Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.89
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr.55 de la 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător desemnat din oficiu pentru apelantul revizuient lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se apelul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având în vedere dispoz.art.394 Cod pr.penală, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că motivul invocat în cerere nu constituie caz de revizuire.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 de la 7 februarie 2008, Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul, domiciliat în C,-, județul
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22 iunie.2007, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - în urma trimiterii de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja adresei cu nr.637/III/6/2007 - cererea formulată de condamnatul, prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 237/06.07.2005 a Curții de APEL CRAIOVA și a deciziei penale nr.1360/02.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr- (5864/2005).
Prin cererea adresată revizuentul condamnat solicită admiterea cererii de revizuire și înaintarea dosarului la instanța competentă, în vederea soluționării.
În baza art. 399 Codul d e procedură penală s-au efectuat actele de cercetare prealabilă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, care prin adresa nr. 637/III/6/2007 a înaintat întregul material administrat în cauză și concluziile sale, în sensul respingerii cererii de revizuire de către Tribunalul Dolj, care a înregistrat dosarul la nr-.
În vederea soluționării cererii de revizuire a fost atașat dosarul nr. 4363/1998 al Tribunalului Dolj.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că prin sentința penală nr.426 din 19.05.2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1526/P/2003, în baza art.11 pct.2 lit a rap.la art.10 lit d Cod proc.pen, s-a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Prin decizia penală nr.237 din 06.07.2005, pronunțată în dosarul nr.1991/P/2002, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul parchetului, a desființat sentința penală nr.426/19.05.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj și în baza art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.74-76 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, fiind achitat pentru infracțiunea prevăzută de art.248 combinat cu art.248/1 și art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.258 Cod penal și s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile prevăzute de art.290, 289, 291 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de către parchet și inculpații, și.
Prin decizia nr.1360/02.03.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5864/2005 s-au respins recursurile inculpaților și s-a admis recursul parchetului, a fost casată decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.426/19.05.2004 a Tribunalului Dolj.
Inculpatul a fost condamnat, în baza art.215 alin.2, 3, 5 Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a, b, c Cod penal, pe o durată de 5 ani.
De asemenea s-a hotărât condamnarea revizuientului și pentru infracțiunea prevăzută de articolul 248 - 2481cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 258.Cod Penal la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, și c Cod Penal; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 și 34 p.și 35 dispunându-se ca să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, și c.C.P.P.
În fapt, în sarcina condamnatului s-a reținut, în esență, că din 1 martie 1996 acesta a îndeplinit funcția de director general al SC SA, având funcție de răspundere și decizie împreună cu ceilalți inculpați-, și și-a încălcat atribuțiile de serviciu, urmărind realizarea intereselor lor și ale altor persoane;astfel, în anul 1997 au adus societatea comercială într-o situație deosebit de gravă recurgând la cheltuieli nejustificate, folosirea fondurilor bănești în altă parte inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților mai multor societăți comerciale (SC, SC SA, Sc SRL) pe care le-au prejudiciat, prin înșelăciune, au făcut împrumuturi la bănci fără a mai putea să le restituie, au întocmit acte false și nu au achitat sumele de bani datorate la bugetul de stat.
În concluziile referatului înaintat de Parchet cu privire la cererea de revizuire formulată de condamnatul s-a arătat că descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată, că aceste fapte și împrejurări trebuie să conducă la soluția de achitare sau încetare a procesului penal, ori, faptele și împrejurările invocate de petent au existat la dosarul cauzei iar instanța s-a pronunțat asupra vinovăției petentului, astfel că nu este îndeplinit nici unul din cazurile de revizuire prevăzut de art. 394.
C.P.P.În motivarea precizată a cererii de revizuire s-a arătat că temeiul revizuirii îl constituie dispozițiile articolului 394 lit. a C.P.P. respectiv împrejurarea că în dosarul de urmărire penală se regăsesc două contracte comerciale depuse în copie xerox care s-ar fi întocmit în aceeași zi 30. 09. 1997 și care ar avea același număr 5513, dintre care unul este fals, iar celălalt conține modificări neoficiale și, solicitând părții civile să-i prezinte originalul acestui contract, i s-a comunicat că nu deține un exemplar original al contractului. De asemenea s-a mai arătat că în dosarul de urmărire penală mai există și alte documente, care nu au fost întocmite de el, respectiv dispoziția de livrare nr. 797 din 26. 11.1997.
Totodată, s-a arătat că sumele solicitate ca penalități de întârziere de către SC se datorează imposibilității de finalizare a contractelor pe perioada cât el a fost arestat preventiv, contracte încheiate și cu SC. S-a arătat că nu există probe la dosarul cauzei că el ar fi întocmit acte false pentru a da aparența de legalitate a folosirii abuzive a unui împrumut obținut de SC, iar notele de constatare întocmite de Ministerul Finanțelor prin Direcția de control Financiar de Stat, în perioada în care a fost arestat preventiv, conțin aspecte nereale, care nu au fost niciodată verificate de instanța de recurs.
S-a invocat ca temei al revizuirii și cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b Cod pr.penală, respectiv faptul că martora și-a modificat declarația dată în cursul urmăririi penale, în fața instanței susținând o cu totul altă situație de fapt ce corespunde realității și din care rezultă nevinovăția sa.
Totodată, în esență, s-au mai arătat ca fiind temeiuri ale revizuirii faptul că nu s-au făcut verificări de către instanțele de apel și recurs a împrejurărilor privind natura capitalului SC, societate cu capital majoritar privat, că nu s-au făcut verificări privind cantitatea de soarelui despre care face vorbire în declarația sa directorul B, nu s-au luat în calcul expertizele întocmite în cauză, că instanța de recurs nu a precizat în dauna cui a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, că procurorul nu a avut un rol activ în promovarea apelului, în condițiile în care instanța a rămas investită numai cu apelul formulat de procuror pe latură civilă. De asemenea s-a arătat că nu i-a fost dedusă perioada arestului preventiv și nu s-a ținut cont la condamnarea sa de către instanțele de control judiciar de principiul neagravării în propria cale de atac, și de faptul că este bolnav și nu poate suporta regimul de detenție.
În instanță, cu ocazia dezbaterilor, revizuientul prin apărător ales a precizat că limitează temeiul cererii de revizuire la dispozițiile articolului 394 lit. a C.P.P. respectiv la împrejurarea că există două contracte cu numărul 5513/30.09.1997 dintre care unul fals, purtând modificări neoficiale, depuse în copie la dosarul de urmărire penale, în una dintre copii precizându-se că director economic este, împrejurare neadevărată, întrucât la acea dată acesta nu era angajat la SC.
Examinând cererea de revizuire a sentinței penale nr. 426/19 mai 2004 Tribunalului Dolj definitivă prin decizia penală nr.1360/2 martie 2006 ÎCCJ, în raport de motivele invocate și precizate și de actele și lucrările dosarului de fond, Tribunalul Dolja respins cererea de revizuire, pentru următoarele considerente:
Revizuientul condamnat a solicitat prin cererea de revizuire reanalizarea probatoriului, respectiv a înscrisurilor existente la dosarul de urmărire penală depuse în copie xerox - originalele, conform proceselor verbale existente în primul volum al dosarului de urmărire penală, fiind ridicate de organele de cercetare penală - a expertizelor contabile, a notelor de constatare ale organelor de control financiar, precum și a declarației martorei.
Revizuirea unei hotărâri definitive nu se poate realiza decât în cazurile limitativ prevăzute de articolului 394. pr.pen.
Cu privire la temeiul de revizuire prevăzut de dispozițiile articolului 394 lit. b C.P.P. este necesar ca mărturia mincinoasă sau cercetarea abuzivă să fie dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului și numai dacă instanța de judecată sau, după caz, procurorul nu au putut examina fondul cauzei, - de exemplu în cazul intervenirii prescripției răspunderii penale -, situația invocată de revizuient se constată nemijlocit în procedura de revizuire. Or, în speță faptul că martora aad at declarații contradictorii, în lipsa hotărârii definitive sau ordonanței care să constate infracțiunea de mărturie mincinoasă nu se poate reține această împrejurare ca temei al admiterii cererii de revizuire, nefiind îndeplinită nici condiția constatării nemijlocite de către instanță în procedura de revizuire.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de revizuientul-condamnat întemeiate pe dispozițiile articolului 394 lit. a C.P.P. instanța a constatat următoarele: împrejurarea că în dovedirea susținerilor revizuientului, făcute încă în fața instanțelor de fond, apel și recurs, acesta propune reanalizarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reaprecierea declarațiilor martorilor și a expertizelor contabile, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin textul invocat - 394 lit. a - se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire sau reanalizare a mijloacelor de probă, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Împrejurările învederate de condamnat cu privire la existența la dosarul de urmărire penală a două contracte cu numărul 5513/30.09.1997 încheiate cu SC SRL, în copie xerox, dintre care unul cu consemnări și modificări neoficiale, necorespunzătoare adevărului, ambele semnate de revizuient, acesta contestând autenticitatea acestora, au fost cunoscute de instanțe, învederate de revizuient în declarațiile date la instanțele de fond, astfel că apărările și susținerile revizuientului cu privire la aceste aspecte au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de control judiciar. Celelalte împrejurări învederate de condamnat privind nededucerea din pedeapsa aplicată a perioadei de arest preventiv, neaudierea sa în căile de atac după ce fusese achitat și greșita individualizare a pedepselor și modalității de executare, nu se înscriu în nici unul din cazurile prevăzute limitativ de articolul 394.C.P.P. Cu privire la primele două împrejurări învederate, condamnatul are la dispoziție alte prevederi ale Codului d e procedură penală pentru rezolvarea acestor situații juridice.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de articolul 394.C.P.P. dispunând respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen revizuientul condamnat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele scrise solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și admiterea cererii de revizuire în vederea analizării probatoriilor administrate la urmărirea penală.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, apelul este nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivului de recurs invocat și din oficiu, Curtea constată că în mod just Tribunalul Dolja respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat, întrucât motivele invocate de acesta nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod pr.penală.
Astfel, potrivit textului de lege susmenționat, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj este temeinică și legală, în sensul că cererea de revizuire formulată de condamnat se întemeiază pe alte motive decât cele susmenționate, în temeiul dispoz.art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, apelantul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr.55 de la 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă apelantul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2009.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.VT
PS/4.06.2009
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu
