Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 858/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215; art. 291 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 858
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 99 de la 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales, reprezentând pe recurenta - inculpată - lipsă, totodată, lipsind și intimatele părți civile Banca Internațională a Religiilor prin lichidator " Insolvency Specialists " B, precum și intimata - parte responsabilă civilmente "", județul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, avocat a învederat instanței că în ciuda demersurilor efectuate pentru obținerea contractelor de asigurare de la partea civilă Banca Internațională a Religiilor, inclusiv prin solicitare scrisă, nu a putut obține aceste contracte deoarece banca nu le-a înaintat, solicitând Curții a dispune efectuarea unei adrese oficiale către această bancă pentru a fi înaintate aceste contracte.
Cu privire la această cerere reprezentantul parchetului a lăsat la apreciere.
Instanța respinge cererea ca fiind neutilă cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau excepții de formulat, Curtea a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - inculpată a solicitat admiterea recursului ca fondat și casarea deciziei Tribunalului Dolj în sensul achitării inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2,3 în baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.a p, deoarece fapta pentru care a fost condamnată inculpata de către tribunal nu există și în consecință, respingerea acțiunii civile formulată de către partea civilă Banca Internațională a Religiilor. Într-o teză subsidiară, s-a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei Tribunalului Dolj cu trimitere spre rejudecare, în baza art.38515lit.c p, deoarece această instanță nu a rezolvat fondul cauzei în condițiile în care nu a examinat toate motivele de apel invocate de către recurenta inculpată.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece din starea de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, aceasta întocmind și semnând acte fictive pe baza cărora a indus în eroare partea civilă Banca Internațională a Religiilor în vederea încheierii unui contract de împrumut pentru o sumă de care urma a beneficia ca subvenție de la Statul Român.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1893 de la 25 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpata-fiica lui și, născută la data de 14 ianuarie 1955 în municipiul C, județul D, cu același domiciliu, în cartier Roșie, bloc 3, scara C, apartament 9 - dintr-o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, două infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal și o infracțiune prevăzută de art. 291 Cod penal, într-o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, o infracțiune prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, o infracțiune prevăzută de art. 291 și două infracțiune prevăzute de art. 290 Cod penal, iar în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală raportat la art. 122 lit. d cu aplicarea art. 124 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal privind aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 290 și art. 291 din Codul penal.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 - 76 lit. c Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe un termen de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a dispus anularea actelor false, respectiv a adeverințelor cu numerele 141, 142, 144/1998, nr. 1206/1998, precum și a contractului de împrumut nr. 60 din 26 noiembrie 1998.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 59/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
Într-o primă fază procesuală, Judecătoria Craiova, prin sentința penală nr. 4708/2002 pronunțată în dosarul cu nr. 5547/2002, s-a dispus în temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 288 alin. 1 Cod penal, condamnarea inculpatei la pedeapsa de câte 8 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două fapte comise, iar în baza art. 291 Cod penal, condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare, în final, conform dispozițiilor art.33, 34 Cod penal, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 86 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere, cu adăugarea unui interval de 2 ani, fixat de instanță.
Totodată, în baza art. 863Cod penal, s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, respingându-se acțiunea civilă formulată de partea civilă și anulându-se actele falsificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă, iar prin decizia penală nr. 553/2003 a Tribunalului Dolj, stată în dosarul nr. 891/P/2003, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința penală nr. 4708 și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Craiova, constatându-se în esență că aceasta a omis să concepteze și citeze în cauză, în calitate de parte civilă, - Sucursala C și, de asemenea, s-a pronunțat cu privire la alte fapte decât cele ce făceau obiectul actului de sesizare a instanței.
Împotriva acestei decizii dată de Tribunalul Dolj, a declarat recurs inculpata, iar prin decizia penală nr. 1364/2003 a Curții de APEL CRAIOVAs -a respins, ca fiind inadmisibil, recursul declarat.
În rejudecarea cauzei pe fond, după desființarea sentinței de către Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiovaa înregistrat dosarul sub nr. 21138/2003 și a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte civilă, a Băncii Internaționale a Religiilor, prin lichidator RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE ACTIVE B, iar prin sentința penală nr. 1289/2004, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută. de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, la pedepsele de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal și la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal, în final, conform art. 33, 34 Cod penal, dispunându-se contopirea pedepselor aplicate și executarea de către inculpată a pedepsei celei mai grele, respectiv 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 861Cod penal.
A fost obligată inculpata să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863Cod penal și s-au anulat actele false.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C și a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.751.467.535 lei despăgubiri civile reprezentând credite și dobânzile legale până la data de 05 martie 2003, precum și dobânda legală de la data de 05 ianuarie 2004 și până la achitarea debitului, respingându-se totodată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cât și inculpata, iar prin decizia penală nr. 637 din 21.09.2004 a Tribunalului Dolj, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința penală nr. 1289/2004 a Judecătoriei Craiova și s-a trimis cauza spre judecare la instanța de fond, motivându-se în sensul că atât în actul de sesizare, cât și în considerentele hotărârii, se desprinde ideea că fapta comisă de către inculpată - constând în folosirea adeverințelor false întocmite de și adresa eliberată de Primăria C (modificată de inculpată) - ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 1317/2004 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a luat act de retragerea recursului formulat de partea civilă, cauza fiind trimisă la instanța de fond - Judecătoria Craiova - care a înregistrat-o sub nr. 23976/2004, prin sentința penală nr. 5278/2005 s-a confirmat starea de fapt reținută prin rechizitoriu, pe care a apreciat-o corectă.
În baza art. 334 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata, dintr-o infracțiune prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, două infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal, o infracțiune prevăzută de art. 291 Cod penal, într-o infracțiune prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, o infracțiune prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, o infracțiune prevăzută de art. 291 Cod penal și două infracțiuni prevăzute de art. 290 Cod penal, texte de lege în baza cărora, inculpata a fost condamnată, în final, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, după aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 86 Cod penal și art. 863, 864Cod penal.
Totodată, instanța de fond a dispus anularea actelor false și a admis acțiunea civilă formulată de C prin lichidator, obligând-o pe inculpată la 1.971.282.375 lei despăgubiri către această parte civilă.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligând-o pe inculpată la 700 lei cheltuieli judiciare statului, din care 30 lei onorariu avocat desemnat din oficiu.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel partea civilă, partea civilă C prin lichidator, precum și inculpata, iar prin decizia penală nr. 398 din 06 iulie 2006, Tribunalul Dolja dispus admiterea apelurilor părților, desființarea sentința penală nr. 527/2005 a Judecătoriei Craiova și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, constatându-se în esență de instanța de prim control judiciar că prima instanță nu și-a motivat hotărârea, deoarece nu a descris și evaluat în concret mijloacele de probă, nu a statuat cu privire la forma de vinovăție a inculpatei și nu a motivat soluția de schimbare a încadrării juridice.
În rejudecarea cauzei pe fond, Judecătoria Craiovaa înregistrat-o sub nr-, iar din analiza actelor și lucrărilor dosarului, ținând seama și de toate criticile instanțelor superioare, cuprinse în deciziile de casare, constatat că starea de fapt a fost corect descrisă în actul de inculpare, în sensul că, într-adevăr, pentru obținerea unui credit de 500 milioane Rol de la. - Sucursala pentru înființarea unor culturi agricole, inculpata a folosit o adeverință eliberată de Primăria, pe care a modificat-o scriind cifra 5 cu scopul de a supraevalua amploarea lucrărilor pentru care a cerut împrumutul și, evident, capacitatea ulterioară de rambursare. De asemenea, inculpata a întocmit în fals și un tabel cu persoanele care ar fi pus la dispoziția asociației suprafața de teren de 527 ha, în plus, folosind trei adeverințe de salariat întocmite de pe numele, și, semnate în fals, pentru a gira respectivul împrumut, semnând apoi contractul de împrumut la rubrica "semnătura giranților".
Inculpata a folosit respectiv credit într-un alt scop decât cel pentru care fusese acordat, respectiv pentru acordarea altui împrumut, ce era scadent din anul 1997.
Astfel, prima instanță a constatat că, în drept, fapta inculpatei de a induce în eroare unitatea bancară pentru obținerea unui credit a cărui destinație nu intenționa să o respecte, folosind adeverințe de giranți și alte acte oficiale pe care le-a modificat ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, prejudiciul produs astfel fiind evaluat la suma împrumutată de inculpată; fapta inculpatei de a altera conținutul adeverinței emisă de Primăria C, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal, iar utilizarea acestei adeverințe în scopul producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.
