Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 753/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.753
Ședința publică din data de 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul G, domiciliat în B,-, județ B și de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - B, împotriva deciziei penale nr. 95 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentului - inculpat G să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 17 septembrie 2008 și apoi la data de astăzi 22 septembrie 2008, când în urma deliberărilor a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2249 din 21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. 640/2006, în baza art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr.87/1994 republicată cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul G, asociat și administrator la SC G și B, la 2 ani închisoare pentru că, în perioada iunie 2005 s-a sustras de la plata către bugetul statului a impozitului pe profit în sumă de 65.150.169 lei vechi și în sumă de 106.872.202 lei vechi.
În baza art. 65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal, pe o durată de 1 an.
În baza art.2151alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru că a folosit în interes personal suma de 400.363.404 lei vechi, bani ce aparțineau SC G și
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.b, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabilit ca în final, să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 71 au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev. de art. 64 lit.a,b și c
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit în conformitate cu art. 82 și potrivit art. 359 pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art. 83 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Au fost aplicate disp. art. 71 alin.5 Cod penal.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G și la 172.022.371 lei vechi către B reprezentând impozitul pe profit și
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400.363.404 lei vechi.
În baza art. 191 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.000.000 lei vechi cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut că în perioada iulie 2000 - iunie 2005, inculpatul în calitate de asociat și administrator la SC G și B, s-a sustras de la plata către bugetul statului, a impozitului pe profit în sumă de 65.150.169 lei și TVA în sumă de 106.872.202 lei și a folosit în interes personal venituri aparținând societății în sumă de 400.363.404 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, inculpatul OG și partea civilă B, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală după cum urmează:
În apelul declarat partea civilă Baa preciat că instanța de fond nu a soluționat în totalitate latura civilă a cauzei și nu a dat valoare actelor contabile depuse la dosar, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și obligarea în solidar a inculpatului, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 55.893 lei cu titlu de impozit pe profit și, așa cum s-a constituit parte civilă prin adresa nr. 539/6.03.2006.
În apelul său, inculpatul Gac riticat sentința atât în latură penală cât și în latură civilă, precizând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, sens în care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală și exonerarea de plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 140 din 20 iunie 2007, Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de inculpatul G, a desființat în parte sentința atât în latură penală cât și în latură civilă, iar în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.c Cod pr.penală a achitat pe inculpat pentru actele materiale din anul 2000 și 2001, reținute în competența infracțiunii prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv folosirea în interes personal a sumei de 840.875.983 lei ROL, venituri obținute în anul 2000 și a sumei de 101.133.675 lei ROL venituri obținute în anul 2001.
În baza disp. art. 11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.c Cod pr.penală a achitat pe inculpatul OG pentru actele materiale din 2000, 2001 și 2002 reținute în componența infracțiunii prevăzute de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv sustragerea de la plata către bugetul statului a sumelor de 21.021.899 lei ROL impozit pe profit și 13.938.719 lei ROL aferente sumei de 84.087.598 lei ROL venituri pretins neînregistrate în contabilitate în anul 2000, respectiv de la plata către bugetul de stat a sumelor de 25.283.419 lei vechi impozit pe profit și 19.215.391 lei vechi aferente sumei de 101.133.675 lei ROL venituri pretins neînregistrate în contabilitate în anul 2001; sustragerea de la plată către bugetul de stat a sumelor de 39.336.408 lei ROL reprezentând și 8,841.105 lei ROL reprezentând impozit pe profit aferente contractului de gaj din 14.06.2002.
Inculpatul Gaf ost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G și la plata sumei de 44.385.430 lei ROL către B reprezentând impozit pe profit și TVA.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul Gas umei de 185.221.273 lei ROL.
Apelul declarat de Baf ost respins ca nefondat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Buzăua reținut că soluția instanței de fond este nelegală sub două aspecte, așa cum se va arăta în continuare:
Potrivit actului de inculpare, în cursul anului 2000, inculpatul a obținut venituri în sumă de 84.087.598 ROL din vânzare de mărfuri pe bază de facturi și chitanțe, fără a evidenția aceste operațiuni comerciale în contabilitatea societății.
S-a mai reținut că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate veniturile respective, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul statului a impozitului pe profit în sumă de 21.021.899 ROL și în sumă de 13.983.719 ROL.
Aceeași situație o întâlnim și pentru anul 2001, an pentru care instanța de fond reține că inculpatul ar fi obținut venituri în sumă de 101.133.675 ROL din vânzarea de mărfuri, fără a evidenția operațiunile comerciale în contabilitatea societății.
Neînregistrând în contabilitate aceste venituri, inculpatul apelant s-a sustras de la plata către bugetul statului a impozitului pe profit în sumă de 25.283.419 ROL și TVA în sumă de 19.215.391 ROL.
Referitor la aceste activități, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare, prin însușirea veniturilor obținute în anii 2000 și 2001 și evaziune fiscală prin neînregistrarea în contabilitate a acestor operațiuni comerciale, neevidențierea acestor venituri și sustragerea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit și aferent acelor sume.
Soluția instanței de fond este nelegală tocmai în sensul reținerii acestor infracțiuni ca fiind săvârșite de inculpatul apelant.
Din susținerile inculpatului apelant și din declarația martorei - contabila societății, rezultă că zilnic, în anii 2000 și 2001, la societatea inculpatului apelant se făceau vânzări de mărfuri în două modalități și anume, unor clienți li se eliberau bonuri de casă, iar altor clienți, care solicitau li se eliberau facturi și chitanțe pentru mărfurile vândute.
Contabila societății susține că acele facturi și chitanțe aferente anilor 2000 și 2001 nu le-a înregistrat în contabilitate, deoarece așa a considerat că este legal. Susținerea este veridică, deoarece la sfârșitul fiecărei zile, tăia câte o chitanță în care era trecută o sumă de bani, ce reprezenta valoarea tuturor vânzărilor din acea zi, inclusiv a vânzărilor pentru care s-a eliberat facturi și chitanțe.
În aceste condiții, se observă cu ușurință să toate veniturile obținute în anii 2000 și 2001 din vânzări de mărfuri, au fost înregistrate în contabilitate și au fost plătite către bugetul de stat obligațiile fiscale aferente.
De asemenea, se observă că inculpatul nu și-a însușit sau nu a folosit, în interes personal, acele venituri obținute în anii 2000 și 2001 din vânzări de mărfuri, deoarece ele au fost înglobate în veniturile pentru care contabila societății tăia zilnic câte o chitanță, care cuprindea totalitatea vânzărilor zilnice și pe care o înregistra în contabilitate.
De altfel, această situație de fapt este confirmată cu intransigență și rigurozitate în totalitate și de expertiza contabilă dispusă în instanța de apel și efectuată în cauză.
Cu privire la contractul de gaj cu deposedare, conform contractului autentificat sub nr. 2252/14.06.2002, instanța de fond a reținut că inculpatul nu ar fi înregistrat în contabilitatea societății operațiunea privind înstrăinarea tractorului respectiv și astfel, s-a sustras de la plata către bugetul de stat a în sumă de 39.336.408 ROL și impozit pe profit în sumă de 8.841.105 ROL.
Într-adevăr, așa cum se reține și în raportul de expertiză prin încheierea unui contract de gaj nu se obligații fiscale, deoarece această operațiune nu este translativă de proprietate.
Codul fiscal nu prevede ca încheierea unui contract de gaj naște obligații fiscale. Consecința este că, inculpatul a fost în mod greșit obligat la plata unui în sumă de 39.336.408 ROL și impozit pe profit în sumă de 8.841.105 ROL, ca efect al reținerii faptului că ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.
Raportat la cele expuse și explicitate în drept, tribunalul a admis apelul inculpatului și a dispus achitarea acestuia pentru actele materiale din anul 2000 și 2001, reținute în componența infracțiunii de delapidare prev.de art. 2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal - folosirea în interes personal a sumei de 84.087.598 ROL venituri obținute în anul 2000 și a sumei de 101.133.675 ROL venituri obținute în anul 2001.
De asemenea, tribunalul a achitat pe inculpatul OG pentru actele materiale din 2000, 2001, 2002, constatate în componența infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal - sustragerea de la plata către bugetul statului a sumelor de 21.021.899 ROL - impozit pe profit și 13.938.719 ROL - aferent sumei de 84.087.598 ROL - venituri pretins neînregistrate în contabilitate în anul 2000; sustragerea de la plata către bugetul de stat a sumelor de 25.283.419 ROL - impozit pe profit și 19.215.391 ROL - aferent sumei de 101.133.675 ROL, venituri pretins neînregistrate în contabilitate în anul 2001; sustragerea de la plata către bugetul de stat a sumelor de 39.336.408 ROL, reprezentând și 8.841.105. ROL reprezentând impozit pe profit aferente contractului de gaj din 14.06.2002.
