Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI

DOSAR NR-

Decizia nr.84

Ședința publică din data de 27 mai 2008,

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații (fostă ), fiica lui și, născută la data de 27.08.1963 în B, cu același domiciliu, str.- -,.99,.18, județul B, studii medii, fără antecedente penale, CNP - și,fiul lui G și, născut la data 15.01.1954 în comuna de Târg, județul P, studii superioare, domiciliat în B,- A, bloc 4 F, etaj 6,.75, sector 3, CNP -, împotriva sentinței penale nr.67/27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru datele de 19 mai 2008, 26 mai 2008 și 27 mai 2008, când a dat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:

Prinsentința penală nr. 67/27.03.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art.334 p s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei(fostă ),fiica lui și, născută la data de 27.08.1963 în B, cu același domiciliu, str.- -,.99,.18, județul B, studii medii, fără antecedente penale, CNP - din infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, în art.215 alin.1,2,3,5 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și din art.290 și art.291 cod penal, în art.290 cod penal, iar a faptelor inculpatului, fiul lui G și, născut la data 15.01.1954 în comuna de Târg, județul P, studii superioare, domiciliat în B,- A, bloc 4 F, etaj 6,.75, sector 3, CNP -, din art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3,4,5 p cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, în art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3,5 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.

În baza art.215 alin.1,2,3,5 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal a fost condamnată inculpata la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna - România SRL și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de.64 lit.a,b,c cod penal.

În baza art.215 alin.1,2,3 cod penal a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna - SERV SRL Tg.

În baza art.215/1 alin.2 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal a fost condamnată inculpata la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c cod penal pentru infracțiunea de delapidare.

În baza art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 cod penal a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c cod penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art.290 cod penal a fost condamnată inculpata la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.33 - 34 cod penal s-au contopit pedepsele, inculpata urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art.35 alin.3 cod penal s-a dispus ca inculpata să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c cod penal pe o durată de 4 ani.

S-a dedus din pedeapsa de executat, reținerea și arestul preventiv pe perioada 26.11.2003 - 19.05.2006.

În baza art.26 raportat la art.215 alin.1,2,3,5 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna - România SRL

În baza art.26 cod penal rap. la art.215 alin.1,2,3 cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna - Serv SRL Tg.

În baza art.26 cod penal raportat la art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b cod penal.

În baza art.33 - 34 cod penal s-au contopit pedepsele la care acesta a fost condamnat în pedeapsa cea mai mare, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art.35 alin.3 cod penal, s-a hotărât ca inculpatul să execute și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a,b cod penal și s-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare, reținerea din 26.11.2003, precum și arestul preventiv pe perioada 18.02.2004 - 30.01.2006.

A fost obligată inculpata să readucă în patrimoniul - B suma de 5.900.000.000 lei ROL ridicată din casieria societății.

S-a dispus anularea facturilor fiscale nr.-/12.02.2003 și nr.-/20.02.2003.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatei prin ordonanța IPJ B din 28.02.2003 cu nr.5235/2003.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetuluide pe lângă Tribunalul Buzău nr.518/P/2003 din 20.01.2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă calificată, delapidare și evaziune fiscală, fals și uz de fals, înșelăciune, fapte prev. și ped. de art.215 alin,1,2,3,4,5 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 p, art.215/1 alin.2 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 p, art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994, art.290 și art.219 cod penal, art.215 alin.1,2,3 cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și evaziune fiscală prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3,4,5 cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 p, art.26 rap. la art.11 alin.11 lit.c din Legea 87/1994, modificată, cu referire la art.13 cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.

Prin sentința penală nr.24 din 31.01.2004pronunțată de Tribunalul Buzău, cei doi inculpați au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 12 ani închisoare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, făcându-se aplicarea art.334 p, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 p în art.215 alin.1,2,3,5 p și din art.290 și 291 p în infracțiunea prev. de art.290

Prin decizia penală nr.6636/24.11.2005, Înalta Curte de Casație și Justițiea casat hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău precum șidecizia 213/18.05.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI( prin care se soluționaseră apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și de cei doi inculpați, iar în final după schimbarea încadrărilor juridice, pedepsele de câte 12 ani închisoare au fost menținute), dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Buzău și fiind menținută măsura arestării preventive a celor doi inculpați. S-a apreciat de către instanța supremă că nu au fost administrate în totalitate probe concludente care să servească la constatarea existenței sau inexistenței vinovăției inculpaților, deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost verificate în concret de instanțele anterioare astfel că se impune efectuarea unei noi expertize contabile în cauză și audierea unor martori. Instanța supremă a stabilit că deși în cursul judecății a fost efectuată o expertiză tehnică contabilă, totuși obiectivele fixate au fost neconcludente, astfel că răspunsurile expertului nu au fost în măsură să servească la aflarea adevărului în sensul existenței sau inexistenței laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune prin emiterea de file CEC. În plus, s-a apreciat că se impune completarea cercetării judecătorești prin ascultarea martorilor din rechizitoriu și anume:,., și, iar cu privire la expertiza a cărei necesitate a fost stabilită de către instanța supremă, prin decizia acestei instanțe s-au fixat și obiectivele pe care expertul le are de lămurit în legătură cu faptele deduse judecății.

După reluarea ciclului procesual, procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, conform obiectivelor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu privire la audierea martorilor, nu s-a putut proceda la audierea tuturor celor nominalizați în decizia ÎCCJ, fiind plecată din țară, iar numitul nefiind găsit de organele de poliție la domiciliul său.

Pentru a hotărî astfel, analizând întregul material probator existent la dosarul cauzei instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata, prin actul adițional autentificat sub nr.414/20.03.2001 la Biroul Notarului Public Miess ta din B, a devenit asociat unic al - SRL, dobândind în același timp și calitatea de administrator, sediul societății fiind mutat din municipiul B în municipiul Mama acesteia, a devenit la 15.01.2002 asociat unic al - " " SRL B, mutându-și sediul din municipiul Focșani, inculpata devenind administrator și reprezentant al societății.

Obiectul de activitate al - SRL prin actul adițional autentificat sub nr.1588/18.04.2002, a fost completat cu vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule și comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate.

La data de 22.01.2003 între - " " SRL B - reprezentată de inculpata și - " România" SRL B, s-a încheiat contractul cu nr.159 prin care - România livra acesteia produse petroliere.

Conform art.5 pct.3 din contract "plata se va efectua în avans la termenul stabilit, conform anexei, garantată de fila CEC". Conform anexei la contract, plata se făcea la 7 zile de la data livrării.

Contractul a fost intermediat de inculpatul care s-a prezentat la sediul - " România", în calitate de reprezentant al inculpatei, putând discuții cu martorii și. După ce s-au purtat negocieri contractul a fost semnat de inculpata, inculpatul nefiind prezent la acel moment,

Martorul, directorul - " România" SRL a solicitat inculpatei emiterea unei file CEC "drept garanție". Fila CEC seria - 302 nr.- a fost lăsată în alb, semnată de inculpată, purtând ștampila - " " SRL, emisă pe seama trasului Bank - sucursala

După încheierea acestui contract - " România" - care avea încheiate convenții de livrare cu rafinăriile Astra și, a început livrarea de produse petroliere către firma inculpatei.

După executarea acestui contract s-a ocupat inculpatul care făcea comenzi, prelua facturile care însoțeau produsele petroliere și uneori, preda instrumente de plată la - " România".

S-au efectuat mai multe livrări către - " " SRL B, după care inculpata a solicitat ca restul produselor să fie expediate pe - " " SRL B, totul decurgând în mod normal până la data de 14.03.2003, dată până la care inculpata a efectuat toate plățile pentru marfa pe care a primit-

Reprezentantul - " România" SRL a fost de acord întocmindu-se una act adițional intitulat "addendum" cu nr.1/20.01.2003 (fila 15 dosar urmărire penală) în care părțile modifică contractul încheiat inițial prevăzând că " cumpărătorul se schimbă din SRL în - SRL, celelalte condiții rămânând neschimbate".

Deși actul nu a fost semnat și de inculpata, aceasta a fost de acord prin simplul fapt al preluării în continuare a cantităților de produse petroliere, continuând să execute contractul.

Din data de 14.03.2003, - a început să ia cantități mai mari de produse petroliere, dar în același timp să și întârzie cu plata. Martorul a luat legătura cu cei doi inculpați, asigurându-l că totul va intra în normal, lucru care însă nu s-a întâmplat, acumulându-se o restanță de 9 miliarde lei ROL.

La un moment dat, inculpatul s-a oferit să lase garanție autoturismul proprietate personală, marca Audi, însă ulterior, după aproximativ câteva săptămâni, când i s-a cerut să arate în scris acest lucru, a refuzat.

Fila CEC rămasă la - România a fost completată de reprezentanții acestei societăți, iar la 18.04.2003 a fost introdusă spre decontare, trasul refuzând plata, cu mențiunea "client în interdicție bancară".

Potrivit adresei nr.VII/4/TC/5072/06.06.2003, aflată la fila 154 dosar urmărire penală, - SRL figura în centrala incidentelor de plăți cu 9 incidente de plată, fiind declarată în interdicție bancară de a emite cec-uri în perioada 04.04.2003 - 23.04.2004, iar - SRL era deja în interdicție bancară începând cu 5-08.2002 și până la 26.11.2003.

Prejudiciul cauzat - România SRL în sumă de 5.998.789.319 lei ROL nu a fost acoperit, iar la data de 7.05.2003 această societate a formulat plângere penală împotriva inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, menționându-se că a acționat ca mandatar al societăților inculpatei, a emis comenzi, a recuperat CEC-uri, a efectuat plăți către ei.

S-a mai reținut că inculpata a avut cunoștință de faptul că se află în interdicție bancară, însă aceasta nu a anunțat societatea de la care s-a aprovizionat cu produse petroliere.

De menționat este faptul că societățile inculpatei nu aveau mijloace de transport, iar aceasta prelua combustibilul direct de la rafinării, cu mijloace de transport ale beneficiarilor. Așa cum rezultă din expertizele întocmite în cauză, inculpata vindea produsele petroliere la același preț sau cu un preț mai mic.

Instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatei de a induce în eroare reprezentanții - România SRL, luând produse petroliere pe care le vindea la rândul ei altor beneficiari, fără a achita prețul (după data de 14.02.2003) lăsând acea filă CEC "drept garanție", suma neputând fi încasată întrucât se afla în interdicție bancară, producând un prejudiciu de peste 5 miliarde lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alim.1,2,3 și 5 cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, impunându-se schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.1,2,3,4,5

Aceasta deoarece fila CEC nu a fost completată de inculpata, iar modalitatea de plată stabilită prin contract era cea care rezulta din anexă, respectiv în termen de 7 zile de la livrare.

Această filă CEC nu a fost dată inculpatei pentru ca societatea furnizoare să încaseze prețul prin introducerea acesteia spre decontare.

Instanța de fond a considerat că, deși este adevărat că fila CEC este un mijloc de plată și nu de garantare a plății, totuși, este de observat că această filă CEC a fost emisă de - SRL, societate care a plătit contravaloarea mărfurilor, astfel cum s-a stabilit prin contract. Pentru datoriile - SRL B, societatea furnizoare nu putea folosi fila CEC emisă de o altă societate comercială, chiar dacă aveau același administrator, întrucât acestea au patrimonii distincte. Societățile cunoșteau acest lucru, astfel că în cauză nu pot fi reținute dispozițiile alineatului 4 ale art.215 din codul penal, fila CEC fiind mijlocul la care s-a recurs pentru inducerea în eroare a părții civile.

A mai constatat instanța de fond că inculpatul, se face vinovat de complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni deoarece a ajutat-o pe inculpata la comiterea faptei arătate mai sus.

Astfel, acesta a fost cel care a negociat condițiile contractului cu - România, se deplasa la rafinării, prelua combustibilul cu mijloacele de transport ale beneficiarilor, le însoțea până la destinație și încasa prețul.

El a fost cel care i-a sugerat inculpatei să vândă produsele petroliere sub prețul de achiziție, facturând separat transportul deși - nu a achitat nici o sumă de bani cu acest titlu.

Mai mult de cât atât, pentru "ajutorul" acordat, acesta a beneficiat de un comision din partea inculpatei de aproximativ 3000 milioane lei, respectiv 100 lei/kg produs, conform celor declarate de inculpata, Deși acesta nu a recunoscut că a primit vreo sumă de bani cu acest titlu, rezultă din mandatele poștale existente la dosar că numita, angajată la firma inculpatei a expediat în numele acesteia mai multe sume de bani și chiar -a dat acestuia 100 milioane lei din caseria societății. Conducătorul auto se întâlnea cu inculpatul la U și îi preda diferite sume de bani.

Apărarea inculpatului este contrazisă și de faptul că încă din 15.01.2003, anterior încheierii contractului cu - România, acesta s-a prezentat la sediul - B cu un contract de vânzare - cumpărare de produse petroliere, semnat de inculpata, stabilind ca - să livreze motorină acestei societăți. Așa cum a precizat reprezentantul acestei societăți, cel care a negociat a fost, stabilindu-se un preț mai mic decât prețul de livrare, cu condiția ca plata să se facă în 3 zile. De altfel, acest administrator a cunoscut-o pe inculpata după aproximativ 5 luni de zile, interval de timp în care de această afacere s-a ocupat.