De asemenea, s-a constatat că fapta inculpatei de a plăsmui acel tabel cu persoane care ar fi pus la dispoziția asociației 527 ha. de teren și de a-l folosi la obținerea creditului, așadar pentru a produce consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, iar fapta aceleiași inculpate de a semna în fals la rubrica "giranți" pentru numiții, și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal.
Față de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru unele dintre infracțiunile menționate mai sus, respectiv pentru cele prevăzute de art. 288, 290 și art. 291 Cod penal, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat. La art. 10 lit. g Cod procedură penală raportat la art. 122 lit. d cu aplicarea art. 124 Cod penal, încetarea procesului penal privind inculpata.
În baza art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea. art. 74, 76 lit. c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei la 1 an închisoare, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere prevederile art. 72 Cod penal, respectiv persoana și conduita inculpatei înainte de săvârșirea faptelor și pe parcursul desfășurării procesului penal.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în detenție a pedepsei aplicate, instanța de fond a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de prin lichidator Insolvency, obligând-o pe inculpată la plata către această parte civilă a sumei de 204.166,18 lei și totodată, apreciind că părții civile i s-a produs un prejudiciu moral, a dispus obligarea inculpatei la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata și partea civilă prin lichidator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia penală nr. 99 din 10 aprilie 2008 Tribunalului Dolj, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința penală menționat anterior și, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dintr-o infracțiune prevăzută. de art. 288 alin. 1 Cod penal, într-o infracțiune prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal (fapta din 26.11.2008), iar conform art. 11 pct. 2 lit. b raportat. La art. 10 lit. g Cod procedură penală și art. 122 lit. d cu aplicarea art. 124 Cod penal, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru o infracțiune prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, o infracțiune prevăzută de art. 288 alin.1 Cod penal și o infracțiune o infracțiune prevăzută de art. 291 Cod penal.
În baza art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal, a fost condamnată inculpata la 1 an închisoare (fapta din 26.11.2008) și s-au aplicat dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 3 ani și i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, aplicându-se totodată dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală, au fost anulate actele falsificate de inculpată; s-a admis acțiunea precizată de prin lichidator și a fost obligată inculpata către această parte civilă la plata sumei de 190.398,27 lei și dobânda legală aferentă acestei sume, conform contractului, în continuare, până la achitarea în integralitate a debitului.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă și s-au menținut dispozițiile hotărârii instanței de fond cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza apelului, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că probatoriul administrat a dovedit împrejurarea că, în drept, fapta inculpatei constând în modificarea adeverinței nr. 1206/11.11.1998 eliberată de Consiliul Local și atașarea unei tabel cu semnăturile efectuate de aceasta în numele a diferite persoane, pentru a putea susține modificarea adeverinței, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, iar fapta inculpatei de a folosi adeverința menționată mai sus, la care a atașat tabelul falsificat, în vederea obținerii creditului agricol în sumă de 500.000.000 lei ROL, prezentând și atașând la dosarul de credit înscrisul fals în vederea încheierii contractului de împrumut cu - Sucursala, județ D, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.
De asemenea, instanța de apel a constatat că fapta aceleiași inculpate de a semna la rubrica "giranți" a contractului de împrumut nr. 60/26.11.1998 încheiat cu ȘI "", pentru, și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal și nu ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, deoarece, contractul de împrumut încheiat între și "" - persoane juridice de drept privat - este o convenție sub semnătură privată, neavând caracterul de înscris oficial.
De asemenea, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond, în mod greșit nu a făcut aplicația dispozițiilor art. 71 Cod penal și nu a stabilit pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile ale inculpatei, drepturi ce însoțesc pedeapsa principală a închisorii, ce s-a suspendat condiționat pe durata termenului de încercare.
Pe latură civile, instanța de apel a constatat că relația cu Ministerul Agriculturii și Alimentației excede raportului juridic realizat la încheierea contractului de împrumut nr. 60/1998 dintre "" și, care este un contract comercial purtător de dobânzi și față de precizarea formulată de prin lichidator, în temeiul dispozițiilor art. 14, 15 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 190.398,27 lei RON, cu dobânda aferentă, conform contractului de împrumut, până la achitarea debitului restant, reprezentând despăgubirile civile.
În ce privește acordarea daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța de fond a apreciat că simpla menționare ca girant a acesteia nu poate conduce automat la acordarea acestor daune, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 cod civil.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, pe latură penală, în mod greșit a fost reținută în sarcina sa și condamnată pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3 p, în ceea ce privește încheierea contractului de împrumut nr.60/1998 cu Banca Internațională a Religiilor pentru acordarea sumei de 500.000.000 lei ROL, reprezentând credit agricol acordat în baza Legii 165/1998. Recurenta arată că în mod greșit a reținut Tribunalul Dolj săvârșirea acestei infracțiuni în sarcina sa deoarece în cauză nu poate fi vorba de inducere în eroare a Băncii Internaționale a Religiilor - Sucursala, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul obținerii unui folos material injust, atâta vreme cât tabelul și adeverințele considerate ca fiind falsificate nu erau necesare pentru obținerea creditului și nici adeverințele de giranți, după cum rezultă din art.19 lit.e din contractul de împrumut nr.60/1998 și în care s-au stipulat garanții mobiliare și imobiliare. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului ca fondat în baza art.38515pct.2 lit.b p, casarea hotărârii Tribunalului Dolj și achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.a p, deoarece fapta nu există în condițiile în care nici Legea 165/1998 și nici HG 649/1998 nu prevăd o suprafață minimă pe care beneficiarii creditului subvenționat să o dețină pentru obținerea acestuia.
A doua critică a recurentei vizează greșita aplicare în cazul dispozițiilor art.348 p, referitoare la anularea actelor constatate ca fiind false, respectiv adeverința 1206/1998 a Consiliului Local, adeverințele de giranți nr.141, 142 și 144/1998 și contractul de împrumut nr.60/98 încheiat între și AF, în condițiile în care, în baza aceluiași articol Tribunalul Dolj trebuia să dispună și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, deoarece a întocmit mai multe dosare de executare împotriva recurentei, realizând inclusiv vânzarea unui imobil ce-i aparținea.
Recurenta a mai criticat soluția instanței de apel și în ceea ce privește modul de soluționare laturii civile a cauzei, în sensul că în mod greșit s-a admis acțiunea civilă și a fost obligată către partea civilă la plata sumei de 190.398,27 lei ROL și dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului, instanța invocând dispozițiile art.998 și 999 cod civil, fără a face vreo referire la îndeplinirea cumulativă a fiecăreia din condițiile răspunderii civile delictuale. În acest sens, recurenta a arătat că în cauză nu există un prejudiciu patrimonial și nici un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu deoarece nu a făcut dovada că a suferit vreun astfel de prejudiciu, atâta vreme cât nu a returnat la fondul de înființare a culturilor agricole banii împrumutați, așa cum prevede Legea 165/1998, în condițiile în care acest fond aparține Ministerului Agriculturii și Alimentației. În acest sens, recurenta a mai arătat că este eronată și constatarea făcută de Tribunalul Dolj în sensul că relația - Ministerul Agriculturii și Alimentației excede raportului juridic realizat la încheierea contractului de împrumut nr.60/1998 deoarece creditul a fost acordat de în baza Legii nr.165/1998, ori, în lipsa acestei legi -ul nu ar mai fi putut acorda astfel de credite.
Ultima critică a recurentei vizează modul cum Tribunalul Dolja rezolvat critica inculpatei referitoare la existența concomitentă a două titluri executorii pentru același debit, în sensul considerării acestora ca neîntemeiate, fără însă a argumenta această apreciere, în condițiile în care aceste două titluri executorii vor exista efectiv atâta vreme cât instanța de fond, deși a anulat contractul de împrumut nr.60/1998, nu a anulat concomitent și contractele de garanție reală mobiliară și imobiliară încheiate pentru garantarea creditului.
În concluzie, recurenta a solicitat pe latură civilă respingerea acțiunii civile formulată de și în baza art.38515pct.2 lit.c p, admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Dolj și rejudecarea apelurilor declarate deoarece această instanță nu a rezolvat fondul cauzei.
Examinând recursul declarat, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b
C.P.P.Analizând decizia nr.99 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, se constată că inculpata a fost condamnată în baza art.215 alin.1,2,3 p, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a și alin.2 p, art.76 lit.c p, la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța apreciind că inculpata se face vinovată pentru săvârșirea acestei infracțiuni la încheierea contractului de împrumut nr.60/1998 cu deoarece a indus în eroare unitatea bancară pentru acordarea creditului agricol în condiții avantajoase, prin prezentarea mai multor înscrisuri false.
Recurenta a criticat această motivare a Tribunalului Dolj, deoarece în cauză nu se face vinovată de inducerea în eroare a - Sucursala, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul obținerii unui folos material injust, atâta vreme cât actele considerate ca fiind false nu erau necesare pentru obținerea creditului, banca fiind obligată să solicite doar garanții mobiliare și imobiliare, potrivit art.19 lit. din contractul de împrumut nr.60/1999.
Curtea, analizând critica recurentei prin raportare la starea de fapt cu care au fost investite instanțele prin rechizitoriu cât și la probatoriul amplu administrat pe parcursul procesului penal, va constata că aceasta nu este întemeiată deoarece, prin raportare la forma infracțiunii de înșelăciune - art.215 alin.1,2 și 3 p, nu prezentau o relevanță juridică determinantă actele constatate ca fiind false de către instanță.
În acest sens, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 în varianta prevăzută de alin.3 a acestui articol, respectiv prin inducerea în eroare a - Sucursala, cu prilejul încheierii unui contract de împrumut, într-o asemenea modalitate încât, fără acea eroare, banca nu ar fi încheiat contractul în condițiile în care l-a încheiat, însă cu trimitere expresă la aliniatele 1 și 2 ale aceluiași articol, respectiv prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă pentru a obține un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă (alin.1 al art.215) și folosirea de alte mijloace frauduloase ( alin.2 al art.215 p).
În forma prevăzută de alin.1 al art.215 p, Curtea constată că determinantă pentru săvârșirea infracțiunii de către recurentă a fost poziția psihică a acesteia la momentul prezentării acesteia la - Sucursala în vederea încheierii contractului și obținerii împrumutului în condiții avantajoase, ea cunoscând că pe lângă garanțiile mobile și imobile pe care trebuie să le aducă pentru încheierea contractului, extrem de importante sunt și înscrisurile pe care le-a falsificat și le-a prezentat băncii - adeverința nr.1206/1998 care atestă suprafața de 527 ha teren agricol în folosință în loc de 27 ha, tabelul fictiv anexat acestei adeverințe, adeverințele de girant. Relevanța juridică a acestor înscrisuri false trebuie analizată coroborat cu dovada existenței unor garanții mobile și imobile și nu izolat, aceste înscrisuri în ansamblu contribuind determinant la hotărârea reprezentanților băncii de a încheia contractul.
de important în speță sunt și condițiile stipulate în contractul încheiat între inculpată și - Sucursala, prin raportare la poziția părților față de conținutul falsificat al adeverinței nr.1206/1998 care, în urma modificării efectuată de inculpată, făcea trimitere la o suprafață de 527 ha teren agricol aflat în folosința AF, în loc de 27 ha cât erau în realitate. Prin falsificarea inițială a acestei adeverințe și prezentarea ei ca reflectând realitatea către bancă, se dovedește extrem de clar intenția inculpatei de a induce în eroare -ul pentru a încheia contractul în condiții extrem de avantajoase pentru sine, dar pe care banca nu le-ar fi acceptat dacă ar fi cunoscut suprafața reală aflată în folosință, deoarece suma de care a beneficiat drept credit (500.000.000 lei ROL) prin raportare la cele 527 ha a fost cu mult mai mare decât cea de care ar fi beneficiat prin raportare doar la cele 27 ha.
Concluzionând, Curtea apreciază că chiar în situația în care actele normative în vigoare la acea dată nu ar fi prevăzut obligativitatea prezentării înscrisurilor falsificate pentru obținerea unui credit în condițiile legii 165/1998, ci a altor garanții, intenția evidentă a inculpatei de a induce în eroare banca pentru obținerea unui credit cât mai mare în condițiile acestui act normativ rezultă din coroborarea utilizării de către aceasta a tuturor înscrisurilor prezentate băncii la momentul încheierii contractului, acestea fiind determinante în formarea convingerii băncii că inculpata ar intra sub incidența legii și deci ar trebui să beneficieze de credit subvenționat, astfel încât aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2 și 3
În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de recurentă referitoare la greșita aplicare în cauză a dispoz.art.348 p, în situația actelor false și nepronunțarea de către Tribunalul Dolj cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, Curtea va constata că nici această critică nu are suport legal deoarece Tribunalul Dolj, în funcție de specificul infracțiunilor pentru care inculpata a fost cercetată, respectiv fals și uz de fals, pe de o parte, și înșelăciune pe de altă parte, a pronunțat soluții în conformitate cu disp.art.14 p și art.348
C.P.P.Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.288 alin.1 p, 290 alin.1 p, și 291 p, în conformitate cu dispozițiile art.348 p și art.14 pct.3 lit.a p, instanța a dispus anularea actelor pentru care s-a constatat infracțiunile sus menționate, repararea pagubei putându-se realiza în natură. În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2 și 3 p, ținând cont de specificul acesteia și de modalitatea în care s-a consumat, în mod legal Tribunalul Dolja constatat că nu este posibilă repararea pagubei cauzate în natură, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii deoarece, pe de o parte contractul încheiat fusese anulat anterior ca fiind fals, iar pe de altă parte, repararea pagubei cauzate se va realiza prin plata unei despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea actualizată a creditului primit în mod nelegal de către inculpată.
Referitor la cea de a treia critică a recurentei inculpate, Curtea, analizând considerentele deciziei recurate, va constata că la stabilirea existenței prejudiciului și obligării inculpatei la plata acesteia a avut în vedere existența unui contract comercial între aceasta și, purtător de dobânzi, anularea acestui contract și incidența dispoz.art.998 - 999 cod civil. Dacă în ceea ce privește existența contractului, caracterul comercial al acestuia, existența dobânzilor și anularea lui, se constată că acestea au fost rezolvate anterior de instanțe, Curtea apreciază că în mod greșit Tribunalul Dolja apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art.998,999 cod civil, fără însă ca această eroare să afecteze soluția pronunțată, sub aspectul laturii civile a cauzei.
Astfel, pornind de la faptul că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2 și 3 p - infracțiune de prejudiciu, prin încheierea contractului de împrumut nr.60 din 26.11.1998 și având în vedere principiul stipulat de art.14 p, referitor la obligativitatea reparării pagubei, în mod corect Tribunalul Dolja admis acțiunea civilă precizată formulată de și a obligat inculpata către această parte civilă la plata creditului nelegal primit actualizat și a dobânzilor aferente, însă temeiul juridic civil al unei astfel de restituiri nu-l reprezintă dispozițiile art.998 - 999 cod civil referitor la răspunderea civilă delictuală, ci cel al răspunderii contractuale, aceasta din urmă reprezentând excepția și fiind aplicabilă în cauză, urmare tocmai a săvârșirii infracțiunii prev.de art.215
În ceea ce privește critica referitoare la inexistența unui prejudiciu în patrimoniul creditoarei Banca Națională a Religiilor, Curtea va constata că nici această critică nu este fondată deoarece acest prejudiciu se prezumă că s-a născut în patrimoniul creditoarei în momentul săvârșirii de către inculpată a infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2 și 3 p, atâta vreme cât suma de 500.000.000 lei ROL primită drept credit reprezintă un "folos material injust" pentru inculpată, iar paguba s-a produs în patrimoniul în calitatea sa de persoană juridică răspunzătoare de modul de gestionare a fondurilor alocate în baza Legii 165/1998.
Nici ultima critică formulată de către recurentă nu poate fi reținută deoarece chiar în situația ipotetică a existenței concomitente a două titluri executorii pentru același debit împotriva aceluiași debitor, nu se poate pune problema executării amândurora, concomitent sau succesiv, deoarece debitorul are la dispoziție instrumentele juridice de apărare prevăzute de Codul d e procedură civilă, el putând oricând să uzeze de acestea. În ceea ce privește neanularea de către Tribunalul Dolj și a contractelor de garanție reală mobiliară și imobiliară încheiate odată cu contractul de împrumut anulat nr.60/1998, în primul rând Curtea va constata că instanțele nu au fost investite și cu o cerere civilă în acest sens, iar în al doilea rând, acestea, având un caracter accesoriu contractului principal de împrumut, situația lor juridică poate fi lămurită ulterior, conform principiului "accesoriu urmărește principalul".
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b p, să respingă recursul ca nefondat.
Văzând și art.192.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 99 de la 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Obligă recurenta - inculpată la 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - G
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact 2 ex./ 09.01.2009
-03 2008 -
- A. C va urmări și încasa de la recurenta - inculpată, suma de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Robert Emanoil Condurat, Gheorghe
