Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 824/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 824
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale, având ca obiect infracțiunea de " înșelăciune", promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr.57 din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 2009.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 3544 din 30 noiembrie 2007 Judecătoriei Iași, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen. raportat la art. 10 lit.c pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit.a pen. și infracțiunea prevăzută de art. 284.pen. cu referire la art. 282 alin. 2. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr.pen.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 11.03.2006 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.03.2006 sub numărul - (număr în format vechi 6116/2006), Serviciul de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - I din cadrul Ministerului Publica dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului - pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alineatele 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzute de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 09.08.2004, inculpatul - a încercat, împreună cu alte trei persoane, să inducă și să mențină în eroare pe reprezentanții "-&" I de la care a vrut să achiziționeze trei telefoane mobile marca "Nokia 6230" folosind treisprezece bancnote de câte 100 USD false - cu seriile AE - C, - - A- 2 bucăți, - - A, AE - C, - - A, - - A, - - A, - - D, AE - C, AI - C, AK - A, AK - A, activitatea fiind întreruptă de intervenția organelor de poliție.
Prin același rechizitoriu, Serviciul de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Iam ai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - - pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alineatele 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzute de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal, pe considerentul că a acționat în condițiile erorii de fapt. Totodată, s-a mai dispus disjungerea cauzei cu referire la activitatea infracțională conexă prezentei cauze desfășurată de către învinuiții - și, și cu referire la săvârșirea de către învinuitul - și de inculpatul - a ami multor infracțiuni prevăzute de art. 215 alineatul 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal ce rezultă din examinarea interceptărilor efectuate în baza autorizațiilor 8 și 9/S/P/2004.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că:
La data de 09.08.2004 inculpatul - s-a deplasat din municipiul B spre municipiul I, împreună cu numitul -, din Tg. N, și cu prietena acestuia, din În Tg. au oprit la o pizzerie ce aparținea martorului. În acest loc inculpatul s-a întâlnit cu martorul - -, pe care îl știa din vedere. Cunoscând împrejurarea că martorul - - dorea să ajungă la, martorul l-a rugat pe inculpat să-l ia pe acesta cu autoturismul cu care se deplasau cei trei. Numitul - a acceptat să-l ia și pe martorul - -, autoturismul fiind proprietatea sa.
Ajungând în I, inculpatul - a coborât în spatele Complexului M, pe strada - -, unde își avea locuința.
Între timp, martorul - - a încercat să achiziționeze trei telefoane mobile. Întrucât nu avea toată suma de bani pe care trebuia să o dea cu titlu de preț, martorul - - a revenit cu suma de 100 lei, având asupra sa și 13 bancnote de câte 100 USD. Reprezentantul magazinului i-a comunicat că dorește ca prețul să fie plătit în lei. Totodată, vânzătorului i s-a părut suspect faptul că tânărul care dorea să cumpere telefoane mobile în valoare de aproximativ 4000 lei, nu a cerut să vadă dacă în cutiile respective se aflau bunurile cerute și nici dacă acestea funcționau.
La discuțiile purtate între reprezentantul "-&" I, martorul, și martorul - -, au asistat și doi polițiști în civil, aflați în timpul serviciului în zona Tg. din I, aceștia oferindu-se să meargă ei cu martorul - - pentru a schimba în lei cele 13 bancnotele de câte 100 USD.
După ce au traversat strada, l-au văzut pe inculpatul -, venind dinspre stația de troleibuz.
În acel moment martorul - - a încercat să-i înmâneze inculpatului cele 13 bancnote, acțiunea sa fiind împiedicată de către cei doi polițiști care l-au imobilizat și reținut.
Ulterior, cele 13 bancnote de câte 100 USD au făcut obiectul unor constatări tehnico-științifice.
Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică traseologică (fila 25 dosar urmărire penală, volumul I) s-a arătat că bancnotele cu seriile AE - C, - - A- 2 bucăți, - - A, AE - C, - - A, - - A, - - A, - - D, AE - C, AI - C, AK - A, AK - A sunt false fiind realizate probabil prin fotocopiere - scanarea unor bancnote autentice, prelucrarea pe calculator și ulterior, printarea cu ajutorul unei imprimante cu cartuș color, aceste bancnote neprezentând elementele de siguranță ale bancnotelor în cupiura de 100 USD autentice.
Totodată, prin raportul de constatare tehnico-științifică (fila 41 dosar urmărire penală, volumul I) s-a concluzionat că urmele papilare puse în evidență pe aversul bancnotei seria - - A și pe aversul bancnotei seria - - D au fost create de impresiunea degetului mijlociu de la mâna dreaptă, respectiv impresiunea degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului -.
Instanța constată că prin actul de sesizare au fost reținute în sarcina inculpatului - două infracțiuni, și anume tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alineatele 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal și infracțiunea de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzute de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzută de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal, aceasta presupune săvârșirea unei acțiuni de introducere în circuitul monetar a unor monede străine falsificate.
În prezenta cauză, instanța reține că martorul - - a fost cel care a încercat să achiziționeze trei telefoane mobile de la "-&" I, intenționând să plătească prețul acestora prin remiterea a 13 bancnote de câte 100 USD, constatate ulterior ca fiind falsificate.
Mai mult, deși instanța a constatat imposibilitatea audierii acestui martor, în declarațiile pe care acesta le-a făcut în cursul urmăririi penale efectuate de către Serviciul de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Iaa rătat că bancnotele i-au fost date de către numitul - - "cel din P N"(fila 93 dosar urmărire penală, volumul I), susținând că după ce i-a indicat magazinul de unde urma să achiziționeze trei telefoane mobile, a oprit autoturismul și "mi-a dat suma de 1300 USD, respectiv 13 bancnote de câte 100 USD", trimițându-l astfel să cumpere telefoanele.
Totodată, martorul, unul dintre cei doi polițiști ce au fost de față la discuțiile purtate de către reprezentantul "-&" I, martorul, și martorul - - a învederat instanței faptul că "nu l-am văzut în magazin pe "și că "l-am văzut pe prima dată după ce am traversat strada"(fila 101).
Instanța reține că martorul îl cunoștea pe inculpatul -, întrucât a fost desemnat "cu supravegherea pe un termen de încercare de 4 ani pentru o condamnare anterioară și l-am cercetat pentru proxenetism".
De asemenea, martorul, reprezentantul "-&" I, a arătat cursul urmăririi penale (fila 70, volumul I) că îl cunoștea pe inculpatul -, dar că la momentul în care martorul - - a încercat să plătească prețul telefoanelor mobile prin remiterea celor 13 bancnote falsificate, nu l-a văzut pe inculpat "în zonă".
În consecință, instanța constată că, deși a fost săvârșită acțiunea de punere în circulație de monede străine falsificate, acțiune ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzute de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal, și că prin această faptă s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea monedelor străine, totuși, față de declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că fapta nu a fost comisă de către inculpatul -, motiv pentru care urmează a dispune, în temeiul dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a Cod de procedură penală raportat la art. 10 litera c Cod de procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzute de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal.
În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alineatele 2, 3 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului -, prin rechizitoriu:
În conformitate cu prevederile art. 215 alineatul 3 Cod penal, constituie infracțiune de înșelăciune în convenții orice activitatea desfășurată de către infractor, în vederea inducerii în eroare, prin reprezentarea greșită a realității, sau menținerii în eroare, prin păstrarea în mintea victimei a reprezentării greșite a realității la care aceasta a ajuns independent de activitatea făptuitorului, activitate ce este desfășurată cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în așa fel încât cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
În prezenta cauză, instanța reține că martorul - - s-a prezentat la "-&" I în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect trei telefoane mobile marca "Nokia 6230", pentru care urma să plătească suma de aproximativ 4000 lei. Martorul - - a intenționat să achite prețul prin remiterea a 13 bancnote de câte 100 USD și a sumei de 100 lei.
Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că inculpatul - a încercat să săvârșească fapta de înșelăciune cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect telefoanele mobile, acțiunea sa fiind întreruptă ca urmare a intervenției celor doi polițiști.
Instanța reține că activitatea de inducere în eroare cu prilejul încheierii unei convenții poate fi desfășurată din momentul începerii tratativelor, negocierilor purtate de către părți până la momentul realizării acordului lor de voință.
Or, în prezenta cauză, așa cum au arătat și martorii, reprezentant al "-&" I (fila 70, dosar urmărire penală, volumul I), și, unul dintre cei doi polițiști aflați în magazin (fila 101, dosar instanță), discuțiile privitoare la vânzarea-cumpărarea telefoanelor mobile și la modalitatea de achitare a prețului au fost desfășurate între martorul și martorul - -, inculpatul - nefiind prezent în magazinul respectiv.
Instanța mai reține că infracțiunea de înșelăciune în convenții poate fi săvârșită de către orice persoană care îndeplinește condițiile generale pentru a deveni subiectul unei infracțiuni, dar care efectuează în mod nemijocit inducerea în eroare a victimei, în conformitate cu prevederile art. 24 Cod penal, motiv pentru care urmează a dispune, în temeiul dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a Cod de procedură penală raportat la art. 10 litera c Cod de procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alineatele 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată ca nefiind relevantă evidențierea pe două dintre cele 13 bancnote falsificate - bancnota seria - - A și bancnota seria - - D - a impresiunii degetului mijlociu de la mâna dreaptă, respectiv a impresiunii degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului, în condițiile în care martorul a declarat că "nu pot să precizez dacă a pus mâna pe bani sau nu".
De asemenea, împrejurarea că inculpatul - a luat legătura prin telefon cu martorul cu privire la achiziționarea a două telefoane mobile marca "Nokia 6230"nu este de natură a conduce la concluzia săvârșirii faptelor de către inculpatul -, în condițiile în care activitatea infracțională ce realizează elementul material al laturii obiective a celor două fapte prevăzute de legea penală și reținute în sarcina inculpatului, au fost desfășurate nemijlocit de către martorul - -.
Probatoriul administrat în cauză, analizat în lumina dispozițiilor legale prevăzute de art. 69, 75 și 63 Cod procedură penală nu a fost suficient pentru a demonstra vinovăția inculpatului, ci a fost de natură a crea dubii asupra vinovăției acestuia. Alegerea uneia dintre variantele prezentate de - și, respectiv, ca expresie a adevărului deplin nu este posibilă, cu caracter absolut.
susține varianta prezentată de martorul - și susținută de acesta. Potrivit rechizitoriului inculpatul, posibil, chiar foarte probabil cu complicitatea numiților și a intrat în posesia mai multor bancnote falsificate pe care a încercat să le pună în circulație prin încheierea unei tranzacții cu. Pentru realizarea scopului său infracțional, inculpatul ar fi folosit ca pe un simplu instrument pe martorul - care, fără a cunoaște caracterul ilicit al acțiunilor sale, a jucat rolul de " autor material", comițând faptele fără vinovăție.
Cooperarea inculpatului cu numiții și a fost infirmată de organele de urmărire penală, dosarul penal nr. 58/D/ fiind finalizat la 16.03.2007 printr-o soluție de netrimitere în judecată, reținându-se că asupra lor există un dubiu care, interpretat în favoarea lor, nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale.
" Planul infracțional" conceput de, și nu este o certitudine, nu este dovedit.
" Propunerea" făcută de lui - este reținută ca atare pe baza declarației acestuia din urmă.
Discuțiile telefonice dintre inculpatul și martorul au fost, de asemenea reținute, pe baza declarației date de -. Martorul nu a putut să spună cu certitudine că persoana de sex masculin care l-a contactat în ziua de 9 august 2004 și cu care a discutat în legătură cu vânzarea unor telefoane mobile era inculpatul. Martorul a declarat că "în proporție de 80% cel cu care vorbit la telefon nu era " și că pe inculpatul îl știa din vedere întrucât mai venea prin magazin însoțit de.
Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești martorul a declarat că, după părerea sa, în ziua de 09.08.2004 nu a fost contactat telefonic nici de, nici de.
Din declarația martorului - a rezultat că cel care a efectuat convorbirea telefonică de la postul public cu nr. 0232/- în ziua de 09.08.2004, în jurul orei 1500, era, iar nu.
Se reține în actul de sesizare, ca o dovadă a poziției procesuale nesincere a inculpatului faptul că acesta a declarat că - a fost luat la ocazie. Inculpatul a recunoscut, prin toate declarațiile date că îl cunoștea pe -.
De asemenea, confruntându-se declarația inculpatului care a susținut că nu a avut nici un contact material cu bancnotele false cu aspectele cuprinse în raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr. -/2004 din care a rezultat că pe două dintre bancnote au fost evidențiate două urme papilare create de degetul mare și de cel mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului, s-a formulat concluzia de certitudine a relei-credințe a inculpatului. a declarat că în momentul în care a fost strigat de - și a întins mâna dreaptă către acesta, pentru a-l saluta, este posibil să fi atins "obiectul" pe care acesta îl avea în mână și pe care nu a reușit să-l vadă întrucât - a fost imobilizat cu mâinile la spate de martorul și de.
Martorul a declarat în fața instanței că este posibil ca inculpatul să fi atins bancnotele în momentul în care - a fost prins de organele de poliție.
Apare, așadar, plauzibilă explicația inculpatului și declarația acestuia potrivit căreia nu a avut în prealabil nici un contact cu bancnotele falsificate.
Sub semnul întrebării rămâne atitudinea lui - (care nu a putut fi audiat de instanță) care, potrivit declarației martorului a încercat să plaseze bancnotele lui. Această declarație acreditează ideea că - avea cunoștință de faptul că bancnotele erau false, neexistând nici un alt motiv pentru care să dorească "să scape de ele".
Or, dacă - cunoștea caracterul bancnotelor, nevinovăția sa este exclusă, ipoteză în care acesta ar fi putut da orice declarație de natură a - disculpa, în încercarea firească de a eluda antrenarea răspunderii penale. În plus, - nu a susținut niciodată că a fugit când a văzut că el a fost prins. Asupra sincerității martorului - creează dubii chiar martorul care a susținut că manopera de plasare a bancnotelor de către martor inculpatului a fost evidentă, aspect ce denotă implicarea lui -, implicare conștientă în derularea activității infracționale. Aceasta lipsește de consistență și credibilitate acuzațiile pe care acesta, la rândul său, le-a formulat împotriva altor persoane, mai exact împotriva lui și a lui. În lipsa unor probe certe de vinovăție împotriva acestora, declarația lui - nu poate fonda, singură, reținerea vinovăției inculpatului care nu a recunoscut niciodată comiterea vreunei infracțiuni. Aceasta este și ideea adoptată de organele de urmărire în ceea ce-l privește pe.
Prezumția de nevinovăție garantată a inculpatului prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 23 din Constituția României, art. 52Cod procedură penală nu a fost răsturnată. Prezumția este absolută, nu și irefragabilă, putând fi înlăturată de certitudinea, stabilită pe bază de probe, că inculpatul a comis fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost trimis în judecată. În lipsa acestei certitudini, prezumția amintită este susținută de principiul potrivit căruia dubiul profită făptuitorului.
În consecință, față de cele arătate mai sus, instanța soluționând prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 345 alineatul 3 Cod de procedură penală, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a Cod de procedură penală raportat la art. 10 litera c Cod de procedură penală, să dispună achitarea inculpatului - pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alineatele 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de monede străine falsificate prevăzute de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alineatul 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
Față de soluția de achitare pe care instanța urmează aop ronunța în prezenta cauză, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina statului, în conformitate cu prevederile art. 192 alineatul 3 Cod de procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
Înmotivarea apeluluis-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță, arătându-se că în mod greșit s-a reținut existența dubiului cu privire la săvârșirea faptelor de tentativă la infracțiunea de " înșelăciune" si "punerea în circulație de monedă falsificată străină" de către, apreciindu-se că acesta din urmă a avut cunoștință atât de faptul că bancnotele sunt falsificate precum și de faptul că acestea fuseseră destinate inducerii în eroare reprezentanților "-&" I, prin achiziționarea a trei telefoane mobile marca Nokia 6230, față de declarația martorului - coroborată ci constatările tehnico - științifice efectuate în cursul urmăririi penale care au evidențiat urmele papilare ale inculpatului pe două dintre bancnotele constatate ca false.
Prin decizia penală nr. 57 din 5 februarie 2009 Tribunalului Iașis -a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3544/30 noiembrie 2009 Judecătoriei Iași în dosarul nr. 6116/2006, sentință ce a fost menținută.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța decizia penală Tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele sub aspectul cărora inculpatul a fost trimis în judecată, împrejurările în care s-a reclamat săvârșirea acestora și persoana făptuitorului, în conformitate cu disp. art. 62 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probesituația de fapt a fost stabilită corectconcluzionându-se corespunzător asupra nevinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de " înșelăciune" prev. de art. 20 Cod penal rap. la art.215 al. 1,3, Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal si de " punere în circulație de monedă falsificată străină", prev. de art. 284 Cod penal, cu referire la art, 282 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Reține Tribunalul, din perspectiva și a considerentelor hotărârii pronunțate de către instanța de fond și pe care le apreciază ca fiind cele corecte în raport cu probatoriul administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal,că săvârșirea ambelor infracțiuni- chiar în forma tentativei -presupune o acțiune personală și directă a făptuitorului, ori, apreciind întreaga situație de fapt, nu inculpatul a fost cel care a încercat punerea în circulație a bancnotelor constatat ca false ci martorul -, fiind cel care, aflându-se singur în magazinul aparținând SC & I, a încercat punerea în circulație a mai multor bancnote false, respectiv 13, utilizându-le ca mijloace de plată pentru achiziționarea a trei telefoane mobile.
Același martor a fost cel care a discutat și negociat termenii contractului de vânzare - cumpărare referitor la aceste bunuri, care însă ulterior nu s- finalizat ca urmare a sesizării de către lucrătorii acestei societăți a comportamentului anormal manifestat de către acest martor și intervenției lucrătorilor de poliție.
Fapta reținută în sarcina inculpatului, respectiv de a încerca să preia de la martorul - bancnotele false în momentul când acesta din urmă a fost prins de organele de poliție,nu poate fi reținută cât timp nu s-a apreciat de către organele de urmărire penalăeventuala participație impropriea acestui inculpat, posibilă însă doar în varianta trimiterii în judecată și a martorului -, în calitate de autor al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului,variantă care, neîmbrățișată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași,exclude forma de participație prev. de art. 31 Cod penal, acesta din urmă apărând ca singura în măsură față de situația de fapt astfel reținută, să atragă, eventual răspunderea penală a inculpatului.
Rezultatele constatării tehnico - științifice -care au relevat urmele papilare ale inculpatului pe 2 din cele 13 bancnote falsificate nu sunt suficiente pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii de tentativă la"punerea în circulație de monedă falsificată străină"cât timp s-au reținut că este posibil ca inculpatul să fi atins bancnotele pe care martorul - le avea asupra sa în momentul imobilizării de către organele de poliție, elementul esențial al laturii obiective constând înacțiuneaefectivă, de punere în circulație a unor astfel de valori, aspect care nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă, declarațiile martorului - date in cursul urmăririi penale- care de altfel nu a putut fi audiat și în fața instanței de judecată - nefiind suficiente sub aspect probator, mai ales că în baza declarațiilor sale s-a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală, el fiind cercetat inițial sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni reținute și în sarcina inculpatului
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanțele au pronunțat hotărârile cu ignorarea unor probe și interpretarea eronată a acestora.
Declarația martorului - dată în cursul urmăririi penale a fost înlăturată în mod nejustificat, deși trebuia coroborată cu concluziile raportului de constatare tehnico științifică nr. -/7 2004 ce fac dovadă că inculpatul a intrat în contact cu bancnotele false anterior incidentului și că a fost implicat direct în procesul de punere în circulație a acestora.
Martorul a precizat explicit faptul că inculpatul nu a reușit să atingă bancnotele în declarația dată în cursul urmăririi penale. Inculpatul a negat săvârșirea faptelor.
Aceste aspecte trebuie coroborate cu faptul că inculpatul a fost prezent în momentul în care - a primit de la bancnotele în cauză însoțindu-l ulterior și așteptându-l pe acesta în apropierea magazinului, precum și discutării în prealabil, telefonic, cu martorul - sub aspectul achiziționării telefoanelor respective, a încercat să preia bancnotele false de la - - și a părăsit imediat zona pentru a nu fi reținut de lucrătorii de poliție - aspecte ce exclud buna credință a inculpatului.
Martorul - - a acționat în condițiile erorii de fapt, instanța trebuind să rețină teza deținerii în vederea punerii în circulație a bancnotelor false fie să rețină forma participației improprii la săvârșirea celor două fapte reținute în sarcina inculpatului.
Recursul este nefondat.
Instanțele au examinat în detaliu probele administrate în cauză stabilind o situație de fapt corespunzător acestor probe, concluzionându-se just asupra nevinovăției inculpatului care nu a putut fi stabilită dincolo de orice dubiu în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
Din probe rezultă cert că nu inculpatul a pus în circulație bancnotele false, chiar în forma tentativei, întrucât nu a existat acțiunea personală directă a inculpatului în acest sens, încercarea de punere în circulație aparținând martorului - -, care aflându-se în magazinul aparținând - SRL Iaî ncercat să cumpere cele trei telefoane mobile cu cele 13 bancnote false. Același martor a discutat și negociat termenii contractului de vânzare-cumpărare referitor la aceste bunuri care nu s-a finalizat.
Posibilitatea atingerii de către inculpat a bancnotelor, pe două dintre cele 13 bancnote false stabilindu-se, prin constatarea tehnico-științifică, urme papilare aparținând inculpatului, nu este dovedită nici de declarația martorului agent de poliție și nici prin procesul verbal de depistare din data de 9 august 2004 semnat de martor în calitate de agent constatator, care nu face vreo referire la o astfel de posibilitate.
Nu este dovedit în cauză prin probe certe că inculpatul a intrat în contact cu bancnotele false anterior incidentului și că a fost implicat în procesul de punere în circulație a acestora.
Din declarația martorului rezultă că acesta nu poate afirma dacă persoana cu care a vorbit la telefon și cel care a venit să cumpere telefoanele, martorul -, este una și aceeași persoană. Martorul declară că în aceeași zi când cumpărătorul s-a prezentat la magazin să cumpere cele trei telefoane mobile avusese în prealabil o discuție telefonică în legătură cu acest fapt.
În rechizitoriu se descrie că planul infracțional de inducere în eroare și punere în circulație a bancnotelor false prin cumpărarea telefoanelor a fost elaborat și pus în aplicare de inculpatul și învinuitul și a fost pus în aplicare, printre altele, prin faptul că inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul - acesta arătându-se interesat de achiziționarea unui telefon marca Nokia 6320. Martorul este administrator al firmei care intermedia vânzarea unor astfel de echipamente electronice SC - SRL Ori acest fapt nu este dovedit, neavând suport probatoriu în cauză.
Prin actul de acuzare martorul - este considerat că a acționat în condițiile erorii de fapt necunoscând că bancnotele sunt false. La momentul cumpărării și posibilei remiterii ulterioare a telefoanelor, cumpărătorul martorul - fiind însoțit de cei doi lucrători de poliție pentru a schimba valuta la o casă de schimb valutar, a vrut să fugă, fiind imobilizat de lucrătorii de poliție așa cum rezultă din declarația martorului și a martorului, agent de poliție. Conduita enunțată a martorului - - naște dubii cu privire la veridicitatea declarației sale dată în cursul urmăririi penale, în cursul judecății acesta neputând fi audiat și o face necredibilă sub aspectul celor susținute în acuzarea inculpatului și a celorlalți pretinși participanți la derularea planului infracțional.
Singura probă certă este constatarea tehnico-științifică care a relevat urme papilare ale inculpatului pe două dintre cele 13 bancnote falsificate însă proba este insuficientă pentru a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni, cel care a acționat direct și nemijlocit rămânând martorul - - care a negociat personal termenii convenției de vânzare-cumpărare, a manipulat bancnotele false, a încercat să le pună în circulație.
În cauză, pentru săvârșirea celor două infracțiuni nu există probe certe de vinovăție în ce îl privește pe inculpat și pe același considerent nu se poate reține nici participația improprie a acestui inculpat la săvârșirea infracțiunilor.
Soluția dată cauzei în sensul că infracțiunile nu au fost săvârșite de inculpat este legală și temeinică, dubiul profitându-i inculpatului, iar probele fiind echivoce și incerte pentru stabilirea vinovăției acestuia.
Așa fiind, conform art. 379 pct. 1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul de față și va menține decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192. pr. pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Deciziei penale nr.57 din 05.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehn.
2 ex/11.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.,
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Dan Anton
