Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 87/A/2008
Ședința publică din data de 22 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare apelul declarat de către condamnatul împotriva sentinței penale nr. 52/28 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect cererea de revizuire formulată de către condamnat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, condamnatul arată că își menține apelul declarat în cauză.
Apărătorul condamnatului depune la dosar motivele de apel.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul condamnatului solicită a se avea în vedere că prin sentința a cărei revizuire se solicită, condamnatul a fost obligat pe latură civilă să plătească aproximativ 3 miliarde lei, care în timpul procesului penal avea să fie recuperat din punct de vedere juridic de către lichidatorul judiciar în cadrul procesului de faliment. Având în vedere că, condamnatul a fost cercetat în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, acesta nu avea cunoștință de existența dosarului civil, astfel că acest aspect nu putea fi invocat în dosarul penal, deși dacă ar fi fost avut în vedere, în opinia sa, hotărârea era alta. În acest sens, în urma cererii formulate de apărare la data de 4 august 2006, se intră în posesia dosarului civil, unde se prevede recuperarea sumelor integral, cu mențiunea că nu se poate imputa condamnatului faptul că sentința civilă nu a fost pusă în executare.
Arată că susține cererea de revizuire formulată în cauză, conform memoriului depus la dosar, cu mențiunea că sentința penală pronunțată de instanța de fond este o sentință formală, din care nu rezultă textele de lege, în opinia sa neputându-se finaliza cu o soluție care să respecte litera legii fără a se ocroti drepturile procedurale ale persoanei arestate. Referitor la caracterul formal al sentinței penale atacate, solicită a se avea în vedere că la dosar nu există dovada atașării dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă de recuperare a sumelor și acest lucru rezultă și dintr-o simplă lectură a încheierii de ședință din data de 21 mai. Apreciază că aceste aspecte sunt importante, deoarece aceste indicii dau caracter formal cererii de revizuire.
Învederează instanței că cererea de revizuire formulată în cauză este motivată pe dispozițiile art. 394 lit. a pr.pen. dar aceste prevederi trebuie întregite în opinia sa de Protocolul nr. 7 CEDO, în special de dispozițiile art. 4 alin. 2, în sensul că nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă. Solicită a se avea în vedere că Protocolul nr. 7 prevede 3 excepții, din care una este revizuirea.
Constată că instanța de fond a motivat hotărârea de revizuire ca fiind neîntemeiată, prin aceea că motivele de revizuire prevăd existența unor fapte sau împrejurări noi, iar condamnatul a învederat motivele prezentate în cererea de revizuire atât în fond cât și în căile de atac ale dosarului în care a fost condamnat. Solicită, însă, a se avea în vedere că, conform încheierii de ședință de la fila 89 dosarului Curții de APEL CLUJ, condamnatul a solicitat în vederea soluționării cauzei, a se efectua o adresă către SC Lichidator SRL Z, pentru a se comunica relații cu privire la acțiunea civilă promovată în cazul de lichidare judiciară a societății SC SA, cererea fiind respinsă pe motiv că au fost administrate toate probele. Chiar în cazul în care cererea de revizuire formulată în cauză nu respectă toate cerințele art. 394 lit. a pr.pen. deși unele condiții sunt nenuanțate, conform art. 4 alin. 2 din Protocolul nr. 7, dacă există un viciu fundamental în cadrul desfășurării procesului condamnatul are posibilitatea de a formula cerere de revizuire. Astfel, solicită a se avea în vedere că din încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2005 rezultă că apelantul revizuient avea știință că există posibilitatea ca lichidatorul să recupereze prejudiciul, dar nu a avut posibilitatea și mijloacele de a dovedi acest lucru, iar instanța de judecată a respins cererea în probațiune. Având în vedere rolul activ al instanțelor de judecată, consideră că se impunea aflarea adevărului și administrarea cererii în probațiune. Apreciază că acest viciu care are referire strictă la latura civilă a cauzei, implică încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, privind respectarea drepturilor la un proces echitabil, la administrarea probelor și la egalitatea armelor. În acest sens, solicită aplicarea nu doar a dreptului intern ci și a prevederilor exprese ale Protocolului nr. 7, raportat la dispozițiile art. 20 din Constituție.
Învederează instanței că în cazul în care cererea de revizuire s-ar respinge, inculpatul s-ar afla în situația în care ar trebui să plătească o sumă de bani care a fost recuperată prin hotărâre civilă.
Din punct de vedere strict juridic, abordarea cererii de revizuire a condamnatului este delicată, dar conform dreptului comunitar este permisă o redeschidere a dosarului, cel puțin pe latură civilă. Faptul că până la această dată nu s-a executat hotărârea civilă nu poate fi imputat condamnatului. Mai mult, solicită a se avea în vedere că Codul d e procedură penală nu impune condiții speciale de admisibilitate a cererii de revizuire, dar prevede schimbarea soluției de condamnare măcar cu privire la suma la care condamnatul a fost obligat.
În subsidiar, invocă autoritatea de lucru judecat, conform art. 44 alin. 3.pr.civil, având în vedere sentința civilă pronunțată cu privire la suma de aproximativ 3 miliarde lei. Este evident, în opinia sa, indiferent de modalitatea de interpretare, că există două posibilități de soluționare a cererii de revizuire ca urmare a admiterii apelului, cu menținerea condamnatului în arest și fără a fi implicate alte persoane sau aplicarea textului de lege în ideea exonerării de răspundere a condamnatului, care a fost pusă în sarcina acestuia neîntemeiat și disproporționat.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului cu consecința admiterii cererii de revizuire.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat în cauză, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală. Solicită a se avea în vedere că însăși apărarea a susținut aspectele reținute în considerentele sentinței atacate, în sensul că apărările condamnatului au fost aspecte relevate și cu ocazia judecării fondului și a căilor de atac, apreciind că este o motivare foarte puțin reală, însă solicită a se avea în vedere că această motivare rezultă din actele dosarului, fiind în concordanță cu actele administrate. Arată, de asemenea, că aspectele civile au făcut obiectul cenzurii atât la Curtea de Apel cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție în căile de atac.
Învederează instanței că dispozițiile art. 394 lit. a pr.pen. pot constitui motiv de revizuire dacă se poate hotărî netemeinicia hotărârii de condamnare sau a hotărârii de achitare. Constată că, critica care se aduce este modalitatea de soluționare a laturii civile, respectiv că ar exista neconcordanțe, aparent fiind vorba de obligarea la plata aceluiași prejudiciu de două ori, însă solicită a se reține că aceste aspecte nu pot constitui temei de revizuire în condițiile art. 394 lit. a pr.pen. chiar dacă este o problemă ce comportă discuții. Apreciază că este cert că motivele invocate sunt nefondate, iar condamnatul are la dispoziție alte cazuri prevăzute de Codul d e procedură penală. Pentru aceste motive, solicită a se constata că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Apărătorul condamnatului arată că nu a insistat asupra efectului pe care hotărârea civilă l-ar avea asupra netemeiniciei, întrucât acesta este, cel puțin în opinia sa, evident. Mai mult, solicită a se reține că, contractul încheiat la data de 31 august 2000 aduce un raport comercial între cele două societăți, iar aceste chestiuni exclud existența unei fapte penale și a unui prejudiciu.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită a se constata că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, nefiind susținută de nici un argument real. Învederează instanței că la data condamnării sale nu cunoștea sentința civilă nr. 1734/15.11.2004 pronunțată în dosar nr. 2144/2004 al Tribunalului Sălaj, investită cu titlu executoriu și rămasă definitivă, fiind o împrejurare nouă, neputându-se dovedi de instanța penală că se cunoștea această soluție. De asemenea, învederează că pe parcursul procesului penal a arătat că nu este de acord cu recuperarea țevii de inox livrată, iar în alin. 5 al motivelor de apel se poate observa că a solicitat în probațiune efectuarea unor demersuri cu privire la acțiunea civilă.
Solicită, de asemenea, a se stabili că la momentul soluționării cererii de revizuire nu a fost acvirat la dosarul cauzei, dosar nr. 2144/2004 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1743/2004, iar conform art. 44 alin. 3.pr.pen. hotărârea civilă are autoritate de lucru judecat, având în vedere și dispozițiile art. 9.pr.pen. părăsirea instanței civile nu poate avea loc înaintea pronunțării unei hotărâri.
Mai mult, solicită a se avea în vedere că în cauză au fost cercetate trei persoane, dosarul apoi a fost disjuns, fiind în final condamnat, iar față de celelalte două persoane pronunțându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
CURTEA
Prin sentința penală nr.52 din 28 mai 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul pentru revizuirea sentinței penale nr.121 din 16.09.2004 a Tribunalului Sălaj.
Revizuientul a fost obligat să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.121 din 16.09.2004 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr.33/2004 prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe 3 ani, pedeapsă majorată prin decizia penală nr.29/A/27.01.2005 a Curții de APEL CLUJ la, 8 ani închisoare.
Condamnatul își motivează cererea pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală susținând că s-au descoperit fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Condamnatul arată că înainte de soluționarea cauzei penale, lichidatorul SC SA Zap romovat acțiune civilă împotriva SC SRL B pentru nerespectarea contractului iar între datoriile acestei societăți comerciale se afla și contravaloarea țevii de inox livrată la 21.11.2001 de către SC SA în sumă de 3.601.138.416 lei. Prin sentința civilă nr.1734 din 15.11.2004 a Tribunalului Sălaj SC SRL Baf ost obligată la plata către SC SA Zas umei totale de 13.497.004.086 lei contravaloarea țevii livrate și 10.219.598.750 lei penalități de întârziere. Pentru acest motiv, consideră că obligarea sa prin sentință penală la plata contravalorii țevii inox este eronată.
Examinându-se cererea condamnatului, actele existente la dosarul penal nr.33/2004 al Tribunalului Sălaj, actele din dosarul civil nr.2144/2004 al Tribunalului Sălaj în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1734/2004, precum și concluziile procurorului în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.121/16.09.2004 a Tribunalului Sălaj, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal, art.215/1 alin.1 și 2 Cod penal cu art.37 lit.b și art.74, 76 lit.a Cod penal, art.276 lit.b din Legea nr.31/1990 cu art.37 lit.b Cod penal, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal pe 3 ani. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC SA Z suma de 3.869.013.723 lei despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr.29/A din 27.01.2005a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Apelul inculpatului a fost respins deși acesta viza și latura civilă a cauzei susținând că a fost greșit obligat la despăgubiri întrucât o parte din contravaloarea țevii livrate a fost recuperată.
În considerentele deciziei penale nr.29/2005 a Curții de APEL CLUJ, se reține că inculpatul și-a însușit din gestiunea unității cantitatea de 13.307 kg țeavă inox în valoare de 3.601.138.416 lei, fapt ce rezultă din probele dosarului.
Inculpatul a formulat recurs atât în privința laturii penale a cauzei cât și a laturii civile iar în motivele de recurs face referire și la aspectul invocat prin cererea de revizuire, în sensul că în cursul procedurii falimentului s-a promovat acțiune civilă împotriva SC SRL B pentru recuperarea contravalorii țevii livrate (43 dosar recurs).
Recursul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr.439/24.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au mai fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
După cum rezultă din cele expuse anterior, condamnatul a invocat aceleași aspecte și în căile ordinare de atac astfel că nu se poate reține că există fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.
Sub acest aspect, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.394 al.1 lit.a Cod procedură penală pentru revizuirea sentinței penale nr.121/16.09.2004.
Pe de altă parte, a fost acvirat dosarul civil nr.2144/2004 al Tribunalului Sălaj în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1734/2004 pe care condamnatul o invocă în cererea de revizuire.
Verificându-se susținerile condamnatului, s-a constatat că deși SC SRL a fost obligată către SC SA Z la plata contravalorii mărfii livrate și penalizări de întârziere, factura nr.-/12.11.2001 în valoare de 3.601.138.416 lei figurează printre cele menționate în anexele de la filele 9-15 (dosar civil nr.2144/2004) pentru care s-a solicitat plata. Prin urmare, contravaloarea acestei facturi nu a fost achitată de către SC SRL
Cum din dosarul penal nr.33/2004 al Tribunalului Sălaj rezultă că inculpatul și-a însușit din gestiune cantitatea de 13.307 kg țeavă inox în valoare de 3.601.138.416 lei fiind condamnat pentru infracțiunea de delapidare, în mod legal a fost obligat la plata acestei sume sub formă de despăgubiri civile.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a apelului de către revizuientul condamnat.
În concret s-au invocat următoarele:
Se solicită a se avea în vedere că prin sentința a cărei revizuire se solicită, condamnatul a fost obligat pe latură civilă să plătească aproximativ 3 miliarde lei, care în timpul procesului penal avea să fie recuperat din punct de vedere juridic de către lichidatorul judiciar în cadrul procesului de faliment. Având în vedere că, condamnatul a fost cercetat în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, acesta nu avea cunoștință de existența dosarului civil, astfel că acest aspect nu putea fi invocat în dosarul penal, deși dacă ar fi fost avut în vedere, în opinia sa, hotărârea era alta. Cererea de revizuire formulată în cauză este motivată pe dispozițiile art. 394 lit. a pr.pen. aceste prevederi au fost întregite de Protocolul nr. 7 CEDO, în special de dispozițiile art. 4 alin. 2, în sensul că nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă. Solicită a se avea în vedere că Protocolul nr. 7 prevede 3 excepții, din care una este revizuirea. Apreciază că acest viciu care are referire strictă la latura civilă a cauzei, implică încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, privind respectarea drepturilor la un proces echitabil, la administrarea probelor și la egalitatea armelor. În acest sens, solicită aplicarea nu doar a dreptului intern ci și a prevederilor exprese ale Protocolului nr. 7, raportat la dispozițiile art. 20 din Constituție.
Învederează instanței că în cazul în care cererea de revizuire s-ar respinge, inculpatul s-ar afla în situația în care ar trebui să plătească o sumă de bani care a fost recuperată prin hotărâre civilă.
Din punct de vedere strict juridic, abordarea cererii de revizuire a condamnatului este delicată, dar conform dreptului comunitar este permisă o redeschidere a dosarului, cel puțin pe latură civilă. Faptul că până la această dată nu s-a executat hotărârea civilă nu poate fi imputat condamnatului. Mai mult, solicită a se avea în vedere că Codul d e procedură penală nu impune condiții speciale de admisibilitate a cererii de revizuire, dar prevede schimbarea soluției de condamnare măcar cu privire la suma la care condamnatul a fost obligat.
În subsidiar, se invocă autoritatea de lucru judecat, conform art. 44 alin. 3.pr.civil, având în vedere sentința civilă pronunțată cu privire la suma de aproximativ 3 miliarde lei.
Curtea analizând apelul formulat, motivele exprese invocate, cadrul procesual în care ne aflăm, respectiv examinarea în apel a unei hotărâri judecătorești pronunțate în procedura extraordinară a revizuirii, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.121/2004 a Tribunalului Sălaj, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani, pedeapsă principală, pentru ca prin decizia penală nr.29/2005 a Curții de APEL CLUJ, această pedeapsă să-i fie majorată la 8 ani închisoare.
. reținute în sarcina acestuia și pentru care a fost în final condamnat sunt încălcarea disp. art.290, 215/1 al.1 și 2 și 276 lit.b din Legea nr.31/1990, toate comise în stare de recidivă.
În latură civilă acesta a fost obligat la 3.869.013.723 lei despăgubiri civile.
Motivul esențial ce stă la baza revizuirii hotărârii de condamnare este acela că lichidatorul SC"" a promovat acțiune civilă împotriva SC" "SRL B, iar prin sentința civilă nr.1734/2004 a Tribunalului Sălaj, această din urmă societate a fost obligată la plata sumei totală de 13.497.004.086 lei contravaloare țevi și 10.219.598.750 lei penalități de întârziere.
De hotărârea respectivă revizuientul nu a avut cunoștință pe parcursul instrumentării cauzei penale și astfel expres s-au invocat disp. interne din art.394 al.1 lit.a pr.pen.
Motivul de revizuire susținut de către revizuient nu poate fi primit, nu poate produce efectele juridice scontate și în consecință apelul acestuia apare a fi nefondat.
Chiar luând în considerare susținerile întărite ale revizuientului din apel, în sensul că efectiv nu a avut la cunoștință de existența sentinței civile invocate, aspecte ce s-ar afla într-o anumită contradicție cu cele prezentate de către instanța Tribunalul Sălaj,cu ocazia instrumentării în primă fază a cererii de revizuire,redându-se de către organul judiciar că inculpatul a formulat recurs atât în privința laturii penale a cauzei cât și a laturii civile iar în motivele de recurs face referire și la aspectul invocat prin cererea de revizuire, în sensul că în cursul procedurii falimentului s-a promovat acțiune civilă împotriva SC SRL B pentru recuperarea contravalorii țevii livrate (43 dosar recurs). - cele invocate nu pot să conducă la incidența art.394 al.1 lit.a pr.pen. expres invocat, și la admiterea în consecință a cererii de revizuire.
Acceptând ideea necunoașterii sentinței civile respective, în nici un caz nu se poate ajunge la concluzia acoperirii textului legal de la art.394 lit.a și să avem astfel de a face cu fapte sau împrejurări noi ce să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Trecând peste aspectele prezentate la nivelul Tribunalului Sălaj - în sensul că în mod legal inculpatul a fost obligat la plata sumei indicată de către instanța de condamnare sub forma despăgubirilor civile, cu atât mai mult cu cât cauza a trecut prin toate gradele de jurisdicție iar în cuprinsul căilor de atac ordinare au fost atacate și analizate expres inclusiv aspectele ce țin de modul de rezolvare al acțiunii civile, în speță am avea de a face cel mult, cu o posibilă neconciliere a unor hotărâri judecătorești.
Ori, din acest punct de vedere, cazul de revizuire înscris la art.394 lit.e pr.pen. în sensul existenței a două hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, nu a fost prezentat și dezvoltat, iar în esență nici nu poate fi consemnat atâta vreme cât rezolvarea situațiilor ce ar putea apărarea în practică, în funcție de derulările și demersurile viitoare jurisdicționale, pot fi rezolvate pe cale separată, într-un cadru procesual adecvat, ce ține de promovarea unei contestații la executare.
În orice caz, mai mult decât forțate sunt susținerile revizuientului în sensul că acceptând teza apariției unei hotărâri judecătorești separate de care instanța penală nu a avut cunoștință, respectiv acea hotărâre civilă, s-ar impune aplicarea prev.art.44 pr.pen. aceasta ar constitui o "chestiune prealabilă" în procesul penal iar hotărârea civilă ar avea autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. Evident că o astfel de interpretare nu poate fi acceptată din punct de vedere juridic,impunându-se și de această dată în a face trimitere la cadrul procesual în care ne aflăm, respectiv examinarea unei cereri având natura unei căi de atac extraordinare, aspect ce în niciun caz nu permite o abordare de o asemenea manieră a speței.
nu comportă discuții juridice deosebite, cele mai sus redate corespund realității juridice concrete, nimic nu oprește revizuientul în a-și clarifica separat problemele legate de debite, în măsura în care i se vor pretinde și alte sume, iar hotărârea de condamnare penală a sa rămâne astfel în picioare.
Invocarea unor instituții ce ar ține de dreptul comunitar și Convenția europeană, într-o notă de confuzie între ele, nu își găsește locul, incidența art.4 din Protocolul 7 la. vizând aspectul că nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă nu are nicio legătură cu cauza.
Așadar, în esență este de reprodus că hotărârea atacată din punct de vedere al dispoziției luate, și anume aceea a respingerii ca nefondată a cererii de revizuire, este una corectă.
Luând în considerare și completările de față, cu evidență se poate constata că revizuirea hotărârii penale invocate nu poate fi acceptată și în consecință apelul de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art.379 pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuient împotriva sentinței penale nr. 52/28 mai 2008 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe apelantul revizuient să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iulie 2008, în prezența apelantului revizuient arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
RED.SM/MR
4 EX./28.07.08
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Săndel Macavei
