Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIENr. 721

Ședința publică de la 12 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Anton

JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți

JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu

Grefier - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și partea civilă SC SRL împotriva deciziei penale nr. 38/A/ 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul - având ca obiect "înșelăciune" (art. 215 Cod penal).

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12.11.2009, când:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 793 din 28 mai 2008 Judecătoria Vasluia dispus:

" n baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 215 ind.1 alin.1 Cod penal și art. 215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 215 ind. 1 al. 1.pen. și art. 215 al. 1,2.penal, ambele cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 33 lit. a pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunile prev. de art. 249.pen. și art. 213.pen. cu apl. art. 33 lit. a pen.

Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la 15.08.1976 în I, domiciliat m V, str. -,. 49,. B,. 14, jud. V, - -, cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 ind.l al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și aplicarea art. 74 al. 1 lit. c, al.2 și art. 76 lit. d pen.

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 215 al. 1,2.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și aplicarea art. 74 al. 1 lit.c, al.2 și art. 76 lit.c pen.

În baza art. 85 Cod penal a fost anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2443/29.09.2006 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 278/03.04.2007 a Curtii de APEL IAȘI, pedeapsă pe care o contopește cu cele două pedepse aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b pen. in cond. prev. de art. 71 al. 2 pen.

În baza art. 85 al.3 Cod penal coroborat cu art.81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului și fixează termen de încercare de 3 ani, conf. art. 82 pen.

În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.

În baza art.71 al.5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă SC., cu sediul în Com., jud. V, și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5162,16 lei - daune materiale".

Prin decizia penală nr. 38/A din 25 februarie 2008 Tribunalul Vasluia dispus:

"Admite apelul formulat deinculpatul, fiul lui și, născut la 15.08.1976, domiciliat în V, str.- -,.49,.B,.14, jud.V, CNP - împotriva Sentinței penale nr. 793/28.05.2008 a Judecătoriei Vaslui pe care desființează în parte în latura civilă.

Rejudecând cauza, în baza art.13 și 346 Cod pr. penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituită parte civilă SC SRL.

Obligă inculpatul să-i achite acesteia suma de 2576 lei, din care 286 lei reprez. prejudiciu cauzat prin delapidare și 2290 lei reprezentînd prejudiciu cauzat prin înșelăciune.

Respinge restul pretențiilor civile pînă la concurența sumei de 5162,16 lei ca neîntemeiate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței si inlatura dispozitiile contrare".

Tribunalul Vaslui a reținut în motivarea soluției pronunțate:

" Examinînd sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de inculoat, precum și din oficiu, conform disp. art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul constată că apelul este fondat sub aspectul ce va fi arătat în continuare.

Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate.

În esență, instanța a reținut că, începînd cu primăvara anului 2005, inculpatul a lucrat ca agent de vânzări la SC SRL, calitate în care avea ca atribuții de serviciu primirea, păstrarea și livrarea produselor de panificație către beneficiari.

O scurtă perioadă de timp și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu însă, de la 11.08.2005, nu s-a mai prezentat la societate. Conducerea firmei a verificat situația gestiunii inculpatului și a constatat că inculpatul nu justifica suma de 44.545.800 lei vechi, motiv pentru care a sesizat organele de urmărire penală.

În timpul urmăririi penale s-a făcut o expertiză contabilă prin care s-a stabilit că suma încasată de inculpat în timp ce avea calitatea de agent de vânzări la SC SRL și nedepusă la casieria unității este de 37,63 lei iar suma încasată de inculpat de la cei cărora le livrase marfă, ulterior desfacerii contractului de muncă, este de 2648,6 lei.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și înșelăciune, prev. de art. 215 ind.1 și respectiv art. 215 alin.1,2 Cod penal.

La judecata în primă instanță s-a verificat o nouă expertiză contabilă care a stabilit că suma nejustificată de inculpat, reprezentînd diferența dintre marfa preluată și sumele depuse, este de 5.162,16 lei.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și înșelăciune și, admițînd acțiunea părții civile, l-a obligat pe inculpat la plata unei sume globale de 5.162,16 lei.

Modul de soluționare a acțiunii penale este corect. Instanța a avut în vedere, pe de o parte, că inculpatul a încasat unele sume de bani de la beneficiari și nu le-a depus la casieria firmei. Atâta timp cât nu a făcut dovada că acei bani efectiv încasați și nepredați nu i-au fost sustrași, distruși sau pierduți, există prezumția judiciară că și i-a însușit.

Fiind vorba de un gestionar în sensul disp. art. 215 ind.1 Cod penal însușirea acelor sume de bani realizează conținutul infracțiunii de delapidare. Existența unor elemente ipotetice de neglijență în serviciu sunt, pe de o parte, subsidiare concluziei peremptorii că inculpatul și-a însușit sumele de bani încasate și nepredate la casieria societății, iar, pe de altă parte, nu sunt prin ele însele cauzatoare de prejudiciu. Ele puteau eventual să explice paguba produsă de cauze neidentificate, nedovedite în mod direct.

În acest context, în mod corect instanța a încadrat faptele inculpatului de a-și însuși acele sume de bani în infracțiunea de delapidare și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune instanța a reținut în mod corect că fapta inculpatului de a se prezenta, ulterior desfacerii contractului de muncă, în calitate de angajat al părții civile și de a încasa de la beneficiari debite restante pe care nu le-a depus la casieria societății, constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal.

Pe de o parte, inculpatul a dat acel angajament de recuperare a creanțelor la 9.08.2005. Începînd cu 11.08.2005 inculpatul nu s-a mai prezentat la serviciu, iar cu data de 12.08.2005 i s-a desfăcut contractul de muncă. Deși inculpatul nu s-a mai prezentat la locul de muncă, a mers la reprezentanții firmelor beneficiare și a încasat din sumele pe care acestea le datorau părții civile.

Rezultă din această situație elemente care se circumscriu conținutului infracțiunii de înșelăciune: inculpatul știa că nu mai avea calitatea de angajat la SC SRL dar se prezenta sub această calitate la firmele respective. Din moment ce a întrerupt relațiile de muncă cu firma angajatoare, inculpatul avea reprezentarea că nu mai avea calitatea de angajat al acesteia, chiar dacă nu i se comunicase decizia de desfacere a contractului de muncă.

Urmare a acestei prezentări inculpatul a încasat unele sume de bani, stingînd astfel creanțele părții civile și, prin nedepunerea acelor bani, inculpatul a produs acesteia o pagubă.

Sunt realizate astfel toate elementele infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal.

Nu rezultă elemente ale infracțiunii de abuz de încredere. Inculpatul nu a deținut acele sume în baza vreunui titlu, ci le-a obținut prin inducerea în eroare a celor care au făcut plata în contul părții civile.

Și sub acest aspect încadrarea juridică este corectă și în mod justificat instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Nu se poate aprecia că faptele, așa cum au fost săvârșite, prin urmarea produsă și privite din perspectiva persoanei inculpatului care a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 2443/2006 a Judecătoriei Vaslui la 1 an închisoare pentru săvârșirea unei infracțuni concurente, nu realizează gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul dispozițiilor art. 18 ind.1 Cod penal.

În mod corect instanța a reținut existența faptelor, vinovăția inculpatului și l-a condamnat pe acesta.

Pedepsele aplicate sunt legale și au fost judicios individualizate.

Apelul inculpatului este fondat sub aspectul modului în care instanța a soluționat latura civilă a cauzei.

Pe de o parte, inculpatul a fost trimis în judecată și a fost condamnat pentru două infracțiuni cauzatoare de prejudiciu, respectiv delapidare și înșelăciune. Instanța l-a obligat pe inculpat la plata unui prejudiciu global de 5162,16 lei fără să se specifice care este prejudiciul cauzat prin delapidare și care este cel cauzat prin înșelăciune. Această distincție era necesară avînd în vedere tratamentul juridic pentru fiecare faptă în parte, regimul juridic diferit de actualizare și plată a sumelor însușite, modul de dovedire a faptelor.

Din motivare ar rezulta că suma încasată și nepredată la casieria firmei, după ce nu mai avea calitatea de angajat, ar fi de 2576 lei, iar diferența ar reprezenta- sumele încasate ca gestionar și nepredate.

În cauză s-au efectuat mai multe expertize contabile. Ultima expertiză, cea făcută de expertul și pe care instanța și-a însușit-o, a stabilit că diferența dintre valoarea mărfii preluate și suma depusă de inculpat la casieria unității este de 5.162,16 lei și că după ce i s-a desfăcut contractul de muncă inculpatul a mai încasat de la beneficiari, suma de 2576 lei, pe care și-a însușit-

Expertul nu a făcut o desfășurare a actelor contabile cu privire la situația debitelor, nu a clarificat care facturi au fost încasate și ce debite mai sunt restante. Instanța a preluat necritic concluziile expertului fără să le raporteze la faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și judecat și la situația reală a debitului.

La instanța de apel s-a efectuat o nouă expertiză contabilă prin care s-a clarificat care este situația prejudiciului și modalitatea de producere a acestuia. Rezultă din raportul de expertiză întocmit că până la 12.08.2005 când i s-a desfăcut contractul de muncă, inculpatul a încasat de la diferiți beneficiari pe bază de chitanță și nu a depus la casieria firmei suma de 286 lei. Acesta este prejudiciul cauzat prin delapidare.

Ulterior datei de 12.08.2005 a încasat de la alți beneficiari, pe bază de chitanță, prezentîndu-se ca angajat al SC SRL suma de 2290 lei, în această sumă fiind inclusă și suma de 400 lei încasată de la AF și înlăturată de expert din cuantumul total al prejudiciului pentru neregularitatea încheierii chitanței. Acesta este prejudiciul cauzat prin înșelăciune.

Expertul a constatat că partea civilă avea în portofoliul de clienți o serie de sume neîncasate în valoare totală de 2986,16 lei. Aceste sume constituie creanțe pe care societatea are obligația și posibilitatea să le recupereze pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care inculpatul a acționat ca angajat al părții civile și raporturile juridice s-au încheiat între această societate și societățile beneficiare.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va fi admis apelul inculpatului și sentința apelată va fi desființată în parte în latura civilă. Rejudecînd cauza, va fi admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL și va fi obligat inculpatul să-i achite acesteia suma de 2576 lei, din care 286 lei prejudiciu cauzat prin delapidare și 2290 lei prejudiciu cauzat prin înșelăciune".

În termen legal decizia penală a fost recurată de partea civilă, criticând-o în latura civilă sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate și de inculpatul, invocând nevinovăția în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Recurentul inculpat a depus la dosar acte în susținerea recursului formulat (acte medicale, facturi fiscale).

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de fiecare recurent în parte, susținute prin avocați aleși, prin prisma limitelor procesuale ale căii de atac - recursul, conferite prin dispozițiile art. 385 ind. 5 Cod procedură penală și următoarele, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și înșelăciune prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal și art. 215 salin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu, reținând ca situație de fapt - cert rezultată probatoriu - următoarele:

- inculpatul era angajat ca agent de vânzări la și avea ca atribuții de serviciu, preluarea mijloacelor fixe pe bază de avize de expediție, vânzarea acestora, predarea sumelor de bani la casieria unității pe bază de borderou.

În perioada 30.05.2005 - 12.08.2005 inculpatul nu a predat la casierie suma de 5162,16 lei, conform expertizei contabile efectuată în cursul judecății și ale cărei concluzii instanța și le însușește și care reprezintă contravaloarea produselor ridicate pentru distribuție și pentru care fuseseră întocmite documente de livrare către clienți.

La data de 12.08.2005, în baza dispoziției nr. 30 emisă de " ", inculpatului i-a fost desfăcut contractul de muncă. Totuși, chiar și după această dată, deși inculpatul nu mai era angajat la " ", acesta s-a prezentat ca salariat al cesteia, încasând sume și eliberând chitanțe cu antetul la diferiți clienți, sume pe care ulterior nu le-a mai predat societății, creând astfel un prejudiciu în valoare de 2.576 lei.

Fapta inculpatului care, în exercițiul atribuțiilor de gestionar pe care le avea, și-a însușit suma de 5162,16 lei reprezentând contravaloarea unor produse din gestiune, întrunește elementele constitutive le infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 indice 1 alin. 1 Cod penal. Având în vedere că inculpatul și-a însușit sume corespunzătoare mai multor chitanțe, instanța urmează să rețină forma continuată a cestei infracțiuni și, în consecință, va dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Fapta inculpatului care, deși începând cu data de 12.08.2005, nu mai avea calitate de angajat al, totuși s-a prezentat la diverși agenți și, prezentându-se ca salariat al societății sus-arătate, a încasata sume cumulate în cuantum de 2576 lei, pentru care a emis chitanțe cu antetul " " întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța reținând și în acest caz forma continuată a infracțiunii.

Aceeași situație de fapt a fost reținută și de instanța de apel - urmare a unei reevaluări și reaprecieri probatorii ample.

Instanța de recurs constată, în latura penală, raportat la criticile invocate de recurent, prin avocat, că acestea nu sunt probator fondate.

Sub un prim aspect intenția inculpatului a fost cert rezultată, probator, anume de a induce în eroare diverși agenți economici, la momentul la care nu mai era angajat al, încasând sume de bani pe care ulterior nu le-a predat părții civile.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpat totdeauna cu o vădită intenție, întrunește neechivoc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

Sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, săvârșirea acesteia a rezultat sub toate elementele constitutive argumentate probator și expuse anterior, încât nici sub acest aspect, critica nevinovăției susținută de inculpatul - recurent nu este fondată.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, se constată că (față de actul de sesizare al instanței - rechizitoriul - față de întreg materialul probator administrat) în mod legal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, respectiv reținerea formei continue a săvârșirii infracțiunilor de delapidare și cea de înșelăciune, respectiv dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal.

Față de criteriile generale de individualizare a pedepsei, acestea au fost just raportate în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal (gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpat, rezonanța lor socială prin valorile sociale lezate, împrejurările concrete ale săvârșirii, cât și persoana inculpatului, atitudinea procesuală, antecedentele penale - acesta fiind anterior condamnat pentru o altă infracțiune).

S-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă în limite legale, cuantum diminuat prin reținerea și aplicarea efectelor circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 lit. a, c Cod penal.

În latura penală, raportat la criticile inculpatului - recurent - constatându-le nefondate probator, instanța de recurs urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Față de recursul părții civile s-au constatat următoarele:

artea vătămată " " s-a constituit parte civilă în cauză inițial cu suma de 4.455 RON (fila 5 - dosar de urmărire Penală), ulterior majorându-și pretențiile la suma de 5162,16 lei - daune materiale.

În cauză a fost efectuată în cursul urmăririi penale o expertiză contabilă, care a vizat doar perioada iulie - septembrie 2005, deși inculpatul avea încheiat contract de muncă de la data de 30.05.2005.

Pentru acest motiv, în cursul judecății s-a efectuat o nouă expertiză (expert ) vizând întreaga perioadă cât inculpatul a fost angajat, cât și activitatea infracțională din perioada august - septembrie 2005.

Această expertiză, al cărei conținut a și fost însușit de instanță, a concluzionat că prejudiciul total cauzat de inculpat este în sumă de 5162,16 lei - sumă rezultată din diferența dintre contravaloarea mărfii primită de inculpat și încasările predate de acesta la unitate pe perioada cât acesta a fost angajat și suma de 2.576 - reprezentând banii încasați de la clienți, după data plecării din unitate, respectiv 13.08.2005, și care nu a fost predată unității.

Urmare a expertizei contabile efectuate în cursul judecării în apel cauzei s-a reținut că până la 12.08.2005 când i s-a desfăcut contractul de muncă, inculpatul a încasat de la diferiți beneficiari pe bază de chitanță și nu a depus la casieria firmei suma de 286 lei. Acesta este prejudiciul cauzat prin delapidare.

Celelalte sume solicitate de partea civilă, au fost constatate ca fiind creanțe nerecuperate de la alți clienți (agenți economici) ce nu pot fi însă imputate probator inculpatului .

În consecință, latura civilă cauzei a fost just soluționată de instanța de fond și de apel, alte probe nu s-au produs în fața instanței de recurs de către partea civilă.

Constatând nefondate criticile părții civile în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală - recursul părții civile va fi respins ca nefondat.

Urmează a fi obligați recurenții - fiecare în parte - la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recursurile pronunțate, conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 38/A din 25.02.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.

Obligă partea civilă recurentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex. / 28.11.2009

Tribunalul Vaslui

Jud. -

Jud.

Președinte:Dan Anton
Judecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Iasi