Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 8

Ședința publică de la 22 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Scriminți

JUDECĂTOR 2: Dublea Aurel

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

La ordine soluționarea apelurilor penale promovate de către inculpata și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 246/12.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 17.01.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.246 din 12.04.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus:

Respinge cererea de extindere procesului penal și de punere in mișcare acțiunii penale, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la faptele de "fals material în înscrisuri oficiale" prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal reținute în sarcina inculpatei.

Condamnă pe inculpata fiica lui și născută la 14.09.1967, cu domiciliul în I,-, -.B,.2, jud. I, fără forme legale în I,-, bloc 510,.A, parter,.3, jud. I și in I,- - parter,. 2, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-" înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 74 lit.a și art. 76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- "trafic de influență" prevăzută de art. 275 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 74 lit.a, art. 76 lit.c Cod penal cu art.33 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art. 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.

In baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu aplicarea art.10 lit.d Cod procedură penală achită inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de" fals material in înscrisuri oficiale" prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.33 lit.a Cod penal și " fals intelectual"prevăzute de art. 289 Cod penal.

In baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de"uz de fals" prevăzută de art.291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

In baza dispozițiilor art.257 alin.2 Cod penal raportat la art. 256 alin.2 Cod penal confiscă de la inculpata echivalentul sumei de 100 dolari USD și suma de 4.850.000 lei provenite din săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență".

In baza disp.art.348 Cod procedură penală dispune anularea actelor false aflate la dosarul de urmărire penală( fila 71, 72,97,15,16).

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil, obligă pe inculpată la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- suma de 21.000.000 ROL și dobânzile legale aferente Cooperativei de Credit Banca Populară " Română" reprezentată prin administrator domiciliat in I, str. -. - nr.7, -.B,.4,.18;

- suma de 3800 RON și dobânzile legale aferente Cooperativei de Credit cu sediul în I,-,. 1201, parter,.3;

- 3.000.000 ROL părții cile domiciliată in I,-, -.2,.1;

- 3.600.000 ROL părții civile, domiciliată in I,-, -.4,.17;

- 1.300.000 ROL părții civile,domiciliată în I,-,.1215,.C,.6 jud. I;

- 2.000.000 ROL părții civile, domiciliată în I, str. -, nr. 26, -.2,.2 jud I;

- 300.000 ROL părții civile, domiciliată în I,-, -.B,.1,.7;

- 2.000.000 ROL părții civile domiciliat in I,-;

- 1.190.000 ROL părții civile domiciliată in I, str. -, nr. 100, -.2,.2;

- 4.800.000 ROL părții civile domiciliată în I,-, bloc 801,.F,.1,.6;

- 6.000.000 ROL părții civile domiciliat in Bîrlad,-, -.B,.2,.31.

Respinge cererea părții civile privind obligarea inculpatei la plata sumei de 4.850.000 lei reprezentând despăgubiri.

Respinge cererea părții civile privind obligarea inculpatei la plata sumei de 100 dolari SUA sau echivalentului acesteia, reprezentând despăgubiri.

Instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând întreg ansamblul probator administrat în cauză pe parcursul procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:

În baza deciziei nr. 26/03.04.1998, inculpata a fost înscrisă în Baroul Vaslui - în cadrul cabinetului individual - având calitatea de avocat stagiar, iar începând cu 01.01.2000, după promovarea examenului de definitivat, și-a înființat propriul său cabinet de avocatură, aceste aspecte rezultând din adresa nr. 123/17.07.2000 emisă de cabinetul Individual al av. (fila 123 doar urm. penală).

Deși din aceeași adresă rezultă că dispozițiile Legii nr. 51/1995 statuează că avocații stagiari pot încheia contracte de asistență juridică numai prin cabinetele în care își desfășoară stagiatura, inculpata a desfășurat activități de consultanță și asistență juridică și în municipiul I și în V, fără a se înregistra cu astfel de activități în evidențele cabinetului av., sau în cele ale cabinetului personal, încheind în cursul anului 1999 o serie de contracte fictive de asistență juridică în baza cărora a încasat sume de bani de la diverse persoane fizice față de care s-a obligat să presteze serviciile avocațiale solicitate, și pe care le-a asigurat că, în calitate de avocat, va efectua toate demersurile necesare pentru rezolvarea problemelor lor de natură juridică. În fapt însă, inculpata le- indus în eroare pe părțile vătămate, fără a presta activitățile pentru care s-a obligat în calitate de avocat, probele dosarului demonstrând indubitabil că, scopul urmărit de aceasta a fost acela de a obține doar diferite sume de bani, pretinse ca reprezentând contravaloarea serviciilor avocațiale contractate, dar pe care nu le-a materializat.

1. Astfel, în cursul lunii martie 2000, inculpata s-a oferit și s-a

obligat să presteze servicii de consultanță, asistență și reprezentare juridică mai multor persoane fizice de pe raza municipiului I care, dorind înființarea unor asociații de proprietari conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, i-au cerut obținerea hotărârilor judecătorești într-un termen mai scurt.

În acest context, inculpata, afirmând față de părțile vătămate că are posibilitatea să urgenteze derularea procedurii de obținere a hotărârilor judecătorești deoarece o cunoaște pe judecătoarea "" de la Judecătoria Iași care se ocupă cu soluționarea cererilor în care acestea erau interesate, a pretins și primit cu titlu de onorariu de avocat sume de bani de la mai multe părți vătămate, după cum urmează: de la partea vătămată, suma de 1.000.000 lei; de la partea vătămată suma de 1.550.000 lei; de la suma de 500.000 lei; de la suma de 2.000.000 lei, de la suma de 1.000.000 lei și de la, suma de 2.000.000 lei.

Pentru a le încredința pe părțile vătămate menționate că sumele de bani încasate de la acestea reprezintă plata serviciilor avocațiale efectuate, inculpata a emis chitanțe în care a înserat sume mai mici decât cele primite în realitate, respectiv în chitanța nr. 16/14.03.2000 (95.000 lei în loc de 1.550.000 lei - parte vătămată fiind ), în chitanța nr. 6, 7 și 8/14.03.2000 în care a menționat în total suma de 381.000 lei, deși a primit de la partea vătămată suma de 500.000 lei.

În același context, față de afirmația inculpatei că pentru obținerea în scurt timp a hotărârilor judecătorești de la judecătorul delegat "" este necesar să-i transmită suma de 100 dolari SUA, partea vătămată, a fost de acord cu această solicitare, sens în care a remis inculpatei suma de 100 dolari SUA.

La scurt timp, inculpata a comunicat părților vătămate că a dat banii (100 dolari SUA) judecătorului delegat pentru rezolvarea mai rapidă a dosarelor, afirmând totodată că termenul de judecată stabilit de aceasta din urmă este 11.04.2000. În realitate, inculpata a folosit în scopuri personale sumele de bani încasate plus 100 dolari SUA al cărei echivalent în lei a fost inclus în chitanțele menționate anterior pentru asistență juridică.

Ulterior, părțile vătămate, făcând verificări la grefa Judecătoriei Iași privind stadiul de rezolvare a cererilor de constituire a asociațiilor de proprietari, au constatat că afirmațiile inculpatei sunt neadevărate și că, în fapt, aceasta nu a întreprins nici un demers pentru înregistrarea acelor cereri pe rolul instanței.

Recunoscând în fața părților vătămate că nu a depus diligențele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, respectiv pentru înregistrarea cererilor la instanța competentă și obținerea hotărârii judecătorești în condițiile promise, inculpata, urmărind să spulbere părților vătămate ideea că prin conduita sa ilicită le-a indus în eroare, respectiv că le-a înșelat, a încheiat cu părțile vătămate, și, un contract de împrumut în formă scrisă în care s-a obligat să le restituie suma totală de 14.480.000 lei, menționînd că aceasta a reprezentat inițial onorariu de avocat pentru constituirea unui număr de patrusprezece asociații de proprietari, probleme care însă nu au avut nici o finalitate, toate aceste aspecte fiind probate cu înscrisurile din dosarul de urmărire penală (filele 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17) precum și cu declarațiile părților vătămate).

Sumele de bani menționate nu au fost restituite până în prezent părților vătămate, formulând astfel acțiuni civile în cauză.

2. În cursul lunii mai 2000, partea vătămată, fiind

interesată de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de partajare bunuri comune, a solicitat inculpatei asistența juridică necesară. În acest context, inculpata i-a solicitat suma de 2.500.000 lei pentru asistență juridică, dar și suma de 3.800.000 lei necesară, potrivit afirmațiilor inculpatei, achitării taxelor de timbru, înregistrării cererii de recurs și prezentării acesteia la judecător, deși, în realitate, suma aferentă taxei de timbru era cu mult mai mică decât cea solicitată și primită.

Onorariul de avocat pretins de inculpată a fost încasat doar parțial, în cuantum de 350.000 lei însă a fost încasat integral de aceasta suma de 3.800.000 lei - împrumutată de partea vătămată de la martora Ramadan - cu titlu de taxă timbru și pentru grefieră în vederea "înregistrării cererii", astfel cum a precizat inculpata.

În realitate, inculpata nu a înregistrat la instanță vreo cerere legată de partajul bunurilor părții vătămate, realizând totodată inducerea în eroare a acesteia cu privire la natura cererilor ce trebuiau formulate în justiție, și obținerea în mod ilicit, a unei sume de bani pretinsă pentru achitarea taxei de timbru aferentă acțiunilor în justiție.

Sumele de bani primite în contextul precizat nu au fost restituite până la acest moment, partea vătămată formulând în cauză pretenții civile.

3. În primăvara anului 2000, inculpata a

pretins părții vătămate suma de 300.000 lei cu titlu de onorariu avocat, asigurând-o că va redacta și va înregistra la judecătorie o cerere de divorț. Având cunoștință însă despre împrejurarea că inculpata nu-și respectă obligațiile contractate în calitate de avocat, a refuzat serviciile acesteia, dându-i însă sub formă de împrumut suma de 300.000 lei pretinsă inițial ca onorariu avocat.

Ulterior, inculpata a refuzat restituirea sumei de bani, pretextând că

reprezintă plata pentru asistența juridică viitoare, deoarece i-a întocmit cererea de divorț, deși în realitate nu făcuse acest lucru și nici nu înregistrase o astfel de acțiune pe rolul instanței de judecată competente.

4. În luna ianuarie 1998, inculpata a asigurat asistența juridică la

"Plus 93" I, prilej cu care și- procurat o adeverință de salariat, în alb, cu ștampila societății, pe care, prin intermediul unor persoane rămase neidentificate, a completat-o cu datele sale.

Cunoscând că adeverința astfel obținută atesta în mod nereal că este salariată la "Plus 93" I, inculpata perfectat la data de 5.04.2000 cu Banca Populară, contractul de împrumut nr. 86/2000, în baza căruia i s-a acordat un credit de 10.000.000 lei, fiind girată de martorii - și - toate aceste aspecte fiind probate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 17, 18, 19, 20). Se impune și precizarea că pentru obținerea creditului menționat inculpata s-a folosit și de un contract de asistență juridică încheiat la data de 01.01.1998 cu "Plus 93" I și ale cărui rubrici au fost completate cu date nereale de către inculpată, care a menționat, contrar realității că obiectul contractului îl reprezintă asistența și reprezentarea societății în instanțele judecătorești, durata acestuia fiind de 3 ani, deși, în realitate, așa cum rezultă din declarațiile administratorului firmei "Plus 93" I și ale directorului comercial - martorii și - inculpata a fost angajată la începutul anului 1988 doar pentru promovarea unei acțiuni în justiție în numele societății, demers pe care nu l-a mai realizat, deși a primit un onorariu de 500.000 lei.

Ulterior, inculpata nu și-a achitat creditul obținut în condițiile frauduloase menționate, astfel că Banca Populară, prin reprezentanții săi legali, a emis pretenții civile în cauză.

5. La data de 15.o5.1999, inculpata a obținut, tot în condiții

frauduloase, un credit de 10.000.000 lei de la de credit " Română" I, prezentând o adeverință din care rezultă că este salariată la "Național Art" I, deși, în realitate nu era angajata acestei societăți.

În cursul urmăririi penale, s-a demonstrat prin raportul de constatare grafologică tehnico-științific, că semnătura de la rubrica "Director" din adeverința nr. 17/20.05.1999 nu aparține numitului - directorul societății menționate, rezultând cu certitudine și că inculpata a prezentat o adeverință falsificată în condiții ce nu au fost elucidate în cursul anchetei penale.

Creditul obținut în condițiile deja expuse nu a fost restituit de inculpată, astfel că de Credit " Română" I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 61.700.000 lei plus dobânzile legale aferente.

6. În luna august 1998, inculpata, aflând că tatăl părții vătămate

Gad ecedat într-un accident de circulație, a contactat-o spre a-și oferi serviciile de asistență juridică contra unor sume de bani.

În acest context, inculpata a pretins și a primit de la partea vătămată G diferite sume de bani, făcându-i acesteia din urmă precizarea că le va transmite unor magistrați și medici legiști asupra cărora a susținut că are influență, pentru întocmirea actelor necesare trimiterii în judecată a celui cercetat de accidentul mortal cauzat.

Astfel, în luna septembrie 1998, inculpata a cerut și a primit de la G - vărul ei - suma de 1.850.000 lei, pretinzând că o va transmite unor medici legiști în scopul efectuării mai rapide a unor analize medicale necesare întocmirii raportului de necropsie, iar în luna octombrie 1998 solicitat și primit suma de 3.000.000 lei, afirmând că o va remite unor procurori și polițiști ce instrumentau cauza pentru o rezolvare favorabilă în sensul trimiterii în judecată a autorului accidentului.

De asemenea, la sfârșitul lunii octombrie 1998, inculpata a cerut și a primit de la G suma de 6.000.000 lei pentru asistență juridică acordată, încheind un contract pe care l-a antedatat, înserând data de 15.08.1998, care nu a fost înscris în evidențele cabinetului av. în cadrul căruia lucra ca avocat stagiar. Totodată, aceasta nu a întocmit vreo chitanță și nici nu a depus suma încasată la cabinetul menționat, utilizând-o în scopuri personale, la fel procedând și cu celelalte sume primite de la partea vătămată G, prin inducerea în eroare a acesteia în sensul că va acorda asistență juridică necesară în cauza penală menționată, ceea ce în realitate nu s-a realizat.

Partea vătămată Gaf ormulat pretenții civile în cauză, solicitând restituirea sumei de 11.000.000 lei.

Audiată în faza urmăririi penale, precum și de instanța de rejudecare (în dosar nr. 1617 ) inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, invocând în apărare că nu a pretins vreo sumă de bani pentru rezolvarea urgentă ori favorabilă a cererilor părților vătămate, precum și aspectul că s-a preocupat de efectuarea demersurilor necesare rezolvării problemelor de natură juridică ale clienților săi. Mai mult, invocat că, în fapt, a împrumutat suma de bani de la partea vătămată, negând că i-ar fi încasat cu titlu de onorariu ori taxă de timbru și fără a stabili vreun termen pentru restituirea lor. A susținut și că, în privința celor două societăți, "Plus 93" SRL I și "Național Art" SRL I perfectase contracte de asistență juridică pe o perioadă de 1 an.

Se impune precizarea că în această etapă procesuală (a doua rejudecare a cauzei), nu s-a putut proceda la reaudierea inculpatei în condițiile impuse de legea procesual-penală (art. 323 Cod procedură penală), deși aceasta a fost legal citată la domiciliul și reședințele indicate pe întreg parcursul procesului penal, iar aducerea sa cu mandat nu a fost materializată întrucât verificările repetate efectuate de organele de poliție au impus concluzia că, în fapt, aceasta nu locuiește la nici una dintre adresele indicate pe parcursul judecății dar la care s-a realizat citarea acesteia.

Apărările inculpatei formulate în sensul arătat mai sus sunt lipsite de orice suport probator, prezumția de nevinovăție instituită de lege fiind răsturnată în cauză de întreg ansamblul probator. Astfel, analiza coroborată a plângerilor părților vătămate dar și a declarațiilor date de fiecare dintre acestea, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecării și rejudecării cauzei, determină concluzia că nu există contradicții între acestea sau dubiu în privința circumstanțelor în care aceasta a săvârșit faptele descrise, în contextul prezentat mai sus și ca atare va fi reținută vinovăția sa. În sprijinul vinovăției inculpatei stau, deci următoarele probe ale dosarului: plângerile și declarațiile părților vătămate, de Credit - Banca Populară " Română", de Credit, și G; înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv chitanțele cu nr. 6-12/14.03.2000, cu nr. 19-25/15.03.2000 și cu nr. 26-29/01.04.2000 eliberate de inculpată părților vătămate pentru pretinsele servicii avocațiale, contractul de împrumut încheiat de inculpată la data de 11.04.2000 cu părțile vătămate, și, cererile de împrumut adresate Băncii Populare " Română și Cooperativei de Credit, contractele de împrumut încheiate de inculpată cu aceste instituții de credit, adeverințele emise de Plus 93 SRL I și Național Art. SRL I, adresa nr. 177/12.06.2000, contractele de asistență juridică nr. 15/01.01.1998 și nr. 25 din 15.08.1998; adresa nr. 123/17.07.2000 emisă de Cabinet av.; raportul de constatare tehnico-științifică grafologică; procesul-verbal de confruntare, depozițiile martorilor, declarațiile inculpatei.

În considerarea aspectelor de fapt conturate de întreg probatoriul administrat pe parcursul derulării procesului penal și expuse până aici, instanța constată că în drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpata întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:

-înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - constând în aceea că în luna martie 2000 solicitat și a primit de la părțile vătămate, și suma totală de 14.480.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, pentru care a întocmit și un număr de 22 de chitanțe în care a menționat că sumele au fost plătite pentru consultații juridice, inculpata susținând în mod neadevărat că le va acorda asistență juridică și consultanță în sensul de a le redacta acțiuni în justiție, a le depune la instanța de judecată și a le obține hotărâri judecătorești privind înființarea asociațiilor de proprietari solicitate de părțile vătămate care au fost induse astfel în eroare, în realitate inculpata nefăcând nici un demers în acest sens și folosind în interes personal banii obținuți prin astfel de manopere, cauzând în acest mod prejudicii materiale părților vătămate în cuantumul arătat mai sus;

-înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în primăvara anului 2000,a pretins și a primit sumele de 3.800.000 lei de la partea vătămată și de 300.000 lei de la partea vătămată, reprezentând taxe de timbru și onorarii de avocat, susținând în mod neadevărat că va efectua pentru părți diferite servicii de natură avocațială, în realitate inculpata inducându-le în eroare și neefectuând vreo activitate cu caracter avocațial, scopul urmărit constituindu-l obținerea respectivelor sume de bani pentru a le folosi în scop personal;

- înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal - constând în aceea că în luna octombrie 1998 primit de la G suma de 6.000.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, inculpata susținând în mod neadecvat că îi va acorda asistență juridică și consultanță, în condițiile în care, în realitate, inculpata nu a desfășurat nici un fel de activitate cu caracter avocațial, a încheiat un contract de asistență juridică ce nu a fost înregistrat în evidențele cabinetului de avocat în cadrul căruia inculpata era stagiară, nu a întocmit vreo chitanță și nu a depus la cabinet suma de 6.000.000 lei încasată, pe care a cheltuit-o în interes personal;

- înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că prin folosirea unor declarații și adeverințe de salariat false, a indus în eroare pe reprezentanții părților vătămate Banca Populară și de Credit " Romană" I la încheierea unor contracte de împrumut și a obținut două credite a câte 10.000.000 lei, pe care nu le-a restituit, de la părțile vătămate Banca Populară și de credit " Română I;

- uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal - constând în aceea că a prezentat la Banca Populară și la de credit " Română" I câte o adeverință de salariat, cunoscând că acestea sunt false, în scopul obținerii unor împrumuturi, pe care le-a contractat în final;

- "trafic de influență", prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii martie 2000 solicitat și primit de la suma de 100 dolari SUA în scopul de aor emite unui magistrat asupra căruia inculpata a pretins că are influență, pentru ca acesta să soluționeze mai rapid cauzele privind înființarea unor asociații de proprietari, precum și fapta inculpatei constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 1998 primit diferite sume de bani de la numitul G pentru a le transmite unor medici legiști, lucrători de poliție și magistrați, pentru a întocmi unele acte ce intrau în competența lor, într-un mod favorabil lui G, inculpata acreditând în mod nereal ideea că are influență asupra acestor persoane.

În ce privește fapta descrisă la pct. 4, instanța va reține o infracțiune de înșelăciune în formă continuată și nu o pluralitate de infracțiuni de înșelăciune aflate în concurs real, având în vedere că această încadrare juridică, care este mai favorabilă inculpatei la stabilirea răspunderii sale penale și prin prisma tratamentului sancționator aplicabil, a fost reținută în cursul anterioarei judecăți a cauzei atât în fond, cât și în calea de atac a apelului, iar prin rejudecarea cauzei ca efect al admiterii recursului declarat de inculpată nu i se poate face acesteia o situație mai grea decât cea anterior stabilită, prin reținerea unui concurs de infracțiuni de înșelăciune, circumstanțe în care instanța va da eficiență în cauză dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal în raport de infracțiunile de înșelăciune comise de inculpată.

În ce privește infracțiunile de fals material și intelectual prev. de art. - Cod penal reținute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare - constând în aceea că inculpata a înscris în chitanța emisă părții vătămate suma de 381.000 lei în loc de 500.000 lei, iar în chitanța emisă părții vătămate suma de 95.000 lei în loc de 1.550.000 lei, folosind apoi ambele chitanțe - instanța constată că, în condițiile speței, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale celor două infracțiuni.

Astfel, chitanțele completate de inculpată în condițiile precizate mai sus, nu prezintă caracterul unor înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin.2 Cod penal, știut fiind faptul că "înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal sau care aparține unei asemenea unități, legiuitorul statuând în același text că prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Or, din probatoriul cauzei rezultă că inculpata a falsificat cele două chitanțe în calitate de avocat, în cadrul unui cabinet de avocatură individual, - având caracterul unei persoane juridice de drept privat - nefiind incidente deci dispozițiile din art.145 Cod penal.

Prin urmare, în privința infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal, se va dispune achitarea inculpatei, conform art. 11 pct. 2 lit. a cu art. 1 lit. d Cod procedură penală.

Referitor la infracțiunea de "fals material în înscrisuri oficiale" prevăzute de art.288 alin. 1 Cod penal, instanța constată că, de asemenea, se impune achitarea inculpatei în baza aceluiași temei de drept, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece, cum s-a arătat mai sus, înscrisurile falsificate nu pot fi calificate ca fiind "înscrisuri oficiale", ci ca înscrisuri sub semnătură privată, iar pe de altă parte nu este realizată cealaltă cerință ce condiționează existența laturii obiective a infracțiunii analizate, în privința realizării acțiunilor de falsificare a înscrisurilor în discuție.

Astfel, atât în art. 288 alin. 1 cât și în art. 290 alin. 1 Cod penal, legiuitorul stabilește ca modalități de realizare a acțiunilor de falsificare a înscrisurilor, următoarele: prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

Or, în cauză s-a demonstrat că inculpata a falsificat chitanțele cu prilejul întocmirii lor, și nu prin vreuna dintre modalitățile statuate de legiuitor în art. 288 sau în art. 290 Cod penal.

În ce privește infracțiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatei - constând în aceea că a prezentat la Banca Populară și la de Credit " Română" I câte o adeverință de salariat falsă, cunoscând că acestea sunt false, în scopul obținerii unor credite de câte 10.000.000 lei, credite ce i-au fost acordate în final, instanța va constata ca fiind pe deplin dovedită existența infracțiunii în formă continuată ca și vinovăția acesteia.

Constatând însă că, în raport de dispozițiile art. 122 alin. 1 și alin. 2 Cod penal raportat la art. 124 Cod penal și de datele speței, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penal va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal.

