Spete inselaciune Art 215 cod penal. Sentința 8/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 8
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 15 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Elena Popescu
- -- grefier
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire a sentinței penale nr. 36 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosar nr.3590/2003, formulată de revizuentul.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă din oficiu pentru revizuient -avocat, lipsă fiind revizuentul.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul revizuientului și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri. apărătorul revizuientului urmând a pune concluzii inclusiv pe admisibilitatea cererii.
Avocat având cuvântul pentru revizuient, lasă soluția la aprecierea instanței, față de motivele invocate în cerere.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, precizează că sentința penală a cărei revizuire a solicitat- revizuientul a fost pronunțată fără comiterea de abuzuri de către magistrați, încadrarea juridică a faptei este corectă precum și situația de fapt reținută. Față de faptul că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 394 C.P.P. solicită respingerea ca nefondată cererii de revizuire formulată de revizuientul.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Condamnatul, domiciliat în municipiul B,-, județul B, s-a adresat cu o cerere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând revizuirea sentinței penale nr.36 din 28.10.2004, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În motivarea cererii, condamnatul a susținut că nu este vinovat, arătând, în esență, următoarele:
osarul a fost ntocmit, susținut și soluționat cu încălcarea gravă a normelor deontologice, morale și profesionale de unii magistrați, precum și de fostul său avocat, care, la influența unor cercuri economico-politice, au dus la condamnarea sa pe nedrept.
ondamnarea a avut la baza rechizitoriul cu o nuanță preponderent beletristică, care a fost întocmit cu denaturarea totală a adevărului și susținerea tendențioasă (mincinoasă) a unor fapte inexistente și nedovedite. Toate acestea au condus la comiterea unor grave abuzuri ale magistraților, care au participat "activ" la "soluționarea cazului".
n acest sens, se observă că în cursul cercetării penale și a cercetării judecătorești, sunt multe decizii contradictorii ale parchetelor și instanțelor.
În fapt, prin denaturarea adevărului a fost trimis în judecată conform rechizitoriului, pentru săvârșirea unor infracțiuni cu următoarea succesiune:
- art.215 alin.3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
- art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
- art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 litera a pentru cele patru infracțiuni.
Conform unei logici elementare, se arată de revizuient, succesiunea ar fi trebuit să fie următoarea: art. 25, art. 291, art. 292 și art. 215. În mod deliberat nu s-a respectat ordinea firească a enumerării pentru a produce confuzie. În
acest sens la art. 25, de la pagina 13 din rechizitoriu, se susține
ca: "Determinarea cu intenție de către inculpatul
funcționarilor din personalul judecătoriei Babadag să opereze mențiuni
nereale în evidențele oficiale ale instanței și investirea cu formula
definitivă și irevocabilă.
n realitate, se susține de revizuient, nu a cunoscut și nu a avut relații de nici o natură cu nici un angajat al respectivei udecătorii, astfel că se pune întrebarea cum au fost determinați salariații judecătoriei.
Răspunsul este dat tot de procurorul romancier "prin metode dolosive", fraza folosită de nenumărate ori în rechizitoriu.
Fără probarea acestei încadrări, restul susținerilor, nu sunt altceva decât o fabulație ieftină și conduce la inexistența infracțiunilor următoare.
simplist al rechizitoriului este următorul:
1. A influențat personalul judecătoriei Babadag, să-i dea titlul de proprietate.
2. Datorita influenței, fără a se explica în ce a constat influența, hotărârea judecătorească este falsă.
3. Pentru că a intabulat proprietatea (obținută prin fals) a uzat de fals.
4. Cu aceste acte a înșelat prin obținerea unui credit.
Cu acest scenariu pueril, se arată în cererea de revizuire, oricine, chiar și autorul rechizitoriului, poate fi incriminat.
Astfel:
1. A influențat personalul facultății de drept să-i elibereze diploma de absolvent;
2. Datorita influentei diploma este falsă;
3. Folosindu-se de diploma (obținută prin fals) s-a angajat ca magistrat;
4. Cu aceste acte a înșelat statul R, ridicând salariu necuvenit.
Toate aceste scenarii sunt contrare adevărului, care trebuie să fie baza oricărui act de justiție.
În gag 3 alin.1 din rechizitoriu, e susține în mod denaturat "nu a format și nu a putut forma obiectul vânzării-cumpărării și terenul, deducându-se că celelalte bunuri imobilele s-au cumpărat, de amplasament, fiindcă acesta era constituit dintr-o suprafața aMĂRII NEGREși a Lacului ".
Acest lucru, se arată de revizuient, este nfirmat de:
- contractul de vânzare-cumpărare, care prevede fără echivoc, pe lângă suprafața și vecinătățile, iar la S- se stipulează clar că terenul respectiv se învecinează cu PLAJA și Marea Neagră;
- adresa T, care la fel de clar
stipulează că terenul în cauză are categoria de folosință
neproductiv, nicidecum plaje.
La pag. 3 alin.3 din rechizitoriu se susține: "Statul R a administrat si administrează și în prezent acel teren.", acest lucru este infirmat de:
- referatul nr. 6017 din 30 decembrie 1971 al LU.T;
- adresa nr.1691 din 18 ianuarie 1982,
Consiliului Popular-Direcția pentru Agricultură și Industrie Alimentară
T, care a avizat favorabiltransferul suprafeței de 20.000
mp.(25.000 mp. au fost transferați în 1971 odată cu eliberarea
autorizației de construcție nr. 14779 din 10 ianuarie 1972) din administrarea Centralei, n administrarea
in anul 1971, respectiv 1982, terenul în cauză era în administrarea ulterior -Coop T și nu în administrarea Statului R sau a Centralei, ulterior, cum în mod greșit s-a susținut în rechizitoriu.
În pag.3 alin.5, se susține: ".deși cunoștea
adevăratul regim juridic al terenului inculpatul a hotărât
să creeze aparența proprietății acelei suprafețe de teren pentru
constitui apoi o garanție".
Acest lucru este infirmat de plângerea penala formulată, (de care autorul rechizitoriului avea cunoștință), plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea sub numărul 298/P/1996, prin care a reclamat incredibila dispariție a tuturor construcțiilor și bunurilor care formau Complexul turistic G. Acest dosar, la fel de incredibil, a fost soluționat cu, în anul 1999, fără a-i fi comunicată până la data formulării cererii de revizuire, cu motivația că: "distrugerea parțială a campingului a fost urmare a modului neglijent în care am administrat campingul și a fost desăvârșit de "furtunile care au litoralul Marii Negre și a lacului ", asta n condițiile în care la Stația meteo de la G nu a fost semnalat nici un, iar magazia cherhanalei, construită din patru scânduri și trei cuie, a rămas intactă.
Ca urmare a dispariției campingului s-a adresat Administrației Publice Locale cu cererea de autorizare a reconstruirii campingului pe vechile fundații si amplasamente. Consiliul Județean T i-a comunicat ca cererea nu poate fi făcută decât de proprietarul terenului. Contractul de vânzare-cumpărare fiind ambiguu, s-a adresat judecătoriei Babadag, cu o acțiune în constatare, acesta fiind adevăratul motive al acțiunii in constatare, iar nu motivația "josnică", pe care procurorul care a întocmit rechizitoriul a susținut-.
La pag. 5 alin. 3 din rechizitoriu se susține tot în mod nereal: " strădaniile sale s-au concretizat prin actul intitulat PROTOCOL", în acel protocol a fost redactat de juristul și impus ca o condiție esențială a depunerii cererii de renunțare la apelul declarat de împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Babadag. De altfel, protocolul în sine, prin conținutul sau, este contrar situației reale a terenului.
protocolului întocmit în două exemplare au fost reținute de procuror, eliberându-se copii autentificate prin semnătura sa.
rice student al Facultății de Drept, ar fi sesizat că protocolul în cauză este nul pentru simplul motiv că a fost ncheiat în doua exemplare cu aceeași valoare juridică, iar pe exemplarul deținut de mine în original (dar reținut abuziv de procuror) nu este decât semnătura mea cu ștampila firmei și a juristului, lipsind semnătura guvernatorului și stampila instituției, în timp ce pe exemplarul sunt toate semnăturile, dar nici un exemplar nu este înregistrat. Cu toate acestea pentru procuror acest protocol nul a constituit proba esențială a operei sale.
Revizuientul a solicitat ca n sprijinul afirmațiilor sale, să se observe inadvertențele, contradicțiile și abuzurile la care a fost supus timp de 12-13 ani în diversele și multiplele faze ale acestei ața zise cercetări penale și judecătorești. În acest sens s-a solicitat să se observe că:
- în anul 1993 cumpărat la licitație publica Complexul turistic G, (licitație necontestată până în prezent) cu 140 locuri de cazare și unitate de alimentație publică, cu anexele aferente;
- în iarna anului 1995-1996, acest complex dispare de pe fața pământului, condiții a făcut plângere penală (dosar 298/P/96);
- în anul 1997 promovează o acțiune înconstatare pentrua putea reconstrui complexul, care-i dă câștig de cauză;
- în anul 1998 dispare de la dosarul acțiunii în constatare renunțarea la apel a (înscris de bază).
Acest aspect este tratat cu ostentativă nepăsare, atât de Parchetul T cât și de autorul rechizitoriului.
- în același an se începe urmărirea penala împotriva sa Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea,care prin rezoluția 235/P/1998 a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal;
- tot în anul 1998 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a infirmat rezoluția cu numărul de mai sus și a dispus continuarea cercetărilor penale în dosarul 279/P/1998;
- în anul 1999 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea soluționează dosarul 298/P/96, cu neînceperea urmăririi penale;.
- în anul 2000 se termină cercetarea penală în dosarul nr. 279/P/1998.
În această cauză a fost cercetat el, fost președinte al judecătoriei Babadag, arhivară a Judecătoria Babadag, cea care a luat și înregistrat renunțarea la apel a și, juristul, cel care a depus renunțarea la apel. Dar la sfârșitul rechizitoriului doar el și sunt trimiși în judecată, iar ceilalți doi sunt menționați ca martori ai acuzării.
- în anul 2001 Curtea de Apel Constanța, prin sentința penala nr. 8/P din dosarul 57/P/2001 se "desesizează" și restituie dosarul Parchetului, indicând și cercetările care trebuiesc făcute. Împotriva acestei hotărâri, Parchetul declară recurs prin procurorul general de atunci, dar acest procuror general este una și aceeași persoană cu fostul meu avocat, care m-a reprezentat în dosarul civil privind terenul de la G, întocmind motivele de recurs și în faza de cercetare penala a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, deci cunoștea perfect realitatea. Cele două motive de recurs întocmite de același sunt în totală contradicție, astfel că se întrebarea când a mințit, când a întocmit motivele de recurs în dosarul civil, sau când a întocmit motivele de recurs în dosarul penal;
- în urma recursului declarat de Parchetul Curții de Apel Constanta, Curtea Suprema de Justiție prin decizia penală nr.2051 din dosarul 4156/2001, infirmă soluția dată de Curtea de Apel Constanța și strămută judecarea cauzei, fără să fi cerut nimeni, tocmai la B, "plutonul de execuție al unui oarecare partid politic";
- în anul 2004, la opt ani de la dispariția campingului, Curtea de APEL BACĂUl -a condamnat la trei ani și șase luni închisoare, cu un spor de două luni, deci trei ani și opt luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Motivarea hotărârii de condamnare nu este altceva decât redarea identică a rechizitoriului.
- în anul 2005 Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 6203 din dosarul 7351/2004, menține hotărârea Curții de APEL BACĂU, înlăturând doar sporul de două luni închisoare, urmând să execute trei ani și șase luni închisoare;
- la toate fazele, urmărire penală și judecată "firma eneficiară creditului", deci partea responsabilă civilmente nu a fost niciodată citată. Curtea Supremă de Justiție prin decizia penala nr.5404 din 21.11.2003, a hotărât că: "necitarea părții responsabile civilmente, cu consecința afectării dreptului constituțional la apărare, chiar dacă instanța nu s-a pronunțat asupra obligării acestei părți la despăgubiri civile, duce la nulitatea absolută a hotărârii pronunțate", dar fără nici o consecință în ceea ce privește condamnarea sa, revizuientul apreciind că legea nu a fost aplicată și nici jurisprudența respectată.
Se invocă încălcarea prevederilor art.1, 3, 4, 5/2 și 6 Cod procedură penală, faptul că "s- stabilit în mod ilegal acuzația, fiind victimă clară a intereselor de grup, ale unor oameni politici la cel mai înalt nivel și a interpușilor acestora".
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin referatul nr.5317/VIII/I/2008 din data de 10.09.2008, a dispus trimiterea cererii spre competentă soluționarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
După efectuarea cercetărilor, potrivit art.399 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, cu adresa nr.844/II/6/2008 din data de 05.11.2008, a înaintat cererea condamnatul, împreună cu întregul material instanței competente, Curtea de APEL BACĂU, solicitând respingerea cererii, deoarece motivul invocat nu este prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.36 din data de 02.11.2004, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr.3590/2003, au fost condamnați inculpații:
1., fost președinte al judecătoriei Babadag, județul T, pentru săvârșirea infracțiunilor:
a) fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare și;
b) participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art.31 alin.1 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, în pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate.
2., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare;
b) instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare;
c) uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
d) fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului de la lit. a-c în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, care a fost sporită cu 2 (două) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În fapt, în esență, Curtea de APEL BACĂUa reținut următoarele:
Inculpatul este om de afaceri, constituind inițial în asociere cu un cetățean austriac -, cu sediul în B,-.
La data de 30 iunie 1993, așa cum rezultă din contractul nr. 1370, UJCC T, a vândut cumpărătorului B reprezentată de inculpatul, activul " complex turistic cu cazare și alimentație publică " ", amplasat pe malul Mării Negre și a lacului, pe un perimetru de 42.000.
În contract s-au precizat care sunt bunurile mobile și imobile care au făcut obiectul contractului. Prețul stabilit a fost de 26.000.000 lei ( fl. 16-17 ).
La data de 12 august 1997, acest obiectiv a fost vândut de către - către PRODG. cu suma de 35.400.000 lei ( fl.206-207 ).
După preluarea acestui obiectiv în proprietate de către, inculpatul a hotărât să creeze aparența proprietății și asupra suprafeței de teren pe care era situat acesta, pentru a constitui apoi o garanție imobiliară la solicitarea și obținerea unor credite bancare.
În acest scop, la 10 octombrie 1997 (fl.14 ) a introdus în numele societății o acțiune în constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 42.000. teren pe care se afla amplasat complexul turistic cumpărat. Această acțiune a fost înregistrată sub nr. 1544 din 13 oct. 1997 la Judecătoria Babadag, fiind primită de inculpatul, președinte al acestei instanțe.
S-a fixat termen de soluționare la data de 22 oct. 1997, termen pentru care s-a dispus citarea tuturor părților, pârâții cu chemarea personal la interogatoriu.
La data de 22 octombrie 1997 deși pârâții Consiliul Local, jud. T, Administrația T și coop T, nu au fost prezenți, cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1126 din 22 octombrie 1997 (33 ), acțiunea fiind admisă și constatându-se că reclamanta este proprietara a 42.000m.p. teren cu vecinătățile trecute în acțiune.
De remarcat este faptul că s-a procedat la soluționarea cauzei deși la data de 21. oct. ora 3,43 AM, sosise la instanță o cerere prin care pârâta Administrația, solicită acordarea unui alt termen, consilierul juridic neputându-se prezenta la acest termen (38 ). Cererea a fost transmisă prin fax, aparat care se află în biroul președintelui, adică a inculpatului.
Pentru a justifica soluționarea cauzei, inculpatul, care a fost și judecătorul care a soluționat cauza, a făcut o mențiune "Pr.22.1997, la dosar după terminarea ședinței" (48 ).
Hotărârea a fost comunicată părților în cauză, iar la data de 14 mai 1997, se înregistrează la Judecătoria Babadag, declarația de apel formulată de Administrația împotriva sentinței nr. 1126/22.oct.1997 (35 ), fiind formulate și motivele (35-37 ). Această declarație a fost înscrisă și în registrul informativ la poziția privind dosarul nr.1544/1997 și în registrul de apeluri la aceeași poziție ( 38 ).
Cu toate acestea, la data de 14.01.1998, inculpatului i se eliberează o copie de pe această sentință, cu mențiunea că este definitivă, investită totodată cu formula executorie (65).
După obținerea acestui titlu, inculpatul a înscris dreptul de proprietate asupra terenului, după care a folosit sentința în vederea obținerii unui credit. Așa cum rezultă din contractul nr.357 din 13 mai 1998, a obținut un credit în valoare de 600.000.000 lei (83), ocazie cu care a prezentat drept garanție contractul de ipotecă nr. 2058/13 mai 1998 ( 82 ).
Din conținutul contractului de ipotecă, rezultă că consimte să garanteze împrumutul de 600.000.000 lei cu terenul proprietate situat în extravilanul localității sectorul G, jud.T, compus din 42.000. transcris în fișa cadastrală nr. F 12 extravilan sub număr topografic al parcelei Cc 565.
La data de 21.05.1998, Judecătoria Babadag, prin încheierea nr. 1087-1988 încuviințat luarea inscripției ipotecare până la concurența sumei de 1.350.000.000 lei, pentru creditorul acordat de 600.000.000 lei, fiind menționate ca documente de bază contractul de garanție imobiliară nr. 2058/13.05.1998, sentința civilă nr. 1126/1997 și contractul de împrumut nr. 357/13.05.1998. Ulterior inculpatul, a solicitat și a obținut de la aceiași bancă suplimentări a creditorului de 150.000.000 lei la 4.05.1999, de 158.000.000 lei la 25 august 1999 și de 67.000.000 lei la 11.11.1999, în total creditul acordat fiind de 975.000.000 lei instituind însă o ipotecă de gradul II asupra aceluiași teren.
Nerestituind nici o sumă din sumele acordate, Banca Internațională a Religiilor a sesizat organul de anchetă și s- constituit parte civilă în cauză.
Verificându-se împrejurările în care sentința civilă nr. 1126/1997, a fost eliberată inculpatului, cu mențiunile rămânerii definitive și investită cu formulă executorie s-au constatat următoarele:
Anterior datei eliberării sentinței, inculpatul, aflând că aceasta a fost atacată cu apel d e către T, a intervenit la guvernatorul și chiar la Ministrul Mediului . astfel că în urma discuțiilor ce au avut loca fost încheiat un act denumit "Protocol" datat 28 oct. 1997, prin care recunoaște că terenul ce face obiectul dosarului nr. 1544/1997, aflat pe rolul judecătoriei Babadag, este domeniu public de interes național și se angajează să folosească acest teren conform destinației, cu respectarea legislației în vigoare ( 39).
Cu privire la data încheierii acestui act ( protocol),inculpatul a susținut că în realitate el a fost încheiat mult mai târziu, într-o zi apropiată de 14.01.1998 când a fost investită cu formulă executorie sentința civilă nr. 1126/22 oct.1997, motivând că încheierea acestui protocol a fost condiția impusă de reprezentanții. de a retrage, renunța sau a nu mai susține apelul.
Pe de altă parte guvernatorul, martorul și consilierul juridic -, au susținut constant că protocolul a fost încheiat la data de 28 oct.1997 dată la care s-a primit și copia sentinței civile nr. 1126/1997, obținându-se în acest fel recunoașterea din partea inculpatului că terenul în discuție aparține domeniului public, inculpat care le-a sugerat să nu declare apel.
Aceste versiuni au fost susținute de părțile implicate, pe tot parcursul procesului, inclusiv la confruntări.
Indiferent care este data reală a întocmirii acestui protocol el a fost încheiat înainte de data de 14.01.1998, cum însăși inculpatul arată, de unde concluzia, că acesta cunoștea cu certitudine că terenul în litigiu aparținea de fapt domeniului public, înainte de data obținerii și folosirii titlului executoriu.
S-a urmărit de fapt prin acest protocol, ca inculpatul să beneficieze de sentința civilă nr. 1126/1997, în schimbul recunoașterii adevăratei situații juridice a acestuia, actul fiind semnat atât de reprezentanții prin guvernator și consilierul juridic cât și de inculpat.
Cu toate acestea, deși în arhiva judecătoriei nu s-a găsit nici un act care să provină de la., prin care să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1126/1997, în evidențele oficiale - Registru informativ/1997 și Registru de apeluri/recursuri/1997, la pozițiile unde a fost înscris dosarul nr. 1544/1997, s-a consemnat de către arhivara "11.12.1997 - apelul" și respectiv la data comunicării motivelor de apel " ", ( 38 și 46 ). Nici din evidențele T și nici în arhiva sau înscrisurile din 1544/1997 ale judecătoriei Babadag, nu au fost găsite acte care să ateste această manifestare de voință din partea pârâtei apelante ( 138-147).
Cu toate acestea, cercetările făcute în arhiva judecătoriei Babadag, au condus la găsirea, în ziua de 30.04.1998, a declarației de apel și a motivelor de apel formulate de, " rătăcite" într-un alt dosar, astfel, că au fost luate măsuri pentru înaintarea dosarului la instanța competentă la 4.05.1998 ( 12).
Tot arhivara a mai consemnat în registru informativ pe anul 1997 la poziția dosar 1544/1997 " 17.12.A"(Arhiva) cu toate că dovada epuizării termenului de apel față de toate celelalte părți, cu excepția, exista de la data de 26 nov.1997, iar la data de 14.01.1998, a eliberat inculpatului copie de pe sentința civilă nr. 1126/1997, cu mențiunea definitivă și irevocabil, investită cu formulă executorie, fără a exista la dosar cerere scrisă în acest sens, timbrată legal și aprobată de președintele instanței sau judecătorul delegat ( 48 ).
Cu privire la operațiunile menționate mai sus, ca fiind efectuate de arhivara, aceasta a recunoscut că le-a efectuat, însă a precizat că au fost făcute din dispoziția fermă a președintelui instanței, inculpatul, în biroul acestuia unde a fost chemată cu cele două registre, fără a mai fi de față vreo altă persoană sau a i se înmâna cel puțin arăta vreun document în acest sens. Tot din dispoziția aceleiași persoane, arhiva susține că a arhivat dosarul nr. 1544/1997 la 17.dec.1997 și a eliberat copie de pe sentința civilă nr. 1266/1997, la data de 14.01.1998, cu mențiunile referitoare la rămânerea definitivă și investită cu formula executorie, fără a primi noi dovezi privind realitatea mențiunilor efectuate. confirmă că a crezut că inculpatul, deține totuși astfel de dovezi în baza cărora își asumă răspunderea acestor dispoziții, dispoziții pe care le-a considerat executabile pe loc și necondiționat față de comportamentul autoritar al acestuia., care a fost și ea cercetară, explică și faptul că tot sub imperiul acestuia, a scris în notele explicative cerute de președinte, că ar fi existat o cerere de retragere a apelului ducând ideea că aceasta ar fi putut fi sustrasă de către consilierul juridic al T, -, pe care, așa cum declară ulterior, nici nu l-a văzut sau cunoscut în acea perioadă ( 74-75, 89-96, 76-77 dosar 57/2001 fond ).
Inculpatul, nu a contestat că a dat dispozițiile menționate de arhivară, afirmă însă că dispoziția privind înscrierea"retragerii apelului", a dat-o în prezența inculpatului și a consilierului juridic -, aflați în biroul său și care i-ar fi prezentat un act emanat de la. din care rezultă situația care a dispus- cu toate că susține că acest act i-a fost prezentat, nu poate explica lipsa acestuia din arhiva judecătoriei sau lipsa oricăror mențiuni de înregistrare la emitent. A susținut ulterior, că de fapt în acest act prezentat de persoanele sus-menționate, se preciza că de fapt se " renunță" la apelul declarat, greșit fiind consemnat retragere, aceasta pentru a explica netrimiterea cauzei la instanța de apel - Tribunalul Tulcea, competent a lua act de retragerea apelului, cât și a dispozițiilor date ulterior privind eliberarea sentinței civile, cu mențiunile corespunzătoare.
Această schimbare de atitudine a fost legată și de apariția în presă, ziarul "" din T, a facsimil (129) care cuprinde adresa nr. 7812 din 2 sau 3 din 1997, prin care, sub semnătura guvernatorului, în care declară că " renunță" la apelul declarat sub nr. 7812 din 11.11.1997 împotriva sentinței civile nr. 1126 din 22.10.1997 a judecătoriei Babadag pronunțată în dosarul nr. 1544/1997, ca urmare a protocolului încheiat la data de 28.10.1997,( publicat în ziarul "" din 31 mai 1999).
La plângerea guvernatorului pentru calomnie prin presă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceaa efectuat verificări, stabilind că "actul" în cauză a fost primit la redacție într-un plic trimis de un anonim, în xerocopie, că prin articolul pe care redactorul acestui ziar l-a scris, nu a comis infracțiunea reclamată.
Organul de urmărire penală, analizând înscrisul aflat la fila 125 dosar urmărire penală, a reținut că prezintă numeroase elemente de contrafacere printr-un colaj al unor repetate copieri electronice ale unor fragmente din alte acte - antetul, numele și semnătura guvernatorului dar cu o împresiune de ștampilă inexistentă ovală - înscrierea unor alte înscrisuri decât cele ale funcționarilor, cel uzual folosit la actele redactate pe calculatorul oficiului juridic, folosirea altui număr de înregistrare decât cel cuvenit al zilei în care a fost datat, în pofida regulii respectate la. pentru toată corespondența purtată în decursul timpului, chiar dacă actele disparate se referă la aceiași problemă ( 121-124, 138-146 ).
Acest act nu a făcut obiectul unor cercetări, considerându-se că referirile doar în apărare la faximilul apărut în presă, chiar dacă sunt " pro cauza", nu sunt și nu pot fi încriminate, ci doar înlăturate pe baza mijloacelor de probă existente în cauză.
La data de 28 mai 1998, inculpatul " sesizat" de grefiera de la Biroul de Publicitate Imobiliară că s-a instituit inscripția ipotecară asupra terenului de 42.000. în baza sentinței civile nr. 1126/1997, care nu este în realitate definitivă, a formulat o plângere penală împotriva lui și a sesizat și banca în sensul că sentința respectivă este posibil a fi obținută prin înșelăciune.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 324 din 30 iunie 1998 Tribunalului Tulcea, apelul T, a fost admis,desființată sentința și pe fond respinsă acțiunea în constatare formulată de inculpatul.
Situația de fapt reținută mai sus rezultă din copia acțiunii formulate la instanță de inculpat în numele societății al cărui administrator unic era ( fl. 14), copia contractelor de achiziționare a obiectivului turistic " ", copia sentinței civile nr. 1126/22.10.1997 a judecătoriei Babadag, relațiile primite de la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala B, însoțite de contractele de credit și actele doveditoare a îndeplinirii condițiilor pentru acordarea împrumutului, decizia civilă nr. 324/30.06.1998 a Tribunalului Tulcea, copie de pe registrele informativ și de evidență a apelurilor și recursurilor pe anul 1997, procesele verbale încheiate cu ocazia verificărilor făcute în arhiva judecătoriei, declarațiilor martorilor.
Astfel, martora, arhivara care a efectuat operațiunile în cele două registre - informativ și de evidență a apelurilor și recursurilor, a arătat, în ce condiții a efectuat aceste mențiuni. Precizează că toate operațiunile le-a efectuat la cererea inculpatului, inclusiv mențiunea " retragere" a apelului, deși nu a primit în acest sens nici un document. De fapt, în legătură cu acea adresă prin care, " renunță" la apel, această martoră dă relații contradictorii, susținând chiar, că după ce a operat în registrul acest act, ar fi fost sustras de juristul acestei unități, deși nu a putut face nici o dovadă în acest sens. În cele din urmă, această martoră relatează ( 92, 76-77 fond), că mențiunea "retras apelul", a făcut-o la cererea inculpatului, fiind chemată la biroul său, fără a vedea în concret vreo cerere făcută de T în acest sens. Această declarație se coroborează și cu declarația martorului - (97) care relatează că personal nu a formulat o astfel de cerere de retragere a apelului în dosarul 1544/1997 și nici nu a făcut verbal vreo cerere în acest sens față de președintele instanței, inculpatul. Aceleași împrejurări sunt relatate și de martorul ( 175-176 ).
Sub acest aspect, nu poate fi primită nici apărarea inculpatului, în sensul că acest document - cererea de retragere a apelului, ar fi fost sustrasă de o grefieră, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că în realitate a existat acest document și că a fost depus la judecătorie. În acest sens, se constată că depozițiile martorilor, și, sunt făcute în dorința de a-l ajuta pe inculpatul.
În raport de situația de fapt reținută mai sus, rezultă că fapta inculpatului de a consemna pe cererea formulată de T, din 21.10.1997, date nereale în sensul că a fost primită la data de 22.10.1997, după terminarea ședinței, cu scopul de a motiva soluționarea cauzei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal.
Rezoluția este făcută de inculpat, în exercițiul atribuțiilor sale, astfel că acesta are caracter oficial, producând efecte juridice.
Prin dispozițiile date de inculpatul, în calitate de președinte al instanței, către salariata arhivei, de a face mențiuni nereale în registru informativ și cel de evidență al apelurilor și recursurilor, fără a exista vreo cerere formulată de de retragere sau renunțare la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1126/22.10.1997, de a arhiva dosarul cu consecința eliberării unei copii cu mențiunea definitivă și irevocabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 al. 1 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Reținând comiterea celor două infracțiuni în sarcina inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia, făcând în cauză aplicațiunea regulilor de la concursul de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.
Fapta inculpatului de a determina personalul judecătoriei Babadag să opereze mențiuni nereale în evidențele instanței, cu consecința investirii cu formulă executorie a sentinței civile nr. 1126/1997 constituie infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Folosirea sentinței civile nr. 1126/1997 a judecătoriei Babadag, deși cunoștea că aceasta a fost obținută prin comiterea unor falsuri atât pentru obținerea inscripției ipotecare cât și la încheierea contractelor de credit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
În același timp, prin declarațiile făcute de inculpatul în fața notarului public date referitoare la proprietatea terenului, pentru obținerea contractului de ipotecă din 13.05.1998 și garantarea cu valoarea acestuia a unui împrumut bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal.
Prezentarea tuturor acestor acte obținute în condiții nelegale, la Banca Internațională a Religiilor, de la care a obținut un credit inițial de 600.000.000 lei, suplimentat ulterior până la totalul de 975.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, întrucât înșelarea băncii s-a făcut prin folosirea unor mijloace frauduloase, care așa cum s-a arătat mai sus, constituie infracțiuni separate.
Cum infracțiunea de înșelăciune în convenții se consumă în momentul când, datorită acțiunii de amăgire, subiectul pasiv a consimțit să încheie în condiții păgubitoare, o convenție, de la care, astfel, dacă ar fi fost indus în eroare, s-ar fi obținut, paguba trebuie raportată la momentul încheierii contractelor.
În aceste condiții, s-a impus admiterea cererii făcută de inculpatul, prin apărător, de a se schimba încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, întrucât paguba produsă se situează sub valoarea de un miliard
( 975.000.000 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul și prin decizia penală nr.6203 din data de 02.11.2005, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de inculpații și, a fost casată sentința pronunțată de instanța de fond numai cu privire la aplicarea dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale pentru, privind doar cu privire la sporul de pedeapsă aplicat inculpatului și a dispozițiilor art.33 lit.a și b Cod penal, pentru ambii inculpați.
S-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, iar în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, cu art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal și a infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art.31 alin.1 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal, constatându-se intervenită prescripția răspunderii penale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la descontopirea și a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, înlăturându-se sporul de pedeapsă de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, cu art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constatându-se intervenită prescripția răspunderii penale.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și
a infracțiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În executarea acestei pedepse a fost încarcerat la data de 11.11.2006, iar la data de 09.06.2008 a fost pus în libertate ca urmare a admiterii cererii de întreruperii executării pedepsei prin sentința penală nr.68 din data de 04.06.2008.
Condamnatul a formulat cerere pentru prelungirea întreruperii executării pedepsei, cerere care i-a fost respinsă prin sentința penală nr.161 din data de 13.11.2008 a Curții de APEL BACĂU.
În prezent, condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei.
Inculpatul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar prin decizia penală nr.350 din data de 22.01.2007, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Revizuientul, deși legal, citat nu s-a prezentat în instanță.
Revizuirea, este o cale extraordinară de atac, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive pe temeiul unor împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt,nu și a greșelilor în aplicarea legii; numai în măsura în care erorile de fapt au determinat o aplicare greșită a legii pot fi înlăturate și acestea.
Eroarea în stabilirea situației de fapt trebuie să rezulte din împrejurări necunoscute instanței care a soluționat cauza.
Sub aspectul admisibilității căii de atac promovate în prezenta cauză se constată că motivele invocate de către revizuient constituie în fapt, o critică adusă, cu deosebire, modului în care a fost efectuată urmărirea penală și implicit a judecării cauzei de instanța de fond și de Curtea Supremă de Justiție, ceea ce nu poate constitui temei de revizuire.
Cazurile în care este admisibilă aceasta cale extraordinara de atac sunt expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod procedură penală, situația invocată ca temei al revizuirii neregăsindu-se în cele cinci cazuri prevăzute de text.
Așa cum este cunoscut pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală: "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", trebuie, printre altele, îndeplinite următoarele condiții:
să se fi descoperit fapte sau împrejurări de fapt noi, deci care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, în cazul nostru de condamnare a revizuientului.
Faptele sau împrejurările de fapt noi semnifică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.
Constituie fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanțelor care au soluționat cauza de condamnare a revizuientului.
Prevederile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală cer ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar numijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Nu poate fi admisă o cerere de revizuire bazată pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, dacă împrejurările de fapt invocate ca fiind noi, pe care revizuientul tinde să o dovedească prin alte probatorii, a fost cunoscută de instanțele de fond și de instanțele de control judiciar.
Într-o atare situație, este vorba de un mijloc de probă nou, în completarea dovezilor deja administrate, ori prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este admisibil să se continue judecat prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de instanțele care au judecat cauza, în fond, în apel și în recurs.
Ori, examinând actele și lucrările dosarelor, cazul de revizuire invocat și mijloacele de probă propuse în dovedirea acestuia, rezultă că revizuientul dorește să dovedească o împrejurare de fapt cunoscute de instanțele care au soluționat cauza prin care a fost condamnat, ceea ce, așa cum arătam, nu este posibil pe calea revizuirii.
Pentru a opera cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.b Cod procedură penală:"un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere",este necesar să existe o hotărâre definitivă de condamnare a martorilor pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, infracțiune care să fi fost săvârșită în cauza a cărei revizuire se cere, ori nu există o asemenea hotărâre.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.c Cod procedură penală, respectiv,"un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals",în cauză nu era incident nici acest caz de revizuire, deoarece nu este îndeplinită nici una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege, respectiv:
a) existența unui înscris fals;
b) înscrisul fals să dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;
c) falsitatea actului să fie dovedită printr-o hotărârea judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului.
Nu este posibil ca pe calea revizuirii să se procedeze la o nouă judecată a cauzei, sentință de condamnare intrând în puterea lucrului judecat.
În condițiile în care revizuientul se considera nevinovat a avut posibilitatea să propună probe în combaterea probelor aduse de organele de cercetare penală în susținerea vinovăției sale la instanța care a soluționat cauza în fond și să exercite căile ordinare de apel, astfel încât instanțele de control judiciar să verifice legalitatea hotărârii de condamnare.
Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.403 alin.3 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată.
De altfel, deoarece motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art.394 alin.1 Cod procedură penală, cererea de revizuire ar fi urmat să fie respinsă ca inadmisibilă, așa cum de altfel a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii nr.LX din data de 24.09.2007.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE
În temeiul art.403 alin.3 Cod procedură penală, respinge ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr.36 din data de 28.10.2004, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr.3590/2003, cerere formulată de revizuientul-inculpat .
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă revizuientul-inculpat să plătească statului suma de 350 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.sent.
El.
2 ex.
17.01/17.01.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Elena Popescu
