumulat, suma solicitată de rambursat și în raport de celelalte date suma efectivă de rambursat, referat întocmit pe baza vizelor primite de la serviciul gestionare, bilanțuri și serviciul colectare. În cazul în care societatea nu figura cu datorii la stat, martora a precizat că trecea pe referat suma solicitată.

În ceea ce privește această situație în prima expertiză efectuată în cursul cercetării judecătorești se arată că restanțele de plată înregistrate în evidența fiscală și care reprezintă impozit pe profit, majorări, amendă au fost compensate în baza proceselor verbale întocmite de către Direcția Control Fiscal C și a notelor de compensare întocmite de către Administrația Finanțelor Publice C - NC nr.125/30.01.2002 și NC nr.534/20.04.2002, condiții în care se reține că nu se justifică penalizarea cu 10 puncte pentru restanțe și respectiv 30 de puncte pentru sancțiuni.

Prin urmare, se arată că la punctajul stabilit inițial în fișa de risc, de 65 puncte pot fi adăugate doar 40 de puncte penalizare pentru eventuala lipsă a deconturilor, ajungându-se la un punctaj de 105 puncte care se încadrează în prevederile legii.

Prin aceeași expertiză, s-a mai reținut că diferența dintre suma de 278.732,5311 lei reprezentând TVA de rambursat solicitată și suma de 223.289,9390 lei, adică 55.442,5921 lei nu reprezintă TVA rambursat în plus întrucât soldul fișei de plătitor nu era real.

Aceleași concluzii s-au reținut și în cuprinsul celei de-a doua expertize efectuate în faza de cercetare judecătorească, în sensul că punctajul penalizator stabilit prin anexa 3 și conform prevederilor art.63 și art.64 din HG nr.598/2002 este de 105 puncte, organele fiscale, respectiv Administrația Finanțelor Publice C respectând prevederile legale.

Tot în sarcina inculpatei s-a mai reținut că nu a verificat în mod corespunzător datele existente în evidențele C, cu privire la " 2000" SRL, completând anexa 3 cu mențiuni nereale și în ceea ce privește cererea de rambursare nr.19680/18.10.2002.Se arată că s-a menționat în anexa 3 că fuseseră depuse deconturi de TVA aferente ultimelor 12 luni anterioare, deși inspecția de audit a stabilit că din arhiva organului fiscal lipseau cinci deconturi, aferente lunilor martie, mai, iunie, iulie și august 2002, împrejurare care dacă ar fi fost inserată în anexă ar fi dus la acordarea unei penalizări de 40 de puncte în fișa de risc.O altă mențiune a fost că societatea nu ar fi efectuat plăți cu întârziere și că nu are restanțe la plată ce pot fi compensate, deși din fișa sintetică a societății, aflată în evidențele C rezulta că aceasta datora la buget suma de 11.565,7895 lei reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor, precum și majorări de întârziere, ceea ce ar fi determinat o penalizare de încă 10 puncte.Prin urmare, se arată că din cauza acestor nereguli, s-au acordat în fișa de risc 125 de puncte, în loc de 175 de puncte.Inculpata a declarat că nu este reală susținerea că nu au fost depuse un număr de cinci deconturi, arătând că acestea fuseseră cusute din greșeală la un alt dosar. În ceea ce privește datoriile la stat, inculpata a arătat că acestea, deși figurau în baza de date, nu fuseseră trecute în fișa de plătitor pe baza căreia întocmea anexa 3.

Potrivit primei expertize, în urma verificărilor efectuate, agentul economic nu trebuie penalizat cu cele 40 de puncte, întrucât deconturile TVA au fost regăsite în evidența organului fiscal sub nr.-/25.02.2002, nr.-/25.03.2002, nr. -/24.04.2002 și nr. -/24.05.2002 și, deci, prin adăugarea doar a celor 10 puncte, totalul ar fi trebuit să fie de 135 de puncte, care se încadrează în prevederile legale.

Și prin cea de-a doua expertiză se arată că din verificarea efectuată de către experți și în baza adresei înaintate la Administrația Finanțelor Publice, a rezultat că deconturile de TVA înregistrate sub nr. nr.-/25.02.2002, nr.-/25.03.2002, nr. -/24.04.2002 și nr. -/24.05.2002 sunt în evidența organului fiscal, astfel că societatea nu putea fi penalizată cu 40 de puncte pentru lipsa deconturilor.

În concluzie punctajul penalizator stabilit pentru anexa 3 este tot de 135 de puncte, conform prevederilor art.63 și art.64 din HG nr.598/2002, organele fiscale respectând astfel prevederile legale.

Și cu privire la cererea nr.19767/05.11.2002, s-a reținut că inculpata și-a încălcat atribuțiile de serviciu, în sensul că i-a recomandat numitului, inspector, să completeze anexa 3 după modelul celei completate de ea în luna anterioară, asigurându-l că datele inserate în anexa indicată drept model sunt reale, împrejurare în care s-a considerat că în fișa de risc au fost trecute în mod necorespunzător 90 de puncte, în loc de 140 de puncte.Referitor la această cerere inculpata a arătat că anexa 3 fost completată de numitul pe baza datelor din anexa anterioară, deși avea obligația să facă anterior o verificare, acesta motivând că a procedat astfel întrucât anexa anterioară fusese semnată de inculpată, în calitate de birou. Inculpata a negat că numitul ar fi procedat astfel la recomandarea sa.

Atât în prima, cât și în cea de-a doua expertiză se arată că, întrucât deconturile au fost găsite în evidența organului fiscal, sub numerele arătate mai sus, agentul economic nu trebuie penalizat decât cu 10 puncte, nu și cu cele 40 de puncte pentru lipsa deconturilor, totalul punctelor din fișa de risc fiind astfel de 100 de puncte, conform prevederilor legale care au fost respectate de organele fiscale.

Referitor la cererea de rambursare TVA nr.19858/02.12.2002, se reține că și de această dată în fișa de risc a fost acordat un punctaj necorespunzător de 105 puncte, în loc de 155 de puncte, tot datorită inculpatei întrucât la indicațiile și recomandările acesteia numitul a inserat aceleași mențiuni eronate în anexa 3, în sensul că fuseseră depuse deconturile, că nu se efectuaseră plăți cu întârziere, neexistând datorii la bugetul de stat.Cu privire la această cerere, inculpata a declarat că numitul a asigurat-o că a făcut verificări, astfel că a semnat anexa 3.

Tot cu privire la această cerere, se reține că și inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu. Se arată că în ziua de 04.12.2002 i-a ținut locul numitului, în baza dispoziției interne nr.31/03.09.2001, preluându-i și îndatoririle de serviciu, printre care și aceea de a coordona activitatea de compensări, restituiri, rambursări de TVA. Avea obligația de a primi cererile agenților economici pentru rambursare TVA, de a le trimite spre verificare la C, apoi în baza dosarelor întocmite de C, urma să procedeze la vizarea referatelor de rambursare, restituire, compensare și a notelor privind, restituirile, compensările și să le înainteze spre aprobare conducerii unității.Astfel, se reține că acesta neverificând documentele care au stat la baza aprobării cererii de rambursare TVA se face vinovat de încălcarea din culpă a atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât, semnând referatul de aprobare a rambursării, a certificat implicit caracterul real și justificat al acestei operațiuni și a contribuit la virarea necuvenită a TVA -ului în contul " 2000" SRL.Cu privire la această învinuire, inculpatul a declarat că avea obligația să verifice existența înscrisurilor solicitate potrivit legii, nu și obligația de a verifica realitatea datelor din cuprinsul acestor înscrisuri și în anexe. De asemenea, a arătat că nu avea obligația de a verifica modul în care serviciile își îndeplineau atribuțiile în ceea ce privește furnizarea datelor.Față de aceste precizări, inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat și consideră că a respectat dispozițiile legale în momentul semnării cererii de rambursare.

Și în cazul acestei cereri, cele două expertize efectuate în cursul cercetării judecătorești, au concluzionat că organele fiscale au respectat prevederile HG nr.598/2002, stabilindu-se că punctajul din fișa de risc este de 115 puncte, fiind reținute doar cele 10 puncte penalizatoare, nu și cele 40 de puncte, întrucât, așa cum s-a mai arătat deconturile erau înregistrate în evidența organelor fiscale.

Și în privința ultimei cereri cu nr.30006/09.01.2003, se reține că inculpata și-a încălcat atribuțiile de serviciu, respectiv că și de această dată numitul a întocmit anexa 3 cu date nereale la indicațiile sale, motiv pentru care în loc ca fișa de risc să cuprindă 160 de puncte, a cuprins 110 puncte.

Și cu privire la această cerere, concluziile celor două expertize sunt identice, în sensul că și de această dată organele fiscale au respectat prevederile legale, reținându-se că punctajul fișei de risc este de 120 de puncte, întrucât nu pot fi reținute cele 40 de puncte, pentru aceleași considerente.

Referitor la cu control ulterior trebuie făcute și următoarele precizări, în ceea ce privește cerințele care erau prevăzute de Legea nr.345/2002. se făceau în baza fișei de analiză de risc stabilită în anexa nr.3 din HG nr.598/2002, întocmită de organele fiscale în baza informațiilor din evidența fiscală, respectiv a Administrației Finanțelor Publice

în baza Legii nr.345/2002 avea loc cu verificarea ulterioară efectuată de organele de control fiscal în termen de maximum 1 an de la data rambursării efective.

Persoanele impozabile aveau obligația să depună la organul fiscal teritorial decontul de taxă pe valoare adăugată, din care rezulta suma de rambursat și cererea de rambursare, pe care se bifa caseta " rambursare cu control ulterior."

Cererile de rambursare se depuneau în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv însoțite de deconturile TVA, semnate de conducerea contribuabililor, personal sau de reprezentanții săi legali, precum și de cererea de compensare, după caz.

În afara acestor documente s-a mai prevăzut, suplimentar, depunerea și a următoarelor acte: o declarație pe proprie răspundere, copie după actele de identificare ale administratorului sau asociatului societății, copie după actele societății, certificat de înmatriculare, codul fiscal și actele constitutive ale societății.

Documentația necesară în vederea verificării rambursărilor de TVA cu control ulterior nu se depunea la organele fiscale teritoriale. Această documentație trebuia să se afle la sediul persoanei impozabile care solicita taxei pe valoare adăugată și care trebuia, în mod obligatoriu, pusă la dispoziția organelor de control fiscal.

Având în vedere concluziile celor două expertize contabile, efectuate în cursul cercetării judecătorești, precum și prevederile Legii nr.345/2002, referitoare la cerințele stabilite în cazul rambursărilor cu control ulterior, în sarcina celor trei inculpați, și, nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. de art.249 alin.1 Cod penal pentru prima inculpată și prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal pentru ceilalți doi;în opinia instanței nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni reținute în sarcina celor trei inculpați.

Deși prin de TVA dispuse în baza celor cinci cereri de rambursare cu control ulterior, s-a cauzat un prejudiciu în dauna statului, cei trei inculpați prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu nu au avut nici o contribuție la producerea acestuia.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de "neglijență în serviciu" constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, iar sub aspectul laturii subiective presupune vinovăția făptuitorului sub forma culpei, care poate fi simplă sau cu previziune.

Raportat la atribuțiile pe care le avea fiecare dintre cei trei inculpați și pe baza informațiilor din evidența fiscală, aceștia și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile ce le reveneau în analiza cererilor de rambursare cu control ulterior. Ceea ce trebuie reținut este faptul că documentația necesară pentru verificarea rambursărilor TVA nu se depunea la organele fiscale, ci se afla la sediul persoanei impozabile, și trebuia verificată în termen de C mult 1 an de la data rambursării efective. Prin urmare cererile erau avizate doar pe baza datelor din evidența fiscală.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația martorului, au existat situații când din motive tehnice, atunci când se primeau documentele de la agenții economici să nu se poată efectua înregistrarea datelor în baza de date existând întârzieri, după cum exista posibilitatea, ca tot din motive tehnice, informațiile din baza de date să se piardă.

Totodată, concluziile celor două expertize sunt în sensul că organele fiscale au respectat prevederile legale în ceea ce privește analiza cererilor de rambursare cu control ulterior.

Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedura penala rap. la art.10 lit."d" Cod procedura penala, se impune achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. de art.249 alin.1 și 2 Cod penal și pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. de art.249 alin.1 Cod penal.

Acțiunea civilă

Încă din faza de urmărire penală, prin adresele nr.3593/13.03.2003, reprezentanții DGFP C au precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma totală de 1.654.140,4037 lei, din care 1.352.797,8980 lei reprezentând TVA rambursat nelegal - 278.732,5311 lei către SC Trans Cereal SRL C la 21.10.2002, 339.140,2794 lei către SC Trans Cereal SRL C în perioada decembrie 2001 - martie 2002 și 734.925,0875 lei către SC 2000 SRL C în perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003 și suma de 113.578,8401 lei reprezentând cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat și de la plata cărora s-a sustras SC Trans Cereal SRL C în perioada martie 1999 - august 2002, iar diferența reprezentând majorări de întârziere și penalități, calculate conform OG nr.26/2001.

Prin concluziile raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale a fost stabilit un cuantum mai mare al majorărilor de întârziere și al penalităților, astfel că s-a determinat un prejudiciu total de 1.894.819,7237 lei, care însă nu a fost însușit de reprezentanții părții civile.

Prin cea de-a doua expertiză efectuată în faza de cercetare judecătorească s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 1.748.319,7236 lei.

La termenul din data de 15.11.2005, s-au depus la dosar precizări din partea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care s-a precizat cuantumul pretențiilor, respectiv suma de 1.432.068,4088 lei plus obligațiile fiscale în conformitate cu:

- Art.13 din OG nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare, majorări și penalități de întârziere, de la data când obligația a devenit scadentă și până la data de 31.12.2002;

- Art.12 din OG nr.61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, dobânzi și penalități de întârziere de la data de 01.01.2003 și până la data de 31.12.2003;

- Art.114 Cod. Procedură Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, dobânzile și penalitățile de întârziere de la data de 01.01.2004 și până la executarea integrală a plății.

Pe baza probelor existente la dosar și a calculelor efectuate, în opinia instanței de fond s-a creat bugetului de stat un prejudiciu total de 1.401.291,8286 lei, din care: suma de 274.055,3699 lei reprezentând TVA rambursat nelegal către " Trans Cereal" SRL C în perioada decembrie 2001 - martie 2002; suma de 278.732,5311 lei reprezentând TVA rambursat nelegal către " Trans Cereal" SRL C la data de 21.10.2002; suma de 734.925,0875 lei reprezentând TVA rambursat nelegal către " 2000" SRL și suma de 113.578,8401 lei datorată la bugetul de stat de către " Trans Cereal" SRL C ca urmare a nerespectării obligațiilor fiscale.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art.14 Cod procedură penală comb. cu art.998 cod civil în solidar, inculpații și, suporta, în solidar și cu partea responsabilă civilmente "Trans Cereal" SRL - prin lichidator "" SRL C plata sumei de 666.366,7411 lei cu titlu de despăgubiri civile către parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP C la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere conform art.13 din OG nr.11/1996, art.12 din OG nr.61/2002 și art.114 Cod. procedură fiscală.

Referitor la partea responsabilă civilmente " 2000" SRL, prin nota depusă la dosar, la data de 26 septembrie 2006, numita -, în calitate de lichidator judiciar, desemnat în dosarul nr.3144/COM/2004 al Tribunalului Constanța, a făcut cunoscut instanței că la data de 18.04.2005 a fost depus Raportul final, iar prin sentința nr.1379/COM/ pronunțată la data de 09.05.2005 în temeiul art.130 din legea nr.64/1995, s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, precum și radierea societății " 2000" SRL din registrul comerțului al Oficiului Registrului Comerțului

Potrivit legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin radiere societatea nu mai are personalitate juridică și nu mai poate sta ca parte într-un dosar penal.

Prin urmare, în raport de cele expuse mai sus " 2000" SRL nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente prin lichidator.

Față de această situație, în baza art.14 Cod procedură penală comb. cu art.998 Cod civil în solidar, inculpații și, suportă plata sumei de 734.925,0875 lei cu titlu de despăgubiri civile către parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP C la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere conform art.13 din OG nr.11/1996, art.12 din OG nr.61/2002 și art.114 Cod procedură fiscală.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpații și, respectiv inculpata .

Apelul Parchetului a vizat următoarele:

1. greșita achitare în temeiul dispozițiilor art.10 lit."b" Cod procedură penală a inculpaților și pentru infracțiunea prevăzută de art.16 din Legea nr.87/1994 care se referă la nedeclararea sediilor a două societăți comerciale, această activitate constituind în opinia Tribunalului Constanțao contravenție prevăzută de art.17 lit.i din Legea nr.87/1994.

2. greșita achitare a inculpaților și, în temeiul art.10 lit."d" Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută art.9 din Legea nr.87/1994, respectiv refuzul prezentării organului de control a unor documente contabile.

3. greșita achitare a inculpatului în temeiul art.10 lit."c" Cod procedură penală, pentru infracțiunile de "fals material" și "uz de fals".

4. nelegala încetare a procesului penal față de cei doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, motivarea instanței de fond fiind în sensul că pentru această infracțiune lipsește plângerea prealabilă. Textul de lege, însă nu prevede în mod obligatoriu ca sesizarea pentru o asemenea infracțiune, să se facă la plângerea prealabilă.

5. greșita schimbare a încadrării juridice din "înșelăciune cu consecințe deosebite" și art.36 din Legea nr.345/2002, într-o singură infracțiune cea prevăzută de art.36 din Legea nr.345/2002 în forma continuată prevăzută de art.41 alin.2 cod penal.

6. greșita schimbare a încadrării juridice din art.13 din Legea nr.87/1994 - neplata unor taxe către stat și art.40 din Legea nr.82/1991 în art.13 din Legea nr.87/1994.

7. greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați și, instanța de fond aplicând inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar inculpatului 2 ani și 6 luni închisoare, impunându-se aplicarea unor pedepse mai mari cu executare în regim de detenție.

8. încălcarea prevederilor art.83 Cod penal, în sensul că nu s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei printr-o sentință a Judecătoriei Babadag pronunțată la 30 ianuarie 2001. Hotărârea a rămas definitivă la 30 octombrie 2001, iar faptele din pretinsa cauza fiind săvârșite în termenul de încercare, instanța era obligată să se pronunțe conform art.83 cod penal, în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate.

9. greșita aplicare a pedepsei complementare prevăzute de art.64 lit."e" Cod penal față de natura infracțiunilor săvârșite.

10. greșita achitare a inculpaților, și, pentru "neglijență în serviciu".

Apelanții inculpați și au înțeles să formuleze concluzii numai în legătură cu motivul 9 de apel formulat de Parchet și referitor la individualizarea pedepselor atât sub aspectul cuantumului cât și asupra modalității de executare a acestora.

Apelanta inculpată a solicitat admiterea apelului pentru schimbarea temeiului achitării din art.10 lit."d" Cod procedură penală în art.10 lit."a" Cod procedură penală deoarece fapta nu există, iar în subsidiar în art.10 lit."c" Cod procedură penală, nesăvârșind fapta.

Criticile formulate de către procuror și de către inculpații și sunt, în parte, întemeiate pentru considerentele expuse în continuare.

Pe baza probelor administrate și mai sus evidențiate, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt.

Sub aspectul încadrărilor juridice, al vinovăției inculpaților și pentru unele fapte penale, hotărârea apelată este criticabilă după cum urmează.

Astfel, fapta celor doi inculpați și de a nu pune la dispoziția organelor de control fiscal, fără vreo argumentație plauzibilă, a documentelor justificative și a actelor de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal;întradevăr, o parte din documente nu au fost întocmite și, ca atare, nu puteau fi prezentate, dar, potrivit declarației martorei, au fost întocmite acte contabile (chiar dacă cu întârziere) pe care au refuzat să le prezinte, neavând relevanță împrejurarea că nu erau întocmite la zi.

Apoi, cu privire la activitatea de falsificare a unor documente, probele au demonstrat și inculpații și nu au contestat conținutul eronat al certificatului fiscal nr.17906/29.11.2001depus pentru dovedirea calității de plătitor TVA a " 2000" SRL, al cererilor de rambursare TVA cu deconturile aferente, fiind întocmite, respectiv prezentate fie de inculpata (certificatului fiscal, cereri de rambursare și deconturi TVA), fie de inculpatul (cereri de rambursare și deconturi TVA) conform constatării tehnico - științifice grafoscopice cu nr.35293/05.03.2003, declarațiile inculpatei (care a declarat că o dată sau de două ori a precizat că l-a văzut și pe inculpatul );împrejurarea că inculpatul a însoțit-o uneori pe inculpata, iar aceasta ar fi înmânat documentele și ar fi discutat cu inspectorii fiscali nu înlătură C puțin participația morală, hotărârea de solicitare a rambursării TVA fiind luată de ambii inculpați care și cunoșteau actele cele depun, ambii ocupându-se de activitatea comercială a societăților solicitante și însusindu-și împreună banii obținuți în mod ilegal cu titlu de "rambursare TVA".Dar, activitatea celor doi inculpați nu se circumscriere numai infracțiunilor prev. de art.288 cod penal și art.291 cod penal deoarece doar o parte dintre documente fac parte din categoria înscrisurilor oficiale prev. de art.150 cod penal;dacă certificatul fiscal emană de la o unitate din cele la care se referă art.145 cod penal constituind înscris oficial, cererile de rambursare, deconturile anexate sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată și nu oficiale, nefiind emise de vreo unitate din cele prev. de art.145 cod penal.Ca atare, activitatea de falsificare și folosire a certificatului fiscal nr.17906/29.11.2001 atrage răspunderea penală a inculpatei pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 cod penal și uz de fals prev. de art.291 cod penal, iar activitatea inculpaților și de falsificare, utilizare a celorlalte acte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod pen. impunandu-se schimbarea încadrărilor juridice conform art.334 cod proc. pen. din cele reținute de instanța de fond.

Prin urmare, pentru considerentele învederate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, de inculpații și sunt fondate și, în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, vor fi admise, se va desființa sentința apelată, vor fi condamnați cei doi inculpați pentru infracțiunea prev. de art.9 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, conform art.334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru inculpata în infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal (faptele de falsificare și de folosire a certificatului fiscal), art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (faptele referitoare la cererile de rambursare și deconturi TVA), respectiv din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru inculpatul în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și se va proceda la condamnarea lor pentru aceste infracțiuni.

La stabilirea și aplicarea pedepselor pentru infracțiunile pentru care s-a stabilit vinovăția inculpaților și prin prezenta hotărâre, se ține seama de criteriile prev. de art.72 Cod penal, printre care pericolul social sporit al infracțiunilor săvârșite rezultat din multitudinea actelor materiale în realizarea aceleeași infracțiuni, precum și a unor infracțiuni distincte, scopul urmărit, valoarea mare a prejudiciului cauzat (cu sprijinul acestor infracțiuni mijloc) și lipsa vreunui demers pentru acoperirea acestuia;desigur, la determinarea cuantumului pedepselor, se are în vedere contribuția specifică fiecărui inculpat, inculpata având o participare plenară în timp ce inculpatul s-a rezumat mai mult la o participare morală.

Având în vedere că aceste infracțiuni au fost comise mai înainte ca inculpații să fi fost condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele precum și față de cele reținute de instanța de fond, în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 lit."a" Cod pen. privind concursul de infracțiuni.

Prin urmare, conform art.34 lit."b" Cod pen. se vor contopi pedepsele și se va aplica inculpaților și pedeapsa cea mai grea.

În legătură cu motivul de apel referitor la aplicarea art.83 cod penal pentru pedepsele aplicate inculpatei, în primul rând, trebuie observat că aceasta a fost condamnată inițial, prin sentința penală nr.19/2001 a Judecătoriei Babadag (definitivă la 30.10.2001 prin decizia penală a Curții de Apel nr.642/2001) la pedepsa de 6 luni închisoare și, fiind judecată ulterior, prin sentința penală nr.790/2003 a Judecătoriei Constanța (definitivă la 14.09.2005 prin decizia penală a Curții de Apel nr.539/2005) la pedeapsa de 1 an închisoare, ambele cu aplicarea art.81 cod penal, pentru fapte săvârșite în anii 1998, 2000 și ca atare concurente conform art.33 lit."a" cod penal. În aceste condiții, se va proceda mai întâi la anularea suspendării potrivit art.85 cod penal pentru pedepsele aplicate prin cele 2 hotărâri și nu la revocarea suspendării conform art.83 cod penal pentru pedepsa de 6 luni închisoare, apoi, în baza art.36 alin.1 cu referire la art.33 lit."a" Cod penal, și art.34 lit."b" Cod penal, se vor contopi în pedeapsa cea mai grea, nefiind culpa inculpatei pentru neaplicarea acestor prevederi cu ocazia celui de-al doilea proces;iar, pedeapsa stabilită, în baza art.33 lit."a" Cod penal și art.34 lit."b" Cod penal, se va contopi cu pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru că inculpata a săvârșit faptele deduse judecății mai înainte de a fi condamnată prin hotărârea judecătorească definitivă- sentința penală nr.1939/2001 a Judecătoriei Constanța.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, circumstanțele personale acestuia-fără antecedente penale sau alte abateri, conduită bună anterior și ulterior comiterii infracțiunilor deduse judecății, participația mai redusă la activitatea infracțională, creează convingerea că reeducarea sa se poate realiza prin neexecutarea pedepsei, prin supravegherea sa temporară de către autorități în condițiile suspendării sub supraveghere în baza art.86³cod penal cu consecința revocării acesteia în cazul nerespectării măsurilor obligatorii pe durata termenului de încercare.

Referitor la pedepsele accesorii, cum aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art.64 lit."e" cod penal (dreptul de a fi tutore sau curator) nu a fost motivată, iar actele dosarului nu o justifică, se impune înlăturarea acesteia.

Celelalte motive de apel formulate de procuror sunt neîntemeiate:

1.- motivul referitor la "schimbare a încadrării juridice din "înșelăciune cu consecințe deosebite" și art.36 din Legea nr.345/2002, într-o singură infracțiune cea prevăzută de art.36 din Legea nr.345/2002 în forma continuată prevăzută de art.41 alin.2 cod penal"

Pe lângă considerentele instanței de fond (pe care ni le însușim), fapta inculpaților de determinare, cu rea credință, a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținerea nelegală, în acest fel, a sumei de 1.287.713 lei de la organele fiscale este prevăzută de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplicarea art.13 cod penal, nefiind aplicabile disp.art.215 Cod penal și pentru argumentele expuse în continuare.

Codul penal este singura lege generală, normele din partea specială a acestuia având caracter de lege specială în raport cu cele din partea generală.

Alături de aceasta, sunt izvoare de drept penal și legile care conțin dispoziții cu caracter penal, derogatorii de la dreptul comun, privind situații care necesită o reglementare specială.

Activitatea privind "taxa pe valoarea adăugată" a fost reglementată prin Legea nr.345/2002, intrată în vigoare la 15.09.2003.

Pe lângă normele de reglementare a relațiilor sociale din acest domeniu, Legea nr.345/2002 are și norme cu caracter penal, incriminând separat fapta de restituire de TVA.

Potrivit art.36 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 7 ani închisoare, fapta de "determinare, cu rea-credință, de către persoane impozabile, a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat și obținerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale".

In aceste condiții, deși sfera de aplicare a art.215 cod penal, era cuprinzătoare, față de caracterul special, art.36 din Legea nr.345/2002 are prioritate în raport de norma din codul penal.

In speță, acțiunea inculpaților de a formula mai multe cereri de rambursare TVA pentru " Trans Cereal SRL și " 2000" SRL, cereri nelegale pe baza cărora au obținut nelegal suma de 1.287.713 lei cu titlu de TVA rambursat, din care 552.788 lei pentru " Trans Cereal" SRL și 734.925lei pentru " 2000" SRL corespunde elementului material al infracțiunii prev. de art.36 din Legea nr.345/2002.Și celelalte condiții ale laturii obiective - raport de cauzalitate, rezultat (restituire nelegală a TVA, urmare a acțiunii de determinare prin falsuri), respectiv ale celei subiective - intenția - sunt realizate;cei doi inculpați au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, raportat la modalitatea în care au acționat, la scopul urmărit și la urmările produse, fiind incidente dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.

Or, dacă prima parte a activității infracționale a fost sub incidența codului penal, cea de-a doua parte a intrat sub incidența Legii 345/2002.

Deși Legea nr.345/2002 a fost abrogată mai înainte de soluționarea definitivă a cauzei, fiind o succesiune de legi penale, își produce efectele față de inculpați, în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile, conform art.13 cod penal.

Este evident că, sub aspectul regimului sancționator, limitele pedepsei principale, lipsa unor pedepse complimentare, disp. art.36 din Legea nr.345/2002 sunt mai blânde față de disp.art.215 al.1-5 cod penal.

În concluzie, nu se impune schimbarea încadrării jurice din infracțiunea prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal în două infracțiuni, respectiv cea prev. art.215 al.1-5 cod penal și una prev. de art.36 din Legea nr.345/2002, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.33 lit."a" cod penal.

2.motivul privind "achitarea inculpaților și pentru infracțiunea de nedeclarare a sediilor celor două societăți comerciale prevăzută de art.16 din Legea nr.87/1994";

Potrivit art.16 din Lg. nr.87/1994, constituie infracțiune "eclararea fictiva facuta de contribuabili sau împuterniciții acestora cu privire la sediul unei societăți comerciale sau la schimbarea acestuia fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în scopul sustragerii de la controlul fiscal".

Pe lângă considerentele primei instanțe, fapta imputată inculpaților nu constituie infracțiune pentru alte 2 argumente.

În primul rând, așa cum a arătat și instanța de fond, lipsește latura subiectivă și anume intenția, deoarece în baza art.13 cu ref. la art.3 din nr.OUG76/2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea functionarii comercianților, aprobată prin Lg. nr.370/2002 era suficientă înregistrarea la Biroul unic din cadrul din cadrul camerei de comerț și industrie teritorială, obligație pe care inculpații au îndeplinit-o potrivit actelor adiționale înregistrate sub nr.1567/07.11.2001 și nr.3413/10.09.2002 la Biroul Unic din cadrul C, acesta având ca atribuție, conform art.4 și urm. din aceeași Ordonanță, să transmită actele celorlalte autorități printre care și Registrul Comerțului (vol.I dosar urmărire penală, filele 143, 155).

În al doilea rând, infracțiunea prev. de art.16 din Lg. nr.87/1994 a fost abrogată prin art.XI pct.8 din Lg. nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitatilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei (publicată în nr. 279 din 21 aprilie 2003) și nu se regăsește în conținutul celorlalte infracțiuni stabilite prin această lege, ceea ce profită inculpaților în baza art.13 cod penal.

3. motivul privind schimbarea a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 - neplata unor taxe către stat și art.40 din Legea nr.82/1991 în infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994.

Fapta de "omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea, în acte contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive" constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994, nefiind incidente dispozițiile art.40 din Legea nr.82/1991 - Legea contabilității, raportat la art.289 din codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală;în același sens a decis Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite prin decizia nr.4/21.01.2008.

Deci, fapta inculpaților -care în perioada martie 1999-august 2002, în calitate de reprezentanți ai " Trans Cereal" nu au evidențiat în mod corect și complet în documentele contabile veniturile realizate și au înregistrat cheltuieli fictive, care nu au avut la bază operațiuni comerciale reale, sustrăgându-se de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, în cuantum de 113.578,8401 lei- constiuie infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 cod penal și, ca atare, nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice în cele 2 infracțiuni (prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 - neplata unor taxe către stat și art.40 din Legea nr.82/1991).

4. motivul referitor la încetarea procesului penal față de cei doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990.

Potrivit dispozițiilor art.194 alin.1 lit."c" din Legea nr.31/1990, adunarea asociaților decide urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată să o exercite.Creând precedent judiciar, Instanța supremă a arătat că aceste dispoziții sunt considerate ca un mod derogatoriu de sesizare a instanței, inclusiv a celei penale, atunci când fapta este săvârșită de vreunul dintre subiecții la care se referă art.194 alin.1 lit."c" din Legea nr.31/1990(decizia penală nr.3566/22.09.2000 a Curții Supreme de Justiție - secția penală). cuprinsă în aceste dispoziții este expresia dreptului exclusiv al societăților comerciale private de a hotărî, prin organele sale, dacă i-au fost prejudiciate, cu rea-credință, interesele, patrimoniul sau creditul și dacă este necesar să solicite intervenția organelor judiciare pentru sancționarea administratorilor sau cenzorilor.

Cum legiuitorul nu distinge între acțiunea penală sau civilă, comercială, nu există un temei legal pentru ca organele judiciare să restrângă aplicarea acestor dispoziții numai la în materia dreptului comun, excluzând sfera penalului.