Intenția acestora de a înșela societatea din Bar ezultat din faptul că au vândut produsele petroliere sub prețul cu care le-au achiziționat sau la același preț, dar pentru a încasa rapid c/valoarea acestora. Deși încasată c/valoarea nu au mai efectuat nici o plată.

Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de înșelăciune (complicitate pentru inculpatul ) în dauna - Serv Târgu J, constând în aceea că la 4.04.2003 s-a convenit ca între cele două societăți să se realizeze o livrare a produselor petroliere și cu toate că, societatea administrată de inculpată a încasat în avans prețul mărfii, în sumă de 437.001.317 lei ROL cu toate acestea nici până în prezent - SRL nu a livrat marfa a cărei valoare fusese plătită deja și nici nu a restituit suma către această parte civilă.

Astfel, reprezentanta societății - Serv SRL Târgu J, a cunoscut-o pe inculpata cu ocazia unei întâlniri de afaceri la o instituție din B, unde se efectuau compensări ale datoriilor comerciale.

Astfel, martora a aflat că firma inculpatei comercializează produse petroliere, stabilind de comun acord ca societatea inculpatei să-i livreze astfel de mărfuri.

La aproximativ 2 zile după această întâlnire, inculpata a trimis societății numitei o cisternă cu motorină, plata efectuându-se prin compensare, la B prezentându-se o altă persoană din partea - Serv, întrucât martora de afla în spital. Aici, de compensare s-a ocupat inculpatul, astfel cum rezultă din înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, filele 32 - 37 (vol.I).

Ordinul de compensare depășea însă valoarea motorinei cu suma de 437.001.317 lei ROL, astfel că firma inculpatei trebuia să-i livreze o cantitate de produse petroliere mai mare, în valoare de această sumă, lucru pe care însă nu l-a mai făcut, martora luând legătura în nenumărate rânduri atât cu inculpata, cât și cu inculpatul, acesta din urmă lăsându-i impresia că este asociat la firma inculpatei, conform declarației dată de aceasta.

Cu privire la această situație de fapt, s-a constatat că în drept, faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții (complicitate în ceea ce-l privește pe inculpatul ) prev. de art.215 alin.1,2,3 p, deoarece cu prilejul desfășurării relației comerciale cei doi inculpați au indus în eroare reprezentanții societății cocontractante, cu privire la elementul esențial reprezentat de plata prețului, eroarea fiind determinantă pentru partea prejudiciată la încheierea contractului comercial.

Prejudiciul cauzat acestei societăți în sumă de 400 milioane lei nu a fost acoperit.

A mai reținut instanța de fond că la data de 30.09.2003, la - SRL Baf ost efectuat un control de către inspectori de la Direcția Generală finanțelor Publice - Direcția de Control Fiscal, ocazie cu care s-au constatat o serie de nereguli comise de către inculpata,

Astfel, în perioada 01.01.2003 - 30.09.2003 firma a vândut mărfuri cu un preț egal sau sub prețul de aprovizionare, livrările având loc la aceleași date și în aceleași cantități cu aprovizionările.

În calitate de administrator, inculpatei îi revenea obligația legală pentru întocmirea corectă și înregistrarea documentelor contabile. Aceasta trebuia să justifice dreptul de deducere a TVA-ului, cu facturi fiscale sau documente legale aprobate, emise pe numele său de către persoanele impozabile, înregistrate ca plătitoare de TVA. Pentru operațiuni cu o valoare a TVA mai mare de 50 milioane lei, era obligată să solicite și copia documentului legal care atestă calitatea de plătitor a furnizorului.

În cazul în care documentele respective nu conțin datele prevăzute precum și în lipsa documentului legal care atestă calitatea de plătitor TVA al furnizorului, persoana juridică pierde dreptul de deducere a TVA-ului.

Obligațiile fiscale ale - SRL sunt în sumă de 9.819.557.930 lei ROL, reprezentând TVA în sumă de 8.071.895.541 lei ROL și impozit pe profit - 375.719.176 lei ROL.

În cauză au fost efectuate mai multe expertize contabile, inculpata necontestând sumele datorate către - România și - Serv SRL, ci doar sumele datorate statului.

Sumele reținute mai sus au fost însă stabilite de actul de control al reprezentanților B cât și de către expertul.

În drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994, iar fapta inculpatului de aos prijini în realizarea acesteia, sugerându-i să vândă produsele la un preț inferior celui de achiziție, diminuându-se profitul impozabil pentru care exista obligația plății la bugetul de stat a unui impozit, constituie complicitate la această faptă.

Complicitatea acestuia constă și în faptul că a ridicat de la furnizori facturi fiscale și avize de livrare, care nu au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale și pe care le-a predat inculpatei pentru a fi evidențiate în contabilitatea firmei, beneficiind de sume de bani care nu erau menționate în aceasta, diminuându-se obligațiile datorate statului.

În urma controlului a rezultat și faptul că inculpata, în perioada februarie - mai 2003, a ridicat din contul - SRL suma de 5.900.000.000 lei ROL cu titlu de avans dividende, folosită potrivit propriilor declarații pentru achiziționarea unui hotel pe, fapt nedovedit cu vreun mijloc de probă, astfel că, fapta acesteia de a lua din caseria unității suma respectivă, folosind-o în scopuri personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art.215/1 alin.2 p cu aplicarea art.41 alin.2

De asemenea, instanța de fond a mai stabilit că inculpata se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 p, întrucât mijloacele de transport menționate pe facturile fiscale (pentru a ascunde vânzarea sub prețul de achiziție, a facturat separat transportul) nu sunt cele reale. Astfel, mijloacele de transport - și - cu care s-a efectuat transportul de combustibil, sunt de fapt autoturisme marca, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, datele fiind furnizate de la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei.

Însă, instanța de fond a constatat că întrucât aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 p, ea nu poate răspunde și pentru infracțiunea prev. de art.291, falsul în înscrisuri sub semnătură privată constând în folosirea înscrisului falsificat, câtă vreme infracțiunea prev. de art.290 cod penal absoarbe în conținutul său și uzul de fals prev. de art.291 cod penal.

În aceste condiții, s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură faptă, aceea prev. de art.290

Cu privire la această schimbare de încadrare juridică, s-a apreciat că deși nu a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice în legătură cu aceste ultime fapte penale, inculpatei nu i s-a produs nici o vătămare, aceasta fiind oricum trimisă în judecată pentru cele două fapte penale, cunoscând deci încadrarea juridică încă de la momentul sesizării instanței, fiindu-i practic creată o situație mai ușoară prin această schimbare de încadrare juridică din 2 infracțiuni într-o singură infracțiune.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută mai sus, cât și vinovăția inculpaților în legătură cu faptele deduse judecății sunt confirmate de mijloacele de probă administrate, respectiv de plângerile părților civile, respectiv ale - România SRL, - Serv Tg.J, contractul și addendumul încheiat cu - România SRL, ordinele de compensare în care figurează, actul de control încheiat de reprezentanții DGFP B, expertizele întocmite în cauză, declarațiile martorilor,.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal inculpațiiși, criticând-o în principal sub aspectul greșitelor condamnări, în legătură cu toate faptele deduse judecății solicitând achitarea.

Astfel, în primul motiv de apel, inculpata a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din infracțiunile pentru care a fost dedusă judecății. A arătat inculpata că a intrat în incapacitate de plată întrucât avea la rândul său de încasat sume de bani de la beneficiari, situație care nu-i era imputabilă, astfel că nu a acționat cu intenția de a induce în eroare părțile civile. De asemenea, s-a apreciat de către inculpată că falsul și uzul de fals nu-i pot fi imputabile deoarece numerele de înmatriculare ale autoturismelor ce au efectuat transporturile de produse petroliere au fost înscrise de personalul de la serviciul livrări al rafinăriei de unde se ridica produsul petrolier. În legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală, a susținut inculpata că nu au fost efectuate verificări ale datelor din evidența contabilă a societății cu datele de la furnizori și beneficiari, nefiind luate în considerare decât dublurile facturilor, nu și originalul acestora. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, s-a apreciat că de asemenea vinovăția inculpatei a fost greșit reținută, deoarece sumele de bani ridicate de inculpată cu titlu de avans spre decontare au fost în realitate folosite pentru plata altor datorii ale firmei, nefiind însușite de către inculpată.

Ca atare, inculpata apelantă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.penală, pentru toate infracțiunile deduse judecății.

C de al doilea motiv de apel, al inculpatei, vizează greșita schimbare a încadrării juridice realizate de prima instanță, susținându-se că deși din infracțiunile prev. de art.290 p și art.291 a fost schimbată încadrarea juridică într-o singură infracțiune și anume cea prevăzută de art.290, cu toate acestea prima instanță a omis să se pronunțe asupra infracțiunii prev. de art.291 Inculpata nu a solicitat însă desființarea cu trimitere spre rejudecare în raport de această nulitate, considerând că prin efectul devolutiv al apelului această nulitate poate fi înlăturată și îndreptată prin această cale de atac.

În subsidiar, inculpata apelantă a criticat sentința în privința individualizării judiciare a sancțiunilor, susținând că atât pedeapsa rezultantă cât și modalitatea de executare a acesteia sunt excesiv de aspre raportat la circumstanțele sale personale, cât și la împrejurarea că, fiind arestată preventiv o lungă perioadă de timp, situația sa familială a suferit grave consecințe, solicitând reindividualizarea sancțiunilor aplicate.

Inculpatul apelant a susținut că se impune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. La art.10 lit c pr.penală, faptele nefiind comise de inculpat care nu a avut nici un fel de calitate în cadrul societăților administrate de coinculpata, și nu avea cum să o determine pe aceasta, să facă sau să nu facă ceva legat de administrarea propriilor societăți. Inculpatul a acționat în calitate de simplu curier la încheierea contractului de livrare a produselor petroliere cu - SRL iar actele de control întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice nu rețin participația sa la săvârșirea acestor infracțiuni. În plus, contractul încheiat cu - s-a derulat în condiții normale o perioadă de timp, iar inculpatul nu a făcut altceva decât să intervină la rugămintea acestei societăți în vederea recuperării ultimelor sume datorate, rezultate din neplata ultimelor 6 facturi de livrare.

Pe parcursul soluționării apelului, instanța de apel a procedat la ascultarea inculpaților (la termenul de judecată din data de 31 martie 2008) iar prin încheierea din 18 oct.2007 s-a dispus, în vederea aflării adevărului, la solicitarea inculpaților completarea probatoriilor în temeiul art.378 alin.1 p, în sensul completării raportului de expertiză efectuat în cursul judecății în fond de către expertul.

S-a dispus ca expertul să verifice și să stabilească din nou cuantumul prejudiciului, referindu-se strict la perioada infracțională menționată în rechizitoriu, fără a lua în considerație durata contractelor dintre părți sau relațiile comerciale dintre acestea, completarea raportului de expertiză fiind efectuată de expert și depusă la data de 8 ianuarie 2008.

Prin aceeași încheiere, având în vedere necesitatea administrării tuturor probelor, așa cum se dispusese prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a încuviințat audierea martorilor care nu au fost audiați de instanța de fond și anume și, fiind acordate mai multe termene de judecată pentru a se asigura prezența în instanță și ascultarea martorilor, aceștia fiind citați în repetate rânduri cu mandate de aducere, procese verbale de căutare și însoțitor.

În legătură cu martora, mandatul de aducere a fost executat de lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Smeeni, județ B, iar din procesul verbal întocmit la 30.03.2008 (fila 167 dosar apel) de către aceștia, rezultă că martora a părăsit țara în luna octombrie 2007, fiind plecată la muncă în Italia.

Mandatul de aducere cu martorul a fost executat la data de 16.04.2008, potrivit procesului verbal aflat la fila 220 dosar apel, martorul fiind audiat la termenul de judecată din 12 mai 2008.

Examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și de probele noi administrate în apel, conform art.371 alin.2 p și în limitele impuse de art.372 C.P.P.Curtea constată că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele 2 faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpați.

Au fost avute astfel în vedere, plângerile și declarațiile reprezentanților legali ai părților civile prejudiciate, însoțite de înscrisurile doveditoare ale relațiilor comerciale convenite de părți, procesele verbale de control încheiata de direcția Generală a Finanțelor Publice B, depozițiile martorilor, cât și raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert, însoțit de completarea acestui raport, depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, dar și pe parcursul soluționării apelului.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la 22.01.2003, inculpata în calitate de administrator al - SRL B, a încheiat cu partea civilă - România SRL B un contract de livrare al produselor petroliere, potrivit căruia plata a fost garantată prin file cec, sens în care inculpata a emis cu acest titlu o filă CEC pe seama trasului Bank - sucursala Fila cec semnată de inculpată în numele - SRL a fost lăsată societății beneficiare, iar în temeiul contractului au fost livrate produse petroliere societății administrată de inculpată, urmând ca, potrivit anexei la contract, plata să se facă în 7 zile de la data livrării.

Este adevărat că, inițial, clauzele contractului au fost respectate de către ambele părți contractante, și aici ne referim la plata prețului produselor petroliere care s-a efectuat potrivit celor convenite. Ulterior la 20.01.2003, printr-un act adițional, a fost modificat unul din elementele esențiale ale contractului și anume identitatea cumpărătorului care, la solicitarea inculpatei, a fost schimbat din - SRL în - SRL B, societate care era de asemenea administrată de inculpată. Ambele societăți însă, au intrat în interdicție bancară de a emite cec-uri, așa cum rezultă din adresa aflată la 154 vol.I, dosar, potrivit căreia - SRL a fost declarată în interdicție bancară de a opera cu cec-uri în perioada 4.04.2003 - 23.04.2004, (deci după încheierea contractului cu partea civilă) iar - era deja în interdicție bancară începând cu 5.08.2002 și până la 26.11.2003 (deci anterior încheierii acestui contract).

