Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 85
Ședința publică din data de 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
GREFIER: - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat Dealu M, județul D, împotriva sentinței penale nr. 429 din data de 29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care în baza disp. art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu art. 41,42, Cod penal și art.74,76 lit. a Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru astăzi 28 mai 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 429 din 29.10.2007, Tribunalul Dâmbovițaa condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1967 în P, CNP -, domiciliat în comuna, sat Dealu M, județul D, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu art. 41,42, Cod penal și art.74,76 lit. a Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe perioada executării pedepsei, iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal i s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei aplicate în cauză.
S-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestului preventiv de la 29.03.2006 la 28.04.2006.
În latura civilă, s-au admis în parte cererile părților vătămate constituite părți civile,privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile echivalente cu valoarea mărfurilor livrate și neachitate.
Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 640 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 72/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41-42 Cod penal, constatând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2003, în calitate de director și asociat al SC SRL P cu rea-credință, a achiziționat mărfuri de la 106 părți vătămate, din care 7 societăți comerciale și 99 persoane fizice, prin inducerea acestora în eroare cu privire la efectuarea plății, emițând pentru plata acestora bilete la ordin, cunoscând că societatea se află în interdicție de plată, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2.581.995,344 RON în scopul obținerii unui folos material injust.
De asemenea, prin rechizitoriul nr. 127/D/P/2007 al DIICOT - Serviciul Teritorial Dâmbovița, care a făcut obiectul dosarului nr- aflat pe rolul aceleași instanțe, inculpatul a fost trimis în judecată tot pentru săvârșirea altor acte materiale de înșelăciune comise perioada noiembrie - decembrie 2003 și ianuarie 2004, când inculpatul în aceeași calitate de director și asociat al aceleași societăți prin inducere în eroare, cunoscând că în contul societății nu există provizia necesară, a achiziționat de la partea vătămată SC G mărfuri în valoare de 103.177,046 lei, pentru plata cărora a emis patru bilete la ordin iar la termenul scadent acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în conturile SC SRL P iar de la partea vătămată a achiziționat o bovină în valoare de 638 lei prin inducere în eroare respectiv i-a eliberat un bon prin care s-a obligat să achite contravaloarea animalului deși inculpatul cunoștea că nu are resurse financiare pentru plata contravalorii acestuia.
Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2007, cauzele s-au reunit, conform art. 32 Cod proc. penală, actele materiale de înșelăciune fiind săvârșite de același inculpat, în aceeași perioadă, în același mod și fiind în aceeași fază procesuală.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a declarațiilor inculpatului care a recunoscut că avea cunoștință că societatea pe care o administra nu avea disponibil în cont pentru achitarea contravalorii mărfurilor achiziționate, a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, s-a reținut că la momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu părțile vătămate, inculpatul a acționat cu rea-credință, inducându-le în eroare că le achită valoarea acestora la termenele stabilite și dacă ar fi avut cunoștință de situația financiară reală a societății, acestea nu ar fi livrat mărfurile și respectiv nu ar fi predat animalele vii pentru a fi sacrificate la abatorul societății.
S-a mai reținut de asemenea că biletele la ordin emise pentru cele 8 societăți comerciale constituie mijloc fraudulos întrucât inculpatul avea cunoștință că societatea pe care o administrează nu avea disponibil în conturile bancare cât și faptul că nu exista o posibilitate reală a alimentare a conturilor prin încasarea sumelor pretins datorate de debitorii săi cu atât mai mult cu cât inculpatul avea datorii față de mai mulți creditori.
Apărările inculpatului că nu a avut intenția să inducă în eroare societățile comerciale și că nu a obținut vreun folos material injust au fost înlăturate reținându-se că, chiar societățile în cauză au formulat plângeri la organele de cercetare penală și faptul că a desfășurat relații comerciale cu acestea o perioadă îndelungată nu este de natură a exclude reaua credință a inculpatului, intenția acestuia la săvârșirea faptei, respectiv inducerea în eroare a fost facilitată de încrederea câștigată în lunile anterioare din anul 2003 și prin neachitarea contravalorii bunurilor cumpărate, inculpatul a obținut implicit un folos material chiar dacă acesta nu a fost evidențiat prin bunuri personale.
La individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că deși fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social și au fost prejudiciate un număr M de părți vătămate, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut implicit săvârșirea infracțiunii, precizând că a avut cunoștință că societate administrată de el nu are mijloace financiare pentru plata mărfurilor achiziționate și ținând seama și de situația sa familială, respectiv de faptul că are în întreținere doi copii minori, s-au reținut circumstanțe atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul încriminator.
În rezolvarea laturii civile a cauzei, se arată că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părțile vătămate constituite părți civile în cauză, mai puțin plata dobânzilor solicitate, obligând inculpatul la plata contravalorii produselor achiziționate.
Cererile părților vătămate privind plata daunelor morale au fost respinse cu motivarea că acestea nu au suferit efectiv nici un prejudiciu moral prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelantul a susținut că nu a avut intenția să inducă în eroare societățile furnizoare și că acestea au fost de acord ca plata mărfurilor livrate să se efectueze cu bilete la ordin, însă în anul 2003 contractat 45 de credite de la Banca - Sucursala Târgoviște pe care le-a achitat integral iar biletele la ordin semnate și ștampilate lăsate pentru garantarea creditului nu i s-au restituit fiind folosite fraudulos de bancă.
Solicită, în principal, efectuarea unei expertize financiar - contabile care să stabilească cauzele care au determinat incapacitatea de plată a SC SRL P, dacă există sau nu prejudicii pentru părțile civile, dacă prin fapta de înșelăciune reținută în sarcina sa a obținut vreun folos material, întrucât a fost condamnat pe nedrept deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune iar dacă se apreciază că această probă nu este necesară, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.În subsidiar, inculpatul a criticat individualizarea pedepsei ca modalitate de executare arătând că executarea pedepsei aplicate în regim de privativ de libertate este excesiv de severă față de circumstanțele reale și personale, solicitând suspendarea condiționată a executării conform art. 81 și urm. Cod penal.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. 2 și art. 378 Cod proc. penală, constată că apelul inculpatului este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate, așa cum se va arăta în continuare:
Probele administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile reprezentanților societăților comerciale și ale părților vătămate persoane fizice, biletele la ordin, situația incidentelor de plată comunicată de BNR, documentele doveditoare ale predării animalelor către SC SRL P, declarațiile martorilor audiați, au fost analizate în mod judicios de prima instanță, reținându-se în mod temeinic că în perioada noiembrie - decembrie 2003 și ianuarie 2004, inculpatul în calitate de director și asociat al SC SRL P s-a aprovizionat cu mărfuri (carcasă porc, carcasă, animale vii) de la opt societăți comerciale și o sută persoane fizice crescătoare de animale, pentru abatorizare și prelucrare, iar pentru plata contravalorii acestora a emis bilete la ordin ). persoanele juridice) și bonuri de plată ). persoane fizice) în care a menționat greutatea animalului primit, suma de plată și termenul scadent, deși cunoștea că pentru valorificarea instrumentelor de plată nu există disponibilități bănești în conturile societății, cauzându-le acestora prejudicii în valoare totală de 2.581.995,34 RON, în scopul obținerii unor foloase materiale necuvenite.
Intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate este evidentă întrucât în anul 2003 societatea inculpatului prin mijloace frauduloase și cu complicitatea directorului BC - Sucursala Târgoviște a obținut 48 de credite în valoare totală de 4.509.100 RON ceea ce a determinat plata unor dobânzi foarte mari și a unor comisioane cum inculpatul a recunoscut în declarațiile date, ceea ce a condus la intrarea în incapacitate de plată a SC SRL P și deși cunoștea această situație și că nu există posibilitatea achitării creditelor și redresării financiare, inculpatul a achiziționat în perioada noiembrie - decembrie 2003 și ianuarie 2004 mărfuri emițând bilete la ordin pentru plata contravalorii acestora, fără această eroare societățile furnizoare și părțile vătămate persoane fizice nu ar fi executat contractele și nu ar fi predat animalele.
În declarațiile date la urmărirea penală în dosarele nr. 72/D/P/2005, 127/D/P/2006 precum și în fața instanței, inculpatul a recunoscut că a avut probleme financiare încă din anul 2002 și în vara anului 2003 acestea s-au acutizat datorită creditelor împovărătoare, a dobânzilor și comisioanelor.
Scopul emiterii biletelor la ordin în care sunt menționate contul, banca plătitoare, suma de plată a fost acela de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale inculpatului, formându-le convingerea că la termenele scadente își vor încasa contravaloarea mărfurilor, fără această eroare indusă de inculpat, părțile vătămate - societăți comerciale și persoane fizice - nu ar fi livrat mărfurile și nu ar fi predat animalele.
De asemenea, intenția inculpatului de a le înșela în scopul obținerii unui folos material injust rezultă și din faptul că după valorificarea acestor mărfuri, sumele de bani obținute au fost folosite fie pentru achitarea creditelor contractate fie în interes personal, fără să achite nici măcar parțial contravaloarea mărfurilor cumpărate.
Martorii și foști angajați ai societății SC SRL P, au arătat în declarațiile date că produsele achiziționate au fost valorificate la prețuri mai mici decât cele practicate de obicei, ceea ce evidențiază intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate în scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
Din plângerile și declarațiile reprezentanților celor 8 societăți comerciale păgubite (SC SA, SC SA comuna M, SC SA Râmnicu V, SC, SC Agro SRL, SC Distribution SRL P, SC SRL OG și SC G) și părților vătămate - persoane fizice crescători de animale, rezultă că biletele la ordin nu au putut fi valorificate întrucât în conturile societății inculpatului nu exista disponibilități bănești, aceasta aflându-se în interdicție bancară, conform adresei BNR și la termenele de plată menționate în bonurile eliberate persoanelor fizice, crescători de animale, inculpatul nu a efectuat plățile așa cum se obligase, cauzându-le un prejudiciu total de peste 25 miliarde lei vechi.
Susținerea apelantului că biletele la ordin lăsate garanție pentru obținerea creditelor contractate cu - Sucursala Târgoviște (de peste 45 miliarde lei) au fost folosite în mod fraudulos de bancă, este total neîntemeiată, din actele dosarului rezultă că inculpatul a garantat creditele cu 62 file cec, file care au fost emise în favoarea societății sale de către SC Com, SC SRL, SC SRL de Vede și SC Serv SRL, așa cum au declarat reprezentanții acestor societăți și cum s-a reținut și în rechizitoriul nr. 30/P/2004 al Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești prin care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 10 lit. c din aceeași lege, a art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din aceeași lege.
Așadar, intenția inculpatului de inducere în eroare a celor 108 părți vătămate din care 8 societăți comerciale și 100 persoane fizice a fost dovedită cu întregul material probator administrat în cauză, astfel că apărarea inculpatului că nu a avut intenția să înșele părțile vătămate este lipsită de temei.
Efectuarea unei expertize financiar-contabile solicitată de inculpat pentru a se stabili cauzele care au determinat intrarea societății SC SRL P, în incapacitate de plată și dacă prin fapta sa de înșelăciune părțile vătămate au fost prejudiciate precum și dacă a obținut un folos injust, nu este necesară și pertinentă atâta vreme cât în cauză s-a efectuat o expertiză extrajudiciară ( aflată la filele 19 - 37 dosar fond) care concluzionează că incapacitatea de plată a datoriilor exigibile s-a datorat creditelor împovărătoare contractate cu BCR - Sucursala P și Banca Comercială - Sucursala Târgoviște în anul 2003, comisioanelor achitate pentru obținerea acestora, a dobânzilor calculate, neîntocmirea unei evidențe contabile a contractelor comerciale cu termene fixe de plată pentru clienții societății, a evidenței sumelor de încasat, managementului defectuos, vânzarea de mărfuri sub prețul pieții și întreruperea creditării de către Banca Comercială - Sucursala Târgoviște, fiind descoperite mijloacele frauduloase prin care inculpatul le-a obținut.
