Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.87
Ședința publică din data de 24 august 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 29 mai 1979, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 293 din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 august 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 26 august 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.293 din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.215 alin.1 - 5 în art.215 alin.1 - 4 Cod penal, formulată de inculpatul inculpatul, fiul lui și, născut la 29 mai 1979, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, și în baza art.215 alin.1 - 5 cu art.41, 42 Cod penal, art.74 lit.a și c, art.76 lit.a Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, a condamnat inculpatul la 8 ani închisoare.
În baza art.215 alin.5 cu referire la art.64 și 65 alin.1 - 3 Cod penal, a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe timp de 2 ani, executarea pedepsei complementare urmând a începe după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.43 din Legea nr.82/1991 republicată, cu referire la art.289 Cod penal și cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.e Cod penal, a condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.
Conform art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare la care se adaugă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe timp de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea pedepsei principale.
S-au aplicat disp.art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului de la 22 septembrie 2006 la zi.
Potrivit disp.art.14 cu art.346 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL, să plătească despăgubiri civile către societățile vătămate care s-au constituit părți civile, astfel cum sunt enumerate în dispozitivul sentinței penale apelate.
În temeiul disp.art.348 Cod procedură penală, au fost desființate înscrisurile - file CEC emise de Banca Transilvania, completate și folosite de inculpatul, de asemenea, precizate în dispozitivul sentinței instanței de fond.
A fost desființată sentința penală nr.205 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.302/2007 din 30 ianuarie 2008 eliberat pe numele inculpatului și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 8 ani închisoare pentru același inculpat.
În baza disp.art.191 alin.1 și art.193 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei, cu același titlu către - administrator SC""SRL T, reprezentând onorariu avocat ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 205/5.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 5 cod penal cu aplic. art. 41 -42 și art. 74 lit.a și c - 76 lit. a cod penal.
În baza art. 71 cod penal au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, iar în baza art. 215 alin. 5 cu art.64 și art.65 alin.1-3 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata unui termen de 2 ani, executarea pedepsei complementare urmând a începe după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s- menținut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv.
Prin aceeași hotărâre, sub aspect civil, în baza art.14, art.15 și art.346 Cod procedură penală, art.998 și 999 Cod civil, au fost admise acțiunile civile exercitate de părțile vătămate și obligat inculpatul la plata sumelor de bani către acestea reprezentând despăgubiri civile.
În baza disp.art.348 Cod procedură penală, au fost desființate înscrisurile - file CEC emise de Banca Transilvania și folosite de inculpat.
A reținut prima instanță la data pronunțării hătărârii sus menționate, în baza probelor administrate, că în perioada 2004 - martie 2006 inculpatul în calitate de administrator al SC Com SRL a desfășurat activități comerciale, aprovizionându-se cu diverse produse în special nealimentare de la mai multe firme, introducându-le în circuitul comercial.
Începând cu data de 25 aprilie 2006 și până la 31 august 2006 în cadrul activității desfășurate, inculpatul a emis 41 file CEC fără acoperire bancară, deși avea cont deschis la Banca Transilvania - Sucursala T, continuând să se aprovizioneze cu mărfuri de la societățile comerciale care s-au constituit părți civile.
Instanța a avut în vedere la condamnarea inculpatului faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma agravată, anume că a emis CEC-uri fără acoperire bancară, deși știa că nu există provizia necesară.
Hotărârea de condamnare la pedeapsa de 7 ani a inculpatului a rămas definitivă, dar ulterior prin Rechizitoriul nr. 870/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, același inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.1 -5 Cod penal cu art. 41 - 42 Cod penal și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul a săvârșit în aceeași perioadă de timp, o altă infracțiune de înșelăciune față de alte două societăți comerciale - SC SA și SC SRL T - faptă constând în emiterea de CEC-uri fără acoperire în dauna acestor societăți comerciale, activități materiale care se încorporează în infracțiunea continuată dedusă judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 749/P/2006, inculpatul fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Prin Rechizitoriul nr.870/P/2006 același inculpat a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals intelectual cu raportare la art. 43 din Legea nr. 82/1991 faptă constând în omisiunea cu știință a efectuării unor înregistrări în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanțul contabil al societății pe care o administrează - SC Com SRL.
în acest mod, Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr. 384/30.09.2008 a apreciat că, într-adevăr faptele sesizate prin rechizitoriul nr. 870/P/2006, au fost săvârșite de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale și în aceeași perioadă de timp (iunie - iulie 2006) în care inculpatul a emis și celelalte file cec pentru cele cincisprezece societăți comerciale și pentru care a fost condamnat potrivit sentinței penale nr. 205/2007.
Față de o asemenea situație de fapt și constatând existența cazului de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus reunirea cauzelor și declinarea competenței de soluționare a acestor cauze reunite în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în cauză fiind aplicabile dispozițiile deciziei nr. 221/25.10.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cărora soluționarea unor cauze astfel reunite revine instanței superioare în grad, în speță Tribunalul Dâmbovița.
În acest ciclu procesual, instanța investită cu soluționarea cauzelor reunite, Tribunalul Dâmbovițaa procedat la audierea inculpatului, acesta din urmă aflat în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința definitivă a Tribunalului Dâmbovița.
În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente și societatea al cărei administrator era inculpatul și s-a dispus citarea în condiții legale a societăților părți civile, prin reprezentanții lor legali.
Audiat în ședință publică, în prezenta apărătorului ales, inculpatul a declarat că își menține declarațiile date anterior, inclusiv cea de la Judecătoria Târgoviște, că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precizând că în calitatea sa de administrator al SC SRL a avut relații de colaborare și comerciale și cu cele două societăți păgubite SC SRL și. A afirmat inculpatul că derularea relațiilor comerciale ale firmei pe care o conducea a avut loc în perioada martie - iunie 2006, perioadă în care a emis aproximativ 43 - 46 file CEC, dar la momentul emiterii lor știa că are acoperire în bancă, câtă vreme își verifica contul zilnic.
A mai declarat inculpatul că în perioada respectivă, cifra de afaceri a societății era foarte mare, dar ulterior datorită situației economice, societatea a intrat în faliment, încasările au scăzut semnificativ și astfel s-a aflat în imposibilitatea de a mai plăti datoriile acumulate.
Inculpatul a menționat că nu a reușit până în prezent toate prejudiciile create societăților păgubite cătă vreme a fost încarcerat.
Totodată, inculpatul a mai depus la dosar o cerere pe care a scris-o și a semnat-o personal, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății din art. 215 alin. 1, 5, în art. 215 alin. 1,4 cod penal, cu motivația că prejudiciul reținut este mult mai mic și că nu a putut să facă plata despăgubirilor deoarece a fost arestat și ulterior deținut în penitenciar.
Analizând actele și lucrările dosarului și constatând că în cauză sunt incidente disp.art.335 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că se impune reunirea cauzelor, așa cum a fost sesizată prin sentința penală nr.384/2008 a Judecătoriei Târgoviște.
Într-adevăr, potrivit articolului sus menționat, dacă cu privire la unele din actele care intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-a pronunțat anterior o hotărâre definitivă, instanța reunește cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunțând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conținutul infracțiunii și desființează hotărârea anterioară.
În speța dedusă judecății, există tocmai cazul menționat în art.335 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul fiind condamnat definitiv pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, ulterior acestei condamnări fiind trimis în judecată pentru fapte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Pornind de la aceste dispoziții legale și investită cu soluționarea cauzelor reunite, instanța de fond - Tribunalul Dâmboviț aa a reținut ca situație de fapt că inculpatul în calitate de administrator al SC Com SRL, în perioada iunie - iulie 2006 emis cec-uri fără acoperire în dauna mai multor societăți comerciale, pentru prejudiciile cauzate la 15 dintre aceste societăți, fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar pentru pagubele provocate societăților părți civile SC SA și SC SRL T fiind cercetat în baza rechizitoriului nr. 870/P/2006.
A mai reținut instanța de fond că în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, inculpatul se face vinovat și de comiterea infracțiunii de înșelăciune față de aceste ultime două societăți comerciale, după cum urmează:
La datele de 12 și 13 iulie 2006 inculpatul a achiziționat de la SC SA materiale de construcții în valoare totală de 13.500 lei, în parte datoria fiind achitată cu numerar, iar pentru suma de 12.960 lei, inculpatul a emis o filă CEC care a fost introdusă pentru decontare la bancă unde s-a refuzat plata deoarece societatea al cărei administrator era inculpatul se afla în interdicție bancară.
De asemenea, inculpatul, în aceeași perioadă de timp a emis alte două file CEC cu valori de 9.800 și respectiv 8.250 lei pentru achitarea contravalorii unor mărfuri achiziționate de la SC SRL T, file care au fost și ele refuzate la plată cu aceeași motivație, respectiv existența interdicției bancare.
Aceste fapte în dauna celor două societăți au fost comise în aceeași perioadă și de alte cincisprezece societăți comerciale (acestea fiind cele menționate și prejudiciate conform sentinței penale definitive nr- a Tribunalului Dâmbovița, gravitatea faptelor săvârșite fiind apreciată de instanță raportat la ansamblul și complexitatea tuturor acestor infracțiuni.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, instanța, coroborând toate probele administrate în cauză - plângeri și declarații reprezentanți societăți păgubite, declarații învinuit, declarații martori, note de constatare și verificare ale gărzii financiare D, facturi fiscale, bilanțuri și documente contabile ale societății SC Com SRL, avize de însoțire a mărfii, chitanțe fiscale, facturi fiscale nefolosite - constată că faptele comise de inculpat prezintă o gravitate sporită, că prejudiciul total creat depășește suma de 200.000 lei, fapta de înșelăciune în formă continuată încadrându-se în forma agravată care presupune consecințe deosebit de grave.
Pentru comiterea acestei fapte de înșelăciune și raportat la analiza în ansamblul a întregii activități infracționale desfășurată de inculpat și care s-a soldat cu prejudicierea unui număr de societăți comerciale, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat, prejudiciul total ce urmează a fi luat în calcul fiind cel rezultat ca urmare a însumării tuturor sumelor de bani ce reprezintă prejudiciul concret creat fiecărei societăți păgubite, prejudiciu total care se ridică la o sumă mai mare de 200.000 lei.
Potrivit art.146 Cod penal, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art.145 Cod penal, ori altei persoane juridice sau fizice.
În sprijinul soluției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.215 alin.1-5 în art.215 alin.1-4 Cod penal, sunt și dispozițiile deciziei nr.XIV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cărora, în cazul infracțiunii continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.
Situația de fapt reținută în cauză, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au justificat pe deplin condamnarea inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii în formă continuată, probele administrate în cauză fiind corect apreciate și interpretate de organele de urmărire penală care au dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
De asemenea, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanța s-a orientat către o pedeapsă cu închisoarea coborâtă sub minimul ei special, în cauză fiind reținute circumstanțe atenuante în favoarea acestuia care nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere un copil minor.
La aplicarea pedepsei cu închisoarea față de inculpat, instanța de fond a avut în vedere și faptul că intenția inculpatului de a prejudicia pe părțile vătămate este evidentă și rezultă din modul de emitere a filelor cec, deși cunoștea că nu are disponibil în cont. Deși inculpatul nu a recunoscut această situație, toate probele administrate, inclusiv înscrisurile emise de Banca Transilvania care înștiințează pe inculpat de interdicția bancară în care se află, fac dovada situației contrare celei relevate de inculpat, condamnarea acestuia fiind pe deplin justificată.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei comise și modalitățile concrete de comitere, prima instanță a apreciat că executarea pedepsei se poate face doar în penitenciar, această pedeapsă fiind una rezultantă ca urmare a reținerii în sarcina inculpatului și a săvârșirii infracțiunii prev, de art. 43 din Legea 82/1991 cu referire la art.289 Cod penal.
Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, din toate probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de fals în contabilitate, situație reflectată în concluziile expertizei contabile efectuate și acare în evidență faptul că acesta nu a înregistrat în contabilitatea societății al cărei administrator era operațiunile și documentele comerciale, astfel încât s-au denaturat veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare, precum și elementele de activ și pasiv reflectate în bilanț (aceste concluzii rezultă din expertiza contabilă existentă în dosarul de urmărire penală, în cauză fiind atașat și dosarul nr. 7965/2006 al Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat sentința penală nr. 205/2007).
În raport de împrejurarea că toate aceste fapte penale au fost comise de inculpat în timp ce era administratorul societății SC Com SRL, sub aspectul laturii civile, instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de bani către părțile vătămate care s-au constituit părți civile, cu titlu de despăgubiri civile, aceste societăți fiind atât cele reținute cu ocazia cercetării judecătorești efectuate în dosarul nr. 7965/2006 al Tribunalului Dâmbovița, cât și cele două societăți pentru prejudicierea cărora inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 870/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Ca o consecință a condamnării inculpatului și obligării acestuia la plata despăgubirilor civile, tribunalul în baza art.348 Cod procedură penală, a desființat filele CEC emise de Banca Transilvania și folosite de inculpatul în dauna tuturor societăților păgubite, instanța procedând totodată ca efect al reunirii cauzelor la desființarea sentinței penale nr.205/2007 a Tribunalului Dâmbovița.
S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art.350 Cod procedură penală și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului de la 22.09.2006 la zi, instanța dispunând anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 302/2007 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante la care a fost condamnat inculpatul.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, numai sub aspectul individualiuzării pedepsei, solicitând reducerea acesteia, având în vedere cuantumul total al prejudiciului produs cât și circumstanțele sale personale.
Inculpatul nu a fost audiat de către instanța de apel, deoarece acesta și-a rezevat dreptul de a nu face nici-o declarație în această fază procesuală, precizând că își menține declarațiile anterioare.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate cât și conform disp.art.371 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este fondată numai prin prisma acestui text de lege.
În criticile sale, inculpatul a menționat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea aspră.
Analizând nemulțumirile inculpatului se constată că inițial, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.205/2007 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia penală nr.238/23 ianuarie 2008 la o pedeapsă de 7 ani închisoare, respectiva cauză fiind reunită, așa cum s-a menționat mai sus cu prezentul dosar.
Având în vedere această situație de fapt, Curtea consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond de 8 ani închisoare este conformă cu circumstanțele personale ale inculpatului, cu prejudiciul cauzat și modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și față de faptul că în prezenta cauză este cercetat pentru încă două acte materiale ce fac parte din infracțiunea continuată prin care acesta a fost condamnat, așa cum s-a menționat în paragraful anterior.
Astfel, sancțiunea de 8 ani închisoare stabilită de către instanța de fond apare ca perfect justificată prin prisma tuturor criteriilor prev.de art.72 Cod penal și în acord cu scopul pedepsei menționată de art.52 Cod penal.
Reținând că ne aflăm în soluționarea căii de atac a apelului și față de efectul devolutiv al acestuia, Curtea observă că în mod nejustificat instanța de fond a desființat în baza art.348 Cod procedură penală, filele CEC emise de Banca Transilvania, completate și folosite de către inculpat.
Sub acest aspect, se constată că art.348 Cod procedură penală, ce are ca titlu,rezolvarea din oficiu a acțiunii civile, precizează că,instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă se pronunță cu privire ladesființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii,
Ca situație de fapt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune, reținându-se că a săvârșit această faptă prin emiterea de cec-uri fără acoperire, cunoscând că nu are provizia necesară.
Așadar, acesta nu a fost trimis în judecată și nici nu s-a extins procesul penal pentru comiterea unor infracțiuni din care să rezulte că a contrafăcut sau a alterat în orice mod, respectivele CEC-uri. Din acest motiv, Curtea apreciază că întrucât acestea nu au fost falsificate în nici un mod, ele nu trebuiesc desființate conform disp.art.348 Cod procedură penală, astfel cum a apreciat instanța de fond. Respectivele cec-uri au constituit numai modalitatea prin care inculpatul și-a atins scopul de a obține pentru sine un folos material injust.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, apreciază că se impune admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței primei instanțe, în parte, în latură civilă și pronunțând o nouă hotărâre, va înlătura din sentință dispoziția privind desființarea în baza art.348 Cod procedură penală, a filelor CEC emise de Banca Transilvania, completate și folosite de inculpat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 Mai 1979, în present deținut în Penitenciarul Ploiești, județul P, împotriva sentinței penale nr.293 din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și în consecință:
Desființează în parte, în latură civilă, sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre conform art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală,
Înlătură din sentință disp.art.348 Cod procedură penală, privind anularea filelor emise de Banca Transilvania completate și folosite de inculpat.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru inculpat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 august 2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.TF
Tehnored.EV
6 ex./07.09.2009
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu character personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu
