Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNI AÂ
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.841/ DOSAR NR-
Ședința publică din 04 decembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Contanța Mandu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror G - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 200/Ap din23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2009 și apoi la data de 04 decembrie 2009, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 43/20.02.2009 pronunțată de Judecătoria Făgăraș în dosarul penal nr- s-a hotărât după cum urmează:
1. În baza art.26 rap. la art. 20, 215 alin.1, 2 și 3 cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal ( 2 acte materiale), art. 74 lit. a și c cod penal și art. 76 cod penal condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. art. 10 lit. din codul d e procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de 290, al.1 din codul penal;
În baza art. 71 al.2 cod penal s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal, după cum urmează:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Executarea pedepsei accesorii, a interzicerilor unor drepturi, începe din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81, 82 din codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-au pus în vederea inculpatului dispozițiile art. 83 din cod penal.
În baza art. 71 al.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
II. 1. În baza art. 20 rap. la art. 215 al.1, 2 și 3 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal ( 2 acte materiale) și art. 74 lit. a și c și art. 76 cod penal condamnarea inculpatei, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. art. 10 lit. din codul d e procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 teza a II-a cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal.
În baza art. 71 al.2 cod penal inculpata a fost privată de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal, după cum urmează:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Executarea pedepsei accesorii, a interzicerilor unor drepturi, începe din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81, 82 din codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Au fost puse în vederea inculpatei dispozițiile art. 83 din cod penal.
În baza art. 71 al.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
III. 1. În baza art.26 rap. la art. 20, 215 alin.1, 2 și 3 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal ( 2 acte materiale) art. 74 lit. a și c și art. 76 cod penal condamnarea inculpatei, la o pedeapsă 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune.
2. In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. art. 10 lit. din codul d e procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al.1 din codul penal.
În baza art. 71 al.2 cod penal inculpata a fost privată de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal, după cum urmează:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Executarea pedepsei accesorii, a interzicerilor unor drepturi, începe din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81, 82 din codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Au fost puse in vederea inculpatei dispozițiile art. 83 din Codul penal.
În baza art. 71 al.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, au fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde în mare măsură probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații, și, este conformă cu realitatea în ce privește complicitatea la tentativa la infracțiune de înșelăciune în formă continuată și tentativă la aceeași infracțiune de înșelăciune în formă continuată. S-a apreciat însă că procurorul a dat o încadrare juridică greșită celeilalte părți a activității inculpaților, stabilind că aceștia au săvârșit și infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
În legătură cu aceste ultime fapte, Judecătoria, contrar celor care se desprind din actul de inculpare, a reținut că inculpatul, a scanat singur ștampila ITM B - Punctul de Lucru Făgăraș și semnătura aferentă, pe un contract de muncă inform care atesta necorespunzător realității faptul că inculpata era angajată la societatea comercială SRL. Contractul a fost întocmit de către inculpata, în luna ianuarie 2008, în calitate de administrator al societății, la rugămintea fiului său, inculpatul.
Pentru realizarea conținutului infracțiunii prev. de art. 290 al.1 Cod penal, este obligatorie falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin unul din modurile arătate la art. 288 din codul penal, adică: prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod iar falsul să fie realizat în vederea producerii unei consecințe juridice.
Din examinarea textului art. 290 al.1 din codul penal, se poate observa că obiectul material al acestei infracțiuni - de fals în înscrisuri sub semnătură privată - îl constituie un înscris care trebuie să fie perfect atât din punct de vedere formal ( adică să fie datat și semnat de către părțile raportului juridic), cât și din punctul de vedere al conținutului, în sensul că acesta trebuie să aibă relevanță juridică, adică să facă dovada existenței, modificării sau stingerii unui drept sau a unei obligații.
Judecătoria a reținut că înscrisul întocmit de către inculpata, menit să facă dovada unui contract individual de muncă, era inapt de a produce efecte juridice, deoarece nu a fost semnat de către inculpata care urma să intre într-un raport juridic de muncă fictiv cu SC SRL. Ulterior întocmirii contractului respectiv, a intervenit activitatea inculpatului de scanare și aplicare pe înscris a ștampilei ITM B, precum și a semnăturii referentului de la punctul de lucru Făgăraș.
În opinia primei instanțe, înscrisul intitulat ˝contract individual de muncă˝ nu era de a fi trecut în evidențele ITM B, în scopul de a produce efecte juridice, datorită neîndeplinirii condiției de formă (lipsa unei semnături de pe înscris). Pentru același motiv, el nu putea fi credibil nici în fața instituțiilor bancare, vizate de către inculpați, chiar dacă acel înscris avea aplicată ștampila ITM B și era semnat de către un referent al acestei instituții. S-a reținut că, deosebit de importantă, în aprecierea activității desfășurate de către inculpata, este împrejurarea relevată de către aceasta, respectiv că intenționat nu i-a cerut inculpatei - să semneze contractul (depus în copie la dosar), deoarece ea a sperat că acel împrumut nu se va concretiza.
În raport de aceste considerente, instanța apreciază că cei doi inculpați și, nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată iar ca o consecință nu se poate reține nici în sarcina inculpatei - infracțiunea de uz de fals.
Judecătoria a mai reținut că inculpata a întocmit două adeverințe care atestă, necorespunzător adevărului, că inculpata - este angajată la SC SRL, cu un salariu de 1600 lei și că întocmirea acestor înscrisuri nu putea fi încadrată nici în ipoteza textului de lege prevăzut de art. 290 din codul penal ( pentru că modul de atestare a situației nereale nu corespundea ipotezei infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată), dar nici în cel al prevederilor art. 289 cod penal (fals intelectual) pentru faptul că înscrisurile respective nu intră în categoria înscrisurilor oficiale așa cum acestea sunt definite de art. 150 al.2 din codul penal.
Aceste înscrisuri pot fi încadrate însă în categoria mijloacelor frauduloase folosite de inculpata - în tentativa de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului privat, prev. de art. 215 al.1 și 2 din codul penal.
Activitatea infracțională a inculpatei s-a materializat în întocmirea și predarea celor două adeverințe în scopul de aoa juta pe inculpata - la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Ajutorul acordat inculpatei realizează conținutul complicității la infracțiunea de înșelăciune. Contribuția inculpatului a constat în demersurile făcute de către acesta pentru obținerea mijloacelor frauduloase dar și în ajutorul moral dat inculpatei -, pe tot parcursul derulării activității infracționale a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, invocând motive de netemeinicie relativ la dispoziția de achitare a inculpaților și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cp și achitarea inculpatei pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. motivele de apel fiind dezvoltate pe larg în memoriul de la filele 4-6.
Tribunalul Brașova respins apelul promovat în cauză ca nefondat, reținând că infracțiunea reglementată de art. 290 alin. 1.pen. presupune - din punct de vedere al laturii obiective - falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice mod.
Or, literatura de specialitate este constantă în a reține că, în situația falsificării înscrisului prin contrafacere, este esențială contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată este tocmai semnătura aflată pe el, semnătură care este contrafăcută - prin imitarea, mai mult sau mai puțin perfectă, a semnăturii reale sau în sens mult mai larg ori de câte ori aceasta nu a fost scrisă de cel căruia i se atribuie.
înscrisului sub semnătură privată se poate realiza prin adăugiri sau ștersături.
Or, înscrisul întocmit de inculpata - nesemnat de inculpata - - nu se regăsește în nici una din aceste ipoteze normative, astfel că soluția primei instanțe este la adăpost de orice critici.
Cu privire la activitatea inculpatului, ulterioară întocmirii acestui înscris de către inculpata - și care a constat în scanarea și aplicarea pe înscris a ștampilei ITM B și a semnăturii referentului de la punctul de lucru Făgăraș, fără ca pe înscris să existe semnătură în original - nu se circumscrie situațiilor normative reglementate de art. 290 alin. 1 Cp. De asemenea, Tribunalul Brașova mai reținut că modul de atestare a situației nereale din cele două adeverințe de venit întocmite de nu se încadrează în ipoteza legală incriminată de art. 290.pen. aceste adeverințe fiind corect apreciate ca mijloace frauduloase de care s-a folosit inculpata - în comiterea tentativei la înșelăciune pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată. În aceste condiții, nu s-a putut reține nici comiterea infracțiunii de uz de fals în sarcina inculpatei -.
Împotriva deciziei Tribunalului Brașova declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticile aduse de procuror vizând aspecte de netemeinicie relativ la soluția de achitare adoptată atât de prima instanță, cât și de către instanța de apel, fiind indicat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. Motivele de recurs dezvoltate reiau motivele din memoriul cu motivele de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de procuror, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut la pct.18 al art.3859din codul d e procedură penală, constă în reflectarea inexactă a conținutului dosarului în curpinsul hotărârii atacate, fără a implica aprecieri sau raționamente logice; ea se referă la reproducerea inexactă în hotărâre a unei mărturii sau la alte elemente de fapt care se desprind din probele administrate în cauză, precum și la existența materială a actului în dosar.
De aici apare contrarietatea - una evidentă - între ceea ce rezultă din actele dosarului și mențiunile din hotărârea atacată cu privire la existența concretă a faptei, a unui act material, declarații sau un alt element probatoriu. reflectării conținutului dosarului trebuie să fie nu numai evidentă, ci și să influențeze soluția cauzei.
În concluzie, dacă greșeala este evidentă și are repercursiuni asupra soluției procesului, tot ceea ce privește greșita constatare a faptei imputate în cauza de față este susceptivbil de a fi cenzurat pe calea cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.18 pr.pen. Dimpotrivă, aprecierile și concluziile instanței referitoare la existența faptei sau a diverselor împrejurări de fapt, nu cad sub incidența textului de lege indicat anterior.
Or, criticile aduse sunt neîntemeiate deoarece, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au evocat în mod amplu ansamblul elemenetelor de fapt care fac obiectul criticilor aduse de procuror.
Astfel, cum în mod corect s-a reținut, în situația falsificării înscrisului prin contrafacere, este esențială contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată este tocmai semnătura aflată pe el. În privința modalității alternative de alterare a înscrisului sub semnătură privată, aceasta se poate realiza prin adăugiri sau ștersături, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. Instanțele nu au denaturant probele administrate, în sensul reținerii unor împrejurări esențiale, fără a exista un corespondent faptic care să fie susținut, iar criticile care vizează aceste înscrisuri și care constituie, în opinia procurorului, obiectul material al infracțiunilor de fals, iar nu mijloace frauduloase, cum s-a reținut de către instanțele de fond, nu au fundament pentru simplul motiv că mijlocul folosit pentru infracțiunea de înșelăciune nu prepupune în mod automat săvârșirea unei infracțiuni. Nici criticile care vizează aspectul încheierii unui accord verbal între angajator și angajat nu au susținere, în cauza de față fiind în prezența unui înscris, dar care nu poate produce consecințe juridice, ipoteza prezentată în motivele de recurs fiind străină cauzei.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.200/A/23.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.200/A/23.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art.189 pr.pen. dispune avansarea din fondurile către Baroul Brașova sumei de 225 lei, reprezentând onorariile parțiale cumulate ale avocaților desemnați din oficiu.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red./05.01.2010
Dact./11.01.2010
2 exemplare
Jud apel/ /
Jud fond/
Președinte:Alina Contanța ManduJudecători:Alina Contanța Mandu, Constantin Epure, Manuela
