Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 85
Ședința publică din data de: 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - apelanta împotriva deciziei civile nr. 634/08.05.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din reprezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2009, când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr-, la data de 04.01.2008 apelanta D/B/A, a declarat apel împotriva hotărârii nr. 143/22.05.2007, pronunțate de către Comisia de Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a arătat cele ce urmează.
La data de 26.07.2004 - intimata a depus cerere de înregistrare a mărcii individuale, verbale "" pentru produse si servicii din clasele: 29, 30, 31, 33, 35 si 43.
La data de 11.05.2005 - OSIM decide admiterea la înregistrare și la 30.06.2005 publică cererea, însă doar pentru produse din clasele 29 și 30
La data de 29.09.2005 - apelanta-contestatoare formulează opoziție la înregistrarea mărcii M 2004 06447 "", în baza mărcilor sale anterioare 59397 "" și 48161 "" și întemeiată pe dispozițiile art. 5 lit. d) - motive absolute - si art. 6 lit. c) - motive relative - din Legea nr. 84/1998.
La data de 27.04.2006, prin Decizia 1687 - comunicată în 15.11.2006 - Comisia de examinare a () din cadrul OSIM, deși reține similaritatea mărcii cu mărcile anterioare ale oponentei și identitatea produselor protejate de marca "" cu produsele protejate de mărcile anterioare 59397 "" și 48161 "", admite doar in parte opoziția si decide continuarea înregistrării mărcii.
La data de 15.02.2007, apelanta-contestatoare formulează contestație împotriva Deciziei nr. 1687/27.04.2006, atât pentru motive de contrarietate între considerente și dispozitiv, cât si pentru netemeinicie, susținând în esență greșita aplicare a Legii 84/1998, întrucât având în vedere concluziile in sensul ca sunt îndeplinite cerințele art. 6 lit. c). Ca atare ar fi trebuit sa pronunțe o hotărâre de admitere în tot a opoziției.
La data de 22.05.2007 - Comisia de a () din cadrul OSIM emite Hotărârea nr. 143/2007 prin care, fără a se pronunța asupra criticilor aduse de apelanta-contestatoare, procedează contrar art. 261 Cod procedură civilă la o reanalizare a fondului cauzei, reținând - în mod curios că nu există similaritate între mărci și că nu există identitate între produse și respingând contestația.
Apelantaa susținutcă hotărârea t43/2007 este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 Cod procedură civilă, nu putea repune în discuție aspectele reținute ca temeinice de către cu privire la care nu s-a făcut apel și care trec în puterea de lucru judecat, ci doar aspectele sesizate prin contestație, celelalte puncte nepuse în discuție în cadrul contestației, rămânând judecate definitiv între părți.
Contestația reprezintă o cale de atac în sistemul jurisdicțional instituit de Legea nr. 84/1998, fiind o Comisie ierarhic superioară, funcționând ca o veritabilă instanță de apel, calitate în care îi revin atribuții de cenzurare și verificare, după caz, a legalității și temeiniciei deciziilor pronunțate de către Comisia de soluționare a opozițiilor, fiind obligată să se pronunțe asupra problemelor cu care a fost investită.
Din această perspectivă, nu are procedural posibilitatea de a se pronunța sau a examina cauza dincolo de criticile formulate, fiind ținută de cele două limite ale caracterului devolutiv al apelului, astfel cum sunt consacrate in doctrina: "tantum devolutum quantum appellatum" și"tantum devolutum quantum judicatum".
Astfel, amai aratat apelanta, singura critică ce trebuia analizată de către Comisia de OSIM, era următoarea:
In considerentele Deciziei contestate s-a reținut că:
"Având în vedere că produsele din clasa 30 cafea, înlocuitori de cafea, cacao, sunt identice pentru cele două mărci, iar acestea sunt similare, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 se întrunesc condițiile menționate în aceste dispoziții, opoziția urmând a fi admisă numai pentru aceste produse".
Întrucât există o vădită contradicție între dispozitiv și considerente, apelanta-contestatoare a formulat contestație arătând că toate produsele din clasele 29 și 30 pentru care marca se dorește a fi înregistrată, sunt identice cu produsele protejate de mărcile anterioare aparținând apelantei și.
În consecință, din moment ce sunt incidente dispozițiile art. 6 lit. c) din Legea 84/1998, nu există nicio justificare legală pentru a decide admiterea înregistrării pentru o parte din produse.
Ca atare, era investită cu analiza legalității Deciziei pentru motive de contradicție între considerente și dispozitiv.
însă a procedat direct la o reanalizare pe fond a mărcilor și a produselor, concluzionând că marca este diferită de mărcile și și, pe cale de consecință, nu sunt incidente prevederile art. 6 lit. c) din Legea 84/1998.