De altfel, inculpatul în declarațiile date la urmărirea penală a recunoscut că situația financiară a societății era precară încă din anul 2002 și contractarea creditelor au acutizat starea financiară a societății, astfel că în perioada noiembrie - decembrie 2003 societatea nu avea disponibilități bănești pentru achitarea mărfurilor achiziționate.
Așadar, incapacitatea de plată s-a datorat vinei exclusive a inculpatului și nu pretinșilor debitori ai societății, așa cum inculpatul a încercat să se apere, în sensul că s-ar fi creat un blocaj financiar ca urmare a faptului că debitorii săi nu au achitat contravaloarea produselor primite și la rândul său nu a avut disponibilități bănești pentru plata mărfurilor cumpărate, inculpatul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nu există o evidență contabilă a societăților debitoare și a sumelor de plată și deși cunoștea situația financiară a societății și inexistența posibilității de alimentare a conturilor, totuși a emis bilete la ordin pentru inducerea în eroare a partenerilor comerciali, creându-le convingerea bonității societății în scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea, constată că în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante prev. de art. 74 Cod penal, însă în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art. 76 lit. a Cod penal, corect fiind disp. art. 76 alin. 2 Cod penal, deoarece legiuitorul a prevăzut expres că în cazul infracțiunilor cu consecințe deosebit de grave, cum este aceea comisă de inculpat, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special, acesta fiind de 3 ani și 3 luni și nu 3 ani închisoare cum în mod nelegal a stabilit instanța de fond, însă fiind numai apelul inculpatului, această nelegalitate nu se poate înlătura, deoarece s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 372 Cod penal.
Față de gravitatea faptei săvârșite, de numărul M al persoanelor păgubite, de cuantumul important al prejudiciilor cauzate de peste 25 miliarde lei vechi, rămase nerecuperate, de frecvența acestui gen de infracțiuni, de faptul că au fost lezate relațiile sociale de credibilitate între partenerii comerciali, precum și de perseverența infracțională a inculpatului, Curtea consideră că nu se justifică schimbarea modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum a solicitat apelantul, întrucât scopul preventiv - educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, ar rămâne fără eficiență.
În consecință, pentru aspectele analizate, criticile inculpatului sunt neîntemeiate.
La analiza din oficiu se constată că apelul inculpatului este admisibil numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii și complimentare, întrucât natura infracțiunii săvârșite, conduita anterioară a inculpatului și atitudinea manifestată de acesta în cursul procesului penal de recunoaștere a faptelor comise, demonstrează că acesta are capacitatea de a-și exprima voința cu privire la alegerea organelor locale și de stat și drept urmare, nu se justifica interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Așa fiind, sub acest aspect hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, apelul inculpatului va fi admis, se va desființa sentința în parte, în latură penală, în sensul înlăturării interdicției sus arătate, restul dispozițiilor fiind menținute ca legale și temeinice.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.06.1967, domiciliat în comuna, sat Dealu M, județul D împotriva sentinței penale nr. 429 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 29.10.2007.
Desființează sentința în parte, în latura penală, în sensul că înlătură dispozițiile referitoare la interzicerea dreptului de a alege, prev. de disp. art. 64 lit. a teza I Cod penal, ca pedepse accesorii și complementare.
Menține restul dispozițiilor sentinței de condamnare.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimatele părți civile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
5 ex./02 iunie 2008
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu
