Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂNR.90/A/2009

Ședința publică din 6 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica

- - - - JUDECĂTOR 3: Bar

- - grefier

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.

S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, inculpații apelanți, și partea civilă apelantă DGFP B, împotriva sentinței penale nr.127/P din 24 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art.215 Cod penal.

Se constată că, dezbaterea judiciară a apelului a avut loc la data de 3 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 6 noiembrie 2009.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.127/P din 24 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul penal nr-:

1. În baza art. 323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ) a condamnat pe inculpatul, născut la 26.04.1960 în O, jud. B, fiul lui și, CNP -, cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, inginer,. com., 1 Mai, nr. 5, jud. B, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare.

2. În baza art.25 Cod penal raportat la art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare

3. In baza art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art. 31 lit.a Cod penal și art.41 ain.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare.

4. În baza art.25 raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare.

5. În baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 modificată prin art.XI din Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ) în infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

6. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.11 lit.d din Legea 87/1994 modificată prin art. 11 din Legea 161/2003 ( 72/P/2004 ).

7. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.215/1 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ).

8. În baza art.323 alin.1 Cod penal ( 58/P/2003), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare.

9. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.25 raportat la art. 215 alin.2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și 41 alin.2 ( 58/P/2003 ).

10. În baza art.25 Cod penal raportat la art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare.

11. In baza art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ), a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare.

12. În baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.a și b din Legea 87/1994 modificată prin art. XI din Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ) în infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal.

13. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.25 raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

14. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.215/1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele individuale mai aplicate în pedeapsa mai grea de 6 ani închisoare la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de:

- 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 17 martie 2004 la 30 martie 2004.

II. 1. În baza art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe inculpatul, născut la 15.11.1963 în loc. Vișeul de, jud. M, fiul lui și, CNP-, cetățenie română, studii superioare, căsătorit, domiciliat în loc.D, str. B- -,. 23,. G,.2,. 85, jud. H, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare.

2. În baza art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare.

3. In baza art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare.

4. În baza art.40 din Legea 82/1991 cu referire la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare.

5. În baza art. 292 Cod penal ( 72/P/2004), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 1 an închisoare.

În baza art.1 din Legea 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele individuale mai aplicate, cu excepția pedepsei grațiate, în pedeapsa mai grea de:

- 3 ani închisoare pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

III. 1. În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului născut 14.04.1963 în loc. B, jud. H, fiul lui și, CNP -, cetățenie română, studii superioare, divorțat, fără copii, fără ocupație,. loc. B, str.-.-, nr.5, -.6,.23, jud. H cu reședința la Hotel -, nr. 37A din D, str. 1 -, jud. H, fără antecedente penale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ).

2. În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

3. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.323 alin.1 Cod penal ( 58/P/2003).

4. În baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.11 lit.a din Legea 87/1994 modificată prin art.XI din Legea 161/2003 ( 58/P/2003 ) în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal.

5. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

În baza art.81, respectiv art.74 alin.4 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atrage atenția inculpatului prin comunicare scrisă după rămânerea definitivă a hotărârii asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

IV.1. În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului născut la 6 iulie 1970 în B, fiul lui și, cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, căsătorit, un copil minor,. O,-, -B 21,.1, jud. B, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.323 alin.1 Cod penal ( 58/P/2003 ).

2. În baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 11 din Legea 87/1994 modificată prin art.XI din Legea 161/2003 ( 58/P/2003 ) în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală, corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

1. În baza art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei născută la 27 mai 1972 în O, fiica lui G și, CNP -, cetățenie română, studii medii, necăsătorită, în prezent fără loc de muncă,. O,-, - 51,.9, jud. B și reședința în O,-, -C 60,.4, jud. B, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ).

2. În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal( 72/P/2004), a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de:

-2 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

3. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 323 alin.1 Cod penal ( 58/P/2003 ).

4. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art. 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceleiași inculpate pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

În baza art.81, respectiv art.74 alin.4 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei, prin comunicare scrisă, după rămânerea definitivă a hotărârii asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

VI. 1. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei născută la 16 iunie 1958 în satul, jud. B, fiica lui - și, CNP -, cetățenie română, studii liceale, în prezent fără loc de muncă, căsătorită, cu domiciliul în com., sat, nr. 229, jud. B, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ).

2. În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei prin comunicare scrisă după rămânerea definitivă a hotărârii asupra dispozițiile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

În baza art.14 Cod penal raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală, corelat cu art.998 - 999 Cod civil, a obligat pe inculpatul, în favoarea Statului Român prin ANAF, cu sediul în loc.B,-, la plata sumei de 1.748.319.601 lei - ROL, reprezentând TVA rambursat nelegal în favoarea - SRL și - Do SRL.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală corelat cu art.998 - 999 Cod civil, a obligat pe inculpatul în solidar cu inculpatul - la plata sumei de 1.538.405.414 lei - ROL, în favoarea Statului Român prin ANAF, cu sediul în loc. B,-, reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în cadrul - SRL.

A respins acțiunea în despăgubiri formulată de - & SRL D, prin lichidator - SRL A - Filiala D, cu sediul în D, str. - nr.4,.1, cam.18.

În baza art.112 - art.118 lit.e Cod penal, a confiscat în favoarea Statului Român, de la inculpatul, următoarele sume de bani:

- 648.703.128 lei - ROL, reprezentând TVA-ul rambursat nelegal în favoarea - SRL D;

- 663.003.447 lei - ROL, reprezentând TVA-ul rambursat nelegal în favoarea - SRL D;

- 519.646.587 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - SRL D;

- 1.522.285.142 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - SRL D;

- 851.384.781 lei - ROL, reprezentând TVA-ul rambursat nelegal în favoarea - Com SRL D;

- 774.306.966 lei - ROL, reprezentând TVA-ul rambursat nelegal în favoarea - & SRL D;

- 557.399.653 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - SA;

- 5.917.447 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - Com SRL D;

- 778.335.615 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - & SRL D;

- 402.647.867 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - Vest Com SRL;

- 547.888.000 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - & SRL;

- 59.648.818 lei - ROL, reprezentând folos realizat din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în cadrul - SRL.

În baza art.112 - art.118 lit.e Cod penal, a confiscat în favoarea Statului Român, de la inculpatul sume de 851.384.781 lei - ROL, reprezentând TVA-ul rambursat nelegal în favoarea - Com SRL

În baza art.112 - art.118 lit.b Cod penal, a confiscat 2 ștampile inscripționate - Com SRL C și - SRL B, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului verbal din 5.04.2004.

În baza art.94 corelat cu art.169 Cod procedură penală, a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, în favoarea martorei a agendei personale, depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului-verbal din 5.04.2004.

A menținut măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale, asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului:

- 23.521 acțiuni deținute la H;

- 800 acțiuni deținute la Mobila O;

- imobile ce în natură reprezintă casă notată sub B 8 in CF 520 pe nr. topo 145/3, identificată în teren sub B;

- imobilul situat în loc., jud. B, înscris in CF 1164, nr. top 2406/4 proprietatea inculpatului;

- imobilul situat în com., - 4,.1, jud. B;

- autoturism Renault 25 berlină, culoare metalizat, seria șasiu - cu nr. --07.;

- autotractor R de culoare albastru, seria șasiu 5738 cu nr. de înmatriculare -;

- remorca de culoare roșie, seria șasiu cu nr. de înmatriculare - aflat în deținerea numitului;

- autospecializata tip cisternă de culoare albastră, seria șasiu 59230 cu nr. de înmatriculare -;

- asupra contului inculpatului deschis la Banca Transilvania SA Sucursala;

A dispus ridicarea sechestrului asigurător luat asupra:

- conturilor aparținând - Com SRL D deschis la BCR SA Sucursala H;

- contului aparținând - SRL deschis la BCR Sucursala B;

- conturilor aparținând - SRL, - Com SRL D și inculpatei deschise la Bank SA A;

- contului aparținând - & deschis la Banca Sucursala

A dispus confiscarea și anularea ca fiind false a următoarele înscrisuri:

- factura fiscală - - nr.-/12.09.2001;

- factura fiscală - - nr.-;

- 4 borderouri de achiziții cereale, menționate la fila 40 vol.7 dosar urmărire penală nr.72/P/2004;

- factura fiscală - - nr.-/13.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/15.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/22.12.2000;

- factura fiscală - - nr.-/16.11.2001;

- factura fiscală - - nr.-/18.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/17.07.2002;

- factura fiscală - - nr.-/07.01.2002;

- factura fiscală - - nr.-/13.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/11.07.2002;

- factura fiscală - - nr.-/27.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/05.07.2002;

- factura fiscală nr.-/27.03.2002;

- borderouri achiziții nr.8/29.03.2002, nr.9/29.03.2002, nr.10/29.03.2002, nr.11/29.03.2002, nr.12/29.03.2002, nr.13/29.03.2002 și nr.14/29.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/29.11.2001;

- factura fiscală - - nr.-/10.12.2000;

- factura fiscală - - nr.-/02.07.2001;

- factura fiscală - - nr.-/02.12.2002;

- contract de vânzare-cumpărare nr.461/15.09.1999;

- factura fiscală - - nr.-/29.03.2002;

- factura fiscală - - nr.-/5.12.2001;

- factura fiscală - - nr.-/1.02.2002;

- factura fiscală - - nr.-/7.02.2002;

- borderouri achiziții aflate la dosarul de urmărire penală nr.72/P/2004, vol.7, filele 48-51, 76-78, 115-117;

- borderouri de achiziții cereale, menționate la filele 75-77 vol.9 dosar urmărire penală nr.72/P/2004;

- factura fiscală nr. -/21.01.2000;

- înscris intitulat "dovadă", aflat la fila 43, vol.II, dosar urmărire penală nr.58/P/2003;

- chitanțele aflate la filele 71-120 vol.II, dosar urmărire penală nr.58/P/2003;

- 2 registre de casă, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului verbal din 5.04.2004;

- 28 chitanțe aflate la filele 53-55, vol.III, dosar urmărire penală nr.58/P/2003;

- factura fiscală - - nr.-/4.09.2000;

- notă de recepție, filele 112-115, vol.IV, dosar urmărire penală nr.58/P/2003;

- borderou de achiziții fila 64, vol.IV, dosar urmărire penală nr.58/P/2003;

- factura fiscală - - nr.-/2002;

- factura fiscală - - nr. -/2002.

In baza art.7 corelat cu art.21 lit.g din Legea nr.26/1999, a dispus comunicarea prezentei hotărâri la Registrul Comerțului al județului B și Registrul Comerțului al județului H, în termen de 15 zile de la data rămânerii sale definitive, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzătoare.

În baza art.191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, ce însumează preponderent înscrisuri financiar-contabile și financiar-bancare precum și declarațiile inculpaților și depoziții de martori, a reținut următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr.58/P/2003:

1. SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 1.07.1994, având sediul în loc.O,- și asociat unic și administrator pe martora.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.17124/15.12.1998, a fost modificat sediul societății în loc.O,-, -.5,.D,.4,.80 și s-au înscris ca asociați inculpații -, și martora, iar administrator pe -. În concret, prin actul adițional încheiat la data de 26.11.1998, asociatul unic a cesionat cele 20 de părți sociale în favoarea inculpaților -, și martorei, între aceștia din urmă fiind încheiat și un contract de societate.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.7260/29.09.1999, a fost modificat sediul societății în localitatea,-, jud. B și a fost radiat ca asociat.

Preluarea societății - SRL de către inculpații, - și martora, ce au dobândit calitatea de asociați, a avut loc la propunerea inculpatului. Acesta i-a propus martorei, pe care o cunoștea din contextul unor relații de afaceri pe care martora le-a avut cu - SA, societate administrată de inculpatul, să participe ca acționar la - SRL, societate ce urma să desfășoare activități legate de comerțul cu produse alimentare. Aceeași propunere inculpatul i-a adresat-o inculpatului -, care era angajat ca șofer la - SA și căruia inculpatul i-a pus în vedere că va beneficia de dividendele aferente cotei de părți sociale deținute în firmă, justificând numirea sa și ca administrator prin aceea că acesta, deținând și alte firme, nu putea să preia însărcinări și în cadrul - SRL.

Pentru a demara activitatea societății, inculpații, - și martora au deschis un în loc. O, care a funcționat aproximativ 1-2 luni. După aproximativ 2 luni de la funcționarea acestui, martora a fost sunată de inculpatul, care i-a comunicat că urma să închidă firma.

De activitatea financiar-contabilă a firmei - SRL s-au ocupat inculpata și martora, prima figurând ca angajată a societății, conform contractului individual de muncă nr.-/2.03.2000.

1. La data de 08.02.2000, prin cererea nr.611 ( fila 40 dosar 58/P/2003, vol.II ), - SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 520.653.688 lei ROL, rezultată din decontul lunii ianuarie 2000, cerere ce a fost formulată de către administratorul acesteia, respectiv inculpatul -.

Conform procesului-verbal din 23.03.2000, încheiat de DGFP B - Serviciul Control Fiscal ( fila 36, dosar 58/P/2003, vol.II ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 469.065.226 lei ROL în contul 2511.1-499.1/ROL, deschis la BCR

Pentru acordarea acestei rambursări de TVA, s-a avut în vedere documentația justificativă anexată acestei cereri, ce însumează un Decont privind taxa pe valoarea adăugată pentru luna ianuarie 2000 ( fila 41 dosar 58/P/2003, vol.II ), din care rezultă că TVA-ul deductibil solicitat de 520.693.688 lei urmează a fi calculat prin raportare la valoarea de 3.178.879.998 lei, reprezentând cumpărări pentru nevoile agentului economic; factura fiscală seria - nr.- ( fila 42 dosar 58/P/2003, vol.II ), cu valoarea -menționată de 3.178.879.998 lei, emisă de furnizorul - SRL B, în favoarea - SRL; dovada înregistrării - SRL ca plătitor de TVA ( fila 43 dosar 58/P/2003, vol.II ).

Din analiza acestei documentații, rezultă că acordarea rambursării de TVA în cuantum de 469.065.226 lei ROL a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea facturii fiscale nr.-/21.01.2000, emisă de - SRL B, cu valoare de 3.178.879.998 lei, în realitate, neexistând operațiunea comercială atestată de această factură.

Astfel, prin adresa nr. -/05.06.2003, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR ( fila 44 dosar 58/P/2003, vol.II ), rezultă că - SRL B nu figurează ca fiind înmatriculată, iar codul fiscal nr. R- nu figurează înregistrat.

Prin adresa nr.-/24.06.2003, emisă de DGFP - Garda Financiară - Secția B ( fila 45 dosar 58/P/2003, vol.II ), rezultă că sub nr. J/- ( nr. ce rezultă din dovada de înregistrare, în xerox, anexată cererii de rambursare, ca aparținând - SRL ), a fost înregistrată - SRL B, ce a fost radiată la 21.02.2000, nicidecum - SRL. Din adresa nr.4564/27.02.2004, emisă de DGFP B ( fila 65 dosar 58/P/2003, vol.II ), rezultă că factura fiscală seria - nr.- figurează în baza de date ca fiind achiziționată de - Global Media SRL.

În mod evident, factura fiscală -menționată, respectiv seria - nr.-, în valoare de 3.178.879.998 lei, emisă de furnizorul - SRL B, în favoarea - SRL, este falsă, iar scopul în care a fost falsificată este, în mod evident, intenția de a obține rambursări nelegale de TVA de la bugetul de stat. Acest aspect rezultă și din împrejurarea că la locuința administratorului - SRL, respectiv a inculpatului -, s-a aflat ștampila firmei - SRL, precum și facturi fiscale necompletate, seria - fără număr, neautentice, potrivit adresei nr.1052/30.05.2003 a CN "Imprimeria Națională" SA ( fila 57 dosar 58/P/2003, vol.II ), precum și chitanțe necompletate seria -, dintre care o parte au aplicată ștampila - SRL, ( filele 66-68 dosar 58/P/2003, vol.II ).

2. La data de 26.05.2000, prin cererea nr.1358 ( fila 49 dosar 58/P/2003, vol.II ), - SRL a solicitat rambursarea de TVA de la bugetul de stat, în sumă de 503.634.694 lei ROL, rezultat din decontul aferent lunilor martie - aprilie 2000, cerere ce a fost formulată de martora.

Conform procesului-verbal din 02.06.2000, încheiat de DGFP B - Serviciul Control Fiscal ( fila 46 dosar 58/P/2003, vol.II ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 328.922.974 lei ROL în contul 2511.1-499.1/ROL deschis la.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 23.02.2004 de organul de urmărire penală ( fila 32 dosar 58/P/2003, vol.II ), facturile care au stat la baza rambursării sumei de 503.634.694 lei ROL nu au fost identificate, ca urmare a faptului că arhiva societății a fost distrusă în luna februarie 2003.

3. La data de 20.07.2000 prin cererea de rambursare de TVA nr.1757 ( fila 56 dosar 58/P/2003, vol.II ), - SRL a solicitat rambursarea de la bugetul de stat de TVA în sumă de 418.958.842 lei ROL, rezultată din decontul aferent perioadei 0.05.2000 - 30.06.2000 ( lunile mai și iunie 2000 ).

Conform procesului-verbal încheiat de DGFP B - Direcția Control Fiscal la 01.08.2000, această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 337.615.948 lei ROL în contul 2511.1-499.1/ROL deschis la.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 23.02.2004 de organul de urmărire penală ( fila 32 dosar 58/P/2003, vol.II ), facturile care au stat la baza rambursării sumei de 328.922.974 lei ROL nu au fost identificate, ca urmare a faptului că arhiva societății a fost distrusă în luna februarie 2003.

Acordarea rambursărilor de TVA arătate la punctele 2 și 3, în cuantum de 328.922.974 lei ROL și de 337.615.948 lei ROL, a fost nelegală, întrucât aceste cereri au fost admise de organul financiar în considerarea operațiunilor comerciale efectuate în lunile martie - aprilie 2000, respectiv mai - iunie 2000, perioade în care, în realitate, - SRL nu a desfășurat nici o activitate comercială. Fictivitatea acestor operațiuni comerciale este ilustrată atât de documentele financiar-contabile, reduse ca număr, descoperite în cursul cercetărilor penale, cât și din depozițiile martorilor audiați.

Așa cum s-a arătat mai, arhiva societății a fost distrusă în luna februarie 2003, însă, conform procesului-verbal încheiat la data de 23.02.2004 de organul de urmărire penală ( fila 32 dosar 58/P/2003, vol.II ), cu ocazia perchezițiilor domiciliare la 14.05.2003, au fost ridicate mai multe înscrisuri și, de asemenea, au fost prezentate înscrisuri de DGFP B, respectiv:

- a fost ridicată de la domiciliul inculpatului - o ștampilă cu inscripția "- " SRL B;

- au fost ridicate, în original, chitanțe din care rezulta creditarea - SRL de către inculpatul - cu suma totală de 150.000.000 lei și de către martora cu suma totală de 150.000.000 lei;

- au fost ridicate, în original, chitanțe din care rezulta creditarea - SRL de către inculpatul - cu suma totală de 330.000.000 lei, de către martora cu suma totală de 270.000.000 lei, de către inculpata cu suma totală de 270.000.000 lei și de către martorul cu suma totală de 210.000.000 lei;

- a fost ridicată, în original, o chitanță din care rezulta încasarea de către - SRL Bas umei de 30.000.000 lei ROL de la - SRL;

- a fost ridicată, în original, o chitanță necompletată, pe care era aplicată ștampila - SRL B;

- a fost ridicat, în original,registrul de casă aparținând - SRL, pentru perioada 16.04 - 31.05.2000, din care rezultă că s-a plătit pentru - SRL B suma totală de 960.000.000 lei ROL, iar pentru inculpatul -, suma totală de 90.000.000 lei;

- a fost ridicat, în original,registrul de casă aparținând - SRL, pentru perioada 1.06 - 5.07.2000, din care rezultă că s-a plătit pentru - SRL B suma totală de 960.000.000 lei ROL, pentru - SA suma totală de 60.000.000 lei, iar pentru inculpata, suma totală de 30.000.000 lei;

Registrele de casă ținute de societate, atestă operațiuni comerciale încasări-plăți efectuate de aceasta în perioada 16.04 - 05.07.2000, perioadă ce include lunile pentru care s-a solicitat și obținut TVA-ul. În concret, aceste registre de casă, -menționate, evidențiază raporturi comerciale cu - SRL B, ori, așa cum rezultă din adresa nr.-/05.06.2003, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR ( fila 44 dosar 58/P/2003, vol.II ), - SRL B nu figurează ca fiind înmatriculată. Mai mult, așa cum s-a arătat, prin adresa nr.-/24.06.2003, emisă de DGFP - Garda Financiară - Secția B ( fila 45 dosar 58/P/2003, vol.II ), rezultă că sub nr. J/-, a fost înregistrată - SRL B, ce a fost radiată la 21.02.2000, nicidecum - SRL.

Din aceste registre de casă, rezultă efectuarea unor plăți zilnice în cuantum de 30.000.000 lei ROL, efectuate de către - SRL în favoarea - SRL În mod evident, aceste plăți fiind efectuate în beneficiul unei societăți inexistente sunt fictive.

Caracterul fictiv al acestor plăți rezultă și din împrejurarea că cele două registre de casă evidențiază că plățile, de câte 30.000.000 lei, efectuate în favoarea - SRL, s-au făcut din sumele de bani pe care - SRL le obținea în urma unor creditări către firmă, efectuate în aceeași zi, creditări pretinse a fi făcute de martora, inculpatul -, inculpata, martorul. Aceste creditări au fost fictive, aspect confirmat deopotrivă de acești martori, cât și de inculpați, toți arătând că nu au avut niciodată un asemenea disponibil bănesc. Sunt evident fictive, în aceste condiții, și chitanțele ce se regăsesc la filele 87 - 120 dosar 58/P/2003, vol.II și care atestă efectuarea acestor creditări.

Astfel, martora a arătat că nu a creditat niciodată pe - SRL cu nici o sumă; că nu cunoaște împrejurările în care s-au completat chitanțele ce atestă creditarea firmei de către aceasta cu suma de 420.000.000 lei.

Martorul ( filele 149 dosar 58/P/2003, vol.I ), arată că nu a creditat niciodată pe - SRL cu suma de 180.000.000 lei rol și nu cunoaște nimic în legătură cu chitanțele ce atestă această creditare, fiecare în valoare de câte 30.000.000 lei ROL.

Inculpata a arătat că a completat chitanțele din care rezultă că a creditat - SRL cu suma totală de 270.000.000 lei, la solicitarea inculpatului - și a martorei, dar că în realitate nu a efectuat aceste creditări; că, deși din registrele de casă rezultă că în perioada 16.04 - 5.07.2000 au fost efectuate încasări zilnice de la diferite persoane, în cuantum de 30.000.000 lei, și că acești bani au fost plătiți firmei - SRL B, nu a efectuat nici o plată către această firmă

Inculpatul - arată că, în ce privește chitanțele din care rezultă că ar fi creditat pe - SRL, cu câte 30.000.000 lei, nu a efectuat asemenea plăți către - SRL și nu a dispus de asemenea sume de bani, iar după caracterele scrisului, nu știe cine a completat aceste chitanțe; că raportat la cele 2 registre de casă, aparținând - SRL, în care se evidențiază plățile pe care le-ar fi făcut prin chitanțele -menționate și totodată evidențiază că în aceeași zi suma de bani rezultată din creditare ar fi fost transferată la - SRL B, nu poate preciza cine a făcut aceste mențiuni.

Din aceleași registre de casă, puse la dispoziție de organele de control, rezultă că - SRL a încasat în numerar de la - suma de 3.000.000 lei ROL și de la - SRL suma de 1.575.000 lei, fără a fi specificat obiectul încasării și a efectuat plăți către - SA în sumă de 541.000.000 lei ROL, de asemenea, fără a fi specificat obiectul plății. Aceste plăți și încasări sunt, la rândul lor, fictive, aspect demonstrat de lipsa mențiunilor privind obiectul plăților și încasărilor, ce nu permite verificarea veridicității acestora cât și de împrejurarea că inculpatul -, ce era administrator de drept al firmei nu avea cunoștință de existența acestor raporturi comerciale. În plus, atât inculpatul, cât și martora ce au deținut calitatea de asociați și inițial au avut un interes în preluarea acestei societăți urmărind obținerea profitului comercial, au arătat că nu au cunoștință ca - să fi desfășurat vreo activitate. Mai remarcăm aici că aceste plăți apar a fi efectuate în interesul - SA și - SRL, societăți deținute la rândul lor de inculpatul. Totodată, sunt relevante depoziția martorei și a inculpatului care arată în mod expres că nu au existat raporturi comerciale între - SRL, pe de o parte, și - SA și - SRL, pe de altă parte, iar apoi că - SRL nu a desfășurat activități comerciale. În plus, în ce privește suma de 540.000.000 lei menționată ca plată în favoarea -, această plată s-a efectuat la finele lunii iunie 2000, respectiv după încasarea sumelor solicitate cu titlu de TVA de către -, în baza primelor două cereri. Acestea au fost transferate de inculpata în conturile - și predate apoi inculpatului, aspecte ce vor fi analizate mai jos. Ca atare, această operațiune este un transfer de bani care nu atestă nici un raport comercial cu -, iar ca acțiune se circumscrie conținutului infracțiunii de spălare de bani mai jos prezentată. Acest aspect rezultă cu claritate din coroborarea conținutului acestor registre de casă cu declarația inculpatei ce va fi arătată.

Se reține că cele 2 registre de casă arătate au fost completate de martora și de către inculpata, aceasta din urmă completând și chitanțele vizând plățile către - SRL B -arătate.

Înscrisurile -arătate dovedesc caracterul nereal al operațiunilor comerciale efectuate cu - SRL, în concret, cu o societate inexistentă.

Persoana responsabilă de solicitarea TVA-ului de la bugetul de stat este inculpatul, concluzie ce rezultă din următoarele probe:

- declarația martorei ( fila 150 dosar 58/P/2003, vol.II și fila 336 dosar -, vol.II ), care arată că a fost colegă cu inculpatul la - SA B, iar apoi angajată a acestuia la - SA; că în perioada 1999-2000, inculpatul a intenționat să își extindă activitatea în mun. D și să realizeze un, pentru care a înființat sau a cumpărat mai multe societăți din jud. B și H, în care a numit administratori pe foștii săi angajați de la - SA; că după înființarea acestor societăți, întreaga activitate a fost coordonată și condusă de inculpatul, actele întocmite de inculpații, - realizându-se la îndemnul acestuia; că întrucât toate societățile comerciale avea un birou comun, situat într-un apartament din loc., astfel că înscrisurile financiar-contabile, respectiv facturi fiscale, chitanțe, note recepție, etc. precum și înscrisurile bancare - ordine de plată, CEC-uri, erau întocmite de persoana care primea această însărcinare de la inc., indiferent dacă era angajat sau al societății în cauză; că nu a fost angajată la - SRL, însă a completa registrul de casă al acestei societăți pentru perioada 16.04.2000 - 30.04.2000, la solicitarea inculpatului, pe baza înscrisurilor primite; că în acest registru de casă se menționează încasarea unor sume de bani de la martora și inculpatul, în cuantum de câte 30.000.000 lei zilnic și plata acestor sume de bani la - SRL B; că chitanțele ce atestau aceste plăți au fost completate de inculpata; că a redactat o cerere de rambursare TVA pentru - SRL, întrucât inculpata, fiind atunci angajată, nu se descurca să redacteze această cerere.

Se reține că prin declarația dată în fața instanței, martora a arătat în mod expres că își menține toate declarațiile date anterior la procuror.

- declarația martorei ( fila 150 dosar 58/P/2003, vol.II și fila 164-165 dosar -, fila 292, vol.II ), din care rezultă că, aceasta l-a cunoscut pe inculpatul din anul 1998, datorită relațiilor de afaceri având ca obiect produse alcoolice, pe care martora l-a avut cu -; că în aceste împrejurări, inculpatul i-a propus să participe ca acționar la - SRL, lucru pe care l-a acceptat și a creditat societatea cu aproximativ 80.000.000 lei ROL, pentru a demara activitatea și a cumpărat două vitrine frigorifice pentru produsele din lapte și carne; că în acest sens a întâlnit pe inculpații și -, cu care s-a deplasat la acel situat la parterul unui bloc unde martora arată că, deși spațiul corespundea scopului de funcționare a societății, nu era alimentat cu produse pentru a-și desfășura activitatea, nefiind montate vitrinele frigorifice; că verificând peste două săptămâni același spațiu, a observat că acesta funcționează însă, nu justifica prin dotare investiția sa, astfel încât, martora arată că a purtat o discuție cu inculpatul și că acesta i-a comunicat că afacerea nu este rentabilă; că a revenit după două luni în O și a constatat că magazinul era închis, iar marfa nu se afla în vitrine sau pe rafturi, iar la puțin timp cele două vitrine frigorifice i-au fost restituite de către inculpatul; că în luna septembrie 1999 fost sunată de inculpatul care i-a comunicat intenția sa de a depune bilanțul contabil pe anul 1999, urmând ca apoi să-i comunice închiderea firmei și că după data de 22 septembrie același an, nu mai cunoaște nimic despre activitatea firmei; că a avut calitatea de acționar la - SRL O împreună cu inculpații și -; că nu are cunoștință de cererea de rambursare de TVA formulată în numele acestei societăți.

