Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--23-02.2009
DECIZIA PENALĂ NR.84/
Ședința publică din data de 22.06.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul împotriva sentinței penale nr.752/PI din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
dezbaterilor și susținerile părților se află consemnate în încheierea de ședință din 11.06.2009 care face parte integrantă din prezenta, și prin care s-a amânat pronunțarea la data de 18.06.2009, apoi 22.06.2009, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penale nr.752/PI din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul, prin apărător.
În baza 334 cod pr pen s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev de art 215 alin 2-5 cod penal cu aplicare art 41 alin 2 cod penal, in trei infracțiuni prev de art 215 alin 4 cod penal, a unei infracțiuni prev de art 84 alin 1 pct 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal și a unei infracțiuni prev de art 215 alin 2 -3 cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal toate cu aplicarea art 33 lit a cod penal.
In baza art 11, pct 2, lit a și art 10 lit d cod pr pen a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev de art 215 alin 4 cod penal cu aplicare art 41 alin 2 cod penal în dauna părții civile SC SRL.
In baza art 11, pct 2 lit a si art 10 lit d cod pr pen a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev de art 215 alin 2 si 3 cod penal cu aplicare art 41 alin 2 cod penal prin emiterea a doua bilete la ordin în favoarea părții civile SC Serv SRL cunoscând că nu avea provizia necesară în cont.
II. In baza art 215 alin 4 cod pen a condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la 3 februarie 1971 în T, domiciliat în T, Calea Martirilor nr.4,.8, jud.T, la:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea unei file CEC în valoare de 356 816 370 lei vechi în favoarea părții civile SC Trans SRL fără a avea provizia necesară în cont
In baza art 84 alin 1 pct 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal a condamnat pe inculpat la
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de emitere de file CEC în favoarea părții civile SC Trans SRL fără a avea provizia necesară în cont.
III. In baza art 215 alin 4 cod penal a condamnat inculpatul la:
- 3 ani si 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea unei file CEC în valoare de 100 000 lei (1 miliard lei vechi) în favoarea părții civile SC Serv fără a avea provizia necesară în cont.
In baza art 33 lit a și art 34 lit b cod pen a constatat că faptele sunt concurente, a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantăde 3 ani și 5 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
In temeiul art 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit a teza 2, lit b si cod penal.
In temeiul art 88 cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 06 03 2003 și până la data de 09 iunie 2005.
In temeiul art 348 cod pr penala a dispus anularea filelor CEC - 300 05 29098 din 01 06 2003, - - din 18 05 2002, - 300 -- din 31 05 2002, BA -, BA 313 -, BA 313 -, BA 313 - și a celor două bilete la ordin emise la data de 28 01 2003.
A respins cererea părții civile SC Serv SRL de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului.
In temeiul art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 și urm cod civil a obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile SC Trans Com SRL suma de 12720 lei cu titlu de despăgubiri civile, respingându-se pretențiile față de partea responsabila civilmente AC SRL.
In baza art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 și urm cod civil a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL să achite in favoarea părții civile SC Serv SRL suma de 100 000 lei (1 miliard lei vechi) cu titlu de despăgubiri civile. A respins în rest pretențiile civile solicitate de partea civila SC Serv SRL.
In temeiul art 14 si 346 cod pr pen a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL.
A luat act că Post Sucursala T și Ro Banck (actualmente Sucursala T ) nu s-au constituit părți civile.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să achite în favoarea statului 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 3594/09.06.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. 1295/2005, a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 71/14.02.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală, au fost casate decizia recurată și sentința penală nr. 789/06.10.2004 a Tribunalului Timiș - Secția penală și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Totodată, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.789 din 6 octombrie 2004, Tribunalul Timișa condamnat pe inculpatul (fiul lui și al, născut la 3 februarie 1971 în T, domiciliat în T, Calea Martirilor nr.4,.8, jud.T) la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2 -5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din același cod.
S-a menținut starea de arest preventiv și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 6 martie 2003, la zi.
S-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea filelor cec seriile --300-- din 01 iunie 2003; --300-- din 18 mai 2002; --300-- din 31 mai 2002; BA-313--; BA-313--; BA-313--; BA-313-- și două bilete la ordin emise de SC "" în valoare de 1.000.000.000 lei, emis la 28 ianuarie 2003, scadent la 20 martie 2003 și în valoare de 1.000.000.000 lei, emis la 28 ianuarie 2003, scadent la 31 ianuarie 2003.
În baza art. 163 Cod procedură penală s-a respins cererea formulată de partea civilă SC " Serv " SRL pentru instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală și a art. 998 și art. 1000 alin. 3 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " SRL T, suma de 127.198.402 lei vechi către partea civilă SC " Trans Com" iar în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" suma de 1.875.000.000 lei vechi și a dobânzilor legale, calculate pentru această din urmă sumă, începând cu data de 28 martie 2003, până la data achitării ei, către partea civilă SC " Serv " respingând restul pretențiilor formulate de această parte civilă.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "" SRL.
S-a constatat că SC " Post" SA - Sucursala T și - SA - Sucursala T nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 193 alin. 4 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" să plătească suma de 24.137.000 lei vechi, cheltuieli judiciare către partea civilă SC " Serv " SRL.
În baza art. 191 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " să plătească statului suma de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
În baza aceluiași text de lege, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" să plătească statului suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2002, în timp ce îndeplinea funcția de administrator al SC "" inculpatul s-a angajat într-un circuit de compensare a datoriilor prin ordine de compensare, tip RENEL, împreună cu alte societăți comerciale.
La data de 12 decembrie 2002, în urma ședinței nr. 9078 de la Serviciul de al SC "" SA, s-a aprobat încheierea circuitului de compensare din grupa nr.12343 pentru suma de 1.000.000.000 lei vechi, SC "" primind prin virament bancar această sumă de bani, pentru care urma să livreze marfa corespunzătoare în termen de 45 zile către SC " Serv " conform înțelegerii stabilite între administratorii celor două societăți comerciale.
Pentru epuizarea operațiunilor menționate la aceeași dată deși SC "" SRL a emis factura nr.- către SC " Serv " în sumă de 1.000.000.000 lei vechi, ulterior, respectiv la 20 decembrie 2002, emis o nouă factură cu nr. - de stornare a primei facturi.
Întrucât la împlinirea termenului de 45 zile, inculpatul nu dispunea de marfa promisă a emis fila cec nr.BA-313-- pentru suma de 1.000.000.000 lei vechi către SC " Serv " scadentă la 27 ianuarie 2003.
că fila cec emisă de inculpat are acoperire în contul bancar al SC "" SRL deschis la Banca Transilvania - Sucursala T, administratorul SC " Serv ", a girat cu fila respectivă o datorie pe care o avea față de SC "" SRL. La rândul său, această din urmă societate comercială a girat cu aceiași filă cec datoria ce o avea față de SC "" SRL
Această din urmă societate comercială, introducând spre decontare fila cec în cauză, a primit refuz bancar pentru lipsă de disponibil în cont.
fiind de, inculpatul i-a trimis acestuia în cont suma de 125.000.000 lei vechi, precizându-i că va transforma linia de credit de la Banca Transilvania la SA, pentru a-i putea achita întreaga datorie pe care o avea față de SC " Serv " SRL în sumă de 2.000.000.000 lei vechi.
Pentru a-și spori credibilitatea, față de partenerul de afaceri, inculpatul a remis aceleiași societăți comerciale, două bilete la ordin în valoare de câte 1.000.000.000 lei fiecare, scadente la datele de 31 ianuarie 2003 și respectiv 20 martie 2003, care au fost refuzate însă la plată pe motivul lipsei de disponibil în cont, în atare situație SC " Serv " s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.875.000.000 lei.
În luna decembrie 2002, administratorul SC "" SRL T, numitul, a solicitat - SA - Sucursala T, acordarea unui credit în sumă de 700.000.000 lei, prezentând ca modalitate de plată, o filă cec emisă de SC "" administrată de inculpatul.
Apreciind că SC "" SRL se încadrează în normele de creditare, unitatea bancară a întocmit contractul de credit nr. 50 Tm/565 din 11 decembrie 2002, pentru care s-a prezentat ca modalitate de plată fila cec în valoare de 700.000.000 lei emisă de SC "" la 11 ianuarie 2003.
Fila cec menționată a fost păstrată de - SA, în vederea introducerii ei spre încasare, la data scadenței și recuperării creditului acordat SC "" SRL.
La 23 decembrie 2003, SC "" SRL a încheiat al doilea contract de credit în sumă de 500.000.000 lei (contract 50 Tm/592/23.12.2002) de la aceiași unitate bancară, având ca modalitate de plată două file cec, în valoare de câte 250.000.000 lei fiecare, emise de SC "" SRL.
Ulterior, cele trei file cec, în valoare totală de 1.200.000.000 lei vechi, însoțite de borderourile completate de SC "" SRL au fost depuse spre încasare, însă au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont, situație în care - s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 1.192.168.529 lei în care au fost incluse și dobânzile aferente.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că în cursul anului 2002, în calitate de administrator al SC " " SRL T, a achiziționat diferite cantități de combustibil tip M, în valoare totală de 1.771.642.827 lei de la SC " Trans " pentru plata cărora a emis trei file cec (seria --300-OO-/31.05.2002, în valoare de 352.499.687 lei; seria --300--/01.06.2002, în valoare de 350.504.000 lei și seria --300-- din 18.05.2002, în valoare de 356.816.378 lei) deși cunoștea că la acele date societatea comercială pe care o administra se afla în interdicție bancară.
Marfa astfel achiziționată de inculpatul a fost comercializată către SC "" SRL T; SC " " SRL D, partea civilă SC " Trans " SRL primind în cursul aceluiași an, suma de 1.644.443.565 lei.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia penală nr. 71/A din 14 februarie 2005, respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul a solicitat în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală și întrucât faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind intenția de a induce în eroare creditorii, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Timișoara, întrucât faptele comise nu se încadrează în prevederile art. 215 alin. 5 Cod penal, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 41 alin. 2 Cod penal, referitor la infracțiunea continuată.
Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a formulat recurs, reiterând motivele de casare, prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 12, 17 și 18 Cod procedură penală, invocate în apel, în sensul că în cauză se impunea, în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2-5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2-4 Cod penal, aflate în concurs, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 41 alin.2 Cod penal, referitoare la infracțiunea continuată.
Totodată, s-a susținut că în cauză a fost comisă o gravă eroare de fapt, inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile deși nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu.
Instanța de recurs a constatat că atât prima instanță, cât ș instanța de apel, contrar prevederilor art. 4 din Codul d e procedură penală, nu au manifestat rol activ în desfășurarea procesului penal, în sensul că nu au administrat toate probele necesare aflării adevărului, cu privire la faptele și împrejurările cauzei.
Instanța de recurs a observat că, deși infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2-5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, este o infracțiune de rezultat, caracterizată prin provocarea unor pagube materiale, încadrarea juridică și deci implicit limitele pedepsei fiind condiționate de cuantumul pagubei produse, acest aspect esențial al cauzei nu a fost clarificat, cele două instanțe respingând, nejustificat cererile repetate prin care inculpatul solicita efectuarea unei expertize financiar-contabile.
Instanța de control judiciar a mai constatat că prima instanță și instanța de apel nu au stabilit, de asemenea, relațiile comerciale dintre SC "" SRL și SC " " al căror administrator a fost inculpatul, pe de o parte, și părțile civile SC " Trans " SC "" SRL și SC " Serv " SRL pe de altă parte, din cuprinsul actelor contabile invocate de inculpat în apărare, rezultând că aceștia aveau datorii reciproce, că acestea s-au stins în cea mai M parte prin plata sumelor datorate cu unele întârzieri ori prin compensări în lanț, acceptate de reprezentanții societății comerciale menționate.
Instanța de recurs a reținut că nu s-a stabilit cu certitudine nici dacă filele cec și biletele la ordin emise de inculpat au un corespondent real, rezultate dintr-o relație comercială încheiată între părți și nici dacă la data emiterii lor inculpatul avea de încasat de la debitorii săi sumele de bani necesare pentru plata datoriilor față de părțile civile, împrejurări absolut necesare pentru a se putea aprecia asupra intenției cu care acesta a acționat în momentul comiterii faptelor.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că verificarea acestor aspecte se impune cu atât mai mult cu cât cele două bănci, care au finanțat afacerile dintre părți, respectiv Post SA și - SA au comunicat atât organelor de urmărire penală cât și instanței de judecată că nu se consideră "înșelate", motiv pentru care nu se constituie părți civile în cauză. De altfel, reprezentanții SC " Serv " SRL și SC " Trans Com" SRL au depus, plângeri penale împotriva inculpatului, constituindu-se părți civile numai după aceste comunicări adresate de cele două bănci, organelor de urmărire penală.
În acest context, instanța de recurs a apreciat că se impune completarea probatoriului pentru a se clarifica dacă inculpatul a comis faptele la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții delictuoase, așa cum cer dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, în cauză fiind vorba de mai multe persoane juridice prejudiciate, în cadrul unor raporturi comerciale de natură diferită.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11 iulie 2005 sub număr unic de dosar -, pentru rejudecare.
In rejudecare instanța s-a conformat recomadărilor instanței de recurs in sensul ca s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. De asemenea față de intervalul M de timp care s-a scurs de la momentul pronunțării primei sentințe a considerat oportună reaudierea unora din martorii audiați în primul ciclu procesual in vederea lămuririi unor împrejurări de fapt considerate a fi utile.
Instanța a redat mai întâi elementele avute în vedere în actul de acuzare.
Prin rechizitoriul nr. 299/P/2003 din data de 16.05.2003 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 2-5 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, reținându-se în sarcina acestuia, în fapt, următoarele:
Inculpatul este administrator al SRL T având ca principal obiect de activitate comerțul cu produse petroliere. În data de 31.01.2003, organele de poliție din cadrul Biroului Poliției Economico - Financiare s-au sesizat din oficiu despre faptul că SRL a emis, prin reprezentantul său, inculpatul, mai multe CEC-uri și bilete la ordin către diferiți parteneri de afaceri, având reprezentarea că nu are provizia necesară în contul bancar deschis la Banca Transilvania - Sucursala
S-a reținut că la sfârșitul anului 2002, numitul lacoboni l-a contactat pe inculpatul în vederea intermedierii unei relații comerciale cu o societate ce avea datorii la Renel pentru ca pe calea compensării datoriilor să-și realizeze o creanță la B - Sucursala M.
S-a stabilit faptul că Serv al cărei administrator era, se afla într-un circuit de compensare (prin ordine de compensare) în care erau angrenate și alte societăți comerciale - printre care și SRL administrată de inculpatul. Pe cale de consecință, s-a creat o relație comercială pentru a se putea participa la ședința de compensare a datoriilor, SRL închizând practic acest circuit de compensare.
În data de 12.12.2002, în urma ședinței nr. 9078 de la Serviciul de a s-a aprobat "închiderea circuitului de compensare din grupa nr. 12343 pentru suma de 1.000.000.000 lei, SRL primind prin virament bancar suma mai sus-menționată, urmând ca în termen de 45 zile să livreze marfă (conform înțelegerii prestabilite între cei doi administratori) către Serv SRL. S-a menționat că până la epuizarea celor 45 de zile, a intervenit un al doilea ordin de compensare, tot pentru suma de 1.000.000.000 lei.
Pentru aceste operațiuni, la 12.12.2002 s-a emis factura nr. - din partea SRL către Serv SRL în sumă de 1.000.000.000 lei pentru ca la 20.12.2002 să se emită o nouă factură de stornare nr. -.
La termenul scadent al celor 45 zile, deoarece inculpatul nu dispunea de marfa promisă spre livrare a emis fila CEC nr. BA-313- pentru suma de 1.000.000.000 lei către Serv scadentă la 27.01.2003.
Partea vătămată, având reprezentarea și convingerea că fila CEC, în cauză are acoperire în provizia necesară din contul bancar al SRL deschis la Banca Transilvania - Sucursala Tag irat cu fila cec respectivă către SRL (societate la care este asociat) și care, la rându-i a girat-o mai departe către SRL Această din urmă societate introducând spre decontare fila CEC în cauză a primit refuzul bancar pe motiv de lipsă totală de disponibil.
fiind de numitul, inculpatul i-a trimis prin cont suma de 125.000.000 lei, precizându-i totodată că va transfera linia de credit de la Banca Transilvania la pentru a-i putea achita diferența până la 2.000.000.000 lei.
Mai mult, pentru a-și spori credibilitatea în fața partenerului de afaceri inculpatul a remis către Serv SRL două bilete la ordin, la data de 28.01:2003, ambele în valoare de 1.000.000.000 lei fiecare, din care unul scadent la 31.01.2003, iar celălalt la 20.03.2003. Ambele bilete la ordin au fost refuzate la plată pe motivul lipsei de disponibil din cont, fapt care vădea intenția frauduloasă a inculpatului.
În atare situație, Serv prin administratorul său, a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.875.000.000 lei.
S-a mai arătat în rechizitoriu că în luna decembrie 2002 s-a prezentat la sediul
-- - Sucursala T, numitul, în calitate de administrator al SRL T, în vederea contractării unui credit, respectivul remițând ca modalități de plată sigure cecuri emise de administrată de inculpatul.
În acest sens a fost prezentată spre analiză situația financiară a prilej cu care s-a stabilit că societatea se încadrează în normele de creditare ale băncii. Pe cale de consecință, a fost întocmit contractul de credit nr. 50 Tm/565 din 11.12.2002, pentru care s-a prezentat ca și modalitate de plată un CEC în valoare de 700.000.000 lei emis de SRL la 11.01.2003, fila CEC fiind semnată și stampilată de inculpatul. Respectiva filă CEC a fost păstrată de -- în vederea introducerii ei spre încasare la data scadenței și recuperării creditului acordat SRL.
Totodată, a fost contractat și un al doilea credit, contractul de credit nr. 50 Tm/592 din 23.12.2002 în valoare de 500.000.000 lei, fiind plătit cu două file CEC emise de SC. fiecare în sumă de 250.000.000 lei, la datele de 20.01.2003 și 23.01.2003, semnate și stampilate de inculpatul. Respectivele file CEC au rămas la bancă pentru introducerea la data scadenței pentru decontare în vederea rambursării creditului acordat.
Ulterior cele trei file CEC, în valoare totală de 1.200.000.000 lei, însoțite de borderourile completate de au fost depuse spre încasare, fiind refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului din cont.
Prin urmare, la scadență SRL nu a putut rambursa cele două credite și dobânzile aferente, neavând reprezentarea lipsei provizionului din contul bancar al motiv pentru care -- a fost prejudiciată cu suma de 1.192.168.529 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a mai arătat că numitul, administratorul a formulat plângere împotriva inculpatului, acesta precizând că filele CEC eliberate în cauză reprezentau o certitudine că plățile sumelor scontate se vor face, respectivele instrumente de plată în fața -- reprezentând modalități ferme de plată de natură a convinge partenerul de afaceri.
Inculpatul, în apărare, a arătat că, în perioada 24.12.2002 -07.01.02003, nu s-au efectuat operațiuni bancare, astfel că planul de afaceri prezentat conducerii --, însoțit de documentele primite de la de către, din care rezultă calitatea de importator-comerciant autorizat de carburanți al nu s-a materializat, cu toate că importul de carburanți a fost categoric și nu s-a pus problema riscului.
Faptul că, după acordarea liberului de vamă, a combustibilului achiziționat de inc., la 24.01.2003, potențialii clienți pentru cumpărarea mărfii n-au mai fost interesați, nu-l absolvă pe acesta de răspundere penală, câtă vreme modalitatea de plată (prin file CEC fără acoperire bancară) fost de natură să inducă în eroare partenerul de afaceri.
S-a mai arătat că la data de 07.03.2003, Trans Com SRL din comuna Marca jud. S, prin reprezentantul său, a formulat plângere penală împotriva inculpatului, administrator al SC SRL T, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cp, arătându-se că în cursul anului 2002 SC SRL a achiziționat combustibil tip M de la SC Trans Com SRL în valoarea totală de 1.771.642.827 lei.
Potrivit înțelegerii prestabilite, inculpatul comanda telefonic carburantul, iar după recepția mărfii, emitea fila CEC, o completa și o semna, după care o înmâna martorului (șofer), cel care a efectuat toate transporturile.
Astfel, au fost emise filele CEC, seria --300-- la 31.05.2002 în valoare de 352.499.687 lei, seria --300-- la 01.06.2002 în valoare de 350.504.000 lei și seria --300-- la 18.05.2002 în valoare de 356.816.378 lei, cu toate că SRL se afla în, perioada de interdicție bancară.
Aceasta denotă faptul că inculpatul a avut reprezentarea că nu dispune de provizia necesară în cont și că a comis cu intenție frauduloasă fapta de înșelăciune în dauna părții vătămate Trans SRL. Marfa astfel achiziționată de către inculpatul a fost comercializată către SC SRL T și SC SRL D, iar din totalul de 1.771.642.207 lei vechi, ulterior în cursul anului 2002, după îndelungi insistențe din partea vătămate, s-a reușit recuperarea sumei de 1.644.443.565 lei, SC Trans Com SRL având în continuare pretenții civile în sumă de 127.198.462 lei, prejudiciul rămas nerecuperat.
Inculpatul, în depozițiile sale, a arătat că întârzierile s-au datorat faptului că nu a încasat bani de la furnizori, însă a recunoscut că a semnat, completat și ștampilat filele CEC în cauză, deși știa că nu dispune, la data emiterii lor, de provizia necesară în contul bancar.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatul care, în perioada mai 2002 - ianuarie 2003, în calitate de administrator al SC SRL și SC în virtutea unor relații comerciale cu SC Serv -- SA și SC Trans Com a emis în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru achitarea unor datorii, 7 file cec și două bilete la ordin, având reprezentarea că nu dispune de provizia necesară în contul bancar, fapt care a condus la prejudicierea părților vătămate mai sus menționate cu suma totală de 3.194.366.991 lei vechi, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 2-5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Concluziile raportului de expertiza efectuat în cauză de expert contabil au fost analizate de instanța de rejudecare prin coroborare cu declarațiile inculpatului și a martorilor astfel încât s-a ajuns la următoarea concluzie in ce privește împrejurările de fapt.
In ce privește raporturile comerciale dintre cele trei societăți părți civile, expertul evidențiat următoarele aspecte.
1. Inculpatul este acuzat pentru emiterea, în calitatea de administrator SC SRL T 3 file CEC fără a avea provizia necesară în cont în favoarea părții civile SC Trans Com SRL a cărei administrator este numitul.
Expertul confirmă împrejurarea că au fost emise filele CEC - 300 - la data de 18 05 2002, fila CEC - 30- la data de 31 05 2005 si fila CEC 3000 - la data de 01 06 2002, toate pentru suma totală de 1 059 820 065 lei în condițiile în care din fișa contului furnizori a părții civile rezultă că acesta a furnizat societății administrate de inculpat combustibil de tip M in valoare totala de 1 771 647 827 lei cu mai multe facturi fiscale înregistrate cronologic în fisa contului.
S-a mai constatat că din totalul acestei datorii la sfârșitul lunii decembrie 2002 SC Trans Com SRL S mai avea de recuperat de la societatea administrată de inculpat suma de127 198, 462 lei datorie ce a rămas neachitată și la finele lunii noiembrie.
In ce privește cele trei CEC-uri emise expertul confirma că la data de 31 mai 2002 societatea administrata de inculpat avea de încasat suma totală de 8. 630.075. 045 lei și avea de achitat suma de 8. 662.728.826 lei deci raportul între sume este sensibil echilibrat în luna mai 2002 când au fost emise aceste file CEC. Acest lucru este confirmat și de faptul că, odată introdus în bancă fila CEC emisă la data de 18 mai 2002 aceasta a fost refuzată la plată doar parțial ceea ce conduce la concluzia ca la momentul emiterii filei CEC în contul societății administrate de inculpat existau lichidități, dar operațiunile efectuate la un interval scurt au condus la golirea acestuia.
2. In ce privește relația comercială dintre SC administrată de inculpat și SC Serv SRL administrată de, expertul confirma că a fost emisă o Fila CEC la data de 27 01 2003 în valoare de 1 miliard și două bilete la ordin, scadente la data de 31 01 2003 si 20 03 2003 având înscrise aceeași valoare.
Expertul confirma că între cele două societăți s-a creat un raport comercial prin participarea la un circuit de compensare care adus în patrimoniul societății administrată de inculpat suma de 1 miliard. Operațiunea de compensare este înregistrată de SC SRL în registru jurnal auxiliar nr 5 pe data de 05 decembrie 2002.
Mai arată că la data de 12 12 2002, respectiv 20 12 2002 si 23 01 2003 au fost emise de către SC SRL trei facturi pro forma pentru avans procurare marfa, facturi care au făcut obiectul circuitelor de compensare energie electrică.
Facturile fiscale emise la data de 12 12 2002 sunt stornate prin factura fiscala nr - emisă de SRl la data de 20 12 2002.
Este confirmat de expertul contabil că la data de 31 12 2002 SC SRL este înregistrat în contabilitate cu o datorie de 1 miliard față de partea civilă SC Serv SRL.
De asemeni s-a confirmat de către expertul contabil că această datorie a rezultat din acel circuit de compensare iar potrivit HG 685/199 și OG 77/199 societățile participante la circuitul de compensare nu aveau dreptul ca sumele compensate să fie ulterior decontate prin banca ori schimbate contra numerar.
Din concluziile expertului instanța nu și-a putut forma părerea cu privirea la preexistenta unui raport contractual anterior derulării operațiunilor de compensare între cele două societăți, context în care instanța a reținut afirmațiile inculpatului confirmate și de administratorului societății din care rezultă că inițiativa participării societății administrată de inculpat la acel circuit de compensare aparține numitului. Declarația inculpatului este contradictorie față de acestui martor cu privire la motivația avută în vedere de cei doi. Astfel inculpatul a relatat că i-a propus participarea la acest circuit de compensare deși nu avea creanțe de energie de recuperat cu scopul de a produce lichidități și i-a furnizat și modalitatea tehnică de a face acest lucru, respectiv prin emiterea unor facturi proforme pentru avans procurare marfă care ulterior să fie stornate și astfel să fie anulat raportul contractul între ei, în timp ce numitul afirma că acesta a intenționat să deruleze o afacere cu petrol cu ajutorul societății administrate de inculpat care s-a obligat să îi pună la dispoziție marfa, iar cei doi au stabilit ca modalitate de plată aceasta prin ordine de compensare.
Din concluziile expertului s-a reținut că nu s-au derulat alte raporturi comerciale între părți dar la data de 31 12 2002 societatea administrată de inculpat înregistra în contabilitatea firmei o datorie de 1 miliard față de societatea numitului, suma rezultată din ordinul de compensare urmare a ședinței de compensare din data de 12 12 2002.
La data de 27 01 2003 inculpatul a emis în favoarea părții civile fila CEC BA 313- în valoare de 1 miliard. Administratorul părții civile girează cu fila respectivă în favoarea SC SRL firma a cărui administrator este tot partea civilă care la rândul ei o girează în favoarea SC SRL care o introduce spre decontare la Banca Transilvania și astfel s-a constatat că este refuzată la plată întrucât clientul se afla în interdicție bancară.
Expertul confirma că ulterior acestui moment, respectiv la data de 28 01 2003 inculpatul a emis în favoarea aceleiași societăți două bilete la ordin în valoare de 1 miliard fiecare dar cu scadente diferite, respectiv unul cu scadența la data de 31 01 2003 iar altul cu scadența la data de 20 03 2003.
Expertul afirma că cele doua bilete la ordin au fost refuzate la plata pentru lipsă disponibil, dar din examinarea acestor formulare aflate la dosarul de urmărire penală fila 298 -299 rezultă că biletul la ordin având scadența la data de 31 01 2003 nu a fost introdus în bancă, întrucât poe verso-ul acestuia nu apare nici o specificație. Acest lucru este confirmat și de care afirma că a avut mai multe discuții cu inculpatul, l-a avertizat pe acesta ca urmare a introducerii filei CEC în bancă s-a demonstrat că societatea administrată de el nu are provizia necesară în cont, iar urmare a acestor discuții inculpatul i-a oferit cele două bilete la ordin pentru aceeași sumă probabil în ideea că, conturile vor fi alimentate. a declarat ca nu a introdus în bancă primul bilet la ordin, dar ulterior s-a convins de faptul că firma administrată de inculpat nu va fi în măsură să onoreze plata și a hotărât să introducă în circuitul bancar acel instrument de plată.
Expertul confirma că la data de 04 02 2003 SC SRL a achitat către SC Serv prin ordinul de plata nr 3 din data de 04 02 2003 suma de 125 000 000 lei, operațiune care este evidențiată în contabilitatea societății administrată de inculpat.
3. In ce privește raporturile comerciale dintre SC SRL administrată de inculpat și SC SRL administrată de s-a reținut că inculpatul a emis în favoarea acestei societăți un număr de 3 file CEC în sumă totală de 1 200 000 000,00 lei, respectiv fila CEC - 313 - emisă la data de 11 01 2003 în valoare de 700 000 000,00 lei, Fila CEC BA 313 - emisă la data de 22 01 2003 în suma de 250 000 000,00 și fila CEC Ba 313 - emisă la data de 23 01 2003 în sumă de 250 000 000,00 lei.
Expertul a stabilit că aceste file CEC în valoare de 1 200 000 000,oo lei au fost emise în corelare cu factura fiscală nr - emisă la data de 16 12 2002 în sumă totală de 1 099 560 00 lei, reprezentând avans procurare combustibil.
De asemeni expertul a confirmat că partea civilă a contractat de - Sucursala T două contracte de credit respectiv nr 4TM m/565 din 11 12 2002, în valoare de 700 000 000 lei respectiv 50 TM 592 din 23 12 2002 în valoare de 500 000 000 lei garantând cu cele trei file CEC emise de inculpat. Atât inculpatul cât și administratorul părții civile a arătat că inițiativa contractării creditelor de la Ro avea la bază dorința ambelor societăți de a iniția o afacere împreună și întrucât nici una nu dispune de sumele de bani necesare desfășurării acestei afaceri au decis ca SC SRL să obțină o linie de credit iar CEC-urile emise urmând să constituie o garanție rambursării ratelor pentru banca finanțatoare.