Rezultă astfel că, la data încheierii contractului de livrare a produselor petroliere cu partea civilă - România SRL, societatea inițial contractantă - SRL nu se afla în interdicție bancară, iar ulterior, inculpata a solicitat schimbarea identității cumpărătorului, care a fost schimbat în - SRL, societate care însă era deja în interdicție bancară la acel moment. de marfă au continuat în aceste condiții, iar ulterior - SRL nu a mai achitat beneficiarului o serie de facturi acumulându-se un debit în valoare de 5.498.789.319 lei vechi, care nu a fost acoperit și care a determinat introducerea filei cec la plată, urmată de refuzul băncii datorat interdicției bancare în care se afla societatea.

Operațiunea de schimbare a cumpărătorului din - SRL în - SRL nu a avut efect însă și în planul garantării plății către partea civilă, deoarece, fila cec emisă inițial pe numele - SRL nu a fost retrasă, pentru a fi înlocuită cu o altă filă cec emisă pe numele noului cumpărător - SRL. De altfel, chiar dacă această operațiune s-ar fi realizat, ea ar fi produs aceleași consecințe câtă vreme - SRL se afla deja în interdicție bancară, atât la momentul încheierii contractului cât și la momentul încheierii actului adițional prin care s-a schimbat identitatea cumpărătorului.

Practic, inculpata a solicitat schimbarea identității cumpărătorului fără a aduce însă la cunoștință reprezentanților părții civile faptul că și cea de a doua societate - SRL se afla tot în interdicție bancară.

Procedând de această manieră, este evident că una din clauzele contractuale și anume aceea care viza garantarea plății și prin urmare încasarea contravalorii produselor livrate, devenea lipsită de eficiență și finalitate, în condițiile în care ambele societăți intraseră în interdicție bancară.

Așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, într-o atare situație beneficiarul nu putea folosi fila cec emisă de o altă societate comercială chiar dacă cele două societăți erau administrate de aceeași persoană, în speță de inculpată.

Așadar,chiar dacă la momentul încheierii contractului de livrare a produselor petrolier cu - România SRL, inculpata nu a indus în eroare reprezentanții părții civile, cu toate acestea pe parcursul executării acestui contract, prin schimbarea identității cumpărătorului, fără a fi adusă la cunoștință reprezentanților părții civile împrejurarea că societatea se afla în interdicție bancară, s-a realizat inducerea în eroare a părții civile. Mijlocul prin care s-a realizat o astfel de inducere în eroare este așa, cum în mod corect a constatat prima instanță, tocmai fila cec emisă în numele - SRL și care nu a fost retrasă în momentul schimbării identității cumpărătorului, deoarece în această situație, partea civilă s-a aflat în imposibilitatea asigurării garantării plății pentru mărfurile livrate, ținând cont de faptul că potrivit anexei contractului această plată urma să se facă în termen de 7 zile de la data livrării.

Este de asemenea adevărat că, fila cec, potrivit legislației în vigoare reprezintă un instrument de plată și nu un mijloc de garantare a plății, însă, câtă vreme, potrivit principiului libertății contractuale, părțile au convenit asupra garantării plății de o asemenea manieră, acest aspect constituie un element esențial al contractului, ceea ce conduce la concluzia că modificarea acestui aspect reprezintă modificarea unuia din elementele esențiale ale contractului, cu caracter determinant pe parcursul executării acestuia. În mod evident, partea civilă, în condițiile în care ar fi cunoscut că noul cumpărător se afla deja în interdicție bancară, nu ar fi fost de acord cu modificarea identității cocontractantului deoarece într-o atare ipoteză, fila cec ce i-a fost lăsată cu titlu de garanție nu ar mai fi putut, în mod cert, să fie onorată la plată de către bancă și deci, partea civilă ar fi fost pusă în imposibilitatea încasării prețului pentru produsele livrate.

Chiar martorul administratorul societății - România SRL, în declarațiile sale a precizat că până la introducerea filei cec spre decontare a luat în repetate rânduri legătura cu cei doi inculpați pentru a se plăti marfa restantă și le-a spus acestora că va introduce fila cec spre decontare, însă nici unul dintre aceștia nu i-au adus la cunoștință că fila cec făcea parte dintr-un set de instrumente de plată fără forță circulatorie, deoarece fuseseră retrase din circulație (declarația de la fila 254 vol.I, urmărire penală).

Față de cele expuse, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că instrumentul de plată a devenit pe parcursul executării contractului un mijloc prin care partea civilă a fost indusă și menținută în eroare, cu privire la unul din aspectele esențiale ale contractului și anume plata prețului pentru produsele livrate.

Ori, infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.3 sancționează inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane nu numai cu prilejul încheierii contractului, ci și cu prilejul executării acesteia, săvârșită în așa fel încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate.

Ca atare, așa cum rezultă din cele expuse, existența acestei infracțiuni de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 a fost corect reținută de prima instanță, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 fiind corect dispusă de către prima instanță în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, părțile au convenit asupra garantării plății prin file cec, iar pe parcursul executării contractului, prin schimbarea identității cumpărătorului, nu s-a produs și retragerea filei cec, aceasta devenind practic, mijlocul prin care vânzătorul a fost indus și menținut în eroare pe parcursul executării contractului.

În legătură cu cea de a doua infracțiune de înșelăciune reținută în sarcina ambilor inculpați, cea comisă în dauna - Serv SRL Tg. J, se observă că această parte civilă a achitat în avans plata produselor petroliere ce urmau să fie livrate de societatea administrată de inculpată și nici până în prezent aceste produse petroliere nu i-au fost livrate, suma achitată nefiindu-i restituită, astfel încât partea civilă a precizat că-și menține constituirea de parte civilă inițială (a se vedea adresa de la fila 200 dosar apel), deoarece prejudiciul nu a fost acoperit.

În această situație, inducerea în eroare a părții civile a avut loc încă de la momentul realizării acordului de voință cu privire la vânzarea cumpărarea de către părți a produselor petroliere, fiind evident că în situația în care partea civilă ar fi cunoscut că nu îi va fi livrată marfa pentru prețul pe care l-a plătit, nu ar fi fost de acord să încheie contractul comercial în aceste condiții.

Apărările inculpateipotrivit cărora, pe parcursul derulării acestor relații comerciale societățile pe care le administra au intrat în incapacitate de plată, astfel că inculpata nu a acționat cu intenția de inducere sau menținere în eroare a beneficiarilor, au fost în mod corect înlăturate de către prima instanță.

În acest sens, este adevărat că raportul de expertiză contabilă efectuat de expert, așa cum a dispus instanța supremă prin decizia de casare, a evidențiat dinamica tranzacțiilor dintre societățile administrate de inculpată și furnizorii / beneficiarii săi, stabilindu-se că la data de 14.03.2003, când a avut loc ultima livrare de produse petroliere existau 2 clienți ai - SRL care la rândul său nu-și plătiseră datoriile către această societate. Aceștia sunt - SRL care avea o datorie de 207.407 lei și - SRL S care avea o datorie de 162.473 lei, în condițiile în care se observă că soldul societății era de 549.872 lei (fila 52 - 56 dosar fond).

Prin urmare, datoriile pe care - SRL le avea de încasat de la clienții săi sunt mult mai mici decât cele pe care le avea de achitat către beneficiari, astfel că intrarea în incapacitate de plată nu poate constitui un temei al inducerii și menținerii în eroare a părților civile.

Pe de altă parte, existența unor datorii neîncasate trebuie să fie analizată și prin prisma evidenței contabile a celor 2 societăți care, potrivit expertizei nu a fost organizată pe fiecare client, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare. Expertul a stabilit că de abia după refacerea evidenței contabile analitice de către administratorul celor 2 societăți se poate stabili dinamica tranzacțiilor comerciale dintre cele 2 firme și beneficiari.

În aceste condiții, cum nici evidența contabilă a celor 2 societăți în mod cert nu a fost organizată potrivit dispozițiilor legale, răspunderea pentru aceasta revenindu-i administratorului societății, este evident că intrarea în incapacitate de plată nu poate constitui un element exonerator de răspundere penală, așa cum susține inculpata.

În legătură cu săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, atât concluziile expertizei, cât și procesele verbale de control încheiate de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice constituie mijloace de probă relativ la cu existența acestei fapte și vinovăția inculpaților.

Așa cum s-a stabilit în urma verificărilor financiar contabile, efectuate la cele 2 societăți comerciale (a se vedea procesele verbale de control aflate în.I al dosarului de urmărire penală) în perioada aprilie 2002 - iulie 203 inculpata a ridicat cu titlu de avansuri din dividende suma de 5,903 miliarde lei vechi și a înregistrat la data încheierii proceselor verbale de control obligații restante față de bugetul de stat evidențiate la filele 52, 53 vol.I, dosar urmărire penală.

Apărarea inculpatei potrivit căreia acumularea acestor datorii către bugetul de stat s-a datorat faptului că în urma controalelor financiar contabile organele de control i-au confiscat o serie de mărfuri, nu pot conduce la înlăturarea răspunderii sale penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece se observă că la stabilirea acestor sume au fost avute în vedere și sumele confiscate de către organele de control potrivit Legii 12/1990 republicată, în valoare totală de 1.769.259.276 lei vechi, așa cum rezultă din procesul verbal (fila 53 vol. dosar urmărire penală), astfel că datoria totală stabilită către bugetul statului prin acest act de control a avut în vedere și a dedus aceste sume confiscate.

Nici cea de a doua apărare a inculpatei, potrivit căreia sumele ridicate din caseria societății au fost folosite pentru plata altor datorii nu poate fi reținută deoarece, dovada plății acestor datorii nu s-a făcut prin nici un mijloc de probă.

Potrivit completării raportului de expertiză contabilă, efectuate în apel (filele 113 - 116 dosar apel), inculpata a ridicat în perioada ianuarie - aprilie 2003 din caseria societății - SRL B, sume de bani ce au fost înregistrate în evidența contabilă în contul 461 "debitori", reprezentând avansuri spre decontare, sume care au totalizat 394.374 lei RON.

Dinpotrivă, expertul nu stabilește că aceste avansuri spre decontare au fost folosite pentru plata altor datorii, așa cum susține inculpata și prin urmare, nu se poate înlătura răspunderea sa penală în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În legătură cuapărările formulate de inculpataprivind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 p, cât și greșita schimbare a încadrării juridice dispuse de prima instanță din infracțiunile prev. de art.290 și 291 în infracțiunea prev. de art.290, se observă că acestea sunt nefondate, astfel:

În privința schimbării de încadrare juridică în mod corect prima instanță a constatat că infracțiunea de uz de fals prev. de art.291 p este practic absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.290, astfel că schimbând încadrarea juridică din cele 2 infracțiuni într-o singură infracțiune, și anume cea prev. de art.290, în mod implicit, nu avea cum să se pronunțe, în mod separat și asupra infracțiunii prev. de art.291 În cazul operațiunii de schimbare de încadrare juridică din 2 infracțiuni într-o singură infracțiune, care le absoarbe pe cele două, pronunțarea separată asupra celor 2 infracțiuni inițiale este lipsită de obiect și de sens, astfel încât criticile formulate de inculpata, sub acest aspect sunt nefondate.

Cât privește răspunderea penală a inculpatei în săvârșirea acestei infracțiuni, trebuie precizat că au fost efectuate mențiuni false în facturi, în ceea ce privește datele de înmatriculare ale mijloacelor de transport care au efectuat transportul de produse petroliere. Așa cum rezultă din depozițiile martorilor, Colte, - șoferii care se reține că ar fi condus aceste autovehicule audiați la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, acești martori nu au efectuat transporturi pentru societățile din prezenta cauză cu toate că datele lor de identificare, cât și ale autovehiculelor pe care le conduceau figurează în evidențele contabile ale - SRL. Prin urmare, cum pretinșii transportatori nu au recunoscut realitatea acestor transporturi iar din adresele eliberate de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei B, rezultă că autovehiculele ce figurează în evidențele contabile ale societății sunt în realitate alte tipuri de autoturisme decât cele destinate transportului de produs petrolier, rezultă cu claritate că facturile în cauză, cuprind mențiuni nereale ce au fost făcute tocmai pentru a se ascunde vânzarea sub prețul de achiziție al produsului petrolier. Ne referim aici la mijloacele de transport - și -, care sunt în realitate autoturisme marca, care nu sunt destinate transportului de produse petroliere, aspecte corect reținute și de prima instanță.

De altfel, vânzarea produsului petrolier sub prețul de achiziție a fost stabilită și prin controalele financiar contabile efectuate de Direcția Finanțelor Publice, și recunoscută de inculpata în declarațiile de la urmărirea penală. Din depozițiile martorelor, - și, persoane care s-au ocupat de evidența primară a societății (declarațiile de la urmărirea penală filele 260 - 268, vol. ) rezultă cu claritate că înregistrările primare în contabilitate se efectuau numai din dispozițiile inculpate însă, sumele de bani ridicate din bancă de către aceasta niciodată nu intrau în contabilitatea societății, fiind permanent în posesia inculpatei. Martorele au relatat că într-adevăr inculpata figurează în contabilitate că a ridicat suma de 5.9 miliare lei vechi din caseria societății cu titlu de avans dividende, cu toate martorele i-au adus la cunoștință că dispozițiile legale nu permit plata dividendelor înainte de distribuirea acestora (a se vedea depoziția de la fila 260 - 261).

Potrivit dispozițiilorart.148 din Legea 31/1990privind societățile comerciale (în forma în care acest act normativ era în vigoare la data săvârșirii faptelor deduse judecății) administratorii societăților comerciale sunt răspunzători de îndeplinirea disp. art.72 și art.73 din Legea 31/1990, conform cărora aceștia răspund față de societate, printre altele, pentru existența reală a dividendelor plătite, existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv al societății le impun.

Ori, în cauză, atât controalele efectuate de organele de verificare financiar contabile, cât și raportul de expertiză întocmit de expert în cursul cercetării judecătorești, în cel de-al doilea ciclu procesual (cât și raportul de expertiză întocmit de expert în primul ciclu procesual) relevă încălcarea de către inculpată a dispozițiilor legale în privința administrării societății comerciale, astfel încât aceasta nu poate invoca propria culpă în justificarea exonerării sale de răspundere penală.

Prin urmare, așa cum a reținut și prima instanță, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății este pe deplin confirmată de mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, și prin urmare soluția de condamnare a acesteia este legală.

Cât privește criticile formulate de inculpatul și acestea sunt apreciate de instanță ca nefondate pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpatului s-a reținut participația sub forma complicității la săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune în dauna celor două părți civile, cât și la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994.

Este adevărat că inculpatul nu a deținut în mod oficial vreo calitate în cadrul celor două societăți administrate de inculpata, însă în fapt a exercitat acțiuni care prin conținutul lor concret au contribuit la inducerea în eroare a celor două părți civile, fiind evident că inculpatul, față de acestea, a acționat ca un prepus al coinculpatei, chiar dacă această calitate nu i-a fost atribuită în vreun fel prin înscrisurile aflate la dosar. Însă, inculpatul s-a comportat ca un administrator de fapt al societății deoarece, așa cum rezultă di probele administrate, a contribuit în mod esențial la încheierea contractului cu - România, cât și la livrările ulterioare de marfă către societățile cumpărătoare. Inculpatul a fost cel care a negociat contractul cu - România și s-a ocupat îndeaproape de derularea acestuia, deplasându-se la rafinării, preluând combustibilul și însoțind transporturile la beneficiari, după care încasa prețuri.

Chiar și contractul cu beneficiarul - SRL Baf ost intermediat tot de inculpat, așa cum rezultă atât din declarațiile coinculpatei, cât și din depozițiile martorului din cursul urmăririi penale (filele 256,- 259, vol Dosar urmărire penală). Astfel, martorul a relatat că pe inculpata nu a văzut-o niciodată în perioada derulării contractului și practic la încheierea acestuia a participat doar inculpatul care a negociat toate condițiile contractuale. Este adevărat că acest martor audiat fiind de instanța de apel și-a nuanțat în mod substanțial declarațiile, încercând să acrediteze ideea că în realitate inculpatul era un simplu curier și că, din când în când, îl vizita pe acesta la sediul societății. Depoziția acestui martor, dată în fața instanței de apel este în mod evident făcută cu scopul de a se încerca exonerarea de răspundere penală a inculpatului, atât timp cât declarațiile de la urmărirea penală, date în anul 2003 sunt în mod evident mult mai aproape de perioada săvârșirii faptelor, astfel că relatările martorului la acel moment nu au putut fi influențate de perioada de timp scursă până la momentul audierii, care poate determina alterări în memoria martorului.

Ori, coinculpata a precizat în mod constant în cursul urmăririi penale că pentru serviciile pe care inculpatul i le-a făcut în cadrul administrării societății, i-a acordat acestuia un comision de circa 400.000.000 lei (a se vedea declarația de la fila 237 vol. I - dosar urmărire penală, cât și celelalte declarații ale inculpatei din cursul urmăririi penale). De altfel, inculpata a recunoscut că practic, ideea de a se comercializa produsul petrolier achiziționat de la - România sub prețul de achiziție i-a aparținut tot inculpatului și că acesta pentru a nu se depista această vânzare sub prețul de achiziție a propus întocmirea de facturi de transport separate, dar în care să se menționeze doar un singur mijloc de transport din cele trei sau patru mijloace de transport folosite în ziua respectivă.

Pentru activitățile desfășurate inculpatul a primit conform înțelegerii de la inculpata suma de 100 lei vechi/kilogramul de motorină și în plus un procent de 1,5% din compensările efectuate ( a se vedea declarația de la fila 238 vol.I - dosar urmărire penală).

Astfel, declarațiile inculpatului date în instanță sunt în mod evident contrazise de declarațiile coinculpatei din cursul urmăririi penale, cât și de procesele verbale de confruntare dintre acest inculpat și martora și declarațiile martorului din cursul urmăririi penale.

Nu se poate susține că aceste mijloace de probă de la urmărirea penală nu reflectă adevărul atât timp cât acestea au fost administrate în condițiile legii și în plus, așa cum s-a arătat mai sus, au fost efectuate la scurt timp de la consumarea infracțiunilor, astfel încât, nu au fost alterate de trecerea timpului scurs până la momentul soluționării în fond a cauzei.

Prin urmare, contribuția inculpatului la săvârșirea sub forma complicității a infracțiunilor reținute în sarcina sa, este în afara oricărui dubiu, fiind confirmată cu certitudine de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, așa cum au fost expuse mai sus, astfel încât soluția de condamnare dispusă de prima instanță este legală.

Apărările inculpatului vor fi deci înlăturate ca neconforme realității, neputându-se reține că acesta ar fi făcut un simplu serviciu de curierat atâta vreme cât, din aceste mijloace de probă rezultă implicarea sa directă și ajutorul dat în comiterea acțiunilor delictuoase de către coinculpata și în plus, aceste apărări nu sunt confirmate probator în nici un fel.

Apelurile inculpaților sunt însă fondate în latură penală, sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, critica formulată în subsidiar de inculpata și constatată din oficiu în privința inculpatului (care nu a criticat hotărârea decât în privința greșitei sale condamnări),cât și în latură civilă, potrivit următoarelor considerente:

Astfel, se observă că deși orientate către limita minimă specială prevăzută de textele legale incriminatoare, pedepsele principale aplicate inculpaților sunt în conținutul lor concret excesive, ținând seama de împrejurarea că aceștia pe perioada arestului preventiv au executat deja circa 2-2,6 ani din durata pedepselor și că faptele s-au consumat în cursul anului 2003, astfel că până la data soluționării cauzei, datorită complexității acesteia, s-a scurs o perioadă de timp îndestulătoare.

Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că cei doi inculpați nu au antecedente penale și în cursul urmăririi penale au avut o conduită relativ sinceră, astfel că raportat la aceste considerente se poate aprecia că în concret scopul preventiv educativ și sancționator avut în vedere de disp. art.52 și art.72 poate fi atins prin aplicarea disp. art.74 privind circumstanțele atenuante facultative judiciare.

Ca atare, apelurile vor fi admise și în baza art. 378 pct.1 lit.a p sentința va fi desființată în parte și după descontopirea pedepselor rezultante aplicate inculpaților în componentele lor, se va reține în favoarea inculpaților disp. art.74

Pe cale de consecință, se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpaților pentru faptele față de care s-a reținut vinovăția acestora, ținând cont, la aplicarea reducerii de limitele impuse în art.76 alin.2, iar în baza art.76 alin.3 se va aprecia că aplicarea pedepselor complementare nu se mai impune în cauză.

În urma reducerii curtea apreciază că pedepsele de cinci ani închisoare pentru inculpata (în sarcina căreia s-a reținut un concurs infracțional compus din mai multe infracțiuni decât în sarcina celuilalt coinculpat, precum și autoratul în săvârșirea lor) și respectiv de patru ani închisoare pentru inculpatul (în sarcina căruia s-a reținut contribuția infracțională sub forma complicității) sunt suficiente în vederea realizării efective și eficiente a scopului preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor.

În latură civilă, Curtea observă că în ce privește infracțiunea de delapidare reținută în sarcina inculpatei, completarea la expertiza contabilă efectuată în cursul soluționării apelului de către expertul (același expert care a efectuat și lucrarea în cursul soluționării în fond a cauzei), a concluzionat că suma datorată de această inculpată către - SRL B este de 3.943.740.000 lei ROL - a se vedea fila 113 dosar apel.

Prin urmare cuantumul despăgubirilor civile stabilite în favoarea - SRL B urmează a fi redus de la 5.900.000.000 lei ROL, la 3.943.740.000 lei ROL, potrivit concluziilor expertului.

De asemenea, în ceea ce privește despăgubirile la care cei doi inculpați a fost obligați în solidar către B, Curtea observă că în mod greșit prima instanță a stabilit cuantumul acestor despăgubiri la suma de 9.819.557.930 lei ROL, deoarece în realitate, cuantumul acestor despăgubiri a fost stabilit prin rechizitoriu la suma de 1.315.285.609 lei ROL. Această sumă se compune, potrivit rechizitoriului din: impozit pe profit - 375.719.176 lei ROL; A pentru vânzări efectuate sub prețul de achiziție - 285.667.212 lei ROL; A dedus nelegal prin înregistrarea facturi - - SRL - 76168.715 lei ROL; A dedus nelegal prin înregistrarea facturii nr.-/05.07.2002 - 29.025.326 lei ROL; dedus nelegal prin înregistrare facturi nereale - - SRL - 550.704.270 lei ROL.

Aceste sume, stabilite prin rechizitoriu, au avut la bază mențiunile din actele de control întocmite de organele de verificare financiar-contabile, respectiv procesele verbale încheiate de inspectorii B, a se vedea filele 42-60 vol.I, dosar urmărire penală și prin urmare la trimiterea în judecată a celor doi inculpați au fost avute în vedere aceste sume.

Ca atare, despăgubirile civile stabilite de prima instanță, fiind superioare sumelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, nu pot fi justificate decât în situația în care mijloace ulterioare de probă, administrate după investirea instanței, fac dovada acestor sume.

Cum acest lucru nu s-a realizat în speță, respectiv nu s-a dovedit în nici un fel că prejudiciul produs B este superior celui reținut atât în procesele verbale întocmite de organele cu atribuții de verificare financiar-contabile, cât și în rechizitoriu, rezultă că despăgubirile civile urmează a fi reduse la această sumă.

De asemenea, urmează a se limita pedepsele accesorii aplicate inculpatului la disp. art.64 lit.a,b,c, cu excepția dreptului de a alege.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței.

Văzând și disp. art.192

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.67/27.03.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, desființează în parte sentința în latură penală și civilă și în consecință:

Descontopește pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor aplicate inculpaților prin sentința apelată, în componentele lor.

Reține în favoarea inculpaților disp. art.74 și prin raportare la art.76 alin.1, 2 și 3 penal reduce pedepsele aplicate după cum urmează:

1. Pentru inculpata:

- pentru infracțiunea prev. de art.215 alin1,2,3, 5 penal cu aplicarea 41 alin.2 penal, de la 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c penal, la: 5(cinci) ani închisoare.

- pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 penal, parte civilă - SRL, de la 3 (trei) ani închisoare, la: 8 (opt) luni închisoare.

- pentru infracțiunea prev. de art.215/1 alin.2 penal cu aplicarea 41 alin.2 penal de la 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c penal, la: 5 (cinci) ani închisoare,

- pentru infracțiunea prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 penal, de la 3 (trei) ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev de art.64 lit.a,b,c penal, la: 6 (șase) luni închisoare,.

- pentru infracțiunea prev. de art.290 penal, de la 4(patru) ani închisoare, la: 2(două) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, aceeade 5(cinci) ani închisoare.

2. Pentru inculpatul:

- pentru infracțiunea prev. de art.26 rap la art.215 alin.1,2,3,5 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, de la 10 (zece) ani închisoare și 4(patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit,a,b penal, la: 4 (patru) ani închisoare.

-pentru infracțiunea prev. de art.26 p rap la art.215 alin.1,2,3, penal, parte civilă - SRL, de la 3 (trei) ani închisoare la: 8 (opt) luni închisoare

- pentru infracțiunea prev de art.26 p rap la art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994, cu aplicarea art.13 penal, de la 3(trei) ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b penal, la: 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceeade 4(patru) ani închisoare.

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata în favoarea - SRL B, de la suma de 5.900.000.000 lei - ROL, la suma de 3.943.740.000 lei ROL, conform expertizei, dosar Curtea de APEL PLOIEȘTI (filele 113 și următoarele).

Reduce despăgubirile la care cei doi inculpați au fost obligați în solidar către B de la 9.819.557.930 lei ROL, la: 1.315.285.609 lei ROL, reprezentând: impozit pe profit - 375.719.176 lei ROL; A pentru vânzări efectuate sub prețul de achiziție - 285.667.212 lei ROL; A dedus nelegal prin înregistrarea facturi - - SRL - 76168.715 lei ROL; A dedus nelegal prin înregistrarea facturii nr.-/05.07.2002 - 29.025.326 lei ROL; dedus nelegal prin înregistrare facturi nereale - - SRL - 550.704.270 lei ROL, toate precizate în rechizitoriu.

pedepsele accesorii aplicate fiecăruia din cei doi inculpați la disp. art.64 lit.a,b, penal, cu excepția dreptului de a alege.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Cr.

MM

2 ex./5.06.2008

84/2006

Tribunalul Buzău

-

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel

Vezi şi alte speţe de drept penal: