Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- Art.215 Cod penal -
(Număr în format vechi 32/P/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.715
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea din 13 octombrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind recursurile declarate de partea civilă - și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.331/A din 4 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr.5245/2006.
Deliberând;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.1534 din 24 iunie 2005, Judecătoria Galați, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod pr.penală, rap.la art.121, 122 și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului - fiul lui și, născut la 24 octombrie 1955, în comuna, județul V, domiciliat în V,-,..II.15, studii superioare, căsătorit, director la SC Cărții, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea prev.de art.266 pct.2 din Legea 31/1990, cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, infracțiunea de gestiune frauduloasă, prev.de art.214 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea prev.de art.289 Cod penal, rap.la art.40 din Legea nr.82/1992, cu aplic.art.13 Cod penal și infracțiunea prev.de art.214 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal.
SC Cărții și Culturale SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-au respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de, - -,.
S-au admis în parte pretențiile civile formulate de părțile vătămate -,.
În baza art.14 Cod Cod pr.penală, cu referire la art.346 Cod pr.penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: 125.000.000 lei către -; 25.000.000 lei către; 50.000.000 lei către; 25.000.000 lei către; 25.000.000 lei către; 125.000.000 lei către; 7.500.000 lei către; 72.500.000 lei către; 72.500.000 lei către; 25.500.000 lei către; 7.000.000 lei către; 125.000.000 lei către; 52.500.000 lei către -; 72.500.000 lei către ; 72.500.000 lei către; 125.000.000 lei către; 15.000.000 lei către; 125.000.000 lei către; 72.500.000 lei către ; 125.000.000 lei către, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației din momentul plății.
S-au respins ca nefondate, pretențiile civile cu titlu de daune morale formulate de părțile vătămate -,.
S-au respins ca nefondate, pretențiile civile formulate de părțile vătămate, - și -ta.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de către inculpat, respectiv: procesul-verbal încheiat la data de 29 septembrie 1993 în ședința Adunării Generale a salariaților din cadrul SC -- SA V; tabelul nominal cu salariații societății care și-au dat acordul privind privatizarea societății prin metoda ""; actul constitutiv de înființare a Asociației Programul Acțiunii Salariaților întocmit la 29 septembrie 2003; statutul Asociației Programul Acțiunii Salariaților, autentificat la 14 octombrie 1993 și Tabelul salariaților; contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.160 din 15 martie 1994, încheiat între FPS și Asociația " Cărții și Culturale", Programul acțiunilor salariaților; contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.34 din 28 martie 1994, încheiat între FPS II și Asociația Cărții și Culturale, Programul Acțiunilor Salariaților; contractul de societate și statutul societății comerciale pentru Cărții și Culturale SA V, autentificate la 22 iunie 1994.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr.193/P/1997 a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215 alin.1 Cod penal, art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990; art.289 Cod penal, art.214 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul a ascuns salariaților realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu FPS și prin aceasta și-a însușit un număr de 2.904 acțiuni.
În calitatea pe care a avut-o de director la SC - - SA V, în luna august 1994, cu rea credință, a folosit în interes propriu, creditul societății în valoare de 89.363.589 lei cu care și-a achitat la FPS propriile acțiuni și și-a însușit suma de 40.936 lei pe care a ridicat-o de la casieria societății, nu a mai justificat-o și a folosit-o la repararea unui autoturism pe care l-a avariat.
De asemenea, a omis cu știință să înregistreze în contabilitatea societății, majorarea capitalului social de la 101.669.000 lei la 127.783.000 lei, având drept consecință denaturarea rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanțul contabil.
Cu ocazia vânzării spațiilor comerciale a prejudiciat societatea ale cărei bunuri se aflau în administrarea sa cu suma de 2.973.806 lei, întrucât cumpărătorul nu a achitat prețul la termen, iar inculpatul nu a luat măsuri care puteau merge chiar până la rezilierea contractului și a plătit dobânzi bancare în suma precizată mai sus.
A prezentat la notariat acte contrafăcute prin xeroxare parțială, în locul unei delegații speciale înregistrată la societate, cu scopul de a produce consecințe juridice.
Prin sentința penală nr. 2410/2001 pronunțată de Judecătoria Galați, inculpatul a fost condamnat la: 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal cu art. 13 Cod penal; 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 cu art. 13 Cod penal; 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal cu art. 13 Cod penal și s-au constatat grațiate pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, 266 pct. 2 din Legea 31/1990 și art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Inculpatul a mai fost condamnat la: 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal; 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1992 Cod penal cu art. 13 Cod penal și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 214 Cod penal, iar în baza art. 33, 34 Cod penal, s-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare sporită cu 6 luni, în total 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus arestul preventiv de la 05.02.1966 la 08.02.1996.
S- constatat că și CULTURALE nu s-a constituit parte civilă în procesul penal; de asemenea, nu s-au constituit părți civile nici părțile vătămate, și.
Au fost respinse ca fiind nefondate, pretențiile civile formulate de părțile civile, -, -, -ta, și.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inculpatul și părțile civile, -ta, - și -.
Prin decizia penală nr. 1452/2002, Tribunalul Galația admis apelurile declarate de Parchet, de inculpat și de părțile civile și, în consecință, a desființat în parte sentința penală nr. 2410/2001 a Judecătoriei Galați, în rejudecare înlăturând din hotărârea apelată toată modalitatea de soluționare a laturii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală și la art. 121, 122 și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, art. 290 Cod penal, art. 214 alin. 1 Cod penal și art. 40 din Legea 82/1992 Cod penal.
Totodată, s-a înlăturat din sentința apelată dispoziția prin care s-au respins pretențiile civile ale părților civile și s-au admis în parte aceste pretenții, iar conform art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor, după cum urmează: 125 milioane lei către; 25 milioane lei către, 50 milioane lei către, 25 milioane lei către, 25 milioane lei către, 37, 5 milioane lei către, 125 milioane lei către, 7,5 milioane lei către, 72,5 milioane lei către, 7,5 milioane lei către -ta, 7,5 milioane lei către, 72,5 milioane lei către, 25 milioane lei către, 7,5 milioane lei către - reprezentând despăgubiri materiale, sumele dispunându-se a fi reactualizate în funcție de rata inflației din momentul executării.
De asemenea, au fost respinse cererile formulate de părțile civile, reprezentând daunele morale.
În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpat și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că s-a reținut o situație de fapt corectă, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată fiind dovedită cu probatoriul administrat în cauză, iar încadrarea juridică a fost, de asemenea, corectă, însă s-a reținut că motivul de apel invocat de inculpat privitor la împlinirea termenului de prescripție pentru toate cele șase infracțiuni, este întemeiat.
De asemenea, instanța de apel a constatat că toate cele 14 părți civile au fost prejudiciate de către inculpat prin infracțiunea de înșelăciune săvârșită, însă daunele morale solicitate nu sunt justificate deoarece, fapta menționată este prin natura ei una de rezultat, producătoare de daune materiale, iar părțile civile nu au făcut dovada suferinței unor prejudicii de natură morală.
Împotriva sentinței instanței de fond și deciziei pronunțată de instanța de apel, au declarat recurs inculpatul și părțile civile -, -ta, -, și -, iar prin deciziai penală nr. 365/2003 a Curții de Apel Galați, s-a dispus casarea sentinței penale 2410/2001 a Judecătoriei Galați și a deciziei penale nr. 1452/2002 a Tribunalului Galați și a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În urma rejudecării, instanța de fond a reținut că inculpatul a îndeplinit funcția de director la . V și, în această calitate, în anul 1993 început demersuri în vederea privatizării societății prin metoda "". Astfel, în luna septembrie 1993 au fost convocați salariații societății, iar un reprezentant al II M - doamna - le-a adus la cunoștință avantajele privatizării, printre care și acordarea de către a unor credite cu dobânzi mici, pe termen. În aceste condiții s-a format un comitet de inițiativă compus din inculpatul - președinte, și - membrii, ce urma să se ocupe de înființarea asociației "Programul acțiunii salariaților ()", asociație cu scop lucrativ care, la rândul său, avea drept scop obținerea privatizării, în sensul protejării salariaților și membrilor conducerii în procesul privatizării, prin cumpărarea acțiunilor societății comerciale și realizarea programului de alocare a acestora.
În cadrul ședinței s-a încheiat un proces-verbal, salariații semnând un tabel prin care își dădeau acordul de privatizare prin metoda "", ulterior, inculpatul începând de unul singur demersurile pentru privatizare.
Actul constitutiv al nu a fost însă întocmit conform actelor normative incidente și nu a fost semnat de nimeni, deși era obligatoriu, cu atât mai mult cu cât normele metodologice nr. 1/1992 cu aplicarea Legii nr. 58/1991, prevedeau că trebuia semnat cel puțin de către membrii comitetului de inițiativă.
De asemenea, nu s-a consemnat componența comitetului de inițiativă cu numele, prenumele, domiciliul, numărul și funcția în comitet și nu s-a înscris domiciliul și cetățenia persoanelor care compuneau Consiliul de Administrație al -ului, numele acestor persoane fiind doar menționate.
Și statutul PA. a fost redactat incomplet, nefiind inserate atribuțiile Consiliului de Administrație, fiind semnat doar de către inculpat, fără a fi supus aprobării sau Consiliului de Administrație. Totodată, la art. 13 din statut, inculpatul a consemnat contrar normelor metodologice că acțiunile alocate, dacă sunt achitate, pot fi înstrăinate unor persoane fizice din afara societății.
Cu documentația întocmită fără respectarea dispozițiilor legale și obținând avizul Agenției Naționale pentru Privatizare, inculpatul s-a prezentat în fața Judecătoriei Vaslui care, fără să observe ilegalitățile, prin sentința civilă nr. 38 din 19 octombrie 1993, admis cererea formulată de de la "pentru Cărții și Culturale" V, i-a acordat personalitate juridică și a dispus înregistrarea ca persoană juridică în registrul special al instanței.
S-a reținut în consecință că inculpatul a înființat - ul cu nerespectarea legii și s-a autoinvestit ca președinte, folosindu-se de procesul-verbal și lista semnată de salariați în momentul în care și-au dat consimțământul în legătură cu privatizarea societății.
Pe baza acestor documente, inculpatul a început procesul de privatizare în favoarea sa, remarcându-se faptul că s-a făcut o suprapunere voită între Comitetul de și Consiliul de Administrație al, deși acestea au roluri și atribuții diferite, primul în a explica salariaților avantajele privatizării, demersurile de efectuat în înființarea PA.-ului, primirea cererilor de admitere în asociație, iar celălalt fiind organul executiv de conducere a Asociației PA.-ului, care trebuia ales prin vot secret de Adunarea Generală, iar președintele PA. trebuia ales de Consiliul de Administrație, ceea ce nu s-a făcut.
Inculpatul s-a deplasat în B și B, unde a început negocierile cu și II M, dar salariații nu au fost informați despre acestei demersuri pentru a putea participa cu șanse egale în procesul de privatizare.
Asociația - care dobândire personalitate juridică este distinctă față de "" V, trebuia să aibă cont separat în bancă, să întocmească evidența contabilă proprie, dări de seamă și bilanț contabil.
S-a apreciat că susținerea inculpatului în sensul că nu au existat fonduri pentru a putea plăti un contabil, nu poate fi luată în considerație, deoarece orice salariat al societății cu cunoștințe de contabilitate ar fi putut îndeplini aceste simple atribuții, însă nu s-a dorit ca angajații societății să cunoască ce se întâmplă.
Pentru a aduna banii și certificatele de proprietate în vederea încheierii contractelor cu și, inculpatul a chemat salariații societății la data de 16.02.1994, cărora le-a spus să scrie pe un bilețel, într-un plic închis pe care să-l depună la secretariat, numărul de certificate de proprietate și suma de bani corespunzătoare numărului de acțiuni care doresc să le cumpere. Personal, a scris și el un bilețel pe care a precizat că va cumpăra acțiunile rămase de la salariați, dacă vor depăși 50%.
În calitate de director, inculpatul a avut posibilitatea să cunoască depunerile salariaților, însă aceștia din urmă - inclusiv membrii Consiliului de Administrație al PA. - nu au știut nimic, deși normele metodologice nr. 1/1992, art. 9, cpt.10, obligă Consiliul de Administrație să cunoască situația depunerilor în orice moment.
În numele Asociației PA. inculpatul a negociat și a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 160 acțiuni din 15.03.1994 cu B, pentru 70% din patrimoniul societății și contractul nr. 34 din 29.03.1993 cu M pentru diferența de 30%.
Un număr de 35 de salariați au depus suma totală de 4.570.332 lei și un număr de 187 certificate de proprietate, inculpatul depunând 77 certificate de proprietate, urmând a depune și suma de 13.400.000 lei.
Cu certificatele de proprietate s-a achitat cota de 30% din valoarea patrimoniului societății la. II M și suma de 54.500 lei.
Valoarea contractului cu s-a stabilit la 89.448.100 lei corespunzătoare unui număr de 14.234 acțiuni, o acțiune având valoarea de 6.284 lei.
Prin contract s-a stabilit ca 20% din valoare să fie achitată până la data de 28.02.1994, iar diferența de 7.558.480 lei să fie achitată în 14 rate semestriale, timp de 7 ani, -ul creditând -ul cu o dobândă de 28%/an, mult redusă în condițiile în care băncile percepeau dobânzi de 100%.
În cazul neachitării sumei reprezentând 20% din totalul acțiunilor până la data prevăzută în contract, respectiv 28.04.1994, urma să se plătească penalități de 1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Salariații nu au cunoscut însă condițiile create de pentru cumpărarea acțiunilor și neavând bani nu au putut cumpăra acțiuni, de acest aspect profitând inculpatul, care adunase banii pentru acțiuni de la salariați, din data de 24/25 martie 1994.
Cota cu care inculpatul s-a înscris fiind mare, nu a avut la data limită (28.04.1994) toți banii pe care trebuia să-i depună personal și a achitat la. o parte din sumă, iar diferența mai târziu, acest fapt determinând -ul să perceapă penalități de întârziere de 683.093 lei, care au fost achitați din banii societății cu dispoziția de plată nr. 384/25.08.1994 și chitanța nr. 45/13.09.1994, fiind astfel prejudiciați salariații.
Capitalul social al societății era de 101.668.000 lei, dar în urma negocierii cu cele două funduri a crescut cu 127.783.000 lei.
Pentru sumele depuse de salariați, chitanțele au fost emise de către - secretara directorului - iar pentru sumele depuse de către inculpat, și-a schis singur chitanțele, semnând pentru casier, aspect ce-i relevă intenția de a ține secret față de salariați toate operațiunile efectuate.
În prima fază a procesului de privatizare, inculpatul și-a atribuit 13.515 acțiuni din 14.234, adică 94.91% din totalul acțiunilor
În timp ce toate acțiunile celorlalți salariați au fost achitate 100%, acțiunile inculpatului s-au achitat în proporție de 14%, astfel că inculpatul a primit 13.515 acțiuni, în timp ce salariații societății au primit 719 acțiuni.
Din cele menționate a rezultat că la cumpărarea acțiunilor sale, la data achitării primei tranșe de 20%, inculpatul s-a folosit și de banii salariaților, însușindu-și un număr de 2-904 acțiuni în valoare de 18.261.304 lei.
De asemenea, s-a constatat că cererea de credit nr. 623 din 20 iulie 1994 fost aprobată, iar contractul de credit nr. 1760 s-a încheiat la 09.08.1994, în timp ce acordarea creditului s-a făcut la 15.08.1994, la 05 august 1994 apărând înregistrată o cerere de credite cu nr. 1725, iar la 09 august 1994 fiind depusă o altă cerere înregistrată sub nr. 1760.
Referatul privind acordarea creditului poartă data de 02 septembrie 2004 și justifică acordarea creditului, după ce suma fusese achitată și începuseră cercetările, împrumutul fiind aprobat cu o dobândă de 120% și un comision de 2%.
Pe data de 26 august 1994, "" V - virat la. B suma de 78.363.589 lei, privatizarea societății fiind astfel încheiată iar -ul desființat în luna august 1994.
Verificându-se la "" V modul în care s-a acordat creditul și s-au efectuat plățile, s-au constatat o serie de nerespectări ale dispozițiilor legale, respectiv normele metodologice nr. 1/1992 de aplicare a Lgii nr. 58/1991 și a Statului Asociației - art. 8 - care prevede că Adunarea Generală decide asupra condițiilor de luare a creditelor.
Conform legii bancare, banca putea credita -ul în acest scop, cu mențiunea clară pe cererea de creditare că -ul solicită credit pentru privatizare, dar -ul nu avea nevoie e un credit cu dobândă de 120% cât timp beneficia de un alt credit cu dobândă de 28%. Ori, așa cum a procedat inculpatul, ori a indus în eroare banca ori s-a bucurat de sprijinul ilicit al băncii.
Întrucât suma de 80.000.000 lei nu putea fi virată la. din contul societății comerciale, banca a virat banii în contul -ului ca și cum acesta ar fi fost creditat. Banca a virat suma de 78.363.589 lei la. în baza dispoziției de plată nr. 384 din 25.08.1994 completată, semnată și ștampilată de inculpat, care a consemnat că plata o solicită "" - PA.
Creditul nu a fost folosit pentru destinația prevăzută în contractul de creditare, inculpatul schimbând modul de utilizare a creditului cu scopul de a-și achita propriile acțiuni, fiind singurul beneficiar. Pentru a putea proceda astfel, a deschis un alt cont al -ului la "" V, întrucât contul inițial era deschis la. care, probabil, nu a mai fost de acord cu intențiile sale.
Pentru rambursarea creditului la "", inculpatul - în calitate de acționar majoritar, deținător a 75% din capitalul social - a hotărât singur să vândă o parte din spațiile comerciale ale societății, deși o astfel de măsură trebuia supusă dezbaterii Adunării Generale, conform art. 73 lit. f din Legea 31/1991. Astfel, a vândut 9 spații comerciale la prețuri stabilite în urma evaluării efectuate de inginer, la rugămintea acestuia și plătit cu suma de 955.000 lei din banii societății, care au fost trecuți pe cheltuieli. Este adevărat că, în ședința Consiliului de Administrație din 04.09.1994 a depus spre aprobare vânzarea spațiilor, măsură la care 2 din cei 3 membrii s-au opus, însă inculpatul a uzat de dreptul său de veto ilegal și a vândut aceste spații. Cu banii astfel obținuți, a achitat împrumutul la bancă în mod treptat, pe măsura vânzării spațiilor, în total achitând 86.992.762 lei din care suma de 78.363.589 lei plătită PS. compusă din 69.377.074 lei diferență credit acordat, 8.432.044 lei dobândă la creditul acordat, 553.871 lei penalități de întârziere în plata avansului.