La scadenta, unitatea financiară de mai sus a introdus filele CEC în vederea încasării astfel s-a constat că societatea administrată de inculpat nu avea provizia necesara în cont.
Expertul a confirmat că întreaga creanță contractată de partea civilă a fost cesionată în favoarea Post Sa (contract cesiune creanță fila 77 dup) iar prin adresa indicată în raportul de expertiză și existența și în dosarul cauzei această unitate bancară a precizat că nu se constituie parte civilă întrucât creanța a fost achitată de inculpat.
De asemenea Ro SA actualmente - Sucursala T a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât în patrimoniul său nu s-a produs un prejudiciu prin fapta inculpatului.
In ce privește raportul juridic cu SC Trans SRL inculpatul s-a apărat prin aceea că societatea administrată de el derula de mai mult timp raporturi comerciale cu acesta din urma societate iar filele CEC au fost emise ca și garanție. Pe de alta parte, a mai arătat că obligația de plată a fost achitată parțial prin file CEC și apoi achitată prin alte mijloace de plată. Administratorul părții civile, martorul în declarația dată la fila 86, confirmă împrejurarea că inculpatul a făcut o plată parțială și că îi datorează în prezent doar suma de 127 milioane lei vechi precum și împrejurarea că ulterior depunerii în bancă a filei CEC - nr - 090 emisă la data de 18 05 2002 a avut mai multe discuții cu inculpatul care i-a promis că va alimenta contul întrucât urmează să primească bani de la furnizorii săi, și întrucât acest lucru nu s-a petrecut, ulterior a introdus în bancă și celelalte file CEC. Martorul a mai confirmat împrejurarea indicată și de inculpat, că ulterior introducerii filei CEC - nr - 090, în urma discuției cu inculpatul, a formulat o cerere pentru retragerea acestui instrument de plată din circuitul bancar dar cererea sa nu a fost onorată de unitatea bancară.
Din declarația inculpatului coroborată cu declarația acestui martor și concluziile raportului de expertiză care confirmă existenta acestei datorii și emiterii CEC-urilor instanța și-a formulat părerea că inculpatul, în calitate de administrator al SC Grup SRL e emis trei file CEC în favoarea părții civile, respectiv cele evidențiate mai sus având cunoștință că nu are sau nu are în totalitate provizia necesară în cont. Prin raportul de expertiză s-a evidențiat că societatea administrată de inculpat avea la momentul emiterii CEC-urilor suma de bani care era de natură să onoreze obligația de plată, dar acest lucru nu poate conduce la înlăturarea vinovăției inculpatului în condițiile în care l-a emiterea unui instrument de plată el trebuia să dea dovadă de diligență și să se asigure că sumele de bani necesare acoperirii CEC-ului nu vor fi retrase.
Nu s-a putut reține însă inducerea în eroare a părții civile cu privire la toate cele trei instrumente de plată întrucât s-a făcut dovada că, doar prima dintre cele trei file CEC a fost introdusă de partea civilă în circuitul bancar fără a cunoaște realitatea financiară a contului societății administrate de inculpat, iar ulterior acesta confirmând că a introdus celelalte două file CEC după o prealabilă discuție cu inculpatul în care a confirmat împrejurarea că nu dispune de lichidități dar are că va recupera la rândul său alte creanțe.
Având în vedere aceste considerente instanța a reținut că, privitor la această societate inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei singure infracțiuni de înșelăciune, prev de art 215 alin 4 cod penal prin emiterea filei CEC în valoare de 356 816 370 lei vechi în favoarea părții civile SC Trans SRL fără a avea provizia necesară în cont și a unei infracțiuni prev de art 84 alin 1 pct 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal privitoare la celelalte doua CEC-uri.
Instanța a considerat că nu poate fi reținută o unitate infracțională între aceste fapte săvârșite de inculpat în calitate de administrator al SC Grup SRL și celelalte fapte săvârșite de inculpat în calitate de administrator al SC SRL astfel cum este reținut în actul de acuzare. La stabilirea acestei situații instanța a avut în vedere că emiterea filelor CEC s-a petrecut în luna mai 2002, respectiv la un interval de timp mai M față de celelalte infracțiuni. De asemenea s-a avut în vedere împrejurarea, recunoscută de ambii administratori ai celor două societăți, că raporturile comerciale dintre cele două societăți s-au derulat și anterior acestei perioade, că potrivit afirmațiilor inculpatului, acesta e emis față de societatea părții civile un număr mai M de file CEC, respectiv 7 dintre care doar acestea din urmă nu au fost onorate, ceea ce formează concluzia că poziția subiectivă a inculpatului nu a fost una calificată, având la bază inițiativa de a emite CEC-uri fără acoperire pentru a induce în eroare pe partea civilă și ulterior pe alte părți civile ci, în ceea ce privește această faptă intenția a fost caracterizată prin dorința de a crea convingerea părții civile că își va onora această din urmă obligație, iar împrejurarea că cec-ul a fost onorat parțial a confirmat această ipoteză respectiv că provizia avută în cont s-a epuizat concomitent cu emiterea filei CEC.
Instanța nu a reținut apărarea inculpatului constând în aceea că CEC-urile au fost emise ca instrumente de garantare a obligației.
Prin actul de acuzare inculpatul a fost trimis în judecata pentru săvârșirea unei infracțiuni unice de înșelăciune prev de art 215 alin 2-5 cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal, reținându-se că, prin cumularea prejudiciilor produse celor trei societăți s-a produs un prejudiciu total de 3 194 366 991 lei, ceea ce a conferit faptei caracterul de infracțiune cu consecințe deosebit de grave.
Inculpatul a solicitat prin avocat schimbarea încadrării juridice din prevederile art 215 alin 2-4 cu 41 alin 2 în prevederile art 84 alin 1 pct 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art 41 alin 2 a putut retine încadrarea juridică propusă de apărare, dar a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii unui concurs de infracțiuni între faptele săvârșite în dauna celor trei societăți și reținerea a trei infracțiuni prev de art 215 alin 4 cod, o infracțiune prev de art 84 alin 1, pct 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal și a unei infracțiuni prev de art 215 alin 2-3 cod penal.
Față de împrejurările de fapt descrise mai sus s-a apreciat că această încadrare juridică este corectă motiv pentru care a dispus, în temeiul art 334 cod pr pen schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus, detailând considerentele avute in vedere privitor la fiecare infracțiune în parte.
Reținând în ce privește raportul juridic cu SC Trans SRL că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev de art 215 alin 4 cod penal constând în inducerea în eroare a părții civile prin emiterea unui CEC în valoare de 356 816 370 lei vechi fără a avea provizia necesară în cont a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
In ce privește emiterea celorlalte două file CEC către aceeași societate, dar in condițiile în care partea civilă avea cunoștință de lipsa provizionului necesar în cont instanța s-a pronunțat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 84 alin 1 pct 2 din Legea 59/1934 faptă săvârșită în condițiile art 41 alin 2 cod penal și pentru care a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
In ce privește raportul juridic dintre SC SRL și SC Serv SRL instanța, pe baza concluziilor raportului de expertiză, a declarației inculpatului, a declarației numitului, a martorilor, date în cursul urmăririi penale cât și a judecații și-a formulat următorul punct de vedere. Intre inculpat, în calitate de administrator al SC SRl și, în calitate de administrator a SC Serv SRL a intervenit o înțelegere prin care inculpatul, urma să participe la închiderea unui circuit de compensare între mai multe societăți, metodologie de stingere a obligațiilor de plată reciproce reglementată prin HG 685/199 si OG 77/1999. Această ordonanță își propunea inițierea unei modalități de stingerea a obligațiilor de plată mai vechi de 30 de zile prin compensarea datoriilor nerambursate la scadentă ale agenților economici la care statul era acționar și avea drept rațiune prevenire unor incapacități de plată.
O condiție pentru a participa la un circuit de compensare în lanț era aceea că societățile participante să aibă creanțe scadente mai vechi de 30 zile la aceeași societate. Urmarea înțelegerii dintre cei doi administratori, societatea administrată de inculpatul a participat la un circuit de compensare cu ajutorul căruia SC Serv SRL urma să-si realizeze o creanță de 1 miliard la
Astfel, deși inculpatul nu avea de executat o creanță față de societatea administrată de, s-a creat un raport juridic prin emiterea unei facturi in valoare de 1 miliard, cu titlu de "avans procurare marfa" cu data de 12 12 2002, factură în baza căreia inculpatul a participat la închiderea circuitului de compensare din ședința din aceeași dată, 12 12 2002.
In schimbul acestei facturi societatea administrată de a plătit cu ordinul de compensare în valoare de 1 miliard.
Această operațiune este înregistrată în contabilitatea SC iar raportul de expertiză confirma împrejurarea că suma de 1 miliard apare ca o datorie față de partea civilă.
La data de 20 12 2001, societatea administrată de inculpat a emis o nouă factură, prin care este stornată prima factură, context în care acel raport contractul existent între cele două societăți dispare. Inculpatul a susținut ca s-a obligat față de partea civilă să îi procure combustibil și întrucât acesta nu deținea autorizație pentru valorificarea acestuia nu a mai fost posibilă executarea obligației și din acest motiv a dispus stornarea acestei facturi. Partea civilă a arătat că inculpatul este cel care nu i-a pus la dispoziție marfa promisă și din acest motiv este stornată acea factură.
Pe de alta parte, la un interval scurt, societatea administrată de inculpat participa în aceleași condiții la o altă ședință de compensare, prilej cu care fără a se pune la dispoziție o factură, acesta este plătit cu două ordine de compensare în valoare de 400 milioane unul și 600 milioane altul.
Aceste operațiuni nu se regăsesc în contabilitatea SC dar în cuprinsul dosarului de urmărire penală sunt evidențiate ordinele de compensare emise.
S-a reținut că urmare a emiterii ordinului de compensare inculpatul avea obligația să livreze marfa către societatea administrată de partea civilă, marfă în valoare de 1 miliard. Odată cu stornarea facturii a dispărut această obligație dar se punea problema plății acelui ordin de compensare.
Potrivit prevederilor HG 685/199 si OG 77/1999 societățile participante la circuitul de compensare nu aveau dreptul ca sumele compensate să fie ulterior decontate prin bancă ori schimbate contra numerar. Operațiunea de compensare trebuia să fie doar o modalitate de stingere a creanțelor reciproce. Cu toate acestea, potrivit depozițiilor martorilor, confirmate de partea civilă această interdicție nu era respectată și erau frecvente situațiile când se decontau total sau parțial prin bani.
In cauza de față, deși practic nu ar fi avut o obligație de plată preexistentă, deși ulterior, din motive neclare a anulat factura ce a stat la baza compensării, inculpatul a înțeles să achite, să facă o plată către partea civilă cu fila CEC.
Partea civilă a susținut că întrucât nu i-a pus la dispoziție marfa în termenul stabilit și nu își mai putea onora contractele angajate cu privire la acea marfă i-a solicitat inculpatului să-i emită o fila CEC. La data de 27 01 2003 inculpatul a emis în favoarea părții civile fila CEC BA -313-- în valoare de 1 miliard.
Deși nu exista un raport juridic efectiv între cele două părți, iar modalitatea de emitere a filei CEC apare ca un mod de a transforma în lichidități ordinul de compensare, instanța a reținut că s-a probat împrejurarea că în patrimoniul SC SRL a intrat suma de 1 miliard lei, suma care apare evidențiată și în documentele contabile ale societății.
Partea civilă introdus acest CEC în circuitul bancar și aflând că a fost refuzat la plată a purtat o discuție cu inculpatul aducându-i la cunoștință că nu a fost în măsură să beneficieze de suma de bani întrucât nu are disponibil în cont, iar societatea către care a girat acest instrument de plata l-a anunțat acest lucru.
La data de 28 01 2003, inculpatul a emis doua bilete la ordin, unul având scadență la data de 31 01 2003 și celălalt la data 20 03 2003. Reprezentantul părții civile a precizat că în urma discuțiilor cu inculpatul a înțeles că nu avea pe moment lichidități în cont, astfel nu a introdus în circuitul bancar acel bilet la ordin cu scadența la data de 31 01 2003.
O dovadă a faptului că au existat discuții între cele două societăți cu privire la achitarea acestei obligații este împrejurarea că inculpatul a achitat cu ordin de plată suma de 125 milioane, aspect evidențiat în contabilitatea societății, dar și un înscris datat 03 03 2003, denumit notă de negociere ( fila 196 dosar prima instanță), încheiat între cele două părți din care a rezultat că inculpatul se obliga să achite părții civile debitul.
Instanța a stabilit că acea înțelegere este o dovadă în plus că nu exista un raport contractual preexistent între cele două societăți, dar întrucât în patrimoniul părții civile s-a produs un prejudiciu prin fapta inculpatului s-a apreciat că se impune tragerea la răspunderea penală a acestuia.
În ce privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat în dauna părții civile instanța a reținut că fapta inculpatului de a emite la data de 27 01 2003 fila CEC BA -313-- în valoare de 1 miliard în favoarea părții civile SC Serv SRL cunoscând că nu dispune de provizia necesară în cont întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 215 alin 4 cod penal, faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 3 ani si 5 luni închisoare. Instanța a retinut că intenția inculpatului de a induce în eroare pe partea civilă prin emiterea filei CEC este dovedită în condițiile în care acesta a beneficiat de ordinul de compensare emis și a înțeles să emită o filă CEC având aceeași valoare cunoscând că nu dispune de o asemenea sumă în cont.
In ce privește emiterea celor doua bilete la ordin la data de 28 01 2003 instanța a reținut că încadrarea juridică corectă este cea prev de art 215 alin 3 cod penal, respectiv înșelăciune în convenții întrucât alin 4 al art 215 cod penal sancționează doar emiterea de file CEC fără acoperire și nu altor instrumente de plată.
In ce privește vinovăția inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța a stabilit că nu poate fi avută în vedere intenția inculpatului a induce în eroare partea civilă, în condițiile în care a fost probată împrejurarea că acesta din urmă a cunoscut că inculpatul nu avea provizia necesară în cont. Reprezentantul părții civile a declarat că știind despre impasul financiar al inculpatului nu a introdus în bancă primul bilet la ordin cu scadența la data de 30 01 2001 dar l-a introdus pe cel cu scadența la data de 20 03 2003. Instanța a avut în vedere faptul că acest lucru s-a întâmplat după ce partea civilă a introdus plângerea penală și după intervenirea acelei înțelegeri prin înscrisul denumit " notă de negociere" prin care inculpatul se obliga să achite în mod eșalonat contravaloarea celor trei ordine de compensare de care a beneficiat prin intermediul societății SC Serv SRL.
In consecință instanța a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 215 alin 3 cod pr penal. Biletul de ordin este un instrument de plată valoare juridică abia la momentul ajungerii la scadență. Din împrejurările de fapt expuse mai sus a rezultat că la data emiterii acestora inculpatul nu avea provizia necesară în cont dar la insistențele părții civile a emis cele două bilete la ordin cu scadențe diferite. Infracțiunea s-ar fi consumat la data scadentei celor două instrumente de plată, dar această dată este ulterioară momentului în care partea civilă a luat la cunoștință despre lipsa lichidităților în contul societății administrate de inculpat, inducerea în eroare realizându-se anterior prin emiterea filei CEC.
In consecință în temeiul art 11, pct 2 lit a si art 10 lit d cod pr penală a dispus achitarea inculpatului de sub aceasta învinuire.
Având a se pronunța față de raportul juridic dintre SC SRL și SC SRL instanța a stabilit că inculpatul, în calitatea de administrator al SC SRL a emis in favoarea acestei societăți un număr de 3 file CEC în sumă totală de 1 200 000 000 lei, în 11 01 2003, respectiv 201 01 2003 și 23 01 2003. Urmare a înțelegerii între cele două societăți partea civilă a contractat cu - SA două credite cu această valoare, depunând ca și garanție cele trei file CEC.
Partea civila a beneficiat de aceste credite bancare și totodată a cesionat creața sa în favoarea Post SA.
La momentul scadentei Societatea Comerciala Ro SA a introdus filele CEC spre decontare dar acestea au fost refuzate la plăți.
Instanța a constatat că Post SA în calitate de cesionar al întregii creanțe nu s-a constituit parte civilă în cauză, a arătat că prejudicial produs prin emiterea filelor CEC a fost acoperit de societatea administrată de inculpat.
De asemenea nu s-a constituit parte civilă nici Societatea Comercială Ro SA care a arătat că nu s-a creat un prejudiciu în patrimoniul său.
In ce privește eventualul prejudiciu produs părții civile SC instanța a constatat că din documentele contabile existente la dosarul cauzei nu rezultă că societatea administrată de inculpat are vre-o datorie față de societatea părții civile. CEC-urile emise de inculpat au constituit garanții pentru liniile de credit solicitate de partea civilă iar aceasta a beneficiat de contravaloarea creditelor obținute. De asemenea care conform susținerii cesionarului Post a și fost achitat de societatea administrată de inculpat care avea calitatea de garant.
De asemene a rezultat că acea factură fiscală nr - emisă la data de 16 12 2002 în sumă totală de 1 099 560 care a fost emisă de SC SRL în favoarea societății administrate de inculpat având ca obiect avans procurare marfă a fost achitată de inculpat prin alte modalități de plată astfel că nu s-a putut reține existența unui prejudiciu în patrimoniul părții civile.
Față de aceste considerente instanța a reținut că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii prev de art 215 alin 4 cod penal cu aplicarea art 41 alin 2, întrucât legea condiționează existența acestei infracțiuni de producerea unui prejudiciu ori nu există acest prejudiciu în patrimoniul părții civile.
In actul de acuzare s-a arătat că personale prejudiciate sunt cele două unități bancare dar acestea arată în cursului judecății că nu se consideră prejudiciate.
Față de considerentele arătate, instanța a dispus în temeiul art 11, pct 2 lit a și art 10 lit d cod pr penală achitarea inculpatului și de sub învinuirea săvârșirii acestei infractiuni.
In ce privește condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni descrise mai sus, instanța a arătat că la individualizarea pedepselor s-a avut in vedere limitele de pedeapsa prevăzute de textul încriminator, pericolul social relativ crescut al faptelor având în vedere că sunt infracțiuni care aduc atingerea atât patrimoniului cât și modului de desfășurare a circuitului bancar și economic, împrejurările concrete ale derulării faptei, instanța insistând asupra elementelor de natură contabilă care au evidențiat că, la momentul săvârșirii faptelor, ambele societăți funcționau și aveau parțial provizii în cont ceea ce instanța a interpretat-o ca o circumstanță în favoarea inculpatului, de asemenea instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, persoana inculpatului care are antecedente penala fără a fi recidivist.
S-a reținut că cele trei infracțiuni sunt săvârșite în condițiile art 33 lit a cod penal pentru considerentele arătate mai sus, astfel s-a făcut aplicarea prevederilor art 34 lit b cod penal, sau contopit pedepsele urmând să se aplice pedeapsa rezultanta de 3 ani si 5 luni închisoare în regim de detenție.
Ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat pedeapsa accesorie, astfel că în temeiul art 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit a teza 2, lit b si cod penal.
S-a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada cuprinsă între data de 06 03 2003 și până la data de 09 iunie 2005 astfel că în temeiul art 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată această perioadă.
In temeiul art 348 cod pr penala a dispus repunerea în situația anterioară prin anularea filelor CEC - 300 05 29098 din 01 06 2003, - - din 18 05 2002, - 300 -- din 31 05 2002, BA -, BA 313 -, BA 313 -, BA 313 - și a celor două bilete la ordin emise la data de 28 01 2003.
In ce privește soluționarea acțiunii civile instanța a constatat următoarele:
Părțile civile Post Sucursala T și Ro Banck (actualmente Sucursala T ) nu s-au constituit părți civile, astfel că instanța a luat act de această manifestare de voință.
In ce privește pretențiile părții civile SC Trans Com SRL instanța a reținut că urmare a emiterii unei file CEC s-a produs acestei părți civile un prejudiciu în suma de 12720 lei urmare achitării parțiale a acestui CEC. In consecință fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, s-a dispus în temeiul art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 și urm cod civil să fie obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile SC Trans Com SRL suma de 12720 lei cu titlu de despăgubiri civile. Au fost respinse pretențiile acestei societăți față de partea responsabilă civilmente AC SRL întrucât din sentința civilă 111/s/ 21 septembrie 2006 această societate a fost declarată în faliment, dispunând-se radierea sa din registrul societăților comerciale, context în care aceasta nu mai putea avea calitatea de persoană juridică.
Instanța a stabilit deja că, prin fapta săvârșită de inculpat în dauna părții civile SC SRL nu s-a produs un prejudiciu acestei societăți, considerent pentru care au fost respinse pretențiile civile formulate de această societate.
In ce privește prejudiciul produs de inculpat părții civile SC Serv SRL s-a concluzionat pe baza raportului de expertiză că societatea administrată de inculpat are înregistrată în contabilitate o datorie față de această societate în cuantum de 1 miliard și că aceasta este consecința operării ordinului de compensare urmare a ședinței din data de 12 12 2002. Partea civilă a solicitat ca inculpatul să-i achite suma totala de 1875 000 000 lei, reprezentând contravaloarea celor trei ordine de compensare emise din care a scăzut suma de 125 milioane achitată de inculpat cu bani lichizi după momentul formulării plângerii penale.
Instanța a constatat că această sumă nu apare evidențiată în contabilitatea societății comerciale administrată de inculpat potrivit susținerilor expertului, iar existenta acelor ordine de compensare nu îndreptățesc pe partea civilă să beneficieze de bani lichizi în condițiile în care actul normativ care reglementează procedura compensărilor interzice decontarea prin bancă sau transformarea în lichidități creanțelor indicate prin ordine de compensare.
In fapt, participarea la un circuit de compensare presupune o operațiune contabilă, prin care două sau mai multe societăți comerciale își sting reciproc creanțele, ori în condițiile în care în contabilitatea societății comerciale administrate de inculpat nu apare evidențiată o altă datorie față de partea civilă instanța a concluzionat că s-a produs o stingere a creanțelor reciproce.
de considerentele arătate sa dispus în baza art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 și urm cod civil obligarea inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să achite în favoarea părții civile SC Serv SRL suma de 100 000 lei (1 miliard lei vechi) cu titlu de despăgubiri civile. A respins în rest pretențiile civile solicitate de partea civilă SC Serv SRL. Instanța a stabilit că și față de SC SRl a fost inițiată procedura falimentului, acesta nu este însă finalizată astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, societatea de mai sus a participat în proces în calitate de parte responsabilă civilmente prin lichidator judiciar.
In temeiul art 191 cod pr pen a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să achite în favoarea statului 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale nr. 752 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 17.03.2009 sub nr-.
Prin motivele de apel formulate în scris, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii, aplicarea pedepsei complementare, aplicarea disp. art. 7 din Legea nr. 26/1999 și majorarea sumei la plata căreia a fost obligat inculpatul către SC Serv menținând celelalte dispoziții din sentință.
În motivarea apelului inculpatul solicită admiterea apelului, casarea în parte a hotărârii instanței de fond, și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru toate faptele reținute în sarcina inculpatului. În subsidiar solicită diminuarea sancțiunilor aplicate, reținând în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante reale și personale, conform art. 74 Cod penal.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile formulate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul coroborării întregului material probator și administrării de probe noi, inclusiv expertiză contabilă, conform deciziei penale nr.3594 din 09.06.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, motiv pentru care instanța de apel își însușește această stare de fapt reținută de tribunal.
Astfel, tribunalul în mod corect a evidențiat relațiile comerciale dintre societățile administrate de către inculpat și părțile civile, raportându-se atât la expertiza efectuată, cât și la probele testimoniale.
În ceea ce privește motivele invocate de parchet, acesta solicită de fapt condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 7 din Legea nr. 26/1999, fără a se menține schimbarea de încadrare juridică, reținând în fapt motivele invocate prin rechizitoriu.
Analizând solicitările acestuia, instanța de apel constată că motivele de apel sunt nefondate, întrucât se referă la o situație de fapt avută în vedere cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriu, fără a se raporta la probele administrate după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv la expertiza contabilă, la declarațiile reprezentanților părților vătămate și ale martorilor, probatoriu care a modificat starea de fapt reținută inițial.
1. Astfel, în ceea ce privește raportul juridic dintre " Grup"SRL T, administrată de inculpat și " Trans " inculpatul se face vinovat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4.Cod Penal, prin emiterea cecului fără acoperire, iar în ceea ce privește celelalte două file cec, în condițiile în care partea civilă avea cunoștință de lipsa provizionului necesar în cont, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, săvârșite în condițiile art. 41 al. 2.Cod Penal
2. Referitor la emiterea filei cec de către SC "" SRL administrată de inculpat și SC " Serv" SRL T, administrată de, cunoscând că nu dispune de provizia necesară în cont, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 al. 4.Cod Penal, intenția inculpatului de a induce în eroare pe partea civilă prin emiterea filei cec este dovedită în condițiile în care acesta a beneficiat de ordinul de compensare emis și a înțeles să emită o filă cec având aceeași valoare, cunoscând că nu dispune de o asemenea sumă în cont.
Cele două societăți au participat la un circuit de compensare, potrivit prevederilor HC 685/1999 și OG 77/1999, conform cărora nu aveau dreptul ca sumele compensate să fie ulterior decontate prin bancă, ori schimbate contra numerar, operațiunea de compensare trebuia să fie doar o modalitate de stingere a creanțelor reciproce.
Chiar dacă nu exista un raport juridic efectiv între cele două părți, iar modalitatea de emitere a filei cec apare ca un mod de a transforma în lichidități ordinul de compensare, în cauză s-a probat împrejurarea că în patrimoniul SC""SRL a intrat suma de un miliard lei, sumă care apare evidențiată și în documentele contabile ale societății, iar în patrimoniul părții civile s-a produs un prejudiciu prin fapta inculpatului, astfel încât se impune tragerea la răspundere penală a acestuia.
Referitor la emiterea celor două bilete la ordin către aceeași societate, deoarece reprezentantul părții civile a declarat că știind despre impasul financiar al inculpatului, nu a introdus în bancă primul bilet la ordin cu scadență la 30.01.2001, dar la introdus pe cel cu scadență la data de 20.03.2003, fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 al. 3.Cod Penal, biletul la ordin fiind un instrument de plată, acesta dobândește valoare juridică abia în momentul ajungerii la scadență. Infracțiunea s-ar fi consumat la data scadenței celor două instrumente de plată, dar această dată este ulterioară momentului în care partea civilă a luat la cunoștință despre lipsa lichidităților în contul societăților administrate de inculpat, inducerea în eroare realizându-se anterior prin emiterea filei cec.
3. În ceea ce privește raportul juridic dintre SC""SRL administrată de inculpat și SC "" în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă cu privire la infracțiunea prev. de art. 215 al. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, deoarece pentru existența infracțiunii legea condiționează producerea unui prejudiciu, iar în cauză, în urma expertizei nu s-a stabilit vreun prejudiciu în patrimoniul părții civile.
În acest caz inculpatul a emis 3 file CEC, iar partea civilă a contractat cu - SA două credite cu această valoare, depunând ca și garanție cele trei file CEC, beneficiind de credite și cesionând creanța în favoarea Post SA. Post SA nu s-a constituit parte civilă în cauză, arătând că prejudiciul a fost acoperit, iar SC"- "SA a arătat că nu s-a creat nici un prejudiciu în patrimoniul său. Nici în patrimoniul părții civile SC"" conform documentelor contabile, societatea administrată de inculpat nu are vreo datorie față de societatea părții civile, neexistând astfel vreun prejudiciu.
Referitor la reținerea unei singure unități infracționale, așa cum s-a arătat prin rechizitoriu, între faptele săvârșite de inculpat în calitate de administrator al SC" Grup" SRL și celelalte fapte săvârșite în calitate de administrator al SC"" nu pot fi aplicate în cauză prevederile art. 41 al. 2.Cod Penal, deoarece emiterea filelor CEC s-a petrecut la un interval M de timp și nu s-a făcut dovada poziției subiective a inculpatului, de realizare a mai multor acțiuni, prin aceeași rezoluție infracțională.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și natura infracțiunii comise.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată, în cauză fiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale, inclusiv prejudiciul pe baza raportului de expertiză efectuat și a înscrisurilor, motiv pentru care, nu poate fi admisă solicitarea parchetului privind majorarea sumei la plata căreia a fost obligat inculpatul către SC" Serv " SRL.
Referitor la apelul inculpatului, în primul rând instanța de apel respinge solicitarea acestuia privind casarea cu trimitere spre rejudecare pentru greșita citare a unor părți civile care au fost lichidate judiciar, deoarece în susținerea căii de atac inculpatul nu poate invoca o vătămare a drepturilor procesuale ale unei alte părți.
În ceea ce privește achitarea pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, pentru considerentele arătate cu privire la apelul formulat de parchet, față de fiecare faptă, instanța respinge solicitarea ca fiind nefondată, raportat la probatoriul administrat.
Cu privire la pedeapsa aplicată, aceasta a fost just stabilită, raportat la pericolul social relativ crescut al faptelor, faptul că aceste fapte au adus atingere atât patrimoniului, cât și modului de desfășurare a circuitului bancar și economic, persoana inculpatului, care nu este recidivist dar are antecedente penale, motiv pentru care, nu este oportună aplicarea în cauză a circumstanțelor atenuante.
De asemenea, partea responsabilă civilmente prezentă cu ocazia dezbaterilor a arătat că nu are calitate procesuală, dar aceasta nefiind apelant în cauză, instanța nu se pronunță asupra solicitărilor acesteia.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 752/PI din 19.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 752/PI din 19.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. 02.07.2009
Tehnored. -
2ex/ 02.07.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--23.02.2009
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.84/
Ședința publică din data de 22.06.2009
În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 752/PI din 19.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--23.02.2009
COPIE MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.84/
Ședința publică din data de 22.06.2009
În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 752/PI din 19.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Prezenta este conformă cu originalul
Grefier,
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Codrina Iosana Martin