Susținerile cu privire la lipsa similarității între și / și lipsa similarității/identității produselor protejate, sunt contrare probatoriului administrat. În plus, este greu de acceptat că ar putea să ajungă la o concluzie diametral opusă față de care reținuse că există similaritate între mărci și identitate între produse.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, a procedat contrar legii, direct la o reanalizare a componenței mărcilor, numărul de litere si de silabe, a găsit semnificații originale celor două mărci pentru a justifica diferențele dintre acestea și a decis că produsele din clasa 30 mărcii sunt diferite de produsele din clasa 30 mărcii anterioare.
Or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că lista de produse din clasa 30 mărcii este identică cu cea a mărcii. De altfel, și pentru clasa 29, întreaga listă de produse a mărcii este cuprinsă în lista de produse a mărcilor.
Ca atare, nu avea cum să ajungă la concluzia că nu există identitate/similaritate între produse.
Nu pot fi de asemenea reținute și se impun a fi respinse ca netemeinice, și susținerile cu privire la analiza motivelor absolute de refuz prevăzute de art. 5 lit. d) din Legea 84/1998, în sensul că denumirea nu ar fi compusă exclusiv din semne sau indicații uzuale sau generice și că "un minim grad de distinctivitate este suficient pentru a se acorda protecția unei mărci".
Înlocuirea vocalei Ă cu vocala O din finalul cuvântului. nu este evident suficientă pentru a îndeplini funcția principală a mărcii de a diferenția produsele față de produsele unui concurent, în sensul art. 3 din Legea nr. 84/1998.
Astfel, marca este compusă exclusiv din elementul verbal, fără nici un alt element distinctiv suplimentar, or elementul este qvasiidentic cu adjectivul care indică o calitate a unor produse de a fi răcite (frappe, -Ă, frapați, -te, adj. (despre băuturi: răcit cu gheață. - frapa.!).
Practic, prin monopolul conferit de înregistrarea ca marcă, titularul mărcii ar putea acționa în instanță concurenții care ar utiliza pe produsele lor pentru a indica calitatea produselor, motivând încălcarea dreptului exclusiv asupra mărcii.
Semnul nu poate fi înregistrat ca marcă din perspectiva motivelor absolute prevăzute de art. 5 lit. d), fiind un semn lipsit de distinctivitate, întrucât este qvasiidentică cu termenul denumire care este de natură să sugereze calitatea produselor, răcite la gheață sau cu gheață - schimbarea vocalei finale nefiind suficientă pentru a asigura un grad de distinctivitate care să permită înregistrarea semnului ca marcă.
În fine, apelanta arată că nu pot fi reținute și se impun a fi respinse ca netemeinice, și susținerile cu privire la lipsa similarității mărcilor în discuție (motive relative de refuz).
Există similaritate între mărcile anterioare ale apelantei-contestatoare - / - și marca, astfel cum a reținut cu putere de lucru judecat din cadrul OSIM, iar la acesta similaritate între mărci, se adaugă și similaritatea dintre produse, ceea ce duce la concluzia că ipoteza din art. 6 lit. c) este îndeplinită.
Întrucât există similaritate între aceste mărci, iar produsele sunt identice/similare, există risc de confuzie incluzând și risc de asociere, fapt reținut de altfel, prin Decizia Comisiei de.
Intimata SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe cale de consecință, menținerea hotărârii nr. 143/2007 a Comisiei de Mărci din cadrul OSIM ca temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 634A/8.05.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în motivarea opoziției, a contestației formulate și a apelului împotriva Deciziei Comisiei de Mărci, apelanta contestatoare a indicat drept motive de respingere a înregistrării mărcii solicitată de intimată, dispozițiile art. 5 lit. d din Legea nr. 84/1998, în sensul că o marcă este exclusă de la protecție și nu poate fi înregistrată dacă acea marcă este compusă exclusiv din semne sau din indicații, servind astfel în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acesteia.
Totodată, s-a invocat și art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998 care prevăde că, în afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, o marcă este refuzată la înregistrare dacă: "este similară cu o marca anterioară și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară."
Așa cum în mod corect a constatat comisia de reexaminare, marca, este o denumire fantezistă, neavând o etimologie clar definită, și nu face trimitere la calitatea produselor, cantitatea, originea sau alte caracteristici ale acesteia, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 5 lit. d din Legea nr. 84/1998.
" A frapa" - "", au înțelesul de a sări în, a impresiona, a surprinde, iar pe de altă parte, sensul de a răci băuturi alcoolice cu gheață.
Din punct de vedere conceptual, marca este o marcă verbală, iar marca opusă nr. - este tot o marcă verbală formată din elementul verbal frapucino, la care dublarea consoanei P îi conferă distinctivitate mărcii. Marca opusă nr. - este alcătuită din același element verbal la care dublarea consoanelor P și C, au avut rolul de a-i conferi distinctivitate mărcii și în raport cu marca -.
opuse, și, sugerează a fi o băutura pe baza de capucino, sugerând astfel o paleta restrânsă de produse, cum ar fi capucino, cafea, băuturi preparate pe baza de cafea.
Produsele din clasa 29 ale mărcii sunt similar-identice cu cele ale mărcilor opuse, însă din punctul de vedere al semnelor, acestea sunt diferite.
În privința produselor din clasa 30 ale mărcii acestea sunt diferite, marca fiind admisă la înregistrare pentru clasa 30 în general cu excluderea de la protecție a produselor "cafea, înlocuitori de cafea, cacao".
În consecință, tribunalul a apreciat că între marca TO nr. - și mărcile anterioare opuse nr. - și, nr. -, există diferențe de natură a înlătura riscul de confuzie și asociere, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 5 lit. d și nici ale art. 6 lit. c din legea nr. 84/1998, motiv pentru care a respins apelul ca neîntemeiat.
În teremen legal, împotriva acestei decizii contestatoarea a promovat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod prococedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează că otărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 cpt. 7).
Astfel, decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde considerentele care au condus la soluția respingerii primului motiv de apel, ceea ce echivalează cu o nepronunțare cu privire la această critică.
Instanța de apel, deși a reținut în practicaua hotărârii primul motiv de apel formulat de, în mod nelegal soluția respingerii apelului nu este motivată în niciun mod în ceea ce privește soluția dată cu privire la acesta.
Primul motiv de apel neanalizat de către tribunal a fost cel de ordin procedural și a vizat limitele devoluțiunii în contestația dedusă judecății ca și contrarietatea dintre considerente și dispozitivul deciziei apelate, critică deja redată în expozeul prezentei decizii.
Or, din observarea considerentelor instanței de apel rezultă fără putință de tăgadă că tribunalul nu a analizat primul motiv de apel, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ.
Nemotivând în niciun mod soluția pronunțată cu privire la primul motiv de apel instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 rap. la art. 298 Cod procedură civilă, în conformitate cu care hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Or, instanța de apel nu a analizat deloc argumentele prezentate pe larg de apelanta - contestatoare în prima critică formulată prin calea de atac și nu a menționat motivele pentru care a fost respins acest prim motiv de apel, respectiv considerentele pentru care au fost înlăturate susținerile apelantei.
Recurenta susține, din acest punct de vedere, că prin nemotivarea deciziei cu privire la acest prim motiv de apel nu are garanția că argumentele sale au fost analizate, instanța de control judiciar neputând exercita controlul asupra hotărârii recurate, iar partea se află practic în imposibilitatea de a-și motiva calea de atac, pentru toate aceste motive, hotărârea fiind lovită de nulitate în raoprt de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel cum s-a reținut și în jurisprudență.
Mai mult, omițând să se pronunțe cu privire la un motiv de apel, instanța de apel a privat recurenta - apelantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
nstanța de apel era chemată să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către Comisia de Mărci din cadrul OSIM, putând totodată încuviința, reface sau completa probatoriul administrat de, potrivit art. 295 Cod procedură civilă. Din acest punct de vedere, nemotivarea deciziei recurate și omisiunea de a se pronunța cu privire la primul motiv de apel, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere prevăzut de art. 312 alin. 3 teza I Cod procedură civilă.
Se ma arată de către recurentă că în doctrină se reține faptul că obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, este o obligație esențială a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii. Se menționează că motivarea este de esența hotărârilor, constituie o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea controlului judiciar, arătându-se că nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea acesteia.
Printre situațiile când se poate invoca cu succes acest motiv de recurs in doctrină se menționează cazul când lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficiala, caz incident în speță.
Motivarea deciziei instanței de apel este insuficientă și necorespunzătoare și cu privire la motivele de refuz al înregistrării mărcii intimatei, invocate de contestatoare.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998, instanța de apel reține doar într-un singur paragraf că dispozițiile acestui articol nu sunt aplicabile, fără a arăta motivele pentru care a înlăturat argumentele apelantei prezentate pe larg în cuprinsul motivelor de apel, încălcând prin aceasta dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. O astfel de motivare a hotărârii este superficială, fiind echivalată de doctrină cu nemotivarea hotărârii.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, instanța de apel reține ca produsele din clasa 29 ale mărcii solicitate la înregistrare, sunt identice cu cele ale mărcilor opuse, însă respinge acest motiv de apel, ceea ce reprezintă din nou, o contradicție între dispozitiv si considerente.
A doua teză de recurs dezvoltată de recurentă se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susținând că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 84/1998.
Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 84/1998, reținând în mod nelegal faptul ca acestea nu ar fi aplicabile în cauză.
Marca solicitată la înregistrare are în componență exclusiv elementul verbal "", element quasiidentic cu adjectivul (frappe, -Ă, frapați, -te, adj. (despre băuturi: răcit cu gheață - ).
Înlocuirea vocalei Ă cu vocala O din finalul cuvântului, în cuvântul solicitat spre înregistrare ca marcă, nu este suficientă pentru a conferi un grad suficient de distinctivitate pentru înregistrarea semnului și nici pentru a îndeplini funcția mărcii, prevăzută de art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998, respectiv de a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane de cele aparținând altor persoane.
Semnul "" solicitat la înregistrare de către intimată este un semn lipsit de distinctivitate, fiind quasiidentic cu termenul - denumire care sugerează calitatea produselor, răcite la gheață sau cu gheață și din acest punct de vedere, este incident motivul absolut de refuz la înregistrare prevăzut de art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998.
Sunt lipsite de temei legal aprecierile instanței de apel, potrivit cărora este o denumire fantezistă, neavând o etimologie clar definită și că nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 5 lit. d). Instanța de apel nu a arătat în mod concret de ce nu este incident motivul absolut de refuz la înregistrare, mulțumindu-se doar să reia aprecierile.
Mai mult, în speță după cum lesne se poate observa, semnul solicitat la înregistrare este format exclusiv dintr-un termen descriptiv - - caz în care doctrina reține incidența motivului de refuz la înregistrare prevăzut de art. 5 alin. 1 lit. d).
Pe de altă parte, în mod nelegal a reținut instanța de apel că nu ar exista similaritate între mărcile în onflict, identitate/similaritate între produsele protejate de mărcile în conflict și nici risc de confuzie între marca solicitată la înregistrare și mărcile opuse, încălcând dispozițiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
În conformitate cu art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998,o marcă este refuzată la înregistrare dacă este similară cu o marcă anterioară și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există risc de confuzie pentru public incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară".
La înregistrarea de către intimată a mărcii M 2004 06447 pentru clasele de produse 29 și 30, recurenta i-a opus mărcile sale anterioare:
- - înregistrată pentru clasa de produse 30 și
- - înregistrată pentru clasele de produse nr. 25, 29, 42, 43, 44.
Argumentele instanței de apel, dar și cele ale referitoare la lipsa similarității dintre mărcile în conflict și lipsa similarității/identității produselor protejate, respectiv a riscului de confuzie, incluzând riscul de asociere sunt contrare probatoriului administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente.
Astfel, în ce privește imilaritatea mărcilor nstanța de apel a reținut în mod nelegal faptul că mărcile în conflict ar fi diferite.
În speță, între mărcile aflate în conflict - marca ulterioară solicitată la înregistrare de intimată, respectiv mărcile anterioare și ale recurentei - există similaritate, astfel cum în mod legal a reținut Comisia de Examinare a din cadrul OSIM.
Analiza din punct de vedere semantic, conceptual, vizual, fonetic a mărcilor în conflict relevă că marca este individuală, verbală, formată din șapte litere și trei silabe, iar mărcile opuse de recurenta sunt mărci individuale, verbale, formate din 10 litere, 4 silabe (), respectiv 11 litere, 4 silabe (). Se observă cu ușurință că grupul
comun mărcilor în conflict este format din patru litere și anume "".
În acest context rezultă fără putință de tăgadă că mărcile în conflict sunt similare, contrar susținerilor nelegale ale instanței de apel.
Referitor la identitatea/similaritatea produselor, recurenta arată că
instanța de apel ca și au nesocotit înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că lista de produse din clasa 30 mărcii este identică/similară cu cea a mărcii. Din acest punct de vedere, este nelegală susținerea tribunalului conform căreia produsele din clasa 30 ar fi diferite.
Având în vedere că în ceea ce privește clasa 29 de produse întreaga listă de produse a mărcii este cuprinsă în lista de produse a mărcii, chiar instanța de apel recunoscând că produsele din clasa 29 sunt identice, rezultă că produsele pentru care marca a fost solicitată la înregistrare sunt identice/similare cu produsele pentru care sunt înregistrate mărcile opuse de recurenta, fiind îndeplinită și cea de-a doua cerință a art. 6 lit. c), respectiv identitatea sau similaritatea produselor.
În ce privește riscul de confuzie pentru public incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară.
În mod nelegal instanța de apel a apreciat că în speță nu există risc de confuzie între mărcile în conflict, recurenta susține că este evidentă concluzia greșită a instanței de apel prin raportarea la regulile de apreciere a similarității și riscului de confuzie stabilite de.
Consumatorul nu compară de regulă mărcile una lângă alta, ci are în față de regulă numai marca frauduloasă pe care o compară cu amintirea avută despre marca anterioară; în aprecierea riscului de confuzie se va avea în vedere un consumator obișnuit cu o memorie de nivel mediu.
În determinarea segmentului de public relevant căruia i se adresează marca, trebuie avut în vedere că bunurile din clasele 29 și 30 pentru care semnul este solicitat la înregistrare sunt bunuri de larg consum, la fel ca și bunurile pentru care sunt înregistrate mărcile opuse de recurentă, situație în care un consumator mediu nu va fi foarte atent, prima impresie fiind decisivă.
Marca și semnul trebuie comparate ca întreg, acordându-se o pondere mai mare elementelor comune care ar putea duce la confuzie. Se reține în doctrină și jurisprudență că prefixele comune sunt mult mai importante decât sufixele comune.
Din acest punct de vedere instanța de apel a procedat în mod nelegal când a reținut că între mărcile în conflict există diferențe de natură a înlătura riscul de confuzie, întrucât nu trebuiau avute în vedere mai întâi diferențele, ci asemănările. Or, în speță mărcile în conflict au in comun mai mult decât prefixul, respectiv grupul de litere "", fapt de natură să genereze un risc de confuzie incluzând riscul de asociere.
Intimata SC SA G ca și OSIM au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând menținerea deciziei instanței de apel.
În recurs nu s-au administrat alte probe, recurenta depunând doar extrase din doctrină cu privire la susținerile de ordin procedural din motivele de recurs și la care a făcut trimitere în cuprinsul acestora.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia recurată pe baza acestora, Curtea constată că, deși întemeiate susținerile recurentei cu privire la neanalizarea primului motiv de apel, ceea ce determină incidența art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, soluția ce se impune este suplinirea acestei nemotivări de către instanța de recurs, întrucât prima critică formulată prin motivele de apel este nefondată, astfel încât soluția instanței de apel se confirmă și nu se impune modificarea ei; pe de altă parte, urmează a se demonstra caracterul nefondat și al criticilor de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
Recurenta, în baza art. 23 din Legea 84/1998, a formulat opoziție la înregistrarea mărcii solicitată de intimata SC SA la 26.07.2004, pentru clasele 29, 30, 31, 32, 33, 35 și 43, prevalând-se de dispozițiile art. 5 lit. d și art. 6 lit. c din lege, pentru motivul relativ de refuz al înregistrării, oponenta invocând drepturile sale anterioare asupra mărcii 48161/4.10.2001, ce poartă asupra claselor 25, 29 (carne, păsări și vânat; extracte din carne; fructe și legume conservate, uscate și fierte; jeleuri, dulcețuri, compoturi; ouă, lapte și produse lactate, uleiuri și grăsimi comestibile), 42, 43 și 44, și, respectiv, asupra mărcii nr. 59397/12.01.2004, pentru produse din clasa 30: cafea boabe și măcinată, cacao, ceai (inclusiv de plante), băuturi preparate din cafea, ceai cacao și esspreso și băuturi pe bază de cafea și/sau esspreso, ciocolată pulbere și vanilie, siropuri aromatizate pentru adaosuri la băuturi, produse de panificație, patiserie și cofetărie, inclusiv franzeluțe, chifle, brioșe, biscuiți, fursecuri, prăjituri și pâine; amestecuri pregătite ale acestora, ciocolată și dulciuri, preparate de consum calde sau reci pe bază de fructe și cereale integrale, cafea preparată pentru consum, înghețată, amestecuri pe bază de lapte cu înghețată (milkshake) și preparate de cofetărie înghețate, ciocolată, bomboane și prăjituri de cofetărie.
Cererea de înregistrare a mărcii solicitate de intimată a fost însă publicată, conform deciziei OSIM nr. -/21.12.2004, doar pentru clasele 29: carne, păsări și vânat; extracte din carne; fructe și legume conservate, uscate și fierte; jeleuri, dulcețuri, compoturi; ouă, lapte și produse lactate, uleiuri și grăsimi comestibile și 30: cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea, făină și preparate făcute din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată comestibilă, de melasă, drojdie, de copt, sare, muștar, sosuri (condimente), mirodenii și gheață.
Opoziția recurentei a fost soluționată prin decizia nr. 1687/27.04.2006 a Comisiei de Examinare Opoziții din cadrul OSIM (fila 47 dosar apel) prin care s-a decis admiterea în parte a opoziției în sensul excluderii de la protecție a produselor: "cafea, înlocuitori de cafea și cacao."
Prin decizia menționată a fost găsit neîntemeiat motivul prevăzut de art. 5 lit. d din Legea 84/1998, iar în cadrul analizei motivului relativ decurgând din invocarea art. 6 lit. c din aceeași lege, Comisia a reținut că produsele din clasa 29 pentru care oponenta are înregistrată marca sunt identice cu cele ce formează lista de produse pentru care intimata a cerut înregistrarea semnului, iar pentru produsele din clasa 30, pentru cae oponenta are marca, s-a reținut un înalt grad de similaritate pentru o parte dintre ele: cafea, înlocuitori de cafea și cacao.
Soluția dispusă de Comisia de Examinare Opoziții a fost de admitere a opoziției doar în parte, pentru produsele: cafea, înlocuitori de cafea și cacao din lista petentei pentru clasa 30, respingând înregistrarea mărcii doar pentru aceste produse, iar pentru restul produselor din aceeași clasă, ca și pentru clasa 29, decis continuarea procedurii de înregistrare.
Prin contestația formulată recurenta a susținut că soluția Comisiei de Examinare Opoziții este criticabilă prin aceea că există contradicție între considerentele ei și dispozitiv, deoarece s-a reținut similaritatea dintre mărci și semnul cerut la înregistrare și identitatea dintre produsele din clasa 29, precum și parțial identitatea și parțial similaritatea dintre produsele clasei 30 ale celor două părți, s-a admis doar în parte opoziția, deși concluzia este diametral opusă față de cele reținute în considerente, considerente care nu puteau conduce decât la admiterea în tot a opoziției, pe temeiul prevăzut de art. 6 lit. c din Legea 84/1998.
Contestația a fost însă respinsă ca neîntemeiată, întrucât, potrivit susținerilor recurentei, în mod nelegal și netemenic, din cadrul OSIM a depășit limitele investirii sale, întrucât singurul aspect asupra căruia trebuia să se pronunțe era acela al contrarietății dintre considerente și dispozitiv, iar nu așa cum s-a procedat, în sensul realizării unei analize proprii, pe fond, a mărcilor și produselor, concluzionând că semnul este diferit de mărcile sale și, astfel că nu ar fi întrunite dispozițiile art. 6 lit. c din Legea 84/1998.
Susținerile anterioare s-au constituit în primul motiv de apel, cel reclamat ca neanalizat de tribunal în considerentele deciziei, critică încadrată de recurentă în mod corect în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Este reală susținerea recurentei în sensul omisiunii de analizare a acestuia de către tribunal, însă, această constatare nu poate conduce la modificarea (și cu atât mai puțin, casarea deciziei recurate, cum s-a solicitat), întrucât motivul de apel necercetat este nefondat, după cum se va arăta.
Astfel, din punct de vedere procedural, neanalizarea unui motiv de apel nu constituie motiv de casare în măsura în care el este corect încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ipotezele de la pct. 6-9, fiind susceptibile de a conduce la modificarea deciziei, iar numai cele de la pct. 1-5 permit soluția de casare, conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, dacă se constată întemeiată critica fondată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, este posibil ca instanța de recurs să constate numai formal incidența motivului în discuție și, în consecință, dacă soluția recurată este legală, să procedeze la arătarea motivelor care conduc la susținerea soluției analizate, sau să înlăture din considerentele soluției pe acelea străine de natura pricinii ori pe cele contradictorii.
Deși recurenta a susținut prin motivele de recurs că soluția adecvată este aceea de casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea apreciază față de decizia recurată în speță, că analizându-se celelalte motive de apel, nu se poate concluziona în sensul nemotivării soluției de o manieră în care să facă imposibilă realizarea controlului judiciar în recurs.
Nemotivarea unei hotărâri recurate, este susceptibilă de încadrare într-o altă ipoteză de recurs, anume în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, iar dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă sunt cele care indică soluția de casare, întrucât o soluție nemotivată încalcă formele de procedură, respectiv prevederile art. 261 Cod procedură civilă, nulitatea fiind una implicită, deoarece norma la care s-a făcut referire este una imperativă, de ordine publică.
Motivul de apel necercetat de instanța de apel este nefondat, iar sosluția din cadrul OSIM este legală și temeinică.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, deși Comisia de Examinare Opoziții a reținut că se verifică indentitatea între lista de produse din clasa 29 asupra cărora poartă protecția recurentei prin marca nr. 48161/2001 - și cea solicitată de intimată pentru marcarea produselor din aceeași clasă - 29 cu semnul, precum și parțial identitatea și parțial similaritatea pentru cele din clasa 30, marcate de recurentă cu marca nr. 59397/2004 și în plus, s-a reținut și similaritatea dintre semn și mărci (fără a fi demonstrată) și fără a se analiza riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere a semnului cu mărcile (condiții intrinseci la rândul lor ipotezei de la art. 6 lit. c din Legea 84/1998), decizia Comisiei este de admitere a opoziției doar pentru 3 produse din clasa 30, anume: cafea, înlocuitori de cafea și cacao, pentru restul claselor și produselor, dispunându-se continuarea înregistrării.
Prin critica formulată în contestație, apoi realuată în primul motiv de apel, recurenta intenționează a susține că dacă premisele (incomplete) de analiză au permis admiterea opoziției în modul arătat, trebuia a se admite opoziția și pentru celelalte produse identice și similare și pentru care, în opinia Comisiei de Opoziții, erau egal valabile, în condițiile în care, pentru cele din clasa 29 s-a reținut identitatea, iar pentru restul produselor din clasa 30, similaritatea, ca de altfel, și similaritatea semnului cu mărcile.
La nivel aparent raționamentul este corect, însă, contestația fiind o cale devolutivă de atac, pentru corecta determinare a cadrului și limitelor judecății în fața, este necesar a se recurge la analogia cu limitele devoluțiunii în apel, astfel încât, concluzia care se impune este aceea că, în limitele criticilor formulate, cauza se judecă sub toate aspectele, respectiv, trebuie să verifice corecta stabilire a datelor speței și aplicarea legii la aceasta.
Or, contestația a fost formulată de aceeași oponentă (căreia i s-a admis în parte opoziția), petenta SC SRL necontestând decizia Comisiei se soluționare a opozițiilor pentru partea de soluție ce îi era defavorabilă, anume, respingerea semnului de la înregistrare a produselor: cafea, înlocuitori de cafea și cacao, din clasa 30; așa fiind, era ținută de respectarea unei alte reguli procesuale -non reformatio in pejus, neagravarea situației titularului căii de atac în propriul său demers, acesta fiind motivul pentru care nu a putut reevalua cererea de înregistrare a aceluiași semn și pentru produsele excluse de la înregistrare din lista celor din clasa 30, fără ca aceasta să însemne confirmarea legalității soluției Comisiei de opoziții cu privire la partea din decizie necontestată (altcumva decât prin neatacarea ei), ceea ce nu avea nici semnificația obligativității adoptării aceleiași soluții pentru cele supuse analizei în contestație - restul produselor din clasa 30 și cele din clasa 29.
În consecință, afirmata contrarietate dintre considerentele deciziei Comisiei de opoziții și dispozitivul soluției, a fost înlăturată de prin punerea în acord a raționamentului prezentat din perspectiva presupusă de analiza în baza art. 6 lit. c din Legea 84/1998 și soluția adoptată cu privire la cererea de înregistrare pentru restul claselor și produselor pentru care devoluțiunea a operat, astfel încât acestea să fie concordante și coerente; soluția contrară față de concluzia Comisiei de opoziții, decurge numai din limitele devoluțiunii și principiul enunțat (non reformatio in pejus).
În ce privește criticile formulate de recurentă în baza art 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că instanța de apel în mod legal a confirmat soluția apelată, respectiv decizia nr. 143/22.05.2007.
Legea 84 /1998, prin art. 23, consacră dreptul de a formula opoziție la înregistrarea unei mărci în favoarea titularului unei mărci anterioare, al unei mărci notorii, precum și titularului unui drept anterior cu privire la imaginea sau numele patronimic, la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat, la orice alt drept de proprietate industrială protejat sau un drept de autor, după cum opoziția poate fi formulată și de orice altă persoană interesată.
Din enunțul textului anterior citat, reiese că acestă cale de atac ține de posibilitatea recunoscută în favoarea terților de a-și proteja drepturi de proprietate industrială sau intelectuală anterioare, opunându-se, înainte de definitivarea înregistrării unei mărci, la dobândirea de drepturi exclusive de către solicitant asupra unui semn care ar putea intra în cloliziune cu drepturi anterioare, de natură a fi opuse la înregistrare; prin urmare, pe calea opoziției se pot valorifica motive relative de refuz la înregistrare, dintre cele enumerate de art. 6 din lege, nu și motive absolute, respectiv, cele prevăzute de art. 5 din lege, cele din urmă fiind posibil de valorificat de către terț doar pe calea acțiunii în anularea înregistrării mărcii, în baza art. 48 alin. 1 lit. a din lege, ca de altfel și motivul relei credințe (art. 48 alin. 1 lit. c).
Așadar, Curtea consideră că indicarea între motivele opoziției și a dispozițiilor art. 5 lit. d de către recurentă, trebuia să primescă o soluționare pe motivul acestui fine de neprimire, atât în opoziție, cât și în contestație, dar și în apel.
Întrucât în toate etapele procesuale anterioare instanța și organele cu activitate jurisdicțională l-au analizat, rămâne un beneficiu câștigat recurentei, astfel încât, Curtea va confirma pe fond soluționarea dată acestui motiv absolut de neregistrabilitate, deoarece este util ca într-o reinvocare a lui printr-o eventuală acțiune în anularea înregistrării mărcii, dezlegarea să se opună cu puterea lucrului judecat decurgând dintr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Astfel, analiza acestuia a primit o corectă rezolvare, întrucât semnul solicitat de intimată (pornind de la premisa că din punct de vedere conceptual este cel mai aproape de semnificația - răcire cu gheață a unui preparat, dar în special a băuturilor alcoolice) nu este unul descriptiv în raport de produsele din cele două clase pentru care a cerut înregistrarea; pentru cele din clasa 29 nu intră în discuție ca semnul să indice vreo calitate, tipul fabricării sau caracteristici ale acestora, etc. acestea fiind: carne, păsări și vânat; extracte din carne; fructe și legume conservate, uscate și fierte; jeleuri, dulcețuri, compoturi; ouă, lapte și produse lactate, uleiuri și grăsimi comestibile, după cum argumentul este valabil și pentru situația restului de produse din lista celor din clasa 30 pentru care intimata a cerut înregistrarea și s-a dispus continuarea examinării: ceai, zahăr, orez, tapioca, sago, făină și preparate făcute din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată comestibilă, de melasă, drojdie, de copt, sare, muștar, sosuri (condimente), mirodenii și gheață.
Pentru a se exclude de la înregistrare un semn pe temeiul art. 6 lit. c din Legea 84/1998 este necesară întrunirea cumulativă a celor 3 condiții: similaritatea dintre semn și marca opusă; identitatea sau similaritatea produselor sau serviciilor; existența riscului de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere, în speță fiind îndeplinită numai cea de-a doua, ceea ce în mod corect a impus soluția de respingere a apelului și confirmarea deciziei.
Comparând lista de produse asupra cărora recurenta opune marca -/4.10.2001 pentru clasa 29 (ca și pentru clasele 25, 42, 43 și 44, dar care nu interesează în cauză) cu lista celor pentru care intimata a solicitat înregistrarea semnului, se constată că acestea sunt identice, iar nu similar - identice, așa cum a reținut și tribunalul, fără ca prin această inexactitate legalitatea soluției să fie afectată; cu privire la cele două liste în comparație din clasa 30, se constată că acestea sunt parțial identice și parțial similare, cele similare fiind complementare unora din lista de produse mai largă a recurentei pentru produsele din această clasă, protejate prin marca, nr. -/12.01.2004.
Semnul verbal solicitat spre înregistrare și cele două mărci ale recurentei și (de asemenea, verbale), nu sunt similare.
Demersul comparativ, presupune trei planuri: vizual, fonetic și conceptual.
Din punct de vedere vizual și fonetic, chiar dacă particula comună se află la începutul fiecăreia dintre ele - - o formă contractată de la frapare, ea nu este cea importantă în ansamblul fiecăreia (mărcile, fiind susceptibile de analizare ca întreg), întrucât reprezintă partea descriptivă și, în plus, din punct de vedere metric, fiecare cuvânt dintre cele alese de părțile litigante pentru marcarea propriilor produse, au un număr de litere și silabe diferit.
Semnul, ca și mărcile și, din punct de vedere conceptual, sunt cuvinte fanteziste, iar semnul la care recurenta se opune a fi înregistrat are distinctivitate prin adăugarea vocalei O finale, ceea ce o îndepărtează de concluzia descriptivității, pornind de la adjectivul frapat/frapată (însușirea de a fi răcit cu gheață).
Așa cum corect a reținut și tribunalul mărcile recurentei sugerează o băutură pe bază de capucino sau, cel mult, băuturi pe bază de cafea, și acestea fiind distinctive (din perspectiva vizuală) prin dublarea cosoanelor P și C, sau numai a consoanei
Dată fiind concluzia neîntrunirii cerinței similarității dintre semn și mărcile opuse, chiar dacă produsele sunt identice și parțial identice/parțial similare, existența riscului de confuzie în privința originii comerciale a produselor, este exclusă a fi îndeplinită în speță, câtă vreme premisa nu se verifică, astfel încât art. 6 lit. c din Legea 84/1998 nu este operant.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Se va face dispune obligarea recurentei la cheltuieli de judecată intimatei SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta oponentă împotriva deciziei civile nr. 634A/08.05.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Obligă recurenta la 100,02 lei cheltuieli de judecată intimatei SC SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Pt. D-na jud. promovată la ÎCCJ,
Semnează Președinte de Secție,
D-na Jud.
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./6.04.2009
Tribunalul București, Secția a IV- a Civilă
Judecători - și
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