La creditul de 80.000.000 lei s-a plătit 6.992.762 lei dobândă, tot din banii societății, deși inculpatul și-a achitat propriile acțiuni, acesta din urmă vânzând spații mai mult decât era necesar pentru acoperirea debitului la "", creându-și astfel un surplus de bani din care a împărțit și celorlalți salariați diferite sume reprezentând dividende.
Repartizarea profitului pe anul 1994 fost făcută de inculpat pentru a se reabilita în fața acționarilor, încercând astfel să dea o notă de legalitate ilegalităților sale, susținând că prin vânzarea spațiilor s-ar realiza un profit foarte mare, din care au fost achitate atât acțiunile sale cât și ale salariaților și că, în final, acțiunile au fost achitat din dividende.
Nu s-a putut lua în considerare apărarea inculpatului în sensul că a făcut împrumutul în numele societății comerciale care, la rândul său, a creditat -ul și apoi creditul a fost rambursat din dividendele obținute în urma vânzării spațiilor, creditul fiind solicitat în scopul creditării -ului, iar societatea comercială neavând posibilitatea creditării -ului deoarece, în statut, la capitolul obiect de activitate, nu are menționată și o activitate de creditor, astfel de activități având numai băncile. Prin vânzarea spațiilor, a fost afectată eficiența realizării obiectului de activitate al societății comerciale.
În urma negocierii contractelor cu și, a fost majorat capitalul social al societății de la 101.668.600 lei, la 127.738.000 lei.
Prin actul adițional și cererea de mențiuni întocmite de inculpat la 26.06.1994, referat nr. 2218, s-a înregistrat modificarea în Registrul Comerțului, la aceeași dată trebuind să fie înregistrată prin notă contabilă modificarea și în contabilitatea societății, capitalul social fiind un element patrimonial, precum și anunțarea Adunării Generale despre această modificare.
Din balanțele de verificare lunare și bilanțul contabil pe anul 1994 rezultat că modificarea nu a fost înregistrată în contabilitate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Obligația înregistrării elementelor patrimoniale în contabilitate îi revenea contabilului șef care, la acea dată era numitul, care a funcționat până la data de 19 septembrie 1994.
S-a mai reținut că, în luna mai 1993, inculpatul, aflându-se la volanul autoturismului marca nr. 21-VS-240 proprietatea societății, a făcut o manevră greșită în curtea unității, împrejurare în care a avariat autoturismul marca 1300 cu numărul de înmatriculare 2-VS-798 aparținând numitului, ce se afla în interes de serviciu în unitate. În vederea efectuării reparațiilor la care s-a angajat față de, inculpatul a întocmit dispoziția de plată către casierie cu nr. 42/13.05.1993 și a primit suma de 40.936 lei pentru care a semnat de primire, la motivul plății consemnând "procurări materiale piese schimb auto".
Pentru avansul spre decontare în sumă de 40.936 lei, inculpatul nu a prezentat acte justificative despre modul în care a cheltuit banii, suma fiind astfel trecută pe cheltuieli în contul 501.
plăților efectuate prin casă în luna mai 1993 fost scris de numita -, conform atribuțiilor sale de serviciu, dar nu a semnat și nu a aplicat viza de control preventiv deoarece a înțeles că inculpatul va repara autoturismul avariat cu banii societății.
Conform Regulamentului operațiunilor de casă, titularul avansului este obligat în termenele stabilite să depună la unitate decontul de cheltuieli cu documente justificative, însă inculpatului - având calitatea de director - nu i s-a putut reproșa de către salariați nejustificarea avansului.
Din dispoziția de plată nr. 42/13 mai 1993 scrisă personal și semnată de inculpat, a rezultat că suma de bani va fi folosită pentru reparația autoturismului unității, aspect ce a fost susținut de către inculpat în declarația sa, pretinzând că banii i-a dat șoferului pentru piese, dar această afirmație nu a fost susținută de probe.
La data de 23.09.1994 a încheiat contractul de vânzare autentificat la notar sub nr. 9081, semnat de inculpat la "vânzător" și de numitul la "cumpărător".
Prețul imobilului vândut - respectiv o parte din Librăria nr. 2 Bârlad, strada - - a fost de 18.200.000 lei, anterior cumpărării, acest spațiu fiind închiriat de. Din conținutul contractului a rezultat că se plătește suma de 500.000 lei avans, diferența de 17.700.000 lei urmând a fi achitat prin depunere în contul unității vânzătoare, la data de 30.09.1994, neachitarea acestui rest de preț putând duce la rezilierea contractului.
Studierea atentă a contractului a relevat faptul că inculpatul, în calitate de reprezentant al societății comerciale, nu a prezentat delegație scrisă, înregistrată la societate, din care să rezulte faptul că este îndrituit să procedeze la vânzarea imobilului, vânzarea făcându-se în baza Hotărârii din 01.09.1994 a Consiliului de Administrație, hotărâre ce este însă ilegală deoarece, din cei trei membrii ai Consiliului, doi au votat împotriva vânzării, inculpatul hotărând singur, convins fiind că are dreptul să decidă și să dispună acest lucru. Astfel, contractul de vânzare - cumpărare a fost apreciat ca nul, deoarece s-a întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale.
nu a achitat suma de 17.700.000 lei la termenul scadent, iar inculpatul nu numai că nu a reziliat contractul de vânzare - cumpărare, conform prevederilor din contract, dar nu a luat nici un fel de măsuri. Suma a fost achitată în mai multe tranșe, fără dobândă, reținându-se că din banii rezultați din vânzarea spațiilor, urma ca inculpatul să achite un împrumut la "", pentru care plătea dobândă.
Sumele nedepuse la termenul scadent și eșalonat în perioada septembrie 1994 - martie 1995 au generat o dobândă de 2.973.806 lei, conform adresei nr. 1268/12.06.1997 a ""
Cu această sumă a fost prejudiciată societatea comercială, deoarece inculpatul, cu rea-credință, a folosit banii societății într-un scop contrar intereselor acesteia.
Verificându-se modul în care inculpatul a vândut cele 9 spații comerciale aparținând "C" V, s-a constatat că și această operațiune a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale.
La data de 20 octombrie 1996, inculpatul a vândut toate acțiunile sale la " Cărții și Culturale" V numitului, prin contractul autentificat de notar sub nr. 73 din 16.01.1997, însă și acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că nu conține un element esențial, respectiv prețul.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a vândut apartamentul proprietate socrilor săi - și, conform contractului autentificat sub nr. 751/22.04.1994, autoturismul cu care circula fiind înmatriculat pe numele fratelui său, pentru a deveni insolvabil.
În final, s-a constatat că pentru toate cele șase infracțiuni menționate mai sus, a intervenit termenul special de prescripție.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a apreciat că inculpatul trebuie să răspundă delictual, fiind vorba de un prejudiciu cert cauzat părților vătămate, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor fiind pe deplin dovedită, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu cauzat.
Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, instanța de fond a apreciat că părțile civile nu au făcut dovada că au suferit prejudicii de acest ordin ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de inculpat.
Sentința instanței de fond a fost apelată de către inculpatul și de către părțile civile "C" Bîrlad, -, și
Prin decizia penală nr. 331/A din 04 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr. 5245/2006, s-au admis apelurile declarate de părțile civile -, " Cărții și Culturale" Bîrlad aflată în faliment și reprezentată prin lichidator " " H și "" H, și FMS. și s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de părțile civile, precum și de către inculpatul.
Astfel, s-a desființat în parte sentința penală nr. 1534 din 24 iunie 2005 Judecătoriei Galați, cu privire la latura civilă, în sensul că a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile -, și.
De asemenea, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală privind anularea unor înscrisuri și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Au fost obligați apelanții, și la plata a câte 40 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că probele administrate au făcut dovada certă a vinovăției inculpatului pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul actului de sesizare a instanței, însă a intervenit între timp prescripția răspunderii penale și astfel, în mod corect s-a dispus de instanța de fond încetarea procesului penal.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de apelanții - părți civile, s-a apreciat de instanța de prim control judiciar că unele dintre aceste părți au suportat cheltuieli reprezentând apărătorii ce i-au reprezentat în diversele cicluri procesuale prin care a trecut cauza, făcându-se dovada acestora prin actele depuse la dosar, însă nu au fost acordate de instanțe, celelalte părți civile nefăcând dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod greșit au fost interpretate și aplicate de instanța de fond dispozițiile art. 348 Cod procedură penală referitor la restabilirea situației anterioare comiterii de către inculpat a infracțiunilor, deoarece pe parcursul celor 12 ani cât a funcționat societatea comercială s-au încheiat o serie de acte judiciare care și-au produs efecte în mod irevocabil, iar a restabili situația anterioară în care se afla unitatea înaintea începerii procesului de privatizare ar însemna anularea unui număr foarte mare de acte juridice încheiate până în anul 2005, ceea ce nu este posibil, fiind astfel incidente în speță dispozițiilor art. 170 Cod procedură penală, toate actele anulate de instanța de fond neconținând falsuri și nici nu s-a stabilit că inculpatul este vinovat de falsificarea acestora, în vreunul din modurile prevăzute și sancționate de legea penală.
Împotriva acestei decizii penale, au declarat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și partea civilă -.
Inculpatul, prin motivele scrise de apel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Mehedinți și, pe fond, achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. A relatat că recursul vizează continuarea procesului penal pentru dovedirea nevinovăției.
În acest sens, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanța de apel a reținut în mod eronat că inculpatul a ascuns cu rea credință salariaților realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu II și și-a însușit un număr de 2904 acțiuni, prejudiciindu-i, și de asemenea, în mod eronat s-a apreciat că acesta a ascuns salariaților faptul că puteau beneficia de un împrumut pe termen, cu dobândă scăzută. În realitate, salariații aveau cunoștință de posibilitatea contractării de împrumuturi cu dobândă redusă, iar inculpatul nu a încercat în nici un fel să profite de calitatea sa de director, astfel încât infracțiunea de înșelăciune nu există, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, creditul fiind acordat Societății Comerciale "C" fiind folosit în interesul tuturor acționarilor.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, deoarece înscrisurile sunt declarate valabile, apreciază că această faptă nu mai subzistă, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal, în mod corect s-a reținut că neachitarea la termenul scadent poate duce la rezilierea contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două părți, clauză care poate atrage doar răspunderea contractuală și în nici un caz nu poate fi reținută ca infracțiune, împrumutul fiind achitat și a solicitat astfel achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1992, în mod greșit instanța de apel a considerat că, cu bună-știință a omis să înregistreze majorarea capitalului societății, această obligație revenind Serviciului Contabilitate și nu inculpatului. Și pentru această infracțiune a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligării sale de la plata despăgubirilor civile.
Partea civilă -, nu a indicat în scris motivele de recurs, în memoriul adresat instanței arătând în esență că cuantumul cheltuielilor de judecată acordate este mic și lăsând la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi adoptată în cauză.
La termenul din 20 aprilie 2007, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129, art. 149, art. 150 și art. 273 din Legea nr. 31/1990, dispoziții ce contravin art. 21 alin. 1 și 2, art. 44, art. 45, art. 51 și art. 135 din Constituție.
Prin Încheierea din 15 iunie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis cererea și a dispus suspendarea cauzei, scoaterea acesteia de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției.
Prin Decizia nr. 1115 de la 17 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. 1115D/2007, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursurile inculpatului și părții civile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, deoarece inculpatul cu rea-credință a ascuns părților civile realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu -ul, însușindu-și un număr de 2904 acțiuni în valoare totală de 18.261.304 lei, cauzându-le astfel un prejudiciu și nici nu le-a adus la cunoștință membrilor că puteau beneficia de împrumuturi cu dobândă redusă și pe un termen, în așa fel încât aceștia să poată cumpăra un număr mai mare de acțiuni, în cauză sunt realizate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin omisiunea inculpatului de a aduce la cunoștință aceste aspecte, salariații au fost înșelați cu privire la posibilitățile pe care le aveau în vederea participării la privatizare.
Chiar și prin modalitatea în care inculpatul a contractat creditul de la, pe care l-a solicitat în numele societății al cărei director era, iar apoi a creditat -ul deși V nu era societate de credit, iar -ul prin înființarea sa ca persoană juridică trebuia să aibă cont separat, inculpatul făcând acest lucru după dobândirea creditului pentru a vira banii din contul societății în contul, demonstrează de asemenea împrejurarea că a urmărit înșelarea salariaților.
Pe de altă parte, infracțiunea de înșelăciune subzistă în cauză, deoarece salariații au fost induși în eroare înainte de subscrierea de acțiuni prin omisiunea de a li se fi explicat că pot participa cu mai multe acțiuni pe care să le dobândească prin contracte de credite cu dobândă redusă și mai ales pe termen.
Inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, deoarece a folosit creditul acordat de în interes personal, deoarece cu acest credit a fost creditată societatea PA. pentru a contracta acțiunile cumpărate de inculpat de la.
Și infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal subzistă în cauză, inculpatul prezentând acte contrafăcute, prin xeroxarea parțială a acestora, acte care au stat la baza încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni între și
Cu privire la infracțiunea de gestiune frauduloasă, în cauză s-a făcut dovada că inculpatul a folosit suma de 40.936 lei pentru repararea unui autoturism avariat de el, fără a mai justifica suma respectivă.
Tot infracțiunea de gestiune frauduloasă a fost comisă de inculpat prin faptul că nu a cerut rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu care, neplătind la scadență întreaga sumă, a condus la împrejurarea ca societatea să fie lipsită de beneficiul sumei de bani neîncasată, prejudiciul fiind calculat conform normelor bancare, iar dacă s-ar fi încasat banii la timp, aceștia ar fi produs dobânzi în valoare de 2.973.800 lei.
Inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 240 din Lg. 82/1992, deoarece a cunoscut și a omis cu știință să înregistreze majorarea capitalului societății de la 101.668.000 lei la 127.783.000 lei, câtă vreme a comunicat această majorare la Registrul Comerțului, comunicare ce trebuia să aibă la bază actele contabile, conducând la denaturarea bilanțului contabil.
Așa fiind și pentru motivele arătate, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și cum între timp, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, în mod corect instanța de fond a dispus încetarea procesului penal.
Pe cale de consecință, va fi respins ca nefondat și recursul declarat de partea civilă -, întrucât latura civilă a cauzei a fost just soluționată.
În raport de aceste împrejurări, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat și partea civilă, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 331/A din 4 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 5245/2006.
Obligă recurenții la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red. jud. -
Jud. apel.
Dact. 2 ex.//12.11.2008
Opinie separată, în sensul admiterii doar a recursului inculpatului, casarii hotărârilor pronunțate, repunerii in individualitate a infracțiunilor iar în temeiul art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod proc penală achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, cu menținerea laturii civile.
Potrivit art. 215 Cod penal, înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevrate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Din definiția infracțiunii analizate rezultă că obiectul material al acesteia cuprinde nu numai bunurile corporabile mobile ci și drepturile și obligațiile patrimoniale, precum și acțiunile cu caracter patrimonial privind avutul personal sau particular, aflate însă în momentul săvârșirii infracțiunii la dispoziția sau în posesia ori detenția subiectului pasiv.
Pe de altă parte activitatea materială poate fi săvârșită prin orice mijloace chiar și prin tăcere sau reticență.
Ori, se constată că trimiterea în judecată a inculpatului pentru această infracțiune este greșită, ea datorându-se unei rețineri eronate în parte a unei stări de fapt și pe baza unor dispoziții legale care nu erau in vigoare la data faptelor, așa cum temeinic susține inculpatul.
Astfel la data data începerii demersurilor de privatizare, septembrie 1993 și la data alocării acțiunilor și a încheierii contractelor de privatizare, cu II M respectiv cu, la 29.03.1994 și la 15.03.1994, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 58/1991 și Normele metodologice nr. 1/1991 și nu ale Legii nr. 77/1994 și ale Normelor metodologice nr. 2/ 1994, ultimele dispoziții fiind au fost avute în vedere de expert contabil, în stabilirea prejudiciului produs părților civile și care a determinat evaluarea acestuia plecându-se de la o premisă falsă, ce viza cadrul legislativ aplicabil.
Pe de altă parte nu există probe certe că părțile vătămate, constituite ulterior ca părți civile, ar fi fost induse în eroare în condițiile în care, pe de o parte rezultă că inculpatul, atât în luna septembrie 1993 - când s-a demarat procesul de privatizare - cât și în luna februarie 1994 - când s-au alocat pentru fiecare persoana un număr de acțiuni - a informat viitorii acționari cu privire la demersurile pentru privatizare care ar urma să se facă, cu privire la drepturile viitorilor acționari dar și rezultatul acestor demersuri legale.
În acest sens declară martorii, și chiar unul dintre contestatari, - persoană care a indeplinit funcția de contabil-șef - și care inițial, în declarația din data de 13.02.1996 recunoștea că a participat la negocierile de semnare a contractelor de privatizare ca, ulterior și fără să justifice noul punct de vedere, să susțină că nu știa nimic de aceste negocieri.
că nu există probe care să ateste de ce numai unii dintre angajați, respectiv actualele părți civile, au fost induse în eroare și ceilalți nu au fost, deși nu se constată diferențe de tratament întere cele două categorii de acționari, din moment ce majoritatea actionarilor au participat la ședințele din septembrie 1993 și februarie 1994, iar unii dintre ei nu au subscris.
si că, în raport de elementul material al infracțiunii de inșelăciune, părților civile nu li s-a încălcat un drept ori nu li s-au ascuns informații de natură să determine o altă opțiune decât cea efectiv exercitată, respectiv opțiunea cu privire la intenția de a cumpăra acțiuni. În discuție poate fi însă modul în care au fost alocate efectiv ulterior opțiunii acționarilor, acțiunile subscrise de aceștia de către inculpat și modul în care acesta și-a cumpărat acțiunile sale, fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unor alte infracțiuni decât cea în discuție dar pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată.
Judecător,
- -
- 24. 10.2008 -
- Administrația Finanțelor Publice V va încasa de la recurentul-inculpat suma de 50 lei;
- V va încasa de la recurenta - parte civilă suma de 10 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