În consecință, soluția instanței de fond, de încetare a procesului penal față de cei doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 pentru lipsa sesizării prev. de art.194 alin.1 lit."c" din aceeași lege este întemeiată.

5.critica privind achitarea inculpaților, și, pentru "neglijență în serviciu" prev. de art.249 cod penal.

Potrivit art.249 cod penal, constituie infracțiunea de "neglijență în serviciu" încălcarea din culpă, de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.

Elementul material al infracțiunii se realizează fie prin neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu (prin omiterea, neefectuarea unei activități care trebuia realizată) fie prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu (prin efectuarea activității dar în mod necorespunzător, altfel decât se cuvine să fie îndeplinită).

Inculpații, și erau angajați ai C, prima birou gestionare dosare fiscale din cadrul serviciului gestionare registre contribuabili și declarații fiscale, cea de-a doua inspector de specialitate în cadrul serviciului colectare venituri și executare silită persoane juridice 2, iar ultimul înlocuindu-l în ziua de 4.12.2003 pe martorul G șeful serviciului colectare venituri și executare silită persoane juridice 1.

Acuzațiile referitoare la cei trei inculpați constând în aceea că prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au facilitat obținerea ilegală de către inculpații a rambursării TVA în baza cererilor din 18.10.2002-9.01.2003 în numele " 2000" C, din 21.10.2002 pentru " Trans Cereal" C, respectiv din 2.12.2002 pentru " 2000" C, nu sunt dovedite.

Pentru constatarea vinovăției inculpaților se are în vedere procedura legală de rambursare TVA și atribuțiile de serviciu ale celor trei inculpați.

Potrivit Legii nr.345/2002 și nr.HG598/2002 TVA cu control ulterior se făceau în baza fișei de analiză de risc stabilită în anexa nr.3, întocmită de organele fiscale în baza informațiilor din evidența Administrației Finanțelor Publice C, persoanele impozabile având obligația să depună la organul fiscal teritorial deconturi de taxă pe valoare adăugată (din care rezulta suma de rambursat și cererea de rambursare, pe care se bifa caseta - rambursare cu control ulterior), iar documentația necesară în vederea verificării rambursărilor de TVA cu control ulterior trebuind să se afle la sediul solicitantului, nedepunându-se la organul fiscal teritorial.

Totodată, în fișa de risc erau sintetizate informațiile referitoare la situația juridică, economică și financiară a societății comerciale solicitante, acordându-se un anumit punctaj pentru fiecare aspect avut în vedere; dacă prin totalizarea punctajelor acordate se depășea limita de 135 puncte, cererea agentului economic era respinsă.

Apărările inculpatelor și că au completat fișele pe baza anexelor 2 și 3 conform datelor deținute de organele fiscale în sistem informatic, inexactitățile reținute cu privire la cererile de rambursare formulate de inculpații fiind din cauza unui impozit pe profit care a fost raportat de două ori, că majorările de întârziere nu figurau în baza de date, că deconturile aferente lunilor martie, mai, iunie, iulie și august 2002 au fost cusute din greșeală la un alt dosar, au fost confirmate de cele două expertize efectuate în cursul cercetării judecătorești, de declarațiile martorului, care a arătat că mai erau inexactități în evidența Administrației Financiare.

De asemenea, experții au evidențiat că și dacă s-ar mai fi reținut câte o penalizare nu se depășea limita de 135 puncte și ca atare nu se putea ajunge la respingerea cererilor formulate de inculpații.

Cu privire la declarațiile martorului sunt rezerve serioase, având în vedere că acesta era răspunzător de întocmirea fișelor de risc, de datele inserate în acestea, iar afirmațiile sale referitoare la realizarea fișelor la recomandarea inculpatei, șefa sa, nu se coroborează cu alte probe (martori, înregistrări audio-video și altele), așa încât nu pot fi luate în considerare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, delegat în ziua de 4.12.2002 în locul martorului G, acesta s-a rezumat la verificarea existenței înscrisurilor solicitate potrivit legii, a punctajului care permitea TVA, nu și la realitatea datelor din cuprinsul lor; de altfel, inculpatul nici nu avea timpul necesar pentru asemenea activitate, tocmai pentru că examinarea veridicității mențiunilor din actele ce stăteau la baza "rambursării TVA cu control ulterior" nu intra în fișa postului cu ocazia avizării referatului de aprobare a rambursării.

În același sens, se are în vedere că față de datele ce caracterizează conduita inculpaților la locul de muncă, fără alte abateri, sancțiuni sau devieri de la modul unitar de lucru în ceea ce privea "ramburăsile TVA cu control ulterior", nu rezultă latura subiectivă a infracțiunii, respectiv că vreunul din cei trei inculpați a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, dar să fi considerat fără temei că acesta nu se va produce, ori nu l-au prevăzut, deși trebuiau și puteau să-l prevadă; în condițiile în care legiuitorul a stabilit acest mod lesnicios de rambursare TVA fără un control prealabil, fără solicitarea unor garanții serioase, funcționarii administrației finciciare nu puteau să înăsprească procedura de rambursare TVA în această situație.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, precum și pentru cele învederate de prima instanță (însușindu-ne și argumentele acesteia), fapta inculpaților, și nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.249 cod penal, neputând fi trași la răspundere penală.

Referitor la apelul declarat de inculpata, se constată că este nefondat, deoarece întocmind documente ce au stat la baza rambursărilor TVA solicitate de " Trans Cereal" C și " 2000" C prin inculpații, fapta există, dar nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, așa încât nu se poate modifica temeiul achitării reținut de către tribunal, respectib art.10 lit."d" cod procedură penală.

În consecință, negăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârii, apelul formulat de inculpata este nefondat și în baza art.379 pct.1

lit. "b" cod procedură penală va fi respins, cu obligarea apelantei, conform art.192 alin.2 cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, admite apelurile declarate de:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpații domiciliat in Constanta,-, -4,.D,.33 și domiciliată în C,-, -.2,.A,. 15, împotriva sentinței penale nr. 4 din 5 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, desființează sentința atacată și dispune:

În baza art.9 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnă inculpații și la pedeapsa de câte 1 an închisoare fiecare.

În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru inculpata în infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal (faptele de falsificare și de folosire a certificatului fiscal), art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (faptele referitoare la cererile de rambursare și deconturi TVA), respectiv din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru inculpatul în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.288 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.291 cod penal, condamnă pe inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpații și la pedeapsa de câte 1 an 6 luni închisoare fiecare.

În baza art.33 lit."a" Cod penal și art.34 lit."b" Cod penal,

Contopește pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatei prin sentința apelată și nemodificate în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.85 Cod penal, anulează suspendarea condiționată pentru pedepsele de 6 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentințele penale nr.19/2001 a Judecătoriei Babadag și nr.1939/2001 a Judecătoriei Constanța și le contopește conform art.33 lit."a"-art.34 lit."b" Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art.36 alin.1 cu referire la art.33 lit."a" Cod penal, și art.34 lit."b" Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunile concurente judecate ulterior și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; în baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la data de 06.03.2001 până la 14.09.2001 și de la 25.01.2003 până la data de 28.09.2004.

În baza art.33 lit."a" Cod penal și art.34 lit."b" Cod penal, contopește pedepsele de mai sus aplicate inculpatului cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată și nemodificate și, în final, execută pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare.

În baza art.86¹Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultantă aplicată inculpatului.

Conform art.86²Cod penal, fixează termenul de încercare de 4 ani 6 luni (compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani) pe durata căruia se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86³Cod penal:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică judecătorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).

În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului cu privire la art.86⁴Cod penal referitor la revocarea suspendării.

Înlătură aplicarea art.64 lit."a teza I, e" Cod penal.

Face aplicarea art.71 alin.ultim Cod penal cu privire la pedeapsa accesorie pentru inculpatul.

În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge apelul declarate de inculpata - domiciliată în C,-, -.16,.B,.22, împotriva sentinței penale nr. 4 din 5 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- ca nefondat.

Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă apelanta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate în măsura în care nu contravin prezentei.

Conform art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2008.

Judecător, JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas Maria Uzună

- - - -

Pt. Grefier,

- -

Cf. art.312 cod pr.penală, semnează,

Grefier,

Jud.fond.

Red.dec.jud.

Tehnoredact.gref.

2 ex.

opinie separată

președinte complet - - -

În sensul achitării inculpaților și pentru art.36 din Legea nr.345/2002 cu art.13 Cod penal, în baza art.10 lit.b Cod procedură penală, a lăsării nesoluționată a acțiunii civile, a achitării acestora pentru art.290 Cod penal în baza art.10 lit.d Cod procedură penală și a condamnării acelorași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990.

MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ

Am exprimat cu ocazia deliberării, opinia separată, numai în parte, asupra problemelor de drept și de fapt avute spre examinare în apel pentru următoarele motive:

1. Deși, la deliberare am exprimat opinia concordantă privind încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și, în sensul reținerii art.36 din Legea nr.345/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod procedură penală, în referire la actele materiale de întocmire și dispunere cereri de rambursare TVA, unele săvârșite înainte de intrarea în vigoare Legii nr.345/2002, iar altele până la abrogarea acesteia, opinez discordant în ce privește soluționarea laturii penale privind săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât prin abrogarea dispoziției incriminatoare, mai sus menționată, încadrare juridică reținută atât ca urmare a aplicării art.13 Cod penal cât și ca efect al consumării infracțiunii continuate în perioada cât art.36 din legea nr.345/2002 era în vigoare, fapta nu mai constituie infracțiune, nemaifiind prevăzută de legea penală în vigoare.

Ca atare, în respectarea art.2 din Codul penal și aplicarea principiului legalității incriminării și al legii penale mai favorabile, opinez că, la momentul actual, nu se mai poate pronunța o hotărâre de condamnare, în baza unei legi substanțiale, incriminatoare care mai este în vigoare și nu mai poate produce efecte, nemaiputându-se întemeia tragerea la răspundere penală inculpaților pe o dispoziție legală abrogată.

2. Ca efect al achitării întemeiate pe art.10 lit."b" Cod procedură penală, apreciez că nu se mai poate soluționa acțiunea civilă, față de prevederile art.346 alin.4 Cod procedură penală.

3. În ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal, apreciez că se impune achitarea inculpaților, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât documentația depusă la organul fiscal, cu excepția unui certificat de înmatriculare fals, cu privire la care au opinat concordant în sensul condamnării inculpaților, reprezintă înscrisuri sub semnătură privată, care nu au fost alterate în vreunul din modurile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal.

4. Au opinat minoritar în privința condamnării inculpaților prin săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, întrucât, în ce privește această infracțiune, legiuitorul nu a prevăzut condiția plângerii prealabile ( în materie penală), dispoziția art.194 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 privește doar calitatea procesuală de sesizare a instanței civile, într- acțiune împotriva administratorilor, vizând o altă materie și neputând a fi extrapolată prin aplicarea acesteia în ansamblul normelor juridice reglementată de art.131 și urm.Cod penal.

Judecător,

--- -

Red.-/15.10.2008/Tehnored.gref./2 ex.

Președinte:Marius Cristian Epure
Judecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas Maria Uzună

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Constanta