Față de toate aspectele de fapt și de drept expuse, instanța, având în vedere și principiul consacrat de art. 372 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea pluralității de infracțiuni anterior menționate, tratamentul sancționator urmând a fi stabilit în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, gradul de pericol social al acesteia relevat și de caracterul calificat al infracțiunilor, de caracterul continuat, de multitudinea și specificul faptelor comise, de gravitatea urmărilor produse ce rezultă din cuantumul prejudiciilor cauzate, din importanța valorilor sociale proteguite de legea penală dar lezate în mod grav în contextul descris până aici.

Ținând seama și de circumstanțele personale ale inculpatei - infractor primar, care, deși avocat, pe tot parcursul procesului penal a adoptat o atitudine de sfidare a legii procesual - penale dar și a instanțelor de judecată, având în vedere și principiul anterior amintit (art. 372 Cod penal)se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal și ca urmare, va aplica inculpatei pedepse cu închisoare al căror cuantum va fi stabilit sub limita minimului special prevăzut de fiecare text operant în cauză.

Se va da eficiență în cauză și dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza acelorași considerente expuse mai sus, instanța va dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, aceasta urmând să execute în condițiile art. 71 Cod penal și pedeapsa accesorie aplicată constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.

Conform art. 257 alin. 2 Cod penal raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal se va dispune confiscarea, în folosul statului de la inculpată a echivalentului sumei de 100 dolari USA și a sumei de 4.850.000 lei provenite din săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 348 Cod procedură penală, se va dispune anularea actelor false utilizate de inculpată în desfășurarea activității infracționale, respectiv a actelor de la filele 71, 72, 97, 15, 16.

În latura civilă a cauzei, instanța, constatând că acțiunile civile promovate de părțile vătămate - ca urmare a consecințelor produse în patrimoniul acestora prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată - sunt întemeiate, va dispune obligarea inculpatei la dezdăunarea acestora, conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 Cod civil, în limita sumelor pretinse de acestea cu titlu de daune materiale în cursul judecății.

Vor fi respinse cererile numiților și G privind obligarea inculpatei la restituirea sumelor de bani remise acesteia pentru a interveni la funcționarii asupra cărora a pretins că are influență, deoarece, potrivit art. 257 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 256 alin. 2 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite care au făcut obiectul infracțiunii de "trafic de influență", se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

În termen legal sentința penală a fost apelată de inculpata care a criticat-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate - pe care o consideră mare; cât și de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI care a criticat-o sub aspectul nelegalității în ceea ce privește achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal și art.289 Cod penal - întrucât actele și lucrările dosarului dovedesc că aceasta a falsificat înscrisurile și le-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice.

În fața instanței de apel, inculpata nu a depus înscrisuri sau alte probe în susținerea apelului formulat, nici nu s-a prezentat pentru a fi audiată în apelul procurorului.

Conform dispozițiilor art.379 indice 1 Cod procedură penală, deși a fost legal citată cu această mențiune la adresa indicată expres în declarația de apel, cât și prin afișare.

Instanța de control judiciar a analizat actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor invocate de fiecare apelant, cât și din oficiu - în conformitate cu dispozițiile art.371 Cod procedură penală.

Constatând nefondate apelurile formulate de următoarele considerente:

Inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul procurorului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.257 alin.1 Cod penal - trafic de influență, fals material - prevăzută de art.288 Cod penal, fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal și înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal.

Prin sentința penală nr.180/2002 a Tribunalului Iașis -a dispus condamnarea inculpatei pentru fiecare infracțiune în parte la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare iar prin decizia penală nr.24/2003 a Curții de APEL IAȘIs -a dispus rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatei la o pedeapsă majorată de 1 an și 6 luni închisoare (prin respingerea apelului inculpatei și admiterea apelului procurorului).

Urmare a admiterii recursului inculpatei prin decizia penală nr.676/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus casarea sentinței penale și deciziei penale și trimiterea spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Iași - soluționată ulterior prin sentința penală nr.157/2005 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, trafic de influență, uz de fals și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Instanța de fond, în rejudecare a administrat noi probe pe care le-a coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și cele legal procedurale administrate în fața instanței de fond.

Astfel, au fost apreciate: plângerile părților vătămate dar și a declarațiilor date de fiecare dintre acestea, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecării și rejudecării cauzei, determină concluzia că nu există contradicții între acestea sau dubiu în privința circumstanțelor în care aceasta a săvârșit faptele descrise, în contextul prezentat mai sus și ca atare va fi reținută vinovăția sa. În sprijinul vinovăției inculpatei stau, deci următoarele probe ale dosarului: plângerile și declarațiile părților vătămate, de Credit - Banca Populară " Română", de Credit, și G; înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv chitanțele cu nr. 6-12/14.03.2000, cu nr. 19-25/15.03.2000 și cu nr. 26-29/01.04.2000 eliberate de inculpată părților vătămate pentru pretinsele servicii avocațiale, contractul de împrumut încheiat de inculpată la data de 11.04.2000 cu părțile vătămate, și, cererile de împrumut adresate Băncii Populare " Română și Cooperativei de Credit, contractele de împrumut încheiate de inculpată cu aceste instituții de credit, adeverințele emise de Plus 93 SRL I și Național Art. SRL I, adresa nr. 177/12.06.2000, contractele de asistență juridică nr. 15/01.01.1998 și nr. 25 din 15.08.1998; adresa nr. 123/17.07.2000 emisă de Cabinet av.; raportul de constatare tehnico-științifică grafologică; procesul-verbal de confruntare, depozițiile martorilor, declarațiile inculpatei.

Acestea au fost evaluate corespunzător, reținându-se situația de fapt conturată, anume că:

În cursul anului 2000, inculpata a dobândit calitatea de avocat în cadrul Baroului V, desfășurând însă activități de consultanță și asistență juridică și în municipiul Pentru a-și onora diferite obligații financiare asumate în cursul anului 1999, inculpata a încheiat o serie de contracte fictive de asistență juridică în baza cărora a încasat sume de bani de la diverse persoane fizice pentru pretinse servicii avocațiale, asigurându-le că, în calitate de avocat, va efectua toate demersurile necesare pentru rezolvarea problemelor de natură juridică. În realitate însă, inculpata le-a indus în eroare pe părțile vătămate, neefectuând vreo activitate de natura profesiei de avocat, scopul urmărit fiind obținerea unor sume de bani de la părțile vătămate pe care acestea le-au plătit, încredințate fiind că reprezintă contravaloarea unor prestații avocațiale.

În acest context, inculpata a pretins și primit cu titlu de onorariu de avocat diferite sume de bani de la mai multe părți vătămate.

Pentru a acredita părților vătămate ideea că primește sumele de bani pentru serviciile avocațiale efectuate, inculpata a emis chitanțe în care a consemnat însă sume mai mici decât cele real primite și le-a comunicat părților vătămate că o cunoaște pe judecătoarea "" de la Judecătoria Iași care se ocupă cu soluționarea cererilor în care acestea sunt interesate, iar pentru a obține rezolvarea lor operativă este necesar să-i transmită suma de 100 dolari SUA.

Părțile vătămate au făcut verificări la grefa instanței și au constatat apoi că afirmațiile inculpatei sunt neadevărate, aceasta nedepunând dosarele la instanță.

Recunoscându-și omisiunea și motivând-o prin aceea că dosarele erau incomplete, inculpata, pentru a schimba caracterul și semnificația juridică a sumelor primite a încheiat cu părțile vătămate un contract de împrumut în formă scrisă, menționând că aceasta a reprezentat inițial onorariu de avocat pentru constituirea unui număr de 14 asociații de proprietari, probleme care nu au avut însă nici o finalitate.

Apoi, în luna mai 2000, inculpata a solicitat părții vătămate, pentru a-i acorda asistență juridică într-o cauză privind punerea în executare a unei hotărâri de partaj suma de 2.500.000 lei pentru acordarea asistenței juridice, precum și suma de 3.800.000 lei necesară, conform susținerilor inculpatei, pentru plata taxelor de timbru, înregistrarea cererii de recurs și prezentarea acesteia la judecător, deși suma aferentă timbrării acțiunii era mult mai mică decât suma cerută de inculpată în acest scop.

Inculpata nu a efectuat nici un demers și nu a înregistrat la instanța de judecată nici o cerere legată de acel partaj, inducând-o totodată în eroare pe partea vătămată și cu privire la natura cererilor ce trebuiau formulate.

În primăvara anului 2000 inculpata a pretins de la partea vătămată suma de 300.000 lei drept onorariu de avocat, asigurând-o că îi va redacta și înregistra la judecătoria o acțiune de divorț, însă partea vătămată, cunoscând faptul că inculpata nu-și respectă angajamentele, a refuzat să o angajeze. La solicitarea acesteia însă, partea vătămată i-a împrumutat suma de bani cerută cu titlu de onorariu de avocat. După primirea banilor, inculpata a refuzat să-i mai restituie, pretinzând că reprezintă plata pentru asistență juridică viitoare deoarece i-a întocmit acțiunea de divorț, cu toate că în realitate nu a făcut acest lucru și nici nu a depus vreo asemenea cerere la instanța de judecată.

De asemenea, în luna octombrie 1998 a primit de la G suma de 6.000.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, inculpata susținând în mod neadevărat că îi va acorda asistență juridică și consultanță, în condițiile în care, în realitate, inculpata nu a desfășurat nici un fel de activitate cu caracter avocațial, a încheiat un contract de asistență juridică ce nu a fost înregistrat în evidențele cabinetului de avocat în cadrul căruia inculpata era stagiară, nu a întocmit vreo chitanță și nu a depus la cabinet suma de 6.000.000 lei încasată, pe care a cheltuit-o în interes personal, a indus în eroare pe reprezentanții părților vătămate Banca Populară și de Credit " Română" I la încheierea unor contracte de împrumut și a obținut două credite a câte 10.000.000 lei, pe care nu le-a restituit, de la părțile vătămate Banca Populară și de Credit " Română" I și a prezentat la Banca Populară și la de Credit " Română" I câte o adeverință de salariat, cunoscând că acestea sunt false, în scopul obținerii unor împrumuturi, pe care le-a contractat în final.

Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpata a falsificat două chitanțe în calitate de avocat în cadrul unui cabinet individual de avocatură, care are caracterul unei persoane juridice de drept privat, în cauză nu sunt incidente prevederile art.145 Cod penal, situație în care nu poate fi reținută în sarcina inculpatei, infracțiunea de fals intelectual, impunându-se schimbarea încadrării juridice.

Având în vedere însă că inculpata a falsificat chitanțele cu prilejul întocmirii lor, și nu prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod, instanța constată că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal, respectiv elementul ei material, situație în care s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în conformitate cu dispozițiile art.11 punctul 2 lit.a Cod procedură penală și art.10 lit.d Cod procedură penală.

Față de reținerea încadrării juridice din rechizitoriu, respectiv săvârșirea de către inculpată a infracțiunilor fals material și intelectual prevăzută de art.288 - 289 Cod penal în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal ( fals material în înscrisuri sub semnătură privată), situația de fapt și drept necontestată în apel nici de inculpată și reținută în mod legal de instanța de fond.

A rezultat cert din actele dosarului că, chitanțele completate de inculpată nu au caracterul unor înscrisuri oficiale, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.150 alin.2 Cod penal, "înscris oficial" este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art.145 sau care aparține unei asemenea unități, iar potrivit art.145 din același Cod, prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Aspectele de fapt conturate temeinic probator și reținute just de instanța de fond (după rejudecarea cauzei) au înlăturat apărările inițiale făcute de către inculpată în faza de urmărire penală, în care nu recunoaște săvârșirea faptelor, susținând, că a împrumutat sumele de bani de la părțile - vătămate prejudiciate.

Totodată, s-a confirmat activitatea infracțională săvârșită de aceasta, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2 cu aplicarea art.

41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în primăvara anului 2000,a pretins și a primit sumele de 3.800.000 lei de la partea vătămată și de 300.000 lei de la partea vătămată, reprezentând taxe de timbru și onorarii de avocat, susținând în mod neadevărat că va efectua pentru părți diferite servicii de natură avocațială, în realitate inculpata inducându-le în eroare și neefectuând vreo activitate cu caracter avocațial, scopul urmărit constituindu-l obținerea respectivelor sume de bani pentru a le folosi în scop personal;

Față de aceste infracțiuni (modalitatea și împrejurările de săvârșire ale fiecărei infracțiuni în parte, gradul de pericol social (având în vedere și calitatea inculpatei de avocat), urmările produse, cât și de circumstanțele personale ale acesteia - instanța de fond dând eficiență corespunzătoare (art.74 lit.a, 76 lit.c Cod penal) - s-a dispus condamnarea la pedepsele orientate spre minimum prevăzut de lege; iar față de modalitatea de executare, (aplicarea dispozițiilor art.71, 64 Cod penal), au fost, de asemenea, just evaluate circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, cele personale ale inculpatei (inclusiv atitudinea procesuală, atât față de aspectul penal procedural, aceasta neprezentă în fața instanței, cât și față de aspectul penal al laturii civile, părțile vătămate nefiind despăgubite).

În considerarea aspectelor anterior expuse, motivele de apel ale inculpatei (critica vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale apelate) ce au fost analizate din oficiu sub toate aspectele de fapt și drept - nu sunt fondate, nejustificând reindividualizarea pedepselor aplicate prin micșorarea cuantumului acestora și nici a modalității de executare.

Astfel, apelul inculpatei este nefondat.

Apelul procurorului, în ceea ce privește critica vizând activitatea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal - reținându-se lipsa unuia dintre elementele constitutive - este nefondat.

Din considerentele anterior expuse, reținute probator, a rezultat cert că înscrisurile falsificate de inculpată în calitate de avocat - cele 2 chitanțe - s-au realizat în cadrul cabinetului de avocatură individual, ca persoane juridice de drept privat - nefiind incidente dispozițiile art.145 Cod penal.

Motivele de apel ale procurorului vizează aspectele privind modalitatea în care inculpata a contrafăcut cele 2 înscrisuri, însă se omite de procuror a fi avută în vedere condiția esențială - organul emitent să fie dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal.

În consecință, în mod legal instanța a dispus achitarea inculpatei în baza dispozițiilor art.11 punctul 2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal - apelul procurorului nefiind fondat.

Sentința penală apelată a fost verificată sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept - ce nu au fost invocate în apelurile formulate, nu s-au constatat vicii pentru a fi desființată.

În conformitate cu dispozițiile art.379 punctul 1 lit.b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate apelurile inculpatei și ale procurorului.

Va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat (conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpata - și de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr.246 din 12.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.

Obligă pe apelanta - să plătească statului suma de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 22 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECATOR,

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex./28.01.2008

Jud.fond: Tribunalul Iași -.-

Președinte:Elena Scriminți
Judecători:Elena Scriminți, Dublea Aurel

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Iasi