Tribunalul a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G și la plata sumei de 44.385.430 ROL către B reprezentând și impozit pe profit.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 185.221.273 ROL.
Pe cale de consecință, față de cele prezentate în fapt și în drept, tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului formulat de către B ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr. 140 din 20 iunie 2007, declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, criticând-o ca fiind nelegală, susținând în esență că s-au încălcat prevederile legale privind pedeapsa în cazul infracțiunii continuate și s-a dispus îndreptarea unei erori materiale cu încălcarea disp. art. 195, art. 305 și art.312 Cod pr.penală.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și înlăturarea aspectelor de nelegalitate.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat este fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/2004 republicată și art.2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în perioada iulie 2000 - iunie 2005 inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit în sumă de 65.150.169 lei și a în sumă de
106.872.202 lei; de asemenea, în aceeași perioadă a folosit în interes personal venituri aparținând societății, în sumă de 400.363.404 lei.
Prin sentința penală nr.2249 din 21.11.2006 Judecătoria Buzăua dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. S-a făcut aplicarea disp.art.65 Cod penal cu ref.la art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 1 an pentru infracțiunea prev.de art. 2151alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea prev.de art. 33-34 Cod penal, urmând a fi executată pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa prev.de art. 64 lit. a,b,c cod penal pe 1 an.
S-au aplicat dispozițiile art.81-82 Cod penal pe perioada termenului de încercare de 4 ani, disp. art.71 - 64 lit.a,b,c Cod penal, art.83 Cod penal, art.359 Cod pr.penală, art.71 alin.5 Cod penal.
În latură civilă a fost obligat inculpatul, în solidar cu SC OG și B, la plata sumei de 172.022.371 lei (TVA și impozit pe profit) către
S-a confiscat de la inculpat suma de 400.363.404 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Prin decizia civilă nr. 140 din 20.06.2007, Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de inculpat și a dispus achitarea acestuia pentru actele materiale din anii 2000 și 2001, ce intră în componența infracțiunii prev.de art. 2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (respectiv folosirea sumei de 840.875.983 lei ROL în interes personal ), precum și pentru actele materiale din anii 2000, 2001 și 2002, reținute în componența infracțiunii prev.de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (respectiv sustragerea de la plata către bugetul statului a sumelor de 21.021.899 lei impozit pe profit și 13.938.719 ROL aferent anului 2000; 25.283.419 lei impozit pe profit și 19.215.391 lei aferent anului 2001; 39.336.408 lei și 8,841.105 lei impozit pe profit aferente contractului de gaj din 14.06.2002).
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 44.385.430 lei către B (impozit pe profit și ).
S-a confiscat de la inculpat suma de 185.221.273 lei ROL.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de B și s- menținut restul dispozițiilor sentinței.
Din cele expuse mai sus, se constată că infracțiunile comise de inculpat sunt infracțiuni continuate.
Potrivit art.41 alin.2 Cod penal, există infracțiune continuată, atunci când făptuitorul săvârșește la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Jurisprudența a acceptat că în stabilirea unității de rezoluție delictuoasă, instanțele sunt obligate a examina toate împrejurările de fapt de natură a forma convingerea că în momentul începerii activității, făptuitorul a avut reprezentarea în concret, a condițiilor de loc și timp în care va săvârși actele materiale, natura obiectului material și alte asemenea elemente, ce intră în compunerea modului de operare și sunt apte să înlăture autonomia inacțiunilor, creând unitatea naturală de infracțiune continuată.
Din materialul dosarului se constată că începând cu luna iulie 2000 și până în luna iunie 2005, inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit și și-a însușit venituri aparținând societății pe care le-a folosit în interes personal.
Ori, în atare situație, față de perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională, folosind același mijloc fraudulos de operare și producând prejudicii, determină concluzia că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții delictuoase, astfel cum cer dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.
În cazul infracțiunii continuate, fiind vorba de o infracțiune unică, se pronunță o singură pedeapsă. În atare situație nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru o parte din activitatea infracțională conducând la reducerea prejudiciului și pentru o altă parte să fie condamnat, așa cum greșit a procedat Tribunalul Buzău. Din acest punct de vedere decizia atacată este nelegală.
Cu ocazia redactării hotărârii la instanța de apel, s-a constatat că în minută s-a reținut greșit suma de 840.875.983 lei în loc de 84.087.598 lei reprezentând venituri obținute de inculpat în anul 2000.
S-a considerat că este o eroare materială, conform art.195 Cod pr.penală și la data de 10.07.2007, Tribunalul Buzău prin încheierea din aceeași dată a îndreptat eroarea materială strecurată atât în minută cât și în dispozitivul deciziei penale nr. 140/2007.
Din completul de judecată care a soluționat îndreptarea de eroare materială au făcut parte 2 judecători, încheierea fiind semnată numai de un JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru Ion Stelian
Curtea, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 Cod pr.penală, în sensul că încheierea trebuia să fie semnată de toți membrii completului de judecată, având în vedere că această încheiere face parte integrantă din hotărârea dată de Tribunalul Buzău.
Dacă ne referim și la cuprinsul art.305 Cod pr.penală prin care se precizează că încheierea se semnează de președintele completului de judecată și grefier, se constată că încheierea din 10 iulie 2007, nu este semnată de președintele completului.
Se apreciază că nesemnarea încheierii de președintele completului de judecată sau de toți membrii completului atrage casarea hotărârii, potrivit disp.art. 3859alin.1 pct.3 Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa decizia nr. 140 din 20.06.2007 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 10.07.2007 ale Tribunalului Buzău și trimite dosarul la această instanță pentru rejudecarea apelului, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
La ribunalul Buzău, cauza a fost înregistrată la data de 22.01.2008, sub nr-.
Prin decizia penală nr. 95/15.05.2008 Tribunalul Buzău, a admis apelul declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 2249/21.11.2006, pronunțată de Judecătoria Buzău, în dosarul penal nr. 640/2006 pe care a desființat-o în parte în latură civilă, în sensul că a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC OG și, la plata sumei de 123.844.856 lei ROL, reprezentând impozit pe profit și către partea civilă B, în loc de 172.022.371 lei ROL.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă
Conform art. 192 al.2 pr.penală, partea civilă Baf ost obligată la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, inculpatul a contractat un împrumut de la o persoană fizică în interesul societății, împrumut garantat prin constituirea unui gaj cu deposedare asupra unui tractor.
Deoarece nu a reușit să achite împrumutul acesta a menținut bunul în evidențele societății deducând cheltuielile cu amortizarea, situație în care nu se poate susține că prin acest procedeu inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit și TVA-ul aferent, deoarece bunul respectiv a ieșit din patrimoniul societății. În atare situație, în cauză putea fi vorba de comiterea unei alte infracțiuni și nicidecum de evaziune fiscală, iar în apelul inculpatului nu îi poate fi agravată situația.
Sub acest aspect, tribunalul a admis apelul inculpatului și a redus suma datorată bugetului de stat la valoarea de 123.844.856 lei ROL.
Cât privește apelul declarat de partea civilă B, s-a apreciat că acesta este nefondat, cadrul procesual fiind stabilit la data sesizării instanței, prezentarea materialului de urmărire penală făcându-se pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost dedus judecății și la valoarea prejudiciului stabilit în actul de inculpare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul G și partea civilă B, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale după cum urmează:
În recursul declarat, inculpatul a solicitat în esență casarea hotărârilor anterioare, deoarece societatea SC G și, ca parte responsabilă civilmente, nu a fost legal reprezentată în instanță, atâta vreme cât la udecătoria Buzău, pentru termenul de judecată din 16.05.2006, a fost prezentă în instanță reprezentanta societății, fără însă a avea delegație de reprezentare, precizând că, unitatea nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului, cu suma reținută în rechizitoriu și care în esență nu a fost acoperită.
A mai susținut că ambii asociați administrau societatea în raporturile cu terții iar numita nu putea să hotărască singură dacă societatea are prejudiciu sau nu.
În recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a arătat că în mod eronat instanța de apel a respins apelul declarat și l-a admis pe cel al inculpatului, desființând în parte în latură civilă sentința, în sensul că a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G și, doar la plata sumei de 123.844.856 lei reprezentând impozit pe profit și în loc de 172.022.371 lei către
S-a mai arătat că instanța de apel, nu a coroborat constatările organelor de control ce au avut la bază documente contabile neînregistrate în procesul financiar economic, prejudiciul corect fiind acela de 172.022.371 lei, reprezentând venituri realizate din vânzarea unor mărfuri pe bază de facturi și chitanțe fiscale pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea societății, sustrăgându-se prin această modalitate de la plata obligațiilor fiscale.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Buzău.
Curtea examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că, recursurile sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr. 736/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 11 al.1 lit.c din Legea nr. 87/1994, republicată și art. 215/1 al.1, cu aplic.art.41 al.2 și art. 33 lit.a, constând în aceea că, în perioada iulie 2000 - iunie 2005, s-a sustras de la plata către bugetul statului a impozitului pe profit în sumă de 65.120.169 lei și în sumă de 106.872.202 lei și a folosit în interes personal venituri aparținând societății în sumă de 400.363.404 lei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința penală nr. 2249 din 11.11.2006, pronunțată de Judecătoria Buzău, inculpatul Gaf ost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplic.art.41 al.2 și un an închisoare pentru infracțiunea de delapidare, prev.de art. 215/1 al.1 cu aplic.art. 41 al.2 și s-a stabilit ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,c pe o durată de un an.
În temeiul art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu art. 82 și potrivit art. 359 pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G și la 172.022.371 lei ROL către B, reprezentând impozitul pe profit și
În același timp, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400.363.404 lei ROL.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea B, iar prin decizia penală nr. 140 din 20.06.2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost admis apelul declarat de inculpatul G, desființată în parte sentința atât în latură penală cât și în latură civilă și achitat inculpatul în baza art. 11 pct.2 lit. rap.la art. 10 lit.c pr.penală, pentru o serie de acte materiale din perioada anilor 2000-2001.
Apelul declarat de partea civilă Baf ost respins ca nefondat.
Ulterior, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 10.07.2007, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 140 din 20.06.2007, în sensul că în loc de 840.875.983 lei reprezentând venituri obținute în anul 2000 se va trece așa cum este corect suma de 84.087.598 lei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, iar prin decizia nr.1036 din 3.12.2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia fost admis recursul, casată decizia penală nr. 140 din 20.06.2007 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 10.07.20097 și trimisă cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului, potrivit considerentelor deciziei.
Din examinarea acestei decizii se constată că, încheierea de îndreptare eroare materială din 10.07.2007, care face parte integrantă din decizia penală nr. 140 din 20.06.2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, nu a fost semnată de toți membrii completului așa cum prevăd dispoz.art. 305 și 312 pr.penală.
S-a apreciat că, nesemnarea încheierii de președintele completului de judecată atrage casarea hotărârii potrivit art. 385/9 al.1 pct.3 pr.penală.
La rejudecarea cauzei, de către Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 95 din 15.05.2008, a fost admis apelul declarat de inculpatul G, desființată în parte în latură civilă sentința penală nr. 2249/21.11.2006, pronunțată de Judecătoria Buzău și obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G și la 123.844.856 lei ROL reprezentând impozit pe profit și, către partea civilă B, în loc de 172.022.371 lei, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței.
Apelul declarat de partea civilă Baf ost respins ca nefondat.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul G și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul G, Curtea constată că motivele invocate vizează aspecte de nelegalitate, referitoare la pretinsa lipsă de procedură a părții responsabile civilmente în fața Judecătoriei Buzău, la termenul din 16.05.2006.
Verificând aspectele invocate, Curtea constată că, la acest termen de judecată - 16.05.2006 - partea responsabilă civilmente SC G și a fost reprezentată de unul dintre administratorii societății. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că ambii asociați administrau societatea în raporturile cu terții.
Mai mult decât atât, partea responsabilă civilmente nu a declarat recurs în această cauză, așa încât analizând pe fond motivele invocate de inculpat, se constată că recursul declarat de acesta este nefondat.
Referitor la recursul declarat de partea civilă B, Curtea constată că acesta este nefondat și pe cale de consecință, urmează a fi respins, deoarece inculpatul nu s-a sustras de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit și TVA-ului aferent, menținând bunul în evidențele societății și deducând cheltuielile cu amortizarea.
În mod corect instanța de apel nu și-a însușit concluziile expertului cu privire la modul defectuos de înregistrare a vânzărilor zilnice în contabilitate, fiind de notorietate că pentru vânzarea aceluiași produs nu se pot emite de două ori facturi și chitanțe, acestea având un regim special.
Mai mult decât atât cadrul procesual a fost stabilit la data sesizării instanței, prezentarea materialului de urmărire penală fiind făcută pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost dedus judecății și la valoarea prejudiciului stabilit în actul de inculpare.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpat și partea civilă
Văzând și dispoz.art.192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul G, domiciliat în B,-, județul B și de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva deciziei penale nr.95 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de câte 60 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 septembrie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./29.09.2008
dos. nr. 640/2006 Judecătoria Buzău
dos. nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
