Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 88/
Ședințapublică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de partea civilă SC EXPORT SA-PRIN LICHIDATOR și de către inculpații, mpotriva sentinței penale nr. 589 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: apelantul inculpat, personal și asistat de avocat iu și, conform delegațiilor avocațiale depuse la doar, avocat pentru apelantul inculpat, lipsă fiind apelanta parte civilă -Export SA prin lichidator, apelantul inculpat, intimatele părți civile și intimatele părți responsabile civilmente.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, pentru apelantul inculpat.
Curtea, având în vedere referatul grefierului prin care acesta a învederat lipsa de procedură cu intimata parte civilă B, pune în discuția părților acest aspect.
Avocat pentru apelantul inculpat, lasă la aprecierea instanței acest aspect privind îndeplinirea procedurii.
Avocat pentru același inculpat, de asemenea lasă la aprecierea instanței.
Avocat pentru apelantul inculpat, lasă la aprecierea instanței aspectul privind procedura. Mai susține și că, inculpatul cunoaște despre proces dar se află în Spania și nu se poate prezenta dar cauza se poate soluționa și dacă acesta nu este prezent în fața instanței, atât timp cât procedura cu el este îndeplinită.
Reprezentantul parchetului solicită judecarea cauzei și acordarea cuvântului asupra apelurilor, având în vedere vechimea dosarului precum și faptul că nu îi sunt lezate interesele părții civile
Curtea, având în vedere vechimea dosarului precum și necesitatea soluționării cauzei cu celeritate, iar la dosarul cauzei se află mai multe adrese din partea acestei unități, din care rezultă că cunoaște de existența dosarului și de termenele de judecată, apreciază că procedura este legal îndeplinită.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea apelurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Totodată, curtea pune în vedere inculpatului prevederile art. 70 Cod procedură penală, și faptul că poate sau nu să declare, iar în caz afirmativ, declarațiile sale pot fi folosite și împotriva sa.
Apelantul precizează că dorește să dea declarație în fața instanței de fond pentru a putea solicita și probe în apărarea sa.
Avocat pentru inculpatul precizează că motivele de apel le-a depus și în scris la dosar.
Susține ca un prim motiv de apel că, sentința Tribunalului Argeș
este nelegală. . prin a critica modalitatea în care Tribunalul Brașova dispus prin încheierea din 18.01.2006, disjungerea cauzei în privința inculpaților și. Apreciază că încheierea susmenționată de disjungere reprezintă un mod neoriginar de sesizare a instanței cu toate că este rezultatul unor acte procesuale anterioare strămutării, ținând cont de caracterul devolutiv al apelului. Disjungerea de care face vorbire a fost dispusă în lipsa apărătorilor inculpaților. Inculpatul a fost prezent la termenul de judecată la care s-a dispus disjungerea, dar instanța nu i-a acordat posibilitatea de a-și spune părerea referitor la aspectele puse în discuție. La același termen de judecată, în aceleași condiții de lipsă a asistenței juridice obligatorii, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente și, extinzând în acest mod carul procesual vizând în mod direct faptele pentru care inculpații sunt judecați. Modul în care instanța a procedat la disjungerea cauzei, absolut în contradicție cu dispozițiile legale ce privesc asistența juridică obligatorie, conduce la încălcarea gravă a dreptului la apărare atrăgând incidența dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, cu consecința directă a nulității absolute a actului procesual, respectiv încheierea din 18.01.2006. Urmare nulității actului procesual menționat, se apreciază că sunt lovite de nulitate absolută toate actele subsecvente în prezenta cauză, inclusiv sentința Tribunalului Argeș. Mai susține și că prezenta cauză se află într-o poziție anacronică față de împrejurarea ca un caz clar de indivizibilitate prevăzut de dispozițiile art.33 lit.a Cod procedură penală, să fie judecat separat, autorul infracțiunii (Sacui ), de complice ( ) fiind astfel lipsiți de posibilitatea formulării unor apărări, respectiv a unei cercetări judecătorești, coroborând întreg ansamblul probator astfel încât să se dea eficiență principiului aflării adevărului. Dispozițiile art. 38 Cod procedură penală, prevăd posibilitatea ca instanța de judecată să dispună disjungerea cauzei în cazurile prevăzute de art. 33 lit. a doar în interesul unei bune judecăți, ori din desfășurarea de până acum a procesului penal este evident faptul că dispoziția de disjungere pronunțată de Tribunalul Brașova avut consecința directă nu numai o gravă confuzie a instanței de fond dar și repetate încălcări ale drepturilor inculpatului.
Solicită ca în temeiul art. 379 alin. 2 lit. Cod procedură penală, să se trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș cu îndrumare de a se avea în vedere acest caz de nulitate absolută a sesizării instanței cu consecința trimiterii cauzei la ribunalul Brașov și reluării procesului penal din faza anterioară încheierii din 18.01.2006. Așa s-ar da eficiență dispozițiilor legale privind indivizibilitatea și s-ar asigura o desfășurare a procesului penal cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale.
Un al doilea motiv de apel este acela că, în urma strămutării dosarului de la ribunalul Brașov la ribunalul Argeș, nu au fost înaintate, în totalitate actele de urmărire penală, mai exact actele procedurale ce atestă începerea procesului penal punând astfel judecătorul în imposibilitatea obiectivă de a proceda la verificarea legalității și temeiniciei efectuării urmării penale și conducând implicit la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu consecința încălcării flagrante a dreptului la apărare. Susține că printre mijloacele de probă enumerate de procuror în rechizitoriu în susținerea stării de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul, se regăsesc și transcrierile interceptărilor telefonice, fără însă ca vreun moment aceste mijloace materiale să se fi găsit la dispoziția judecătorului cauzei și, cu atât mai mult, fără ca să se fi putut solicita verificarea legalității administrării acestei probe și audierea informațiilor deținute pe suporți magnetici.
Un alt motiv de apel este acela că, inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, autor fiind, cercetată în dosarul nr. 1775/2004 al Tribunalului Brașov. Deși cercetarea faptelor a fost disjunsă, pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare atât a părții responsabile civilmente INDUSTRIES cât și a inculpatului, se impunea în mod obligatoriu citarea și în prezenta cauză a acestei părți. fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, se observă că aceasta constă în presupusa înlesnire oferită inculpatei, care în calitate de asociat unic a INDUSTRIES a indus în eroare EXPORT
În continuare arată motivele de nelegalitate a hotărârii atacate ca fiind: - necitarea în cauză a, în calitate de lichidator al părții civile EXPORT B; - judecătorul cauzei a stabilit cadrul procesual citând părți civile responsabile civilmente fără legătură cu faptele deduse judecății; - au fost audiați martori din rechizitoriu a căror depoziții nu priveau faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și; - depozițiile acestor martori sunt sumare și fără legătură cu faptele reținute în sarcina inculpaților; - introducerea în cauză în calitate de inculpați a numiților, și prin încheierea din 22 februarie 2007, fila 171, acestora fiindu-le acordate chiar termene de judecată pentru angajarea de apărători, pe parcursul judecății, aceștia dispărând pur și simplu din dosar; - în condițiile lipsei de procedură cu părțile responsabile civilmente, constată prin încheierea din 05 aprilie 2007, fila 267 și a asistenței juridice prin apărător ales cu delegație la dosar pentru inculpați, instanța de fond a procedat la audierea martorilor.
Mai precizează și motivele de netemeinicie ale sentinței penale nr. 589/2007, pronunțată de Tribunalul Argeș după cum urmează: - cu privire la latura civilă a cauzei raportat la faptele pentru care este cercetat inculpatul, singura parte civilă care a formulat pretenții este EXPOERT B, instanța de fond rezumându-se a constata că aceasta nu a insistat în constituirea de parte civilă și că nu a făcut dovada solicitărilor. Mai mult decât atât consideră că ar fi fost esențial ca în cuprinsul motivării acțiunii civile să se facă vorbire despre dovedirea sau nu a producerii unui prejudiciu în dauna acestei părți vătămate, putându-se stabili un punct de plecare relativ la acuzația privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu atât mai mult cu cât o cerință esențială a laturii obiective a acestei infracțiuni reclama tocmai producerea unui prejudiciu.
Pentru motivele susținute oral dar care sunt depuse și în scris la
dosarul cauzei, solicită admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta impunându-se ca un remediu în vederea reparării încălcării dreptului la un proces echitabil, asigurându-se totodată inculpatului posibilitatea efectivă de a beneficia de toate garanțiile procesuale. Solicită ca odată cu trimiterea cauzei spre rejudecare să se aducă și îndrumări primei instanțe în sensul criticilor expuse.
Avocat pentru inculpatul susține că cunoaște părțile din prezenta cauză sens în care va depune la dosar o lista cu acestea. Susține de exemplu că nu are legătură cu prezenta cauză, respectiv cu inculpații și. De asemenea, cu privire la Ministerul Finanțelor precizează că a depus o adresă în sensul că nu justifică vreun interes. Arată că EXPORT a avut inițial lichidator pe, care ulterior a fost înlocuit cu lichidatorul. Părțile responsabile civilmente sunt, care a aparținut inculpatului și care nu a fost citată în prezenta cauză, rămânând ca parte în dosarul 1775 al Tribunalului Brașov. Societatea a aparținut inculpatului iar societatea EXPORT, vizează activitatea ambilor inculpați.
directori ai. au declarat la un termen de judecată că terenurile au fost valorificate.
De asemenea, tot la instanța de fond reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii de condamnare dar cu suspendare, în condițiile lipsei dosarului.
Pune concluzii de admitere a apelului și de casare a hotărârii atacare cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, solicită ca citarea inculpatului să se facă și la adresa indicată din Spania, urmând ca tot acolo să i se comunice și actele de urmărire penală și cele efectuate de instanță.
Redă dintr-un proces verbal din care rezultă că societatea EXPOERT a procedat la vânzarea terenului care ulterior s-a constatat că este subevaluat. Pentru acest motiv solicită a se efectua un raport de expertiză care să stabilească prețul real al terenului respectiv.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a apelurilor desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu privire la latura civilă, susține că nu a fost corect soluționată, nu a fost stabilit prejudiciul și nu au fost citate nici părțile civile.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovat solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea dosarului la instanța de fond, pentru rejudecare.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.589 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- (număr în format vechi 1314/P/2006), a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 21.08.1970 în B, studii superioare, domiciliat în B,-,.4,.13, județ B, CNP - -, la:
-6 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal,
-11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal,
-5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57, art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.35 alin.3 Cod penal, s-au contopit cele două pedepse complementare aplicate și s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la 25.02.1972 în, județul B, domiciliat în B,-,.A,.12,județ B, la 5 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57, 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 348 Cod pr.penală, s-a dispus desființarea înscrisurilor false.
S-au respins acțiunile civile și a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut irmătoarele:
Inculpatul, asociat unic și administrator la SC " " SRL, în luna mai 2000, achiziționat 7 terenuri de la persoane fizice, cu sume cuprinse între 5 și 10 milioane de lei parcela, în total 76 de milioane de lei, întocmind actele, inclusiv în 31.05.2000, terenuri pe care, în data de 30 mai 2000, cu o zi înainte de a-l cumpăra pe ultimul, le-a vândut SC " ", unde tot el era asociat unic, cu suma de 1.209,600 USD, adică 25.402.600.000 lei.
La data de 31 mai 2000, inculpatul a vândut terenurile, ca reprezentant al SC " " SRL lui, administrator la SC""SRL, cu de 1.222.641 USD, echivalentul a 25.675.361.000 lei.
Rapoartele de expertiză și evaluare a acestor suprafețe de terenuri agricole au fost întocmite de către ing., prin care se stabilea valoarea lor comercială, însă a folosit o formulă de calcul care ducea la un rezultat și o valoare așa cum doreau inculpații și, dorințe care se regăsesc chiar și în înregistrarea discuțiilor telefonice.
În urma acestor tranzacții s-au întocmit și facturi în care era inclus TVA-ul, care la data de 26.06.2000, s-a solicitat de la Administrația Financiară B de către reprezentantul SC "" SRL, suma fiind de 4.911.577.672 lei, motivându-se că firma este într-o perioadă de realizare a investițiilor. S-au atașat decont, expertizele tehnice de evaluare precum și studii de fezabilitate. Apreciindu-se că suma solicitată nu se rambursează, pentru că SC "" nu a justificat dreptul de deducere, s-a respins cererea și, ca urmare, SC"", prin reprezentantul său, s-a adresat cu contestație Tribunalului Brașov, dar mai târziu, la 14 mai 2003, s-a renunțat la cerere.
Faptul că inculpatul a renunțat la cererea de rambursare, nu constituie o desistare voluntară, deoarece infracțiunea nu și-a produs efectul din cauze independente de voința acestuia, renunțarea survenind după ce s-a început urmărirea penală.
Inculpații și au găsit o altă modalitate ilicită de a obține venituri substanțiale, având la îndemână posibilitatea achiziționării unor terenuri la prețuri derizorii, situate în zone greu accesibile sau fără potențial de valorificare, și aportul inculpaților și, cu intenția vădită de a le folosi drept garanții imobiliare la întocmirea unor contracte.
Inițial, SC " Industries" SRL B s-a numit SC "" SRL și a avut ca asociat unic pe. La data de 30.09.2000, părțile sociale ale firmei au fost concesionate inculpatei, care a schimbat denumirea firmei în SC " Industries" SRL S-a precizat, că inculpata a preluat firma cu toate că inculpatul nu restituise suma de 1.371.385.655 lei ridicată cu titlu de avans.
La data de 16.10.2000, SC " Industries" SRL a transmis prin fax SC "" SA B, intenția de a achiziționa de rulmenți pe care aceasta îi deținea în custodie, propunând un termen de plată cuprins între 45-60 zile, perioadă în care valoarea contractului era garantată cu ipotecă imobiliară.
de rulmenți, majoritatea provenind din import, era proprietatea SC "" SA B, lăsată în custodia SC "" SA B, cu care se încheiase un contract de distribuitor pe bază de comision - fapt pentru care rulmenții au rămas în custodia celei din urmă firme.
La data de 27.11.2000 SC " Industries" SRL B, deși era la începutul activității și nu dispunea de mijloace bănești, a comunicat SC "" SA B, că este în măsură să preia întregul stoc de rulmenți.
În aceste împrejurări, martora -, ce îndeplinea calitatea de administrator al SC "" SA B, a informat proprietarul rulmenților despre oportunitatea vânzării acestora, SC "" SA B, desemnând pe martorul să negocieze cu SC " Industries" SRL B clauzele contractuale.
După mai multe runde de negocieri, martorul a prezentat inculpatei acceptul Consiliului de Administrație al SC "" SA B, de a se acorda un discount de 35% din valoarea întregului stoc de rulmenți și plata în 45 de zile de la data de 01.01.2001, cu obligația asigurării de cumpărător a unor garanții imobiliare legale.
S-a precizat, că inculpata a susținut pe timpul negocierilor, referitor la valabilitatea afacerii, că avea solicitare pentru întregul stoc de rulmenți din partea unor firme turcești, sens în care îi era necesară lista cu reperele rulmenților.
Odată stabilite clauzele contractuale au fost stipulate în contractul de comision încheiat la data de 19.12.2000, semnat de proprietar al SC "" B și SC " Industries" SRL B, în calitate de cumpărător și SC "" SA B, în calitate de distribuitor care urma să încaseze un comision de 200.000.000 lei urmare tranzacției.
În ce privește garantarea plății mărfii, la data de 19.12.2000, deci în ziua încheierii contractului, inculpatul a vândut inculpatei 4 terenuri situate în B și anume: 18.500. teren cu 10.000.000 lei; 4.000. teren cu 2.000.000 lei; 1.500. cu 2.000.000 lei; 17.400. teren cu 10.000.000 lei. Terenurile erau situate în apropierea rampei de gunoi iar pe deasupra acestora trecea rețeaua de înaltă tensiune.
În cele 4 contracte, părțile au declarat că au avut cunoștință de prevederile legale privind taxa de timbru și evaziunea fiscală, prețul înscris în acte fiind cel real.
La cererea inculpaților și, inculpatul a întocmit 4 rapoarte de expertiză tehnică-evaluare, ce au avut ca obiectiv stabilirea valorii comerciale a terenurilor la data de 20.12.2000.
Prin activitatea desfășurată, inculpatul, ajutat și de inculpatul, a înlesnit pe inculpata în activitatea infracțională să inducă în eroare SC "" SA B, iar la cererea inculpaților și, inculpatul a întocmit expertizele pentru a releva o valoare cât mai mare a terenurilor.
SC " " SRL Baf ost administrată de inculpatul, fiind ajutat de învinuiții și - angajați cu contract de prestări servicii, după cum susțin cei doi învinuiți.
La date de 19.01.2001, 23.01.2001 și 01.02.2001, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC " " SRL B, a încheiat 3 contracte de vânzare cumpărare cu SC ""SA B, prin care cea din urmă firmă vindea tablă produsă de SC ""SA G, urmând ca plata să se facă în termen de 90 de zile.
Conform înțelegerii verbale dintre cele două firme, livrarea mărfii urma să înceapă după ce SC " " SRL B garanta plata mărfii cu un bun imobil.
În acest sens, SC " " SRL Bac umpărat de la inculpatul, prin inculpatul, 7.700. teren situat în intravilanul municipiului B, înscris în CF nr.10564, cu suma de 6.000.000 lei. Apoi, inculpatul a apelat la inculpatul în vederea evaluării terenului la un preț mai mare de către învinuitul.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică-evaluare nr.67, inculpatul a stabilit valoarea comercială a suprafeței de 7.700. la suma de 4.719.938.300 lei, în baza căruia SC "" SA Baa cceptat garanție pentru mărfurile livrate prin cele 3 contracte de vânzare cumpărare stabilită prin contractul autentificat la data de 01 februarie 2001, cu nr.320 la Biroul Notarilor Publici asociați și din
La data de 02 aprilie 2001, SC " " SRL Bar idicat produsele de la SC "" SA G, ce au fost valorificate și, cu toate acestea, inculpatul nu a mai achitat către SC "" SA B datoria de 1.611.255.159 lei.
Prezentând o atare situație de fapt, tribunalul a considerat că, în drept, fapta inculpatului care a intenționat să inducă în eroare statul român prin Administrația Financiară a municipiului B, căruia i-a solicitat la data de 26.06.2000 rambursarea TVA în sumă de 4.911.577.672 lei, rezultată dintr-o tranzacție imobiliară încheiată între SC "" SRL și SC " " SRL, privind terenuri supraevaluate ce ar fi reprezentat începutul unor investiții care s-a dovedit, constituie tentativă de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
De asemenea, în drept, fapta aceluiași inculpat, care a înlesnit pe inculpata în activitatea infracțională să inducă în eroare SC "" SA B, la cererea inculpaților și, inculpatul întocmind expertizele pentru a releva o valoare cât mai mare a terenurilor, constituie complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap.la art. 215 alin.1, 2 3 și 5 Cod penal.
Totodată, în drept, fapta aceluiași inculpat, care a înlesnit realizarea activității infracționale a inculpatului, oferind acestuia mijlocul fraudulos, constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal.
Cu privire la la inculpatul, tribunalul a apreciat că, în drept, fapta acestuia, care cu intenție a indus în eroare SC "" SA B, cu ocazia încheierii și derulării contractelor încheiate prin achiziționarea de mărfuri produse de SC "" SA G, garantând plata cu un teren supraevaluat și cauzând astfel o pagubă, instanța de fond a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, pentru care a fost condamnat.
Potrivit acestor texte, s-a dispus condamnarea inculpaților, conform dispozitivului enunțat.
Cu privire la latura civilă, tribunalul a arătat că, întrucât, părțile vătămate nu s-au prezentat la instanță pentru a preciza dacă insistă în constituirea de părți civile și nici nu au produs probe cu care să facă dovada pretențiilor civile invocate la urmărirea penală, se impune respingerea acțiunilor civile formulate de acestea.
Totodată, s-a dispus și desființarea înscrisurilor false.
Impotriva sentinței au declarat apel "", prin lichidator, și inculpații și.
1.Apelanta "", prin lichidator, critică soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că:
-Deși potrivit dispozițiilor sentinței comerciale nr.1593 din 30 aprilie 2007 Tribunalului București, a fost desemnată, în calitate de lichidator judiciar al părții civile "", judecarea cauzei s-a desfășurat în lipsa sa, întrucât nu a fost citată, partea civilă neavând, astfel, posibilitatea susținerii pretențiilor civile și a formulării de probe în vederea justei soluționări a acțiunii civile.
-Mai mult, se susține că pentru corecta soluționare a laturii civile, se impunea introducerea în cauză și a părții responsabile " Industries", al cărei administrator era, la data săvârșirii faptei de înșelăciune, inculpata, autoarea infracțiunii, care a fost trimisă în judecată, alături de alți inculpați, printre care și inculpații din prezenta cauză și, cauză ce a fost disjunsă, în privința acestor ultimi doi inculpați, inculpatul având calitate de complice.
Față de aceste motive invocate, se solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, sub aceste aspecte, din nou la ribunalul Argeș.
2.Inculpatul critică sentința atacată pentru mai multe motive invocate, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, astfel:
-In mod greșit Tribunalul Brașova dispus, prin încheierea din 18 ianuarie 2006, disjungerea cauzei în privința inculpaților și, cauză în care aceștia erau trimiși în judecată alături de alți inculpați, printre care și autoarea infracțiunii, disjungere care a fost dispusă în lipsa apărătorilor inculpaților menționați, tot în lipsa apărătorilor dispunându-se introducerea, în calitate de părți responsabile civilmente a "" L și "", încălcându-se, astfel, grav dreptul la apărare, în condițiile art.197 alin.2 Cod pr.penală, cu consecința nulității absolute a acestei încheieri, nulitate care antrenează nulitatea altor acte subsecvente în prezenta cauză, inclusiv sentința penală a Tribunalului Argeș, aceasta, cu atât mai mult, cu cât există cazul clar de indivizibilitate prev. de art.33 lit.a Cod pr.penală, nefiind posibil, legal, ca autorul infracțiunii inculpata să fie judecat separat, la ribunalul Brașov, iar complicele, inculpatul la ribunalul Argeș.
Ca urmare, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Argeș, cu îndrumarea de a se avea în vedere acest caz de nulitate absolută a sesizării instanței, cu consecința trimiterii cauzei la ribunalul Brașov și reluarea procesului penal din faza anterioară încheierii din 18 ianuarie 2006 Tribunalului Brașov.
-Judecata la ribunalul Argeș, efectuată în urma strămutării dosarului de la ribunalul Brașov, numai cu privire la cei doi inculpați, s-a făcut fără ca instanța de fond să fi avut la dispoziție dosarul de urmărire penală, spre a le aprecia și evalua, în totalitate, actele de urmărire penală, în special transcrierile interceptărilor telefonice vizând pe inculpatul, relevante în considerarea stării de fapt reținută în rechizitoriu, fiind astfel, lipsit inculpatul de dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu consecința încălcării flagrante a dreptului la apărare, a principiilor contradictorialității și nemijlocirii administrării probelor ce guvernează legea procesuală penală.
Și sub acest aspect, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanță să procedeze la judecarea cauzei având în vedere toate actele de urmărire penală efectuate, aceasta fiind soluția prin care nu s-ar aduce inculpatului încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicție, asigurându-i-se, totodată, prin principiile enunțate, respectarea dreptului său la apărare.
-Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2,3, 5 Cod penal, autor fiind inculpata, cercetată în dosarul nr.1775/2004 al Tribunalului Brașov, în sarcina acesteia reținându-se că în calitate de asociat unic a " Industries" a indus în eroare "" B, astfel că se impunea de către tribunal citarea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, și a " Industries", așa cum s-a procedat în dosarul penal menționat al Tribunalului Brașov, pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare și pe această latură civilă, cu efecte și asupra laturii penale, în condițiile în care cercetarea faptelor vizând complicitatea privind pe inculpatul a fost disjunsă
Și pentru aceste considerente, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Argeș, în vederea judecării cauzei în primă instanță, cu citarea legală a acestei părți.
-Se solicită, de asemenea, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță și pentru alte considerente de nelegalitate decât cele invocate, printre care și necitarea în cauză a " ", în calitate de lichidator al părții civile "" B, conform sentinței comerciale nr.1593 din 30 aprilie 2007 Tribunalului Argeș, invocându-se, totodată, și împrejurarea că depozițiile martorilor audiați de către tribunal sunt sumare, nerelevante, fără legătură cu faptele reținute în sarcina inculpaților, uzitându-se de formula numai a menținerii declaraților date la urmărire penală, fără a preciza aspecte cu privire la situația de fapt, cu referire la cauza dedusă judecății, și altele.
-Cu referire expresă la latura civilă a cauzei, invocând de această dată aspecte de netemeinicie a sentinței atacate, inculpatul arată că instanța de fond s-a rezumat în a constata că "" B nu a insistat în constituirea de parte civilă și că nu a făcut dovada solicitărilor sale, fără a dovedi producerea sau nu a unui prejudiciu, esențial pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu atât mai mult cu cât cerința esențială a laturii obiective a acestei infracțiuni, viza tocmai producerea unui asemenea prejudiciu, prejudiciu imposibil de dovedit, ca urmare a necitări lichidatorului a părții civile "" B, precum și a necitării părții responsabile civilmente " Industries", critici, de altfel, menționate și mai sus.
De asemenea, se invocă și faptul că formula generală vizând desființarea înscrisurilor false, fără a preciza clar care anume și dacă se referă și la faptele pentru care inculpatul este cercetat, sunt alte aspecte ce conduc la concluzia trimiterii cauzei spre rejudecare pentru ca astfel de erori să fie corijate.
-Alte critici formulate vizează fondul cauzei, cu privire la condamnarea inculpatului, susținându-se că fapta prevăzută de art.20 rap. la art.215 alin.1,2,5 Cod penal - tentativă la infracțiunea de înșelăciune - descrisă în cap.I pct.4 din rechizitoriu, vizând mecanismul de plată și rambursare a taxei pe valoare adăugată, ce atrage și dreptul cumpărătorului de a solicita spre rambursare suma reprezentând plătit, nu crează aptitudinea elementului material al infracțiunii de înșelăciune, de a avea drept consecință producerea unui prejudiciu.
In acest sens, se susține că încadrarea acestei fapte ce a avut loc în anul 2000, în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, nu poate fi primită, întrucât o atare solicitate de rambursare a nu era incriminată în anul 2000, Legea nr.345/2002, privind taxa pe valoare adăugată, incriminând această faptă în art.36, fără însă a face referire la vreun eventual prejudiciu suferit de stat, sancționând numai raportul strict dintre stat și solicitant, după care, Legea nr.345/2002 a fost abrogată de Codul fiscal din anul 2003, infracțiunea prevăzută de art.36 fiind preluată după aproximativ 2 ani de dispozițiile art.8 alin.1 și 3 din Legea nr.241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Ca urmare, chiar dacă nu ar fi acceptată susținerea că apariția Legii nr.345/2002 și incriminarea faptei prev. de art.36, ar dovedi, din punct de vedere juridic, imposibilitatea încadrării faptei reținută în sarcina sa în infracțiunea de înșelăciune, se impune, totuși, aplicarea art.13, vizând legea mai favorabilă, și constatarea în final, potrivit argumentelor menționate anterior, a intervenirii prescripției răspunderii penale, în condițiile dispozițiilor art.122 alin.1 lit.d coroborat cu art.124 Cod pr.penală.
-De asemenea, prima instanță nu a făcut dovada că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal, descrise în cap.II pct.1 și 2 din rechizitoriu - două fapte - săvârșite ca și complice la activitatea infracțională desfășurată ca autori de inculpata, respectiv inculpatul, întrucât nu s-a făcut dovada cu certitudine a existenței unei înțelegeri între inculpat și, cu privire la cumpărarea de terenuri, așa cum rezultă din actul de acuzare, urmărind, alături de inculpată, inducerea în eroare a "" B, precum și la rolul determinant pe care l-ar fi avut în întocmirea rapoartelor de expertiză tehnică de evaluare de către inculpatul.
Totodată, nu s-a făcut dovada actelor de ajutor acordate indirect de inculpat celuilalt coinculpat, vizând vânzarea unui alt teren de către inculpatul către " " B, prin înlesnirea efectuării de către inculpatul a unor expertize de evaluare a terenului la un preț cât mai mare, astfel că nici această infracțiune de înșelăciune, pentru care a fost condamnat nu are suport probator.
Și față de aceste ultime critici, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reparării încălcării dreptului la un proces echitabil, și a asigurări în favoarea inculpatului a posibilității efective de a beneficia de toate garanțiile procesuale.
3.Inculpatul critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, la fel ca și inculpatul, casarea hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
In acest sens, consideră că instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, fără un probatoriu suficient, arătând că se impunea efectuarea unui raport de expertiză a terenului în cauză, care să-i stabilească prețul real, în funcție de care urma a se soluționa, în mod corect, atât latura civilă cât și latura penală a cauzei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, curtea constată următoarele:
In primul rând, pentru a circumscrie exact cadrul legal procesual, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, vizând activitatea infracțională a inculpaților și, cu care a fost sesizată prima instanță, se impune a reține că, prin rechizitoriu din 12 mai 2004, dat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr.427/P/2000, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, alături de alți inculpați, printre care, și, fiind sesizat Tribunalul Brașov, cu judecarea acestei cauze, de altfel înregistrată sub nr.1775/2004.
In cursul judecării cauzei, Tribunalul Brașov, prin încheierea din 18 ianuarie 2006, dispus, în baza art.38 Cod pr.penală, disjungerea cauzei privind pe inculpații și, înregistrându-se această cauză sub nr.256/2006.
Prin încheierea nr.2943 din 9 mai 2006, Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de inculpatul în această cauză, și s-a dispus strămutarea cauzei la ribunalul Argeș, Tribunalul Brașov dispunând, în consecință, scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului nr.256/2006 la ribunalul Argeș, spre soluționare.
In acest mod, Tribunalul Argeșa fost investit cu cauza ce face obiectul pendintei judecăți.
Astfel, în actul de sesizare, cu privire la activitatea infracțională a celor doi inculpați cu care a fost investit Tribunalul Argeș, în condițiile arătate, se reține, în privința inculpatului, săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.20 rap. la art.215 alin.1,2, 5 Cod penal - tentativă la înșelăciune - și încă alte două fapte de complicitate la înșelăciune prevăzute de art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, respectiv 26 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
In fapt, cu referire la prima activitate infracțională menționată, se arată că inculpatul a intenționat să inducă în eroare statul român, prin Administrația Financiară a municipiului B, căruia i-a solicitat, la data de 20 iunie 2000, rambursarea a în sumă de 4.911.577.672 lei, rezultată dintr-o tranzacție imobiliară încheiată între "" și " ", privind terenuri supraevaluate, ce ar fi reprezentat începutul unor investiții care s-a dovedit, o atare faptă constituind infracțiunea prevăzută de art.20 rap. la art.215 alin.1,2 și 5 Cod penal.
De asemenea, una dintre celelalte activități infracțională reținută în sarcina inculpatului, constând în complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 rap. la art.215 alin.1,2, 3 și 5 Cod penal, constă în aceea că, inculpatul a înlesnit pe inculpata în activitatea infracțională de a induce în eroare "", în sensul că la cererea sa cât și a inculpatei, inculpatul a întocmit expertize pentru a releva o valoare cât mai mare a terenurilor.
O altă activitate infracțională de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3 Cod penal, așa cum de altfel a fost menționată mai sus, a constat în aceea că a înlesnit, alături de inculpatul, realizarea activității infracționale desfășurată de inculpatul, oferind acestuia mijlocul fraudulos prin care a indus în eroare "" B, cu ocazia încheierii și derulării contractelor încheiate prin achiziționarea de mărfuri, produse de "" G, garantând plata cu un teren supraevaluat și cauzând o pagubă de
In privința inculpatului a fost reținută o singură activitate infracțională, prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, constând în aceea că, a indus în eroare, cu intenție "" B, cu ocazia încheierii și derulării contractelor încheiate prin achiziționarea de mărfuri, produse de "" G, garantând plata cu un teren supraevaluat și cauzând, astfel, o pagubă de 1.611.255.159 lei, el fiind de fapt autorul acestei infracțiuni pentru care a fost reținută și complicitatea inculpatului, așa cum s-a menționat mai sus.
Analizând, astfel, părțile cărora li s-a produs un prejudiciu conform activităților infracționale relatate în esență din actul de sesizare, curtea constată că motivele invocate de către inculpați, așa cum au fost nuanțate mai sus, sub aspectul nelegalei citări în cauză a "" B, prin lichidator " " sunt întemeiate.
Astfel, după cum se poate observa din practicaua ședinței, în care s-a pronunțat sentința penală atacată, rezultă că a fost citată, pentru data când s-a judecat cauza, "" B, prin administrator judiciar " " (480 dosar tribunal), și nu prin lichidatorul judiciar " ", care trebuia să fie citat.
Aceasta, deoarece, potrivit dispozițiilor sentinței comerciale nr.1593 din 30 aprilie 2007 Tribunalului București, secția a VII-a comercială, definitivă și irevocabilă la data de 2 iulie 2007 (21 dosar curte) - cu mult înainte de pronunțarea sentinței care a avut loc la 4 decembrie 2007 - pentru "" Baf ost desemnat acest lichidator.
Cum faptele reținute în sarcina inculpatului, așa cum au fost descrise mai sus prin referire chiar la actul de trimitere în judecată, sunt fapte cauzatoare de prejudiciu, care trebuie cert stabilit și evaluat, în funcție și de poziția, susținerile și dovezile pe care partea le poate prezenta, prejudiciu ce trebuie avut în vedere la soluționarea corectă nu numai a laturii civile dar și a laturii penale a cauzei, așa cum, de altfel, toți apelanții susțin, necitarea acestui lichidator judiciar, ca parte în proces, afectează buna desfășurare a procesului penal, judecata având loc, în consecință, în lipsa unei părți nelegal citate, încălcându-se astfel, prevederile procesuale penale ale art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, cu referire la acest aspect.
Desigur, în acest context al fixării cadrului procesual, cu privire la participanții la proces, urmează a fi avută în vedere și cererea apelantei "" B, prin lichidator " ", pentru a se aprecia dacă sunt întrunite condițiile legale pentru introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente, și a " Industries", al cărei administrator era, la data săvârșirii faptei de înșelăciune, inculpata, având în vedere că inculpatul, cercetat separat în prezenta cauză, este considerat complice la această infracțiune de înșelăciune.
In același timp, curtea apreciază că în cauză prima instanță, prin modul de desfășurare a judecății, a lipsit părțile dar mai ales pe inculpați la dreptul lor la un proces echitabil, consfințit de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care vizează, într-un sens mai larg, printre altele, și principiul nemijlocirii administrării probelor și, implicit, al dreptului la apărare, aceasta cu atât mai mult cu cât tribunalul nu a avut la dispoziție întreg dosarul de urmărire penală, care se afla la ribunalul Brașov, unde avea loc judecata cu ceilalți inculpați, alții decât inculpații din prezenta cauză disjunsă la ribunalul Argeș.
Astfel, judecătorul fondului nu a avut la dispoziție pentru a aprecia nemijlocit asupra lui, materialul probator relevant de la urmărire penală, cu privire la activitatea infracțională a inculpaților din prezenta cauză, cum ar fi, de pildă, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul, despre care parchetul face vorbire, dar pe care instanța nu le-a avut la dispoziție, sau alte acte procesuale și procedurale care, de asemenea, nu au fost la dosarul cauzei, cel puțin pentru a verifica fie și din oficiu, nu numai în virtutea exercitării dreptului la apărare al inculpaților, modul de respectare a garanțiilor procesuale pe care legea le conferă oricărei persoane acuzate sau inculpate.
Practic, având în vedere această lipsă a dosarului de urmărire penală, cu referire la actele și lucrările relevante în cauză, precum și luarea unor declarații sumare fie prin formula menținerii declarației de la urmărire penală, fie insuficient de pertinente și de concludente cu privire la învinuirile aduse inculpaților, instanța de fond nu a făcut, de fapt, o cercetare judecătorească efectivă, care însemna, implicit, și verificarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și perceperea lor nemijlocită, rezumându-se a prezenta o situație de fapt desprinsă din rechizitoriu, fără a face referire nici măcar la vreun suport probator - a se vedea motivarea soluției - pronunțând, în aceste condiții nelegale, condamnarea inculpaților.
Toate aceste situații sau împrejurări îndreptățesc curtea să conducă la concluzia că nu a avut loc o judecată efectivă la tribunal, ignorându-se reguli elementare de desfășurare a acesteia, inculpatul fiind lipsit de o atare judecată în primă instanță, care a fost mai mult formală.
In aceste condiții, soluția remedierii nu poate fi alta, în opinia curții, decât aceea a desființări unei astfel de hotărâri nelegale și rejudecarea de către prima instanță a acestei cauze, în condiții depline de legalitate, în acest mod asigurându-se efectiv și nu formal garanțiile dublului grad de jurisdicție, pentru că o eventuală judecare, în apel sub aspectele criticate, la curte ar însemna eludarea acestui principiu.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere, pe de o parte, lipsa unei părți nelegal citate iar, pe de altă parte, desfășurarea unei judecăți formale la prima instanță, fără respectarea garanțiilor pe care art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului le pretinde, curtea apreciază că se impune, potrivit prevederilor art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, și ale art.6 din Convenție menționat, admiterea tuturor apelurilor declarate, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv la ribunalul Argeș.
Această instanță, în consecință, va dispune cu privire la citarea legală a părților, în sensul considerentelor expuse, după care, stabilind cadrul procesual exact și urmând a avea la dispoziție întreg materialul de urmărire penală, vizând pe inculpați, va analiza și toate celelalte motive pe care apelanții le invocă, așa cum ele au fost prezentate mai înainte, precum și orice alte cereri ce pot fi invocate în cursul unei judecăți, în primă instanță, ce se impune a fi efectuată în depline condiții de legalitate și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de partea civilă SC EXPORT SA, prin lichidator și de către inculpații, împotriva sentinței penale nr. 589 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Desființează sentința penală numărul 589 din data de 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.5
Jud.fond
4 noiembrie 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
