Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 727/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 727/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 168 din 16 mai 2008 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpații și .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25 noiembrie 2008, la data de 28 noiembrie 2008, apoi la data de 03 decembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 663/P/2006 din 22.06.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjuds -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec fără acoperire în cont prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și a infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1-4 Cod penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjuda reținut, în fapt, următoarele:
Inculpata este administratorul SC SRL B, dar toate tranzacțiile și contractele comerciale au fost efectuate de către soțul său, inculpatul care semna documentele firmei în numele soției sale.
Începând cu anul 2002, SC SRL Baa vut relații comerciale cu SC SA B, achiziționând materiale de construcții de la această societate.
În perioada 17.18.2005 - 17.09.2005, inculpatul a ridicat de la SC SA B materiale de construcții în valoare de 50.655, 41 lei și pentru plata acestei sume a emis 5 bilete la ordin. Aceste bilete au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
În urma numeroaselor somații de plată din partea SC SA, inculpata a emis fila CEC -, dar și aceasta fiind introdusă în bancă a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Pentru achitarea prejudiciului inculpații au oferit în compensare o semiremorcă, dar aceasta a fost refuzată de SC SA pe motiv că nu-i este necesară. Mai mult inculpații au oferit spre compensare o anumită cantitate de cărămidă, dar nu au avut niciodată această cantitate în stoc.
Prin sentința penală nr.32/28.01.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-, conform art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați inculpații pentru infracțiunile prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 și art.215 al.1-4 Cod penal și pentru art.215 al.1-3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal pentru că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
A fost obligat inculpatul la 50.565,41 lei despăgubiri civile către SC SA
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pentru faptele de înșelăciune pentru care ambii inculpați au fost trimiși în judecată le lipsește latura subiectivă, respectiv intenția de a induce în eroare pe partea vătămată în scopul încheierii contractului și obținerii de foloase necuvenite.
Pentru inculpata s-a reținut că aceasta a emis fila CEC nu ca instrument de plată cum prevede textul de lege, ci ca mijloc de garantare a plății.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, care a susținut că soluționarea cauzei este greșită atât pe latură penală cât și civilă, și inculpatul care a susținut că este nevinovat și a arătat că nu trebuia obligat la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 168/16.05.2008 a Tribunalului Vrancea apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 32/28.01.2008 a Judecătoriei Adjud au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a reținut că în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, deoarece din actele dosarului rezultă că reprezentanții legali ai SC SA au cunoscut că la data emiterii biletelor la ordin nu exista disponibilul necesar în contul societății inculpaților și deci nu inculpații au fost cei care au indus pe partea vătămata in eroare cu privire la acest aspect.
După cum rezultă din chiar rechizitoriu și din declarația directorului părții vătămate, precum si din facturile, extrasele de cont și ordinele de compensare depuse de inculpați la instanță, între societatea inculpaților și cea reprezentată de, A au existat relații comerciale încă din anul 2002 și cel care se ocupa de toate treburile societății era inculpatul, deși administrator era soția acestuia,. Sub acest aspect partea vătămată nu poate susține că nu a cunoscut că inculpatul era administratorul de fapt al societății.
Așa cum au declarat inculpații și după cum a recunoscut și reprezentantul părții vătămate, biletele la ordin emise de inculpatul nu erau completate la toate rubricile, nici la rubrica cu privire la data scadentă, părțile convenind ca biletele să fie lăsate la directorul, care la rândul lui îl va anunța pe inculpatul despre data la care urmează să introducă biletele spre decontare, pentru ca acesta să-i confirme dacă există disponibil în cont. Acest aspect rezultă și din declarația martorei, propusă chiar de acuzare, care a susținut că a auzit când directorul l-a contactat telefonic pe inculpatul pentru a-l întreba dacă are disponibil în cont pentru cele 5 bilete.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 29/27.04.2004 încheiat intre părți (filele 29-32dosar fond) rezultă că acestea au stabilit de comun acord ca plata materialelor cumpărate de la societatea parte vătămată să se facă cu bilet la ordin la livrare și fila cec garanție la contract, aspect recunoscut de reprezentantul părții vătămate, care a susținut că în această modalitate s-a efectuat plata între cele două societăți, pe toata durata derulării relațiilor contractuale.
De aceea, corect a reținut prima instanță că fapta inculpatei, de a emite acea filă cec nu poate fi considerată infracțiunea prevăzută de legea cecului, pentru că art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 incriminează fapta de a emite o filă cec fără acoperire doar atunci când aceasta a fost emisă ca instrument de plată, or, în cauză inculpata a emis acea filă cec drept garanție, și nu ca instrument de plată.
De asemenea, nu se poate susține că inculpații, ulterior emiterii biletelor la ordin, s-au sustras de la achitarea prejudiciului, daca se are în vedere că aceștia au încercat compensarea debitului cu unele produse, cum ar fi: cărămidă sau mașina de legat paleți sau semiremorca, dar după cum a recunoscut reprezentantul părții vătămate, aceste bunuri au fost refuzate de către societatea parte vătămată, susținând că nu le sunt necesare. Mai mult, tot reprezentantul părții vătămate a recunoscut că inculpatul s-a deplasat la sediul central al părții vătămate de la B, unde a negociat o reeșalonare a plătți și unde și-a luat angajamentul că va plăti datoria (fila 7 verso și fila 9 dosar și fila 4 dosar fond).
Corect a reținut prima instanță că, din înscrisurile depuse de inculpați la dosar, în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că societatea lor nu a putut recupera parte din sumele datorate de proprii debitori și în aceste condiții nici societatea inculpaților nu a fost în măsură să plătească propriile datorii. De altfel, chiar partea vătămată a fost cea care a declanșat procedura insolventei împotriva societății inculpaților, cerere înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 57-58 dosar. Deci, nu se poate susține că inculpații, cu rea-credință, nu au achitat până în prezent prejudiciul, în cauză dovedindu-se cu acte că ei nu au avut posibilitatea achitării pagubei.
Având in vedere aceste aspecte, pe de o parte faptul că partea vătămata a cunoscut, la data emiterii celor 5 bilete la ordin și a filei cec, că societatea inculpaților nu avea disponibilul necesar acoperirii proviziei în cont, iar pe de altă parte diligentele depuse ulterior de inculpați pentru achitarea pagubei, prima instanța corect a reținut că faptelor de înșelăciune pentru care ambii inculpați au fost trimiși in judecată, le lipsește latura subiectivă, respectiv intenția de a induce în eroare pe partea vătămată, în scopul încheierii contractului și obținerii de foloase necuvenite.
Tot corect prima instanță a reținut că inc. a emis fila cec nu ca instrument de plată,cum prevede obligatoriu textul ce incriminează infracțiunea, ci ca mijloc de garantare a plății.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În motivarea recursului s-a invocat că în mod greșit ambele instanțe au reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod proc. penală s-a dispus achitarea acestora.
S-a invocat că atât cele 5 bilete la ordin, cât și fila cec au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, fapt ce denotă intenția clară a inculpaților de aoî nșela pe partea vătămată.
Mai mult, după ce cele 5 bilete la ordin și fila cec au fost refuzate la plată, inculpații au continuat să o inducă în eroare pe partea vătămată, au încheiat un contract privind livrarea unei cantități de cărămidă, s-a întocmit o factură și un contract de custodie, însă în momentul în care reprezentanții legali ai părții vătămate s-au prezentat să ridice marfa au constatat că marfa nu există la locul indicat de inculpați.
De asemenea, s-a invocat că instanțele au reținut că relațiile comerciale dintre cele două societăți au continuat doar pe baza unor înscrisuri depuse de inculpați - facturi, avize de însoțire a mărfii, extrase de cont fără ca aceste documente să fie cenzurate printr-o expertiză contabilă.
Recursul este nefondat.
În mod corect, față de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpații nu au acționat cu intenția de aoî nșela pe partea vătămată și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d cod proc. penală a dispus achitarea acestora pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Din actele dosarului rezultă că reprezentanții legali ai SC SA au cunoscut că la data emiterii biletelor la ordin nu exista disponibilul necesar în contul societății inculpaților și deci nu inculpații au fost cei care au indus pe partea vătămata in eroare cu privire la acest aspect.
După cum rezultă din chiar rechizitoriu și din declarația directorului părții vătămate, precum si din facturile, extrasele de cont și ordinele de compensare depuse de inculpați la instanță, între societatea inculpaților și cea reprezentata de, A au existat relații comerciale încă din anul 2002 și cel care se ocupa de toate treburile societății era inculpatul, deși administrator era soția acestuia,. Sub acest aspect partea vătămata nu poate susține ca nu a cunoscut că inculpatul era administratorul de fapt al societății.
Așa cum au declarat inculpații și după cum a recunoscut și reprezentantul părții vătămate, biletele la ordin emise de inculpatul nu erau completate la toate rubricile, nici la rubrica cu privire la data scadentă, părțile convenind ca biletele să fie lăsate la directorul, care la rândul lui îl va anunța pe inculpatul despre data la care urmează să introducă biletele spre decontare, pentru ca acesta sa-i confirme daca există disponibil în cont. Acest aspect rezultă și din declarația martorei, propusă chiar de acuzare, care a susținut că a auzit când directorul l-a contactat telefonic pe inculpatul pentru a-l întreba dacă are disponibil în cont pentru cele 5 bilete.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 29/27.04.2004 încheiat între părți (filele 29-32dosar fond) rezultă că acestea au stabilit de comun acord ca plata materialelor cumpărate de la societatea parte vătămată să se facă cu bilet la ordin la livrare și fila cec garanție la contract, aspect recunoscut de reprezentantul părții vătămate, care a susținut că în această modalitate s-a efectuat plata între cele două societăți, pe toata durata derulării relațiilor contractuale.
De aceea, corect a reținut prima instanță că fapta inculpatei, de a emite acea filă cec nu poate fi considerată infracțiunea prevăzută de legea cecului, pentru că art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 incriminează fapta de a emite o filă cec fără acoperire doar atunci când aceasta a fost emisă ca instrument de plată, or, în cauză inculpata a emis acea filă cec drept garanție și nu ca instrument de plată.
De asemenea, nu se poate susține că inculpații, ulterior emiterii biletelor la ordin, s-au sustras de la achitarea prejudiciului, daca avem în vedere că aceștia au încercat compensarea debitului cu unele produse, cum ar fi: cărămidă sau mașina de legat paleți sau semiremorca, dar după cum a recunoscut reprezentantul părții vătămate aceste bunuri au fost refuzate de către societatea parte vătămata, susținând că nu le sunt necesare. Mai mult, tot reprezentantul părții vătămate a recunoscut că inculpatul s-a deplasat la sediul central al părții vătămate de la B, unde a negociat o reeșalonare a plătii și unde și-a luat angajamentul ca va plăti datoria (fila 7 verso și fila 9 dosar și fila 4 dosar fond).
Corect a reținut prima instanță că din înscrisurile depuse de inculpați la dosar, în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că societatea lor nu a putut recupera parte din sumele datorate de proprii debitori și în aceste condiții nici societatea inculpaților nu a fost în măsură să plătească propriile datorii. De altfel, chiar partea vătămata a fost cea care a declanșat procedura insolventei împotriva societății inculpaților, cerere înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 57-58 dosar. Deci, nu se poate susține că inculpații, cu rea-credință, nu au achitat până în prezent prejudiciul, în cauză dovedindu-se cu acte că ei nu au avut posibilitatea achitării pagubei.
Având in vedere aceste aspecte, pe de o parte faptul că partea vătămata a cunoscut, la data emiterii celor 5 bilete la ordin și a filei cec, că societatea inculpaților nu avea disponibilul necesar acoperirii proviziei in cont, iar pe de altă parte diligentele depuse ulterior de inculpați pentru achitarea pagubei, prima instanță corect a reținut că faptelor de înșelăciune pentru care ambii inculpați au fost trimiși în judecată, le lipsește latura subiectivă, respectiv intenția de a induce în eroare pe partea vătămată, în scopul încheierii contractului și obținerii de foloase necuvenite.
Tot corect prima instanță a reținut că inc. a emis fila cec nu ca instrument de plată cum prevede obligatoriu textul ce incriminează infracțiunea, ci ca mijloc de garantare a plății.
Dovadă certă că inculpații nu au acționat cu intenția de aoî nșela pe partea vătămată o constituie faptul că relațiile comerciale dintre cele două societăți au continuat și după data de 17.09.2005, dată la care activitatea infracțională din prezenta cauză s-a epuizat. factura nr. - din 21.02.2006, avizul de însoțire a mărfii nr. - din 21.06.2006, avizul de însoțire a mărfii nr. - din 31.10.2006.
Susținerile Parchetului în sensul că documentele depuse de inculpați la dosar ar fi trebuit cenzurate pe calea unei expertize contabile sunt nefondate atâta timp cât aceste documente nu au fost contestate de partea vătămată.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 3 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 168 din 16 mai 2008 Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 32/28.01.2008 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpații, fiul lui și, născut la data de 15.07.1977 în B, CNP -, domiciliat în comuna Roșie,-, jud. N, și, fostă, fiica lui G și, născută la 06.06.1978 în P-N, CNP -, domiciliată în B, Calea, bloc 114,. 6,. 24, jud. B și în P-N,-, - 2,. 46).
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare/-/ 12.12. 2008
Tehnored. hotărâre /2 ex./15.12.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă, Aurel Burlacu
