Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 78/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Laura Popa judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 266/A din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, cât și pentru a da posibilitate apărătorului ales al inculpatului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 5 februarie 2010.
Constată că prin sentința penală nr. 371/05.03.2009, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar penal nr-, în baza art.215 alin.1,2 și 3 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 08.06.1970 în T, jud. G, domiciliat în B,-,. C,. 13, jud. B, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 81 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o durata de 5 ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in termenul de încercare
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a si lit.b pe durata executării pedepsei, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, s- suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut, în esență, faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții părții vătămate SC SRL cu prilejul încheierii unui contract de vânzare - cumpărare având ca obiect rulmenți, prin prezentarea sa sub un alt nume, C, și ca reprezentant al, în scopul obținerii pe nedrept a unor avantaje materiale, pricinuind o pagubă părții vătămate, care ulterior a fost reparată.
La stabilirea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor, G și, precum și declarațiile martorului, ale reprezentantului părții civile și ale inculpatului, acestea din urmă doar în măsura în care s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Totodată, s-a ținut seama de concluziile rapoartelor de expertiză tehnico științifica grafoscopică în care s-a stabilit că "semnăturile executate pe biletul la ordin emis in data de 7.11.2005, semnăturile de pe facturile fiscale și de pe avizele de însoțire a mărfii au fost probabil executate de inculpat și nu s-a putut stabili dacă semnătura de pe contractul de vânzare - cumpărare a rulmenților încheiat în 4.11.2006 a fost semnat de inculpat".
Instanța de fond a apreciat ca fiind relevantă voința părților de a încheia contractul de vânzare- cumpărare, nefiind necesar a se întocmi în acest sens un înscris, motiv pentru care a înlăturat apărarea inculpatului constând în aceea că bunurile au fost luate în scop de revânzare și pentru ca astfel să recupereze suma de bani pe care o împrumutase anterior reprezentantului părții civile. În cauză a rezultat că inculpatul a intrat în posesia rulmenților, a făcut acte de administrare cu aceștia, transportându-i și depozitându-i,
Prima instanță a înlăturat declarațiile martorului ca fiind subiective, datorită relației de prietenie pe care o are cu reprezentantul părții vătămate și implicării sale în cadrul incidentului din data de 15.11.2005.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, avându-se în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică și ale raportului de expertiză nr.236/25.11.2008, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada, în afara oricărui dubiu, că inculpatul ar fi semnat înscrisurile în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 al 1,2 si 3 Cod penal, instanța avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal; s-au constatat întrunite condițiile prev. de art. 81 Cod penal, sens in care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul.
Prin decizia penală nr.266/A/09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, a fost admis apelul formulat de inculpatul, iar sentința primei instanțe a fost desființată sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 al 1,2,3 Cod penal și a soluției privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținând restul dispozițiilor.
Rejudecând in aceste limite, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al 1,2,3 Cod penal.
Pretențiile formulate de partea civilă SC SRL B au fost respinse.
Apelul formulat împotriva aceleiași sentințe de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașova fost respins, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și la fond au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a decide în acest sens, Tribunalul Brașova arătat că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, achiesează la motivarea instanței de fond; la dosarul cauzei exista mai multe examinări tehnico-științifice grafoscopice din care nu rezultă cu claritate că inculpatul este autorul semnăturilor de pe biletul la ordin sau de pe avizele de însoțire a mărfurilor.
Concluziile expertizelor/constatărilor tehnico științifice dactiloscopice au fost de probabilitate, fiind necesar ca proba propusă în acuzare să fie confirmată de alte probe administrate în cauză cu element de certitudine. S-a observat că singurele persoane care ar fi putut da informații referitoare la semnăturile de pe înscrisurile menționate sunt partea vătămată și martorul; în ceea ce privește depoziția martorului, în mod judicios instanța de fond a dispus înlăturarea acesteia, date fiind relațiile care există între martor și reprezentantul părții vătămate, implicarea activă a martorului în situația de fapt dedusă judecății. S-a apreciat că în cauză ar mai rămâne declarațiile reprezentantului părții vătămate și ale inculpatului, care se anihilează reciproc, inculpatul nerecunoscând semnarea înscrisurilor despre se face vorbire in actul de sesizare.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a constatat că infracțiunea de înșelăciune presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obținerii unui avantaj material pentru sine sau pentru altul, daca s-a produs o pagubă. Între inculpat și partea vătămată s-a încercat realizarea unei colaborări de natură comerciala, inculpatul intrând in afaceri la insistențele reprezentantului părții vătămate.
Partea vătămata a susținut că inculpatul s-ar fi prezentat sub o identitate falsă, aspect care însă nu poate fi apreciat ca veridic în condițiile în care semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi apreciată ca aparținând cu certitudine inculpatului. Este adevărat faptul ca intre numele de și C există oarecare asemănări, însa nu s-a stabilit de către acuzare de cine anume a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare, dacă s-au prezentat acte de identitate ale părților semnatare ale contractului. în cazul în care contractul ar fi fost încheiat potrivit susținerilor orale ale reprezentanților părților semnatare, atunci nu ar fi existat posibilitatea identificării unor erori în ceea ce privește părțile contractului, identitatea acestora. Apare ca fiind mai veridică susținerea inculpatului în sensul că nu a fost prezent la încheierea contractului, că nu l-a semnat, cel care a întocmit contractul fiind în eroare cu privire la numele părților și putându-se produce (voit sau nu) o eroare cu privire la părțile contractante.
Expertiza grafoscopică întocmită în cauză nu a putut stabili cui aparține semnătura de pe contractul de vânzare - cumpărare încheiat între doua societăți comerciale la rubrica beneficiar, aspect care este în favoarea inculpatului și susține teza potrivit cu care acesta nu a fost persoana cu care s-a încheiat contractul comercial. Deși instanța de fond a înlăturat susținerile lui în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, nu a procedat în aceeași manieră și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 215 al 1,2,3 Cod penal, instanța de control judiciar oar eiterat aceeași motivare- subiectivitatea martorului, relațiile pe care acesta le are cu reprezentantul societății parte vătămată.
Inculpatul nu a negat existenta unei relații patrimoniale pe care a încercat să o desfășoare cu partea vătămată, însa susținerile sale sunt diferite de cele ale reprezentantului părții vătămate, acestea din urmă fiind confirmate doar de depoziția martorului. Cu privire la martorul, instanța si-a expus anterior părerea și nu a acordat relevanță sporită acestuia datorită subiectivității martorului și a implicării sale efective în tranzacția ce s-a desfășurat.
Deși inculpatul a susținut că la momentul la care a dorit să participe la afacerile derulate de societatea parte vătămată nu deținea o societate comerciala - susținerile sale fiind verificate, nu s-au efectuat minimele verificări ale rulajelor societății părții vătămate pentru a se putea identifica si "bonitatea" acuzărilor acesteia, întrucât nu există nicio proba certă că inculpatul a semnat contractul de vânzare-cumpărare, avizele de însoțire ale mărfurilor și biletul la ordin.
S-a apreciat că trezește suspiciuni și modalitatea în care a acționat partea vătămată care a "realizat" la scurt timp identitatea reală a inculpatului și a procedat la prinderea acestuia.
În ceea ce privește restul martorilor audiați în cauza, s-a constatat că nici unul dintre aceștia nu a fost prezent la semnarea contractului dintre părți, nu cunoștea elemente referitoare la relațiile (comerciale) ale părților, între declarațiile acestora și cele ale inculpatului neexistând contraziceri esențiale.
Văzând că nu se poate stabili cu certitudine cui aparține semnătura de pe contractul de vânzare- cumpărare, de pe avizele de însoțire ale mărfurilor și de pe biletul la ordin, că nici una dintre părți nu a negat existența unei înțelegeri referitoare la relații de natură comercială, însă au prezentat versiuni diferite ale stării de fapt care se anihilează reciproc, că nu rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a intenționat să creeze o pagubă societății parte vătămată, instanța de apel a constat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
S-a constatat că instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la pretențiile formulate de partea civilă legate de infracțiunea prev. de art.215 al 1,2,3 Cod penal, reținându-se că la dosar nu s-au depus în probațiune acte doveditoare ale sumei de bani solicitate cu titlu de daune de către partea vătămata constituita parte civila ( fila 37 dosar fond). Potrivit art. 1169 Cod civil, partea care susține o cerere trebuie sa o dovedească, aspect pe care însă partea vătămată nu a înțeles să-l probeze. Având in vedere soluția pronunțată pe latura penală a cauzei cu privire la infracțiunea de înșelăciune și văzând că solicitările părții civile nu sunt susținute de actele cauzei, cererea de acordare a despăgubirilor bănești a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, invocând cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, pentru greșita achitare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că soluția de achitare este contrară probelor existente la dosarul cauzei, instanța de apel dând relevanță exclusivă declarațiilor inculpatului, fără să lămurească aspectul referitor la împrejurarea în care inculpatul a intrat în posesia contractului de vânzare-cumpărare, ce legătură este între inculpat și C, nume menționat în respectivul contract, ce legătură există între acel contract și livrarea rulmenților către inculpat. Susținerile acestuia în sensul că nu a completat nici un aviz de însoțire a mărfii și că reprezentanții părții civile au știut de la început că el nu reprezintă vreo societate comercială vin în contradicție cu starea de fapt, din declarațiile numitului rezultând că inculpatul s-a prezentat încă de la început sub numele de C și ca reprezentant al SC SA, a semnat cele trei facturi fiscale și avizele de însoțire a mărfii, prezentându-se cu aceste documente la martorul, la depozitul din cadrul uzinei Tractorul, unde a lăsat rulmenții. Chiar dacă concluziile raportului de constatare tehnico-științifică și ale expertizei sunt de probabilitate, ele demonstrează că aceeași persoană a executat semnăturile de pe acele documente; în plus, inculpatul a completat biletul la ordin, iar rubrica emitent apare menționat SC SA, aspect ce contrazice susținerile acestuia în sensul că nu era reprezentantul vreunei societăți comerciale și nici nu s-a prezentat în această calitate. Concluziile expertizei se coroborează cu declarațiile martorilor și, care l-au recunoscut din planșe fotografice pe inculpat ca fiind cel care s-a prezentat în data de 07.11.2005 în uzina Tractorul cu cantitatea de rulmenți achiziționată.
Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, chiar dacă instanțele de fond, pornind de la concluziile de probabilitate ale expertizei, au apreciat că nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului în afara oricărui dubiu, acestea nu contestă prezența inculpatului în data de 07.11.2005 la sediul părții vătămate, discuțiile acestuia cu în prezența martorului și prezentarea de către inculpat a contractului nr.36/04.11.2005, semnarea și prezentarea de către inculpat a biletului la ordin din data de 07.11.2005 emis de SC SA, deși nu avea nicio calitatea care să-l îndreptățească la aceasta, prezentarea către a facturilor fiscale și avizelor de însoțire a mărfii semnate C, deși această persoană s-a stabilit că nu există. Raportat la aceste considerente, trebuia reținută în sarcina inculpatului o infracțiune de uz de fals, fiind indubitabil că inculpatul a folosit aceste înscrisuri, cunoscând că nu sunt semnate de o persoană reală.
La termenul de judecată din data de 29.01.2010, reprezentantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova solicitat, în subsidiar schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
Cu ocazia judecării cauzei în recurs, s-a procedat la ascultarea inculpatului, conform art.38514alin.11Cod procedură penală.
Examinând decizia recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și având în vedere motivul de recurs invocat de procuror, dar și dispozițiile art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt stabilită de instanța de apel în ceea ce privește comiterea infracțiunii de înșelăciune, respectiv, de ambele instanțe de fond, în privința infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată este rezultatul unei erori grave de fapt, rezultate dintr-o coroborare deficitară a probelor administrate în cauză.
În acest sens, se constată că ambele instanțe au înlăturat declarațiile martorului și ale reprezentantului părții civile, pe motiv că ar fi subiective și pro cauza, dând relevanță în special declarațiilor date de inculpat. De asemenea, ambele instanțe au apreciat că, date fiind concluziile de probabilitate exprimate atât în raportul de constatare tehnico-științifică, realizat în cursul urmăririi penale, cât și în raportul de expertiză efectuat în cursul judecății în primă instanță, acestea nu pot face dovada în afara oricărui dubiu a vinovăției inculpatului.
Curtea reține însă că probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
Împrejurarea că martorul este prieten cu reprezentantul părții civile, nu conduce automat la concluzia neveridicității depozițiilor sale, ci creează cel mult o prezumție relativă în privința subiectivității acestuia, care poate fi răsturnată în condițiile în care declarațiile acestuia sunt susținute de elemente de fapt rezultate din alte probe.
Totodată, concluziile de probabilitate ale raportului de constatare tehnico-științifică și ale expertizei criminalistice pot servi la stabilirea situației de fapt și la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Din declarațiile lui, ale martorului și ale inculpatului rezultă, fără putință de tăgadă, că aceștia s-au cunoscut în vara anului 2005, punându-și reciproc la dispoziție oferte ale produselor pe care le comercializau -inculpatul având o listă cuprinzând piese auto, iar, ca reprezentant al SC SRL, o ofertă cu rulmenți - în vederea unei posibile colaborări ulterioare.
În urma discuțiilor ulterioare, între părți s-a hotărât încheierea unui contract de vânzare-cumpărare de rulmenți, inculpatul având calitatea de cumpărător. Ca atare, în prezența lui, în calitate de reprezentant al SRL și inculpatul au semnat contractul de vânzare-cumpărare nr.36, aflat la filele 108-109 dosar urmărire penală, semnând în dreptul beneficiarului, respectiv, la numele "C ".
Cât privește persoana care în mod efectiv a redactat menționatul contract, din declarațiile lui și rezultă că inculpatul ar fi adus acel înscris redactat, neputându-se desprinde o concluzie certă cu privire la momentul la care inculpatul ar fi semnat acel contract -în fața celor doi sau era deja semnat.
Instanța de recurs constată însă ca fiind dovedit faptul că inculpatul este cel care a semnat contractul de vânzare cumpărare, susținerile lui coroborându-se cu mențiunile raportului de constatare tehnico-științifică nr.29066/30.11.2005, conform căruia semnătura de la beneficiar, din dreptul denumiriiSC SA -dir. gen. Caparține unei singure persoane, probabil aproape cert lui.
Este inexactă susținerea instanței de apel, conform căreia expertiza grafică întocmită în cauză "nu a putut stabili cu certitudine cui aparține semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între două societăți comerciale la rubrica beneficiar, aspect care este în favoarea inculpatului și susține teza potrivit cu care acesta nu a fost persoana cu care s-a încheiat contractul comercial". Prin raportul de expertiză criminalistică nr.236/25.11.2008, întocmit la solicitarea Judecătoriei Brașov, concluzia în sensul că nu se poate stabili dacă semnătura de pe acest contract a fost realizată de inculpat a fost argumentată pe considerente de ordin metodologic și nu pe o examinare criminalistică a scriptelor de comparație. Așa fiind, rămân valabile concluziile raportului de constatare întocmit în faza de urmărire penală, cu privire la acest aspect și la care am făcut referire în cele ce preced.
Aceeași modalitate de interpretare și coroborare a declarațiilor lui și cu concluziile mijloacelor de probă științifice administrate în cauză demonstrează că cel care a semnat facturile fiscale nr.-, nr. - și nr. - emise la data de 07.11.2005 și avizele de însoțire a mărfii nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.- a fost inculpatul.
În cauză a rezultat fără putință de tăgadă și faptul că inculpatul a fost cel care a preluat de la societatea vânzătoare rulmenții, pe care i-a depozitat într-un spațiu din cadrul uzinei Tractorul, aparținând martorului. Conform declarațiilor acestuia din urmă, neînlăturate de instanța de apel, inculpatul i-a prezentat la predarea mărfii în custodie trei facturi fiscale în original, cei doi convenind ca inculpatul să-i pună la dispoziție copii ale acestor acte, necesare întocmirii contractului de custodie, fapt nerealizat însă. De asemenea, potrivit depoziției martorului, șoferul camionului cu care inculpatul a transportat la uzina Tractorul rulmenții, inculpatul a fost cel care s-a dus la poarta uzinei "cu niște documente" și a înregistrat intrarea mașinii cu marfă; martorul, chiar dacă nu a dorit să participe la recunoașterea inculpatului din grup, a confirmat înregistrarea transportului respectiv, în registrul de la poarta uzinei, în care a menționat numele de pe factura fiscală nr.-, C.
În privința declarațiilor date de inculpat, se constată că, față de dispozițiile art.69 Cod procedură penală, nu pot servi la aflarea adevărului, întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel, acesta a negat inducerea în eroare a părții civile, faptul că s-ar fi prezentat sub numele de C, reprezentant al SC SA, susținând că rulmenții au intrat în posesia sa întrucât împrumutase partea civilă cu suma de 5.000 euro și pentru a-și recupera acești bani, a încercat să vândă bunurile respective, pe care SC SRL, le deținea. Nu a putut însă să producă nicio dovadă a respectivului împrumut, fiind puțin probabil că, în condițiile în care părțile s-au cunoscut doar în vara anului 2005 (doar o singură dată, în declarația dată la ribunalul Brașov, afirmă că s-ar fi cunoscut de mai mulți ani), inculpatul să pună la dispoziția lui o sumă așa de mare de bani fără să întocmească un înscris în acest sens; în același timp, inculpatul nu a dovedit că ar fi deținut respectiva sumă de bani, în condițiile în care, din actele dosarului, nu rezultă că la acel moment ar fi avut vreo ocupație sau vreun loc de muncă din care să obțină astfel de venituri. Este neveridică și chiar lipsită de logică explicația dată de inculpat referitoare la condițiile în care a completat biletul la ordin, despre care afirmă, în contradicție totală cu concluziile mijloacelor de probă științifice administrate în cauză, că nu l-a semnat și că l-a completat la dictarea lui, care i l-a solicitat "ca o garanție pentru rulmenți"; dat fiind că inculpatul era creditorul lui, este ilogic ca tot el să accepte să producă garanții, chiar și în ipoteza în care valoarea rulmenților ar fi depășit valoarea împrumutului.
Toate mijloacele de probă mai sus analizate, confirmă concluzia primei instanțe de fond, potrivit căreia fapta inculpatului, prin care a indus în eroare reprezentantul părții civile SC SRL, cu prilejul încheierii unui contract comercial d e vânzare-cumpărare de rulmenți, prezentându-se și semnând respectivul act, precum și toate înscrisurile întocmite în vederea executării contractului sub numele nereal de C, reprezentant al SC SA, în scopul obținerii unui folos material injust, pricinuind o pagubă, ulterior reparată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, pentru a cărui comitere, în mod legal și temeinic, prima instanță de fond a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii.
Totodată, fapta aceluiași inculpat, care în scopul inducerii în eroare a părții civile cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare nr.36/04.11.2005, atribuindu-și numele de C, a semnat sub acest nume fals atât contractul menționat, cât și facturile fiscale nr.-, nr. - și nr. - emise la data de 07.11.2005, avizele de însoțire a mărfii nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, precum și biletul la ordin emis la data de 07.11.2005 de către, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 Cod penal, text în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisoare de 1 an.
La individualizarea acestei pedepse, instanța de recurs a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, apreciind că gradul de pericol social al faptei este destul de ridicat date fiind împrejurările comiterii acesteia -mai sus reliefate - și ținând totodată seama de datele care caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procedurilor judiciare desfășurate contra sa a avut o atitudine nesinceră.
Fiind întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, în baza art.33 lit. a, art.34 lit b Cod penal, În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, pedeapsa de mai sus va fi contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 371/05.03.2009 a Judecătoriei Brașov, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Cât privește modalitatea de executare, se constată că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării sub supraveghere, prevăzute de art.86 Cod penal, apreciind că, dată fiind conduita anterioară a inculpatului, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Așa fiind, în temeiul art.86 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 5 ani, determinat conform art.862Cod penal.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Brașov; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură sa poată fi controlate mijloacele lui de existență.
Inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării în cazul comiterii unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
Întrucât s-a reținut că sunt false, în baza art.348 Cod procedură penală, se va dispune desființarea următoarelor înscrisuri, aflate la filele 108-120 dosar urmărire penală: contract de vânzare-cumpărare nr.36/4.11.2005; facturi fiscale nr.-, nr. - și nr. - emise la data de 07.11.2005; avizele de însoțire a mărfii nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-; biletul la ordin emis la data de 07.11.2005 de către.
În considerarea celor mai sus expuse, constatând că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală, baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.266/A/09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va casa sub aspectul soluționării acțiunii penale, inclusiv al achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, desființând totodată și sentința penală nr. 371/05.03.2009 a Judecătoriei Brașov sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, al modalității de executare a pedepsei și al cheltuielilor judiciare.
Rejudecând, instanța de recurs va reforma hotărârile menționate în sensul celor mai sus arătate, obligând inculpatul, în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate la prima instanță suma de 2.500 lei.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, referitoare la pedeapsa accesorie și suspendarea executării acesteia, respectiv, la modul de soluționare de către instanța de apel a acțiunii civile urmează a fi păstrate, cele dintâi fiind legale și temeinice, iar latura civilă a cauzei nefăcând obiectul judecării cauzei în recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs urmează a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.266/A/09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează sub aspectul soluționării acțiunii penale, inclusiv al achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
Desființează și sentința penală nr. 371/05.03.2009 a Judecătoriei Brașov sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, al modalității de executare a pedepsei și al cheltuielilor judiciare.
Rejudecând,
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.06.1970 în T, jud. G, domiciliat în B,-,. C,. 13, jud. B, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 371/05.03.2009 a Judecătoriei Brașov, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal și
aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea,de 3 ani închisoare.
În baza art.86 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Brașov;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură sa poată fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864Cod penal.
În baza art.348 Cod procedură penală, desființează următoarele înscrisuri, aflate la filele 108-120 dosar urmărire penală:
- contract de vânzare-cumpărare nr.36/4.11.2005,
- facturi fiscale nr.-, nr. - și nr. - emise la data de 07.11.2005,
- avizele de însoțire a mărfii nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-,
- biletul la ordin emis la data de 07.11.2005 de către.
Obligă inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate la prima instanță suma de 2.500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge cererea formulată de avocat, desemnată din oficiu să asigure asistența juridică a inculpatului, privind acordarea onorariului avocațial.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - - - -
Grefier
- -
Red.NȚ/12.02.2010
Tehnoredact.DS/12.02.2010/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel./
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Nicoleta Țînț
