Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 80
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 25 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 187 din 19.03.2008, Judecătoria Suceava, în baza art. 290 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 5(cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 teza a 2 lit. a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 27.05.2002 până la 05.06.2002.
În baza art. 14 Cod procedură penală și a art.346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 - 999 Cod civil, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, ca neîntemeiată.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art. 348 Cod procedură penală, s-a anulat contractul de vânzare cumpărare autoturism încheiat între în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărător, document în limba ă, la data de 25.07.2001 (125 dosar up) și contractul de vânzare cumpărare autoturism încheiat între - în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărătoare, document în limba ă, la data de 20.05.2001(fila 126 ds.p).
În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal.
În baza art. 192 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata către stat a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 70 din data de 21.02.2007 a Tribunalului Suceava -Secția Penală, au fost admise apelurile declarate de către inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, a fost casată sentința penală nr. 733 din data de 12.09.2006, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Suceava. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 5.04.2007 cu nr. de dosar -.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț întocmit în dosarul nr. 587/P/28.05.2002 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul a fost vecin cu, cunoscându-se de mai mult timp și fiind în relații mai apropriate. a plecat, însă, în ia, unde s-a căsătorit cu cetățeanul. La data de 23.05.2001, și au intrat în România cu un autoturism marca"Opel Astra ". Acest autoturism fusese cumpărat de cu 4500 de la -Schmit, iar la data de 18.05.2001 l-a vândut lui. La intrarea în țară autoturismul a fost trecut pe pașaportul lui (13).
După intrarea în țară, au folosit împreună autoturismul, iar a efectuat formalitățile necesare în vederea înmatriculării acestuia. Astfel, a tradus actele de proveniență ale autoturismului, a efectuat verificarea tehnică la, a depus documentația la organele de poliție - biroul înmatriculări și a obținut autorizația de circulație provizorie.
La data de 10.07.2001, a plecat în ia, pentru rezolvarea unor probleme personale urgente, iar soțul său a rămas în România. nu a avut nici o discuție cu, pentru a-i vinde autoturismul și nici nu a întocmit nici un act în acest scop.
Inculpatul a întocmit în fals o "Împuternicire-convenție", cu data de 6 iulie, prin care atestă că l-a împuternicit pe să întocmească actele de vânzare - cumpărare a autoturismului, către fiul său, - (90). În această împuternicire s-a făcut mențiunea că prețul vânzării este de 6.500 mărci e, din care, la data întocmirii actului s-a plătit suma de 4.500 mărci, urmând ca diferența de 2.000 mărci să fie plătită în termen de 12 zile. Ulterior, mențiunea plății a 2.000 mărci în 12 zile a fost tăiată cu o linie scriindu-se deasupra " 6.500 "
faptul că ar fi semnat această împuternicire și că ar fi cunoscut de existența ei, iar constatarea grafologică întocmită ( 114-122) concluzionează că semnătura de pe aceasta nu a fost executată de, ci este realizată "prin imitație după semnături autentice".
Inculpatul susține că în ziua întocmirii împuternicirii i-ar fi achitat lui și diferența de 2.000 mărci, întrucât ar fi împrumutat banii de la fratele său. Soția inculpatului, declară însă că diferența de 2.000 mărci ar fi fost achitată în luna august 2001, lui Bernd, cu bani împrumutați de la cumnata sa,.
Ulterior, pentru motive care nu le poate explica, inculpatul a mai întocmit și alte înscrisuri false în care a semnat în locul lui. Astfel, a completat pe un formular în limba ă un contract de vânzare a aceluiași autoturism, între și, în care a înscris prețul de 6.500D. și data vânzării 20.05.2001 (50), iar pe un alt formular, identic a completat un alt contract de vânzare-cumpărare între și, cu același preț de 6.500D. dar cu data de 25.07.2001 (47).
În seara zilei de 31.07.2001 i-a comunicat lui Bernd, care se afla în România, că soția sa i-a dat telefon și a transmis să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul în cauză. Bernd a scris pe calculator contractul și i l-a prezentat lui, în dimineața zilei următoare, semnându-l amândoi (91-92). Întrucât inculpatul i-a spus că nu a primit încă banii de la fiul său din Belgia și nu poate achita contravaloarea mașinii, Bernd nu i-a mai dat acel contract. Totuși inculpatul, care avea acces la apartamentul în care locuia Bernd, a intrat în posesia acestui act și a altor acte reclamate de, ca fiind în legătură cu autoturismul ( 14-15).
Întocmirea acestui din urmă act apare inexplicabilă atâta timp cât în ziua de 27.07.2001, inculpatul a întocmit un act de vânzare-cumpărare între și el, pentru același autoturism, cu prețul de 6.500 Acest contract l-a tradus la traducătorul autorizat, traducere ce fost legalizată la notarul public ( 46). Această vânzare-cumpărare contravine chiar împuternicirii inițiale despre care inculpatul susține că i-a fost dată de, în care făcea mențiunea că vânzarea se va perfecta între și -.
Pe data de 20.08.2001, inculpatul a depus o cerere la Vama P N, în numele lui prin care a solicitat să i se aprobe să plătească taxele vamale pentru autoturismul "Opel Astra". La această instituție a prezentat și o xerocopie a împuternicirii, ce i-a fost dată de către, pentru aop rezenta, în vederea perfectării formelor de vânzare a autoturismului. Cu chitanța nr. 230/22.08.2001 a achitat suma de 29.751.334 lei, cu titlu de taxe vamale (68).
În baza contractelor de vânzare-cumpărare false menționate mai sus, inculpatul a obținut înmatricularea autoturismului pe numele său, la data de 03.09.2001 (87).
Revenind în țară în luna noiembrie 2001, a constatat că autoturismul fusese înmatriculat și că, fără știrea sa, fuseseră întocmite acte de vânzare-cumpărare către sesizând organele de poliție în legătură cu faptele comise de acesta.
Inculpatul, atât în faza de urmărire penală cât și prin declarația dată în fața instanței de judecată, nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, precizând că actul numit "Împuternicire-convenție" a fost semnat de partea vătămată în prezența mai multor martori și că la aceeași dată de 6.06.2001 a fost achitată și suma de 6.500 mărci
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:
-plângerea și declarația părții vătămate/civile (5-7;16-21);
-copii după pașapoartele lui și Bernd (8-13);
-declarația lui Bernd ( 14-15);
-contractul redactat de Bernd (24,91-92);
-briful mare al autoturismului (26-27);
-autorizația de circulație provizorie, pe numele (28);
-briful mic la autoturismului (29);
-formularul Eur I (30);
-chitanța de plata taxelor vamale (31);
-contractul de vânzare-cumpărare între Bernd și (32);
-verificarea tehnică (40);
-procesul verbal de confruntare între și (43-44);
-contractul de vânzare-cumpărare dintre și (46-47);
-contractul de vânzare-cumpărare între și (49-50);
-declarațiile martorilor: (53-54); (133); (134-135);
-copie după evidențele traducătoarei (55-56);
-formulare în alb ridicate de la (57-63);
-documente ridicate de la Vama P N(64-77);
-cererea de înmatriculare a autoturismului (86);
-copia certificatului de înmatriculare (87);
-împuternicire - conveție(90);
-declarațiile inculpatului (96-105);
-constatarea tehnico-științifică grafologică (113-122);
Prin sentința penală nr. 288/01.03.2004 a Judecătoriei PNs -a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 2 Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 290 și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal; în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani conform art. 82 Cod penal; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal; în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27.05.2002 la 05.06.2002, a fost respinsă cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în baza art. 445Cod procedură penală au fost anulate actele întocmite în fals.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria P N, inculpatul și partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 722/31.10.2005 a Tribunalului Suceava - Secția penală au fost admise apelurile formulate, a fost desființată sentința penală nr. 288/01.03.2004 a Judecătoriei PNi ar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Judecătoria Suceava reținându-se că instanța de fond, prin încheierea din 11.02.2004 în care s-au consemnat dezbaterile în fond ale cauzei s-a pronunțat și cu privire la schimbarea încadrării juridice motiv pentru care hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută, conform disp. art. 197 al. 2 și 3 Cod procedură penal.
Cu ocazia rejudecării, în faza de cercetare judecătorească, după citirea actului de sesizare a fost audiat inculpatului, făcându-se aplicarea art. 329 Cod procedură penală cu privire la martorul din lucrări și martorul propus de inculpat.
Analizând actele efectuate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile din proces, respectiv partea vătămată și inculpatul se cunosc de mai mult timp, familiile lor fiind în relații de prietenie.
Partea vătămată a plecat în ia unde s-a căsătorit cu cetățeanul Bernd. Acesta din urmă a cumpărat de la numita - un autoturism marca "Opel Astra " cu suma de 4.500D. Ulterior, la data de 18.05.2001, Bernd i-a vândut soției sale, partea vătămată, acest autoturism.
Cei doi au intrat cu autoturismul "Opel Astra " în România la data de 25.05.2001, autoturismul fiind trecut pe pașaportul părții vătămate. În România, partea vătămată a început formalitățile pentru înscrierea autoturismului în circulație. La data de 6.07.2001, între partea vătămată și inculpat, în prezența martorilor (81) și (fila 82) a fost încheiat un act intitulat "Împuternicire-convenție"(fila 90 dosar ) prin care partea vătămată a convenit să vândă autoturismul lui, fiul inculpatului, contra sumei de 6.500D. În acest act se menționează că s-a achitat suma de 4.500DM după care se corectează menționându-se că s-a achitat suma de 6.500DM.
Faptul că partea vătămată fost prezentă și a semnat acest act este dovedită prin declarațiile martorei cât și prin concluziile expertizelor grafologice efectuate la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I și la Institutul Național de Expertize Criminalistice B și care concluzionează că semnătura de pe actul intitulat "Împuternicire-Convenție" aparține părții vătămate.
În aceste condiții, cum partea vătămată a semnat actul, fiind de acord cu vânzarea autoturismului către fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1294 și 1295 cod civil raportat la art. 969 Cod civil, instanța va constata acordul de voință al părților cu privire la înstrăinarea autoturismului și plata prețului, partea vătămată nefiind indusă în eroare de către inculpat pentru aod etermina să-i vândă autoturismul.
Ulterior, în vederea înscrierii autoturismului în circulație inculpatul a întocmit în fals mai multe acte de vânzare-cumpărare (47,50,91,92,70,71,125,126 ds. urm. penală) între n-Schmit și, între și inculpat și între inculpat și, toate referitoare la același autoturism.
Dintre aceste înscrisuri de vânzare-cumpărare sub semnătură privată falsificate de către inculpat, astfel cum el însuși recunoaște, acesta nu a folosit decât traducerea legalizată a actului de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul în cauză încheiat între și inculpat, anexând acest act la cererea pentru plata taxelor vamale aferente autovehiculului adresată Biroului Vamal de Control și la Interior PN( 65-70 ds.).
De asemenea, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul a folosit celelalte înscrisuri sub semnătură privată falsificate.
Potrivit art. 290 al. 1 Cod penal infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui astfel de înscris urmată de folosirea înscrisului falsificat de către autorul falsului ori de încredințarea acestuia altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, falsul în înscrisuri sub semnătură privată absorbind în cazul folosirii înscrisului falsificat de către însuși autorul falsului și uzul de fals.
În drept, a reținut prima instanță, fapta inculpatului de a falsifica actul sub semnătură privată privind vînzarea - cumpărarea autoturismului marca "Opel Astra ", cu seria de -, încheiat la data de 25.07.2001 între el și urmată de folosirea acestui înscris la Biroul Vamal de Control și la Interior P N, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 al.1 Cod penal.
La aplicarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând ca inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad relativ ridicat de pericol social concret, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are loc de muncă și a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal.
Faptul că din conținutul adresei nr. 30401 din data de 26.02.2008 emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor rezultă că nu au putut fi eliberate documentele care au stat la baza înmatriculării autoturismului cauzei deduse judecății nu are relevanță în ceea ce privește existența infracțiunii, obiectul acesteia constând în falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia la Biroul Vamal de Control și P
Față de aceste aspecte, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 luni închisoare, apreciind că astfel ar fi atinse atât scopul preventiv-educativ dar și coercitiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni reprezentând termen de încercare determinat în condițiile art. 82 Cod penal. Pentru aplicarea acestei măsuri, prima instanță a ținut seama de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că a avut o comportare relativ sinceră pe parcursul procesului penal recunoscând că a falsificat înscrisul sub semnătură privată în discuție, astfel încât se poate aprecia că săvârșirea infracțiunii are un caracter accidental, îndreptarea inculpatului în sensul conformării dispozițiilor legii penale putându-se realiza și fără privarea de libertate.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art. 348 Cod procedură penală, prima instanță a anulat contractul de vânzare-cumpărare autoturism încheiat între în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărător, document în limba ă, la data de 25.07.2001 (125 ds.) și contractul de vânzare-cumpărare autoturism încheiat între - în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărătoare, document în limba ă, la data de 20.05.2001 (126 ds.). urmând ca pe cale de consecință să fie considerate fără valoare juridică și traducerile legalizate ale acestor înscrisuri.
Prima instanță nu a anulat celelalte contracte de vânzare - cumpărare cu privire la același autoturism reclamate și recunoscute ca fiind falsificate de către inculpat, întrucât la dosarul cauzei nu se găsesc originalele acestor acte, instanța neputând anula copii ale acestor înscrisuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceavaa criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal din probele dosarului rezultând săvârșirea acesteia. Totodată, a mai arătat că sentința instanței de fond este nelegală și pentru faptul că deși inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 27.05.2002 la 5.06.2002 nu s-a dedus din pedeapsa aplicată această perioadă și nici nu s-a pronunțat cu privire la pretențiile civile ale părții vătămate cu privire la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals, solicitând achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 328 din data de 04.11.2008 a Tribunalului Suceavas -au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că fapta inculpatului de a falsifica actul sub semnătură privată privind vînzarea-cumpărarea autoturismului marca "Opel Astra ", cu seria de -, încheiat la data de 25.07.2001 între el și urmată de folosirea acestui înscris la Biroul Vamal de Control și la Interior P N, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 al. 1 Cod penal.
De asemenea, a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că faptul că din conținutul adresei nr.30401 din data de 26.02.2008 emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor rezultă că nu au putut fi eliberate documentele care au stat la baza înmatriculării autoturismului cauzei deduse judecății nu are relevanță în ceea ce privește existența infracțiunii, obiectul acesteia constând în falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia la biroul Vamal de Control și P
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei aplicate a fost în mod corect individualizată, în cauză dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, reeducarea inculpatului putând avea loc și fără privarea de libertate, prin stimularea eforturilor inculpatului de autoeducare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect în baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art. 348 Cod procedură penală, prima instanță a anulat contractul de vânzare-cumpărare autoturism încheiat între în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărător, document în limba ă, la data de 25.07.2001 (125 ds.) și contractul de vânzare-cumpărare autoturism încheiat între - în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărătoare, document în limba ă, la data de 20.05.2001 (126 ds.). urmând ca pe cale de consecință să fie considerate fără valoare juridică și traducerile legalizate ale acestor înscrisuri. De asemenea, în mod corect prima instanță nu a anulat celelalte contracte de vînzare-cumpărare cu privire la același autoturism reclamate și recunoscute ca fiind falsificate de către inculpat, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu se găsesc originalele acestor acte, instanța neputând anula copii ale acestor înscrisuri.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată, Tribunalul a constatat că din întregul material probator administrat în cauză a rezultat acordul de voință al părților cu privire la înstrăinarea autoturismului și plata prețului, nefiind dovedită existența vreunui prejudiciu, astfel încât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. civ.
Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, respingând ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată, având în vedere faptul că în cauză nu s-a dovedit existența vreunei pagube ce urmează a fi reparată.
Referitor la motivul de apel, în sensul că prima instanță nu a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la data de 27.05.2002 la 05.06.2002, Tribunalul a constatat că și acesta este neîntemeiat.
Astfel, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 587/P/2001 din 27.05.2002, s-a luat, în temeiul art. 148 lit. h Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 27.05.2002 la 25.06.2002, motivat de faptul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Potrivit disp. art. 88 al. 1 Cod penal, "timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate".
Prin urmare, pentru a se putea deduce durata arestării preventive, trebuie să existe o pedeapsă pronunțată.
Ori, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal, prima instanță a pronunțat achitarea inculpatului, nicidecum condamnarea, astfel încât a apreciat tribunalul că nu se poate dispune deducerea arestării preventive dintr-o soluție de achitare, ci se poate doar constata durata arestării preventive, după cum în mod corect a procedat prima instanță.
Împrejurarea că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1 Cod penal, nu justifică deducerea perioadei arestării preventive.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, în motivarea recursului, a arătat că este nevinovat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în motivarea recursului, arată că din ansamblul probelor rezultă reaua credință a inculpatului și intenția acestuia de a înșela pe partea vătămată cu privire la executarea contractului de vânzare - cumpărare în ceea ce privește plata prețului bunului ce a făcut obiectul acestuia. De asemenea, în mod greșit instanțele au considerat că nu pot fi reținute dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, motivat de faptul că deși s-a făcut dovada că acesta ar fi falsificat mai multe acte, nu s-a folosit decât de traducerea legalizată a actului de vânzare - cumpărare. Or, inculpatul a prezentat unui traducător autorizat spre a fi traduse, iar ulterior unui notar public în vederea legalizării semnăturii traducătorului, după care s-a prezentat cu cel de al doilea contract la Vama P N, în vederea achitării taxelor vamale, la Registrul Auto Român pentru efectuarea verificării tehnice în vederea omologării cât și la organele de poliție în vederea înmatriculării autovehiculului pe numele său.
Cu ocazia susținerii recursului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa înțeles să își modifice motivele, în sensul că apreciază că soluția de achitare pronunțată cu privire la infracțiunea de înșelăciune este corectă, iar referitor la infracțiunea de fals s-a împlinit termenul special al răspunderii penale, având în vedere că cele două înscrisuri întocmite în fals de către inculpat au fost folosite ultima dată la data de 20 august 2001 la Autoritatea Vamală.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate, însă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat "împuternicire - convenție" (fila 90 ), partea vătămată a convenit să vândă fiului inculpatului autoturismul "Opel Astra ".
Conform concluziilor expertizelor grafice efectuate de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I și Institutul Național de Expertize Criminalistice B, semnătura de pe acest act aparține părții vătămate, iar mențiunile "împuternicesc pe pentru întocmirea actelor" și " va întocmi actele necesare în numele și pentru mine" au fost adăugate ulterior întocmirii înscrisului.
Inculpatul a întocmit două contracte de vânzare - cumpărare a autoturismului, traduse din limba ă, iar semnătura părții vătămate apare pe acestea, deși nu se afla în țară la data de 27.07.2001.
Având în vedere data întocmirii înscrisului sub semnătură privată mai sus menționat și prin care mașina fusese vândută (06.07.2001), aceasta nu putea fi înstrăinată la data de 02.08.2001 de către Berd și la data de 25.07.2001 de către.
Audiat, inculpatul a recunoscut că a completat și semnat în fals aceste două contracte, pe care ulterior le-a prezentat la Vama P N, în vederea achitării taxelor vamale, la Registrul Auto Român pentru efectuarea verificării tehnice în vederea omologării, cât și la organele de poliție în vederea înmatriculării autoturismului pe numele său la data de 03.09.2001 (fila 86 ).
Așadar, fapta reținută în sarcina inculpatului și care a făcut obiectul condamnării la prima instanță există și a fost săvârșită cu vinovăție.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel, au reținut că inculpatul, în vederea înscrierii autoturismului a folosit actele de vânzare - cumpărare întocmite în fals ultima dată la data de 20 august 2001 la Biroul Vamal de Control și la Interior P N, nereținând în sarcina inculpatului și actul material din data de 03.09.2001, dată la care inculpatul a solicitat înmatricularea mașinii, motivat de faptul că nu au putut fi eliberate documentele care au stat la baza înmatriculării.
Față de motivele de recurs, astfel cum au fost restrânse în instanță de reprezentanta Parchetului, Curtea urmează a constata că față de data când cele două contracte întocmite în fals de inculpat au fost folosite la Autoritățile Vamale, respectiv la data de 20.08.2001, în speță a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Așa fiind, instanța, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile declarate în cauză, va desființa în totalitate decizia penală și în parte sentința penală, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând disp. art. 192 pct. 2 lit. a, 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul, fiul lui și, domiciliat în mun. N,-,. 8,. 6, jud. N, împotriva deciziei penale nr. 328 din data de 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 187 din data de 19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. - și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de aplicare a art. 71, 81, 82, 83, 71 alin. 5 Cod penal, respectiv art. 359 Cod procedură penală.
În temeiul art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În temeiul art. 192 pct. 2 lit. a Cod procedură penală (în loc de art.191 pct.1 lit. a Cod procedură penală) obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli judiciare din primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din apel și recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat din recurs se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Fd.:
Dact.
Ex. 2
5.03.2009
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Samoilă Viorica, Andronic Tatiana