Se reține că, prin declarația dată în fața instanței, martora a arătat în mod expres că își menține toate declarațiile date anterior la procuror.

- declarațiile inculpatului - ( filele 207-212 dosar 58/P/2003, vol.I și fila 335 dosar 1860/P/2004, vol.II ), care arată că, la cererea inculpatului, al cărui șofer era în perioada în care a fost angajat la - SA, a acceptat să devină asociat împreună cu acesta și martora la - SRL, achiziționată de inculpatul, întrucât i s-a pus în vedere că va beneficia de dividendele aferente cotei de părți sociale deținute în firmă; că nu a încasat niciodată dividende și nici salariul de administrator, întrucât firma nu mergea, și că în toată această perioadă a fost salarizat ca și șofer al inculpatului la - SA; că martora, împreună cu inculpatul, au intenționat să deschidă un în O și că acesta a funcționat circa 1-2 luni; că despre activitatea financiar-contabilă a firmei s-au ocupat mai multe femei; că activitatea - SRL a fost condusă de inculpatul; că în legătură cu rambursările de TVA, a aflat că în majoritatea cazurilor sumele de bani au fost rambursate către - SA; că întrucât a figurat doar cu numele, nu cunoaște dacă au existat raporturi între - SRL și - SA sau - SRL; că sumele rambursate cu titlu de TVA au fost rambursate către - SA; că, în ce privește chitanțele din care rezultă că ar fi creditat pe - SRL, cu câte 30.000.000 lei, nu a efectuat asemenea plăți către - SRL și nu a dispus de asemenea sume de bani, iar după caracterele scrisului, nu știe cine a completat aceste chitanțe; că, raportat la cele 2 registre de casă, aparținând - SRL, în care se evidențiază plățile pe care le-ar fi făcut prin chitanțele -menționate și totodată evidențiază că în aceeași zi suma de bani rezultată din creditare ar fi fost transferată la - SRL B, nu poate preciza cine a făcut aceste mențiuni; că ștampila cu - SRL, găsită la locuința sa, i-a fost lăsată în păstrare de inculpatul, care i-a lăsat, de fapt, o geantă cu mai multe înscrisuri, în care s-a aflat această ștampilă, implicit facturi pe care era aplicată ștampila în discuție; că a semnat înscrisuri financiar-contabile care atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, la solicitarea inculpatului, și nu avea posibilitatea de a se opune, întrucât nu putea să-și asigure un alt loc de muncă; că, la fel ca și ceilalți administratori, a fost doar un simplu executant; că a figurat doar cu numele și nu a avut posibilitatea de a conduce și de a-și asuma responsabilități pentru - SRL; că arhiva societății se afla în același loc cu a celorlalte societăți, respectiv într-un apartament din comuna, proprietatea familiei; că și-a dat seama că inculpatul se folosește de numele său, întrucât nu conducerea - SRL, dar nu a realizat că pe această societate se va solicita rambursări nelegale de TVA; că, la un moment dat, inculpatul s-a retras din firmă, iar faptul că l-a numit administrator a fost motivat de către acesta prin aceea că nu putea să preia și alte însărcinări, întrucât inculpatul administra alte firme; că după ce s-a retras din firmă, inculpatul a continuat să conducă - SRL și că îi dădea documente pentru a le semna, întreaga sa activitate în firmă rezumându-se doar la a semna documentele predate de acesta.

Se reține că prin declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat în mod expres că își menține toate declarațiile date anterior la procuror.

- declarația inculpatei ( filele 265-268 dosar 58/P/2003, vol.I și filele 119-121 dosar 4629/-, vol.II ), care arată că a îndeplinit la - SRL, o scurtă perioadă de timp, funcția de contabilă; că a aflat în contextul cercetărilor penale că - SRL a solicitat în 3 rânduri rambursări de TVA privind raporturile comerciale cu - SRL; că a completat aceste registre la solicitarea martorei, despre care apreciază că i-a cerut acest lucru la solicitarea inculpatului.

Menționăm că prin declarația dată în fața instanței, inculpata a arătat în mod expres că își menține toate declarațiile date anterior la procuror.

- declarația inculpatei (filele 242-246 dosar 58/P/2003, vol.I și filele 176-177 dosar 1860/-, vol.II ), care arată că a fost casieră la - SA, societate care a fost condusă de inculpatul, și că a avut specimen de semnătură pentru mai multe firme, printre care și - SRL, și că a efectuat operațiuni bancare în contul acesteia; că nu cunoștea nimic despre solicitarea acestei societăți privind rambursări de TVA; că toate operațiunile bancare pe care le-a efectuat au fost la cererea inculpatului; că sumele ridicate erau folosite după dispoziția dată de către acesta și că sumele ridicate și modul lor de utilizare le consemna în agenda personală, întrucât la fiecare sfârșit de săptămână se întâlnea cu inculpatul. îi arăta toate ridicările făcute; că din sumele ridicate de la bancă, a efectuat plăți către diverse societăți comerciale, dar i-a predat astfel sume de bani și inculpatului, fără ca acesta să spună la ce urma să le întrebuințeze, respectiv în folosul firmei sau al său personal.

Menționăm că prin declarația dată în fața instanței, inculpata a arătat în mod expres că își menține toate declarațiile date anterior la procuror.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de a determina pe inculpatul -, administratorul - SRL să depună la organul financiar o cerere de rambursare de TVA - în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care au fost efectiv obținute, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpatul -, deși acesta trebuia și putea să prevadă scopul demersurilor inițiate de inculpatul - întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Suma de 469.065.226 lei, rambursată nelegal cu titlu de TVA, în baza primei cereri, a fost depusă la 29 martie 2000 în contul nr.2511.1-499.1 ROL, deschis la BCR O, cont din care, la aceeași dată, de 29 martie 2000, s-au dispus și s-au efectuat următoarele plăți:

- suma de 310.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.10/29.03.2000( fila 135 dosar 58/P/2003, vol.II ), în contul nr. -, aparținând - SA, deschis la Banca Română de Dezvoltare - Sucursala O;

- suma de 128.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.14/29.03.2000( fila 136 dosar 58/P/2003, vol.II ), în contul nr. -, aparținând - SA, deschis la Banca Transilvania - Sucursala O;

- suma de 30.000.000 lei a fost ridicată în numerar de inculpata, care a prezentat, în data de29.03.2000, CEC-ul NK 300 -, emis de - SRL pentru beneficiar ( fila 137 dosar 58/P/2003, vol.II ).

În mod evident, suma obținută din rambursarea nelegală de TVA a fost reciclată în favoarea - SA și a inculpatului.

Suma de 328.922,974 lei, rambursată nelegal cu titlu de TVA, în baza celei de-a doua cereri, a fost depusă la data de 08.06. 2000 în contul nr. 2511.1-499.1 ROL deschis la. O,cont din care, la aceeași dată, s-au dispus și s-au efectuat următoarele plăți:

- suma de 200.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.13/08.06.2000 ( fila 139 dosar 58/P/2003, vol.II ), în contul nr. -, aparținând - SA, deschis la Banca Română de Dezvoltare - Sucursala O;

- suma de 100.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.12/08.06.2000( fila 140 dosar 58/P/2003, vol.II ), în contul nr. -/ rol, aparținând - SRL, deschis la Banca Transilvania - Sucursala O;

- suma de 10.100.000 lei rol a fost virată cu ordinul de plată nr. 14/08.06.2000 în contul nr. 2511.1/107.1/ROL ( fila 141 dosar 58/P/2003, vol.II) aparținând - SA, deschis la. O;

- suma de 18.500.000 lei a fost ridicată în numerar de inculpata, care a prezentat, în data de08.06.2000, CEC-ul NK 300 -, emis de - SRL pentru beneficiar ( fila 142 dosar 58/P/2003, vol.II ).

În mod evident, suma obținută din rambursarea nelegală de TVA a fost reciclată în favoarea - SA, - SRL și a inculpatului.

Suma de 337.615.948 lei, rambursată nelegal cu titlu de TVA, în baza celei de-a treia cereri, a fost depusă la 04.08. 2000 în contul nr. 2511.1-499.1 ROL deschis la. O,cont din care, la aceeași dată, s-au dispus și s-au efectuat următoarele plăți:

- suma de 150.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.178/04.08.2000, în contul nr. -, aparținând - SA, deschis la Banca Română de Dezvoltare - Sucursala O;

- suma de 100.000.000 lei a fost virată, în contul nr. 1111.101-313.2, deschis la Banca Transilvania - Sucursala O;

- suma de 40.000.000 lei rol a fost virată cu ordinul de plată nr. 180/04.08.2000 în contul nr. - aparținând numitului -, deschis la Banca - Sucursala O;

- suma de 24.300.000 lei a fost virată, în contul nr. 2511.1-107.1/Rol, aparținând - SA, deschis la. - Sucursala O;

- suma de 23.000.000 lei a fost ridicată în numerar de inculpata. ( fila 134 dosar 58/P/2003, vol.II ).

Inculpata ( fila 245 dosar 58/P/2003, vol.I ) a declarat că, în data de 21.12.2000, a formulat, la Banca Transilvania - Sucursala O, cereri de ridicare în numerar a sumelor de 376.900.000 lei și 93.800.000 lei, iar pentru justificarea ridicării acestor sume de bani, la solicitarea inculpatului, a depus la bancă borderouri de achiziții cereale; că banii ridicați i-a predat inculpatului și că nu știa că aceștia provin din rambursarea nelegală de TVA în favoarea - SRL.

Inculpatul - ( fila 211 dosar 58/P/2003, vol.I ) a declarat că sumele provenite din rambursări de TVA, depuse în conturile - SRL, au fost dirijate spre - SA și spre inculpata și că, la rândul ei, aceasta a predat sumele inculpatului; că nu cunoaște ca - SRL să fi achiziționat paie și porumb boabe.

În mod evident, suma obținută din rambursarea nelegală de TVA a fost reciclată în favoarea - SA, - SRL, societăți administrate de inculpatul, și a inculpatului, personal.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de aod etermina pe inculpata să transfere din contul bancar al - SRL în contul altor societăți pe care acesta le administra și în posesia sa, sume de bani, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpata, folosind la unitatea bancară borderouri ce atestau în mod nereal achiziționarea unor cereale de la producători agricoli individuali, pentru a căror pretinsă plată se ridica suma respectivă din bancă, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata unor produse, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.23 al.1 lit.a din 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Inculpata a declarat că, la solicitarea inculpatului, a completat borderouri de achiziții cereale, borderouri care erau fictive, întrucât nu s-a achiziționat niciodată porumb boabe de la persoanele menționate, inculpata arătând în mod expres și că aceste borderouri erau întocmite pentru ridicarea formală a sumelor de bani din bancă. Declarația sa este concludentă, coroborându-se cu declarația inculpatei, a inculpatului -, aceștia arătând, în același sens, că inculpata a efectuat în mod preponderent operațiunile bancare, în contul firmelor deținute de inculpatul, iar documentația aferentă era întocmită tot din dispoziția acestuia, atât de inculpata, cât și de inculpata.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinant pe inculpata ca, în cadrul - SRL, să întocmească borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatei, care, în cadrul - SRL, a întocmit personal borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că borderourile de achiziții, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, care nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

- SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul-verbal din data de 6.02.2004 ( 19 dosar urmărire penală 72/2004 vol.II ), întocmit de DGFP B, context în care a fost verificată activitatea societății și s-au stabilit următoarele:

- societatea a înregistrat în contabilitate factura fiscală fictivă, respectiv: - nr.-/21.01.2000, în valoare de 3.178.879.998 lei.

Această factură fiscală atestă raporturi comerciale realizate între - SRL și - SRL, ori, așa cum s-a arătat mai, această ultimă societate este inexistentă, factura fiscală în discuție fiind fictivă.

- societatea a evidențiat în contabilitate, respectiv în registrele de casă, operațiuni de plată a unor sume de bani, către - SRL.

Aceste plăți, în cuantum total de 960.000.000 lei, sunt fictive, societatea în favoarea căreia s-au făcut, respectiv - SRL, fiind fictivă.

Toate aceste înregistrări, de plăți fictive, au avut drept rezultat denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului - DGFP B stabilind un prejudiciu, raportat exclusiv la activitatea acestei societăți, de 1.485.758.504 lei.

În ce privește persoana responsabilă de această activitate infracțională, respectiv înregistrarea unor operațiuni fictive, de plăți, în contabilitatea firmei, aceasta este atât inculpatul, cât și inculpatul -, conform declarațiilor date de inculpații, - și depoziției martorei, probe ce vor fi expuse mai jos. Totodată, se mai reține că, sub aspect probator, în ce privește vinovăția inculpatului -, are o semnificație deosebită împrejurarea că, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul acestuia, consemnată în procesul verbal din 23.02.2004 ( fila 32 dosar 58/P/2003, vol.II ), la domiciliul acestuia s-a găsit o ștampilă cu inscripția - SRL B, chitanțele ce atestau creditarea - SRL de către acest inculpat, precum și de către martora, chitanțe necompletate, pe care era aplicată ștampila - SRL S-a apreciat că deținerea acestor bunuri de către inculpatul, în concret a ștampilei - SRL, cu care se derulau pretinsele raporturi comerciale, cât și acte contabile în alb pe care era aplicată această ștampilă, demonstrează că acesta avea cunoștință că aceste raporturi comerciale nu sunt reale. Apărarea sa, în sensul că a păstrat aceste bunuri la cererea inculpatului, care le-a așezat într-o geantă, al cărei conținut nu-l cunoștea, se apreciază că este nepertinentă. Aceasta, întrucât inculpatul este o persoană adultă, a acceptat funcția de administrator, așa cum s-a arătat mai, convins fiind că va beneficia de dividende aferente cotei de părți sociale, ceea ce demonstrează un anume interes al inculpatului pentru activitatea societății, cât și o anumită implicare a acestuia, chiar dacă limitată de inculpatul. În acest context, se reține încă o dată că apărarea sa, în sensul că a deținut acte ale firmei, pe care nu a avut interesul a le cerceta, este lipsită de credibilitate. Din contră, în opinia instanței, deținerea acestor înscrisuri și bunuri legate de activitatea comercială a - SRL, ce în plus dovedesc caracterul nelegal al acestei activități, demonstrează o legătură strânsă între cei doi inculpați, specifică participației penale.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului -, care în calitate de administrator în cadrul - SRL, a înregistrat în documentele contabile ale firmei facturi fiscale și chitanțe, ce atestau plăți, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SRL, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale și chitanțe, ce atestau plăți, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se reține că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, iar inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.11 lit.b din 87/1994 republicată, încadrare juridică, care a fost apreciată ca fiind neincidentă în cauză, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate facturi de cumpărare și chitanțe ce atestau plăți fictive, care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din 87/1994, în forma inițială.

Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reglementate de art.11 din 87/1994 este închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, iar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reglementată de art.13 din 87/1994, forma inițială, este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Totodată, s-a reținut că, raportat la data de 5.07.2000, ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

În ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii reglementate de art.11 lit.b din 87/1994, republicată, text ce se regăsește în art.12 din 87/1994, în forma inițială, s-a apreciat conform celor arătate mai, că raportat la starea de fapt din prezenta cauză, de înregistrare a unor operațiuni fictive în contabilitatea firmei ( factura fiscală menționată și chitanțe de plată ), încadrarea juridică la care instanța se raportează rămâne art. 13 din 87/1994 în forma inițială. Aceasta deoarece, acțiunea vizând factura fictivă înregistrată în contabilitatea firmei și chitanțele ce atestă plata contravalorii acesteia, atestând cheltuieli nereale și prejudiciind bugetul de stat, se circumscrie sferei de aplicare a acestui text de lege. În concret, starea de fapt cu care este sesizată instanța însumează acțiunea de înregistrare a unor cheltuieli fictive. Această activitate se circumscrie sferei de aplicare a art.13 din 87/1994, în forma inițială, nicidecum sferei de aplicare a art.12 din 87/1994 în forma inițială.

Factura fiscală analizată seria - nr.-/21.01.2000 ( 42, vol.II, dosar 58/P/2003 ), ce atestă raporturi comerciale cu - SRL, precum și cele 2 registre de casă, ce atestă plăți făcute de - SRL în favoarea acestei societăți, sunt fictive. Fictivitatea acestor acte contabile rezultă în mod direct din faptul că atestă operațiuni comerciale cu o societate inexistentă.

Acestea au fost contrafăcute de inculpații și - și înregistrate în contabilitate din dispoziția inculpatului.

Acest aspect rezultă din declarația inculpatei, ce va fi redată mai jos, care arată explicit că a completat registrele de casă în discuție, la solicitarea martorei, care la rândul său, a acționat din dispoziția inculpatului. Totodată, inculpatul - a recunoscut că a semnat înscrisuri financiar-contabile emanând de la - SRL, la solicitarea inculpatului, și nu avea posibilitatea de a se opune, întrucât nu putea să-și asigure un alt loc de muncă.

Totodată, inculpatul - a întocmit cererea de rambursare de TVA, adresată organului fiscal, iar în cuprinsul acesteia a făcut mențiuni privind raporturile comerciale, fictive, cu - SRL.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatei, care, în cadrul - SRL, a întocmit personal 2 registre de casă, fictive, aparținând acestei firme, documente folosite ulterior la organul fiscal, într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.290 Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului -, care, în calitate de administrator la - SRL, a întocmit înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând acestei firme, o parte a acestor documente fiind folosită ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped.de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care i-a determinat pe inculpații și - ca, în cadrul - SRL, să întocmească mai multe înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând acestei firme, o parte a acestor documente fiind folosită ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de 25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că facturile și chitanțele fiscale, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

Totodată, se reține că, în acest context, infracțiunea de fals are existență de sine stătătoare și nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât utilizarea acestor documente excede înregistrarea lor în contabilitatea firmei, în scopul și cu consecința diminuării contribuțiilor datorate statului, această înregistrare fiind o chestiune adiacentă. Documentele în discuție au fost falsificate în scopul deducerii nelegale de TVA și au fost folosite efectiv la organul fiscal, unde au fost înregistrate cererile de rambursare de TVA, la care au fost anexate. Ca atare, scopul falsului aici este altul decât cel care plasează această infracțiune într-o relație mijloc-scop cu infracțiunea de evaziune fiscală. Se reține că această soluție este acreditată în practica judiciară, exemplificativă fiind decizia penală nr.7330/18.12.2006 a ÎCCJ, publicată în "Dreptul penal al afacerilor", autori, pag.292.

Totodată, se reține că, raportat la data de 20.07.2000, dată la care a fost formulată ultima cerere de rambursare, la care au fost anexate facturi fictive, respectiv data consumării infracțiunii de fals, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de fals în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

-Do SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 11.10.1998, având sediul în loc.O,- și asociat unic și administrator pe numitul.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.2441/11.04.2000, a fost modificat sediul societății în loc.,-, jud. B, și s-a înscris ca asociat unic și administrator numitul.

Conform adresei aflate la fila 7 dosar nr.58/P/2003, vol.III, în perioada 2000-2003, - -Do SRL nu a înregistrat nici un contract individual de muncă la ITM

1. La data de 25.08.2000, prin cererea nr.2064 ( fila 50 dosar 58/P/2003, vol.III ), - -Do SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 558.305.692 lei ROL, aferentă perioadei mai - iulie 2000, cerere ce a fost formulată de către administratorul acesteia,.

Conform procesului-verbal din 29.08.2000, încheiat de DGFP B - Serviciul Control Fiscal ( fila 46 dosar 58/P/2003, vol.III ), a referatului nr. 2064/29.08.2000 ( fila 46 dosar 58/P/2003, vol.III ) și a adresei nr.-/29.08.2000 a DGFP B ( fila 49 dosar 58/P/2003, vol.III ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 555.523.960 lei ROL în contul 25.11.1-48241/ROL, deschis la BCR

Acordarea rambursării de TVA, în cuantum de 555.523.960 lei ROL, a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea operațiunilor comerciale efectuate în lunile martie - iulie 2000, constând în cumpărări de utilaje și mașini agricole, operațiune comercială care, în realitate, nu a avut loc. Fictivitatea acestei operațiuni comerciale este ilustrată atât de documentele financiar-contabile existente în cauză, descoperite în cursul cercetărilor penale, cât și din declarațiile inculpatelor și.

Pentru acordarea acestei rambursări de TVA, s-a avut în vedere, conform referatului -menționat, achiziționarea de mașini și utilaje agricole, obiectul de activitate al societății menționat în procesul-verbal arătat mai, reprezentându-l prestări servicii lucrări agricole. Se menționează că din acest proces-verbal mai fac parte și următoarele anexe: anexa nr.I, constând în situația furnizorilor și anexa nr. II, constând în balanța de verificare.

Anexa nr.I, constând în situația furnizorilor ( fila 54 dosar 58/P/2003, vol.III ), ilustrează că la data de 31.07.2000, aceasta includea doar furnizorul - Com SRL și un debit corelativ de 857.422.849 lei. Aceeași situație furnizori, încheiată la data de 28.08.2000, includea un singur furnizor, respectiv același - Com SRL, precum și plata către acest furnizor a sumei de 840.000.000 lei, plăți efectuate eșalonat, zilnic, respectiv câte 30.000.000 lei, începând cu data de 01.08.2000 până la data de 28.08.2000.

Din adresa nr. 10468/23.02.2004, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S ( fila 58 dosar 58/P/2003, vol.III ), rezultă că - Com SRL C nu este înmatriculată în baza de date a acestei instituții. În plus, de la domiciliul inculpatului -, a fost ridicată și ștampila cu inscripția - Com SRL C și certificatul de înregistrare a acestei societăți, în xerocopie ( filele 58-60 dosar 58/P/2003, vol.III ).

Din declarația inculpatei ( fila 272 dosar 58/P/2003, vol.1 ), rezultă că, deși aceasta apare scriptic ca efectuând plăți din partea - SRL către - Do SRL, acestea au fost ordonate de inculpatul; că deși scriptic apar menționate raporturi comerciale între - SRL, al cărei administrator este, și - Do SRL, în realitate, între aceste firme nu a existat nici un raport comercial; că administratorul - Do SRL, numitul, era șofer al inculpatului și avea același rol, de "executant" al acestuia.

Inculpata ( fila 243 dosar 58/P/2003, vol.I ) arată că, în legătură cu operațiunile bancare efectuate în contul - Do SRL, acestea i-au fost dispuse de către inculpatul, care controla această societate.

Din analiza înscrisurilor arătate, a împrejurărilor relatate de inculpate, a împrejurării că au fost descoperite documente ce atestau operațiuni comerciale între - -Do SRL și societăți comerciale inexistente, respectiv - SRL și - Com SRL C, rezultă că acordarea rambursării de TVA în cuantum de 555.523.960 lei ROL a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea unor operațiuni comerciale inexistente, în concret, achiziții de mașini și utilaje pentru prestări servicii agricole, societatea nedesfășurând astfel de activități. În plus, fictivitatea operațiunilor comerciale ce au stat la baza rambursărilor nelegale de TVA este demonstrată și de înscrierea în contabilitatea firmei a unor operațiuni fictive, care, deși nu au stat la baza acestei rambursări, constituie un indiciu concludent care, corelat cu elementele mai arătate, demonstrează că activitatea, per ansamblu, a firmei a fost fictivă. În concret, registrul de casă la care s-a făcut referire atestă că la data de 31.07.2000, situația furnizorilor includea firma - Com SRL ca furnizor neplătit, debitul corelativ fiind de 857.422.849 lei. Situația furnizorilor la data de 28.08.2000 indica același furnizor, - Com SRL, precum și achitarea față de acesta a sumei 840.000.000 lei. La data soluționării cererii de rambursare de TVA, când a fost încheiat și procesul-verbal din 29.08.2000, - -Do SRL apare cu furnizori neachitați în sumă de 17.422.849 lei ROL cu TVA aferent în sumă de 2.781.732 lei ROL, respectiv - Com SRL C, cu cele două debite -menționate, sumă acordată cu titlu de TVA, în mod evident nefiind aferentă acestor operațiuni comerciale, TVA-ul nefiind acordat pentru operațiuni cu furnizorii neplătiți.

Se reține, față de cele arătate, că cele două situații furnizori, deși ilustrează că furnizorul este o societate fictivă și implicit că raporturile comerciale ale firmei - -Do SRL cu acesta sunt fictive, în mod individual, nu dovedesc nelegalitatea rambursărilor de TVA analizate, către - -Do SRL, rambursarea de TVA neputând fi acordată pentru furnizori neachitați. Însă, faptul că aceste "situații furnizori" conțin referiri la raporturi comerciale fictive ( cu o societate inexistentă ) constituie un indiciu concludent, ce întregește cele arătate de inculpate cu privire la operațiunile comerciale fictive ale societății, implicit achiziția fictivă de utilaje și mașini agricole, operațiune a cărei TVA aferent a fost rambursat, conform referatului de mai. Fictivitatea operațiunilor comerciale desfășurate de - -Do SRL este demonstrată, în plus, și de facturile false emise către această societate, de societatea - SRL B, societate de asemenea, fictivă, conform celor arătate la pct.

Toate aceste elemente coroborate demonstrează în mod clar o intenție de creare a unei aparențe de activitate comercială, în scopul obținerii nelegale a unor sume de la bugetul de stat.

Această concluzie este impusă în opinia instanței de corelarea următoarelor împrejurări:

- - Do SRL este preluată în data de 11.04.2000 de administratorul, fost șofer al inculpatului, la cererea inculpatului.

- La organele de control financiar, această societate depune ultimul bilanț la data de 31.12.2000 și o raportare contabilă la 30.06.2001. După această dată, respectiv 30.06.2001, - -Do SRL nu a mai depus bilanțuri și raporturi contabile, decontul de TVA și declarații privind obligații de plată la bugetul de stat.

- Contul bancar al societății - -Do SRL a fost deschis la BCR O, iar din lista tranzacțiilor bancare efectuate în perioada 4.01.2000 - 6.09.2002 rezultă doar operațiuni de plată bancară, fără a se nominaliza destinatarul plăților.

- Documentele contabile descoperite în cadrul cercetărilor penale, reduse ca număr demonstrează de asemenea, operațiuni comerciale fictive. În concret, este vorba despre factura fiscală - - -/25.08.2000, în valoare 2.187.220.238 lei RON, emisă către - SRL, factura fiscală seria - - -/20.09.2000, în valoare de 1.915.618.685 lei către - SRL ( fictivitatea acestora fiind analizată în cadrul secțiunii privind - SRL ) și facturi cu seriile - fără număr și fără dată, emise de - SRL B ( societate inexistentă ), în valoare de 1.386.475.408 lei RON, respectiv 1.685.045.284 lei ROL.

Astfel, factura fiscală - - -/25.08.2000 ( fila 17 dosar 58/P/2003, vol.III ), în valoare 2.187.220.238 lei RON, emisă către - SRL, atestă achiziționarea de la - -Do SRL, de către - SRL, a unor utilaje ( metalică, pod bascul, presă hidraulică, motostivuitoare, freză tâmplărie, etc. ), iar factura fiscală seria - - -/20.09.2000, în valoare de 1.915.618.685 lei, către - SRL, atestă achiziționarea de la - -Do SRL, de către - SRL, a unor utilaje ( 3 electrostivuitoare și 15 rezervoare de câte 15.000 litri ), în condițiile în care, conform declarației inculpatei și depoziției martorei, niciodată, aceste bunuri nu au intrat în patrimoniul efectiv al - SRL Aceste facturi sunt fictive și au fost folosite de - SRL D pentru obținerea de la organul fiscal a unei rambursări nelegale de TVA, de 648.703.128 lei ROL.

Ca atare, la rândul său, - SRL Das olicitat și a obținut rambursări de TVA de la bugetul de stat, tocmai în considerarea operațiunilor comerciale efectuate cu - -Do SRL, operațiuni constatate în cele 2 facturi arătate în paragraful precedent, este demonstrat, încă o dată, că - -Do SRL aparținea unui lanț de firme, prin care se treceau fictiv anumite bunuri, pentru că sporind valoarea de achiziție a acestora, să se determine în mod fictiv TVA-ul deductibil care în acest fel, a fost solicitat și obținut în mod nelegal de la bugetul de stat.

Aceste utilaje s-au aflat efectiv și în mod constant, conform depozițiilor martorilor audiați, în patrimoniul - SA, firmă administrată de inculpatul.

Nu s-au descoperit în cauză facturi care să dovedească data și societatea de la care - -Do SRL ar fi achiziționat utilajele menționate în cele 2 facturi și care apar scriptic ca fiind vândute ulterior către - SRL, însă absența acestor documente nu infirmă concluzia instanței, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, toate documentele contabile deținute cu privire la această firmă, operațiunile comerciale atestate de către acestea, perioada de funcționare, așa cum aceasta rezultă din raportările la organul fiscal, fluxurile bancare ale societății, demonstrează că pretinsa activitate a societății s-a desfășurat doar în perioada în care au fost solicitate rambursările de TVA, toate operațiunile comerciale consemnate în documentele firmei sunt fictive, atât datorită menționării unor raporturi comerciale cu societăți inexistente, cât și datorită menționării unor tranzacții ce în realitate nu au avut loc, iar operațiunile bancare nu ilustrează încasarea altor sume de bani în contul firmei, cu excepția sumei rambursate nelegal de la bugetul de stat.

Persoana responsabilă de solicitarea TVA-ului este inculpatul, conform declarațiilor inculpatelor și, probe apreciate ca fiind concludente, acestea coroborându-se și cu depozițiile martorelor, și cu alte împrejurări de fapt relevante, în mod special cu împrejurarea că firmele între care s-au realizat raporturile comerciale analizate erau controlate în fapt de către inculpatul.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de a determina pe numitul, administratorul - Do SRL să depună la organul financiar o cerere de rambursare de TVA, fundamentată pe raporturi comerciale fictive - în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care au fost efectiv obținute, împrejurare neprevăzută la acea dată de numitul, deși acesta trebuia și putea să prevadă scopul demersurilor inițiate de inculpatul - întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Suma de 555.523.960 lei, rambursată nelegal cu titlu de TVA, a fost virată la data de 1 septembrie 2000, în 2 tranșe, în contul nr.2511.1-4824.1/ROL, deschis la BCR O, aparținând - -Do SRL, cont din care, la aceeași dată, de 1 septembrie 2000, s-au dispus și s-au efectuat următoarele plăți:

- suma de 24.800.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.189/01.09.2000 ( fila 63 dosar 58/P/2003, vol.III ), în contul nr. 2511.1-499.1 ROL, deschis la BCR O, aparținând - SRL;

- suma de 64.800.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.190/01.09.2000 ( fila 64 dosar 58/P/2003, vol.III ), în contul nr. 407.1/ROL, aparținând - SA, deschis la BCR - Sucursala O;

- suma de 30.000.000 lei a fost ridicată în numerar de inculpata, care a prezentat, în data de 1.09.2000, CEC-ul seria - 300 nr. -/01.09.2000, emis de - -Do SRL pentru beneficiar ( fila 64 dosar 58/P/2003, vol.III ).

- suma de 103.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.192/04.09.2000 ( fila 65 dosar 58/P/2003, vol.III ), în contul nr. 407.1/ROL, aparținând - SA, deschis la BCR - Sucursala O;

- suma de 62.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată fără număr/5.09.2000, în contul nr. 407.1/ROL, aparținând - SA, deschis la BCR - Sucursala O;

- suma de 16.200.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.201/06.09.2000 ( fila 65 dosar 58/P/2003, vol.III ), în contul nr. 407.1/ROL, aparținând - SA, deschis la BCR - Sucursala O;

- suma de 242.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.203/07.09.2000 ( fila 65 dosar 58/P/2003, vol.III ), în contul nr. -, aparținând lui, deschis la BCR - Sucursala O;

Din declarația inculpatei ( fila 243 dosar 58/P/2003, vol.1 ), rezultă că, la data de 1 septembrie 2000, suma de 558.305.692 lei, vărsată cu titlu de TVA, a fost transferată către - SRL, către - SA, către, la solicitarea inculpatului; că a completat CEC-urile aferente acestor transferuri tot la solicitarea inculpatului, iar sumele pe care le-a ridicat le-a predat în totalitate acestuia; că, în ce privește ordinul de plată nr.201/6.09.2000, a completat acest ordin, însă la rubrica "semnătură plătitor" a semnat inculpatul.

În mod evident, suma obținută din rambursarea nelegală de TVA a fost reciclată în favoarea - SA, firmă administrată de inculpatul, cât și în favoarea acestuia.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept fapta inculpatului de aod etermina pe inculpata să transfere din contul bancar al - Do SRL în contul altei societăți pe care acesta o administra, cât și în posesia sa, sume de bani, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpata, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata efectuată în cadrul unor raporturi comerciale, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Cele două "situații furnizori", anexate cererii de rambursare de TVA, conțin atestări necorespunzătoare, fictivitatea acestora fiind analizată mai. Aceste 2 "situații furnizori" constituie anexa nr.1 la procesul verbal prin care s-a admis cererea de rambursare de TVA, fiind evident, de altfel, din conținutul acestuia că au fost avute în vedere de organul fiscal.

Din probele mai analizate, respectiv declarațiile inculpatelor și depozițiile martorilor menționați, rezultă că documentele financiar-contabile emanând de la - Do SRL au fost întocmite din dispoziția inculpatului.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat ca, în cadrul - Do SRL, să se întocmească două "situații furnizori" fictive, aparținând acestei firme, documente folosite ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de 25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că "situațiile furnizori", nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

Totodată, se reține că, în acest context, infracțiunea de fals are existență de sine stătătoare și nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât utilizarea acestor documente excede înregistrarea lor în contabilitatea firmei, în scopul și cu consecința diminuării contribuțiilor datorate statului, această înregistrare fiind o chestiune adiacentă. Documentele în discuție au fost falsificate în scopul deducerii nelegale de TVA și au fost folosite efectiv la organul fiscal, unde au fost înregistrate cererile de rambursare de TVA, la care au fost anexate. Ca atare, scopul falsului aici este altul decât cel care plasează această infracțiune într-o relație mijloc-scop cu infracțiunea de evaziune fiscală. Precizăm că această soluție este acreditată în practica judiciară, exemplificativă fiind decizia penală nr.7330/18.12.2006 a, publicată în "Dreptul penal al afacerilor", autori, pag.292.

Totodată, se reține că, raportat la data de 25.08.2000, dată la care a fost formulată cererea de rambursare, la care au fost anexate facturi fictive, respectiv data consumării infracțiunii de fals, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de fals în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

II. SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 27.07.2000, având sediul în loc., comuna, nr.229 și asociat unic și administrator pe inculpata.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.5965/11.10.2000, se radiază ca asociat unic și administrator și se înscrie ca asociat unic și administrator.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.5968/11.10.2000, a fost modificat sediul societății în loc. D, str. P-ța - nr.2 jud.

Cu înregistrarea din oficiu nr.6330/26.10.2000, societatea este radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, ca urmare a schimbării sediului în jud. H, județ în care se înmatriculează sub nr. J-.

Conform adresei aflate la fila 26 dosar nr.58/P/2003, vol.IV, - SRL Daî nregistrat la ITM H două contracte individuale de muncă, respectiv a numitei, încheiat la data de 26.03.2001, și, încheiat la data de 1.08.2001.

Înființarea Daa vut loc la inițiativa inculpatului și a fost administrată la început de inculpata, fostă angajată ca și contabilă a, firmă administrată de inculpatul.

În perioada de aproximativ 2 luni, cât a îndeplinit funcția de administrator al acestei societăți, inculpata nu a exercitat în mod efectiv atribuțiile de administrator, în realitate, întocmind documente financiar-contabile, la cererea inculpatului. Totodată, a întocmit împuternicirea din 19.09.2000 (fila 13 dosar 58/P/2003, vol.IV), în temeiul căreia inculpata, fost casier în cadrul - SA, era abilitată să efectueze operațiuni bancare în contul societății, deschis la BCR O, fiindu-i acordat dreptul de primă semnătură.

Începând cu data de 11.10.2000, sediul societății a fost mutat în loc. D, județul H, și a fost numită administrator martora, fostă angajată a - SA B, societate la care inculpatul a devenit acționar principal, prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la FPS.

Martora a acceptat propunerea inculpatului de a deveni administrator la - SRL, iar în perioada în care a deținut această funcție a semnat acte în numele firmei la solicitarea inculpatului, care, în realitate, controla societatea.

1. La data de 17.11.2000, prin cererea nr.24278 ( fila 51 dosar 58/P/2003, vol.IV ), - SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 655.407.835 lei ROL, aferentă perioadei octombrie 2000, cerere ce a fost formulată de către administratorul acesteia, martora.

Conform procesului-verbal din 25.11.2003, încheiat de DGFP H - Serviciul Control Fiscal ( fila 28 dosar 58/P/2003, vol.IV ), organele de control au verificat perioada iulie - octombrie 2000, iar prin procesul-verbal de control nr.1/29.11.2000, această cerere a fost admisă și s-a restituit la data de 4.12.2000 societății suma de 648.703.128 lei ROL în contul -, deschis la Banca Transilvania - Sucursala

Din procesul verbal -menționat rezultă că TVA-ul solicitat spre rambursare provine din TVA deductibilă aferentă achiziționării de mijloace fixe cu factura fiscală nr. -/25.08.2000, de la - -Do SRL, în valoare totală de 2.187.220.238 lei, din care TVA în sumă de 349.220.038 lei și cu factura fiscală nr.-/20.09.2000 de la - -Do SRL, în valoare totală de 1.915.618.825 lei, din care TVA în sumă de 305.855.084 lei.

Acordarea rambursărilor de TVA, în cuantum de 648.703.128 lei ROL, a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea operațiunilor comerciale efectuate cu - -Do SRL, operațiuni nereale, în condițiile în care mijloacele fixe ce fac obiectul celor 2 facturi menționate nu s-au aflat niciodată efectiv în patrimoniul - -Do SRL și nu au intrat efectiv în patrimoniul - SRL.

În realitate - SRL nu a achiziționat niciodată mijloacele fixe menționate în facturile fiscale ce au stat la baza acordării de TVA.

Astfel, conform facturilor fiscale nr. -/25.08.2000, respectiv nr. -/20.09.2000, - SRL a achiziționat de la - -Do SRL mijloace fixe, respectiv 15. rezervoare de plastic de 15.000 litri și 3 electrostivuitoare, două barăci metalice, un pod bascul și alte utilaje, în valoare de 2.187.220.238 lei ROL, cu un TVA aferent de 349.220.038 lei, respectiv în valoare de 1.915.618.825 lei cu TVA aferent de 305.855.048 lei.

Pentru bunurile menționate în cele 2 facturi s-a încheiat nota de recepție și constatare de diferențe ( filele 54, 56 dosar 58/P/2003, vol.IV ), în care apare menționat numele inculpatei.

Aceste facturi au fost emise la data de 25.08.2000, respectiv 20.09.2000, când administrator al - SRL era inculpata, care a recunoscut că a completat prima factură la solicitarea inculpatului, însă a arătat că nu cunoaște nimic despre barăcile și utilajele menționate în factură, pentru că nu le-a văzut. Referitor la a doua factură, inculpata a arătat că îi aparține scrisul de pe aceasta și că nu știe ca - SRL să fi achiziționat de la - -Do SRL bunurile ce fac obiectul acestei facturi, respectiv rezervoare de plastic și electrostivuitoare. Totodată, inculpata a arătat că, în calitate de administrator la - SRL, nu a avut nici un raport comercial cu - -Do SRL, al cărei administrator era inculpatul, la data respectivă șoferul inculpatului. În ceea ce privește nota de recepție, inculpata arată că nu le-a scris și nu le-a semnat, deși apare menționat numele său.

De asemenea, martora arată că nu cunoaște ce utilaje au fost achiziționate de - SRL, întrucât facturile aferente au fost emise anterior preluării funcției de administrator de către aceasta și nici dacă acestea sunt reale, întrucât nu a văzut aceste utilaje, iar firma nu avea spații de depozitare sau vreo activitate de producție ori de comerț care să necesite utilaje și mijloace fixe.

Se reține totodată că din facturile în discuție rezultă că furnizorul era - -Do SRL, societate care, începând cu data de 11.04.2000, a fost preluată scriptic de administratorul, șofer al inculpatului.

Conform celor menționate la analiza infracțiunilor săvârșite în cadrul - Do SRL, utilajele ce fac obiectul acestor facturi, în mod efectiv, nu au intrat în patrimoniul - -Do SRL și, pe cale de consecință, nici în patrimoniul - SRL.

Fictivitatea operațiunilor comerciale analizate rezultă din corelarea următoarelor împrejurări:

Inculpatele și, administratori de drept ai firmei, nu cunosc ca în mod real această firmă să fi desfășurat vreo activitate de comerț sau producție, să fi deținut spații de depozitare, nu au văzut în realitate aceste utilaje. În altă ordine de idei, implicarea doar scriptică a unor administratori reflectă o intenție clară de disimulare, ce în mod logic poate circumscrie intenția unor acțiuni ilicite.

Chiar dacă acest fapt în sine, folosirea unor administratori de drept, nu exclude posibilitatea ca societatea comercială în discuție să fi desfășurat în mod real o activitate comercială, activitate comercială care să fie cunoscută doar administratorului de fapt sau persoanei ce deținea societatea în realitate, această împrejurare este exclusă de inexistența unor documente contabile care să o ateste. Apoi, deși s-ar putea susține că acestea fiind distruse, în contextul în care au fost incendiate arhivele firmelor deținute de inculpatul, nu se poate dovedi că nu au existat acte contabile, se reține că societatea comercială în discuție și-a raportat la organele fiscale activitatea doar până în anul 2002, perioada sa de existență, raportată la acest reper, fiind coincidentă cu perioada în care s-a solicitat și s-a obținut TVA-ul de la stat. Totodată, cu ocazia controlului financiar din 25.11.2003, s-a constatat că nu existau jurnale de cumpărări și vânzări; că facturile emise de această societate atestau operațiuni comerciale cu alte societăți, care la rândul lor, aparțineau inculpatului, respectiv - Vest Com SRL, - & SRL, - SA, - SRL. Rezultă de aici că aparența de activitate comercială a acestei societăți se datorează unor raporturi comerciale pe care aceasta le-ar fi avut cu alte firme ale inculpatului, care, la rândul lor, au solicitat nelegal TVA de la stat și apar implicate în operațiuni comerciale fictive, așa cum va rezulta din cele prezentate în secțiunile respective. S-a constatat că din balanța de verificări rezultă existența unor sume aferente intrării de mijloace fixe, însă nu au fost menționate documentele de achiziționare sau de vânzare a acestora. În mod evident, înscrisurile contabile sumare care s-au descoperit au asemenea vicii de formă încât nu permit verificarea veridicității operațiunilor menționate scriptic.

Deși, așa cum s-a arătat mai, fiecare împrejurare în sine nu are puterea de a demonstra că societatea comercială a avut doar o activitate scriptică, corelate, demonstrează această concluzie, mai mult, demonstrează o intenție clară a persoanei ce deținea controlul acestei societăți comerciale de a derula activități ilicite și de a împiedica descoperirea acestora.

Se mai menționează că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, corelate cu declarațiile inculpatelor și, rezultă că s-a simulat o plată în favoarea - Do SRL, în concret, plata utilajelor menționate în cele 2 facturi fiscale analizate. Aceste facturi au fost emise în 25.08.2000, respectiv 20.09.2000, și totalizează o valoare de aproximativ 4 miliarde lei. La aceeași dată, de 20.09.2000, - SRL apare că a efectuat plăți la - Do SRL prin ordinele de plată nr.1 și 2, în valoare de 397.900.000 lei, respectiv 389.000.000 lei, cât și prin ordinul de plată nr.1/19.09.2000, în valoare de 420.000.000 lei.

Conform înscrisului aflat la fila 42 dosar 58/P/2003, vol.IV, la data de 19.09.2000, în contul - SRL, deschis la Banca Transilvania - Sucursala D, s-au efectuat depuneri de către inculpata, în sumă de 420.000.000 lei, sumă care însă se ridică la aceeași dată, în același cuantum, de către această inculpată, cu titlu de datorii către - Do SRL; la data de 27.10.2000, în contul - SRL s-au efectuat depuneri de către inculpata, în sumă de 800.000.000 lei, sumă care, însă, se ridică la aceeași dată, în același cuantum, de către această inculpată, cu titlu de contravaloare utilaje către - Do SRL; la data de 30.10.2000, în contul - SRL s-au efectuat depuneri de către inculpata, în sumă de 800.000.000 lei, sumă care, însă, se ridică la aceeași dată, în același cuantum, de către această inculpată, cu titlu de contravaloare utilaje către - Do SRL; la data de 02.11.2000, în contul - SRL s-au efectuat depuneri de către inculpata, în sumă de 600.000.000 lei, sumă care, însă, se ridică la aceeași dată, în același cuantum, de către această inculpată, cu titlu de contravaloare utilaje către - Do SRL. Rezultă din această situație că, în contul societății, au fost rulate anumite sume de bani, însă acest rulaj se particularizează prin aceea că, în aceeași zi, suma depusă era ridicată de aceeași persoană, cu titlu de plată, în favoarea unei alte societăți.

Inculpata susține că, în realitate, operațiunile bancare erau efectuate de inculpata, căreia îi dăduse împuternicire, iar inculpata, la rândul său, afirmă că toate operațiunile bancare le efectua din dispoziția inculpatului, iar banii pe care-i ridica din bancă îi preda acestuia sau, tot din dispoziția sa, îi depunea în contul altor societăți.

S-a apreciat că modul în care apare ca fiind efectuată această plată demonstrează că este vorba de o plată fictivă, în concret, contul a fost alimentat cu suma totală de 787.000.000 lei, iar suma ce apare plătită de - SRL este de 786.900.000 lei, date ce ilustrează că alimentarea contului societății s-a realizat doar în scopul de a crea aparența unei plăți către - Do SRL, cu atât mai mult cu cât persoana care a efectuat plata a și ridicat suma, iar aceste operațiuni, de depunere și ridicare, erau efectuate în același moment.

Persoana responsabilă de solicitarea și obținerea de TVA nelegal, în cadrul - SRL, este inculpatul, care, conform declarației inculpatei și depoziției martorei, a coordonat activitatea scriptică a acestei societăți.

Inculpata ( fila 271 dosar 58/P/2003, vol.I, fila 134 dosar 1860/P/2004, vol.II ) a arătat că - SRL Daf ost înființată la inițiativa inculpatului; că cele 2 facturi fiscale, ce atestă că - SRL ar fi achiziționat 2 barăci metalice, nu au fost scrise de către aceasta, însă fiindu-i prezentate ordinele de plată nr.1 și 2 din 20.09.2000, recunoaște că acestea poartă semnătura sa; că ordinul de plată nr.1/19.09.2000, ce atestă plata sumei de 420.000.000 lei pentru - Do SRL, l-a scris și l-a semnat la solicitarea inculpatului, la solicitarea acestuia semnând și ordinele menționate mai; că în data de 19.09.2000 a împuternicit-o pe de a efectua operațiuni bancare în contul societății, deschis la BCR O; că a completat, la cererea inculpatului, una dintre cele 2 facturi pe baza cărora s-a dedus TVA-ul, respectiv factura fiscală seria - - nr.-/25.08.2000, însă nu cunoaște nimic despre barăcile și utilajele menționate în această factură, pentru că nu le-a văzut; că fiindu-i prezentate ordinele de plată nr.1 și 2 din 20.09.2000, în valoare de 397.900.000 lei, respectiv 389.000.000 lei, acestea au fost completate de, iar în ce privește CEC-urile emise la aceeași dată de - Do SRL, din care rezultă că sumele cuprinse în cele 2 ordine de plată au fost ridicate în baza acestor CEC-uri, de inculpata, că personal nu s-a deplasat la bancă.

Martora ( fila 280 dosar 58/P/2003, vol.I ) arată că inculpatul i-a fost șef la - SA B și a acceptat funcția de administrator la propunerea acestuia; că personal nu a desfășurat nici o activitate la această firmă, aceasta fiind controlată de inculpatul, prin inculpatul.

Inculpata ( fila 243 dosar 58/P/2003, vol.I, fila 176 dosar 1860/P/2004, vol.II ) arată că, de fiecare dată când a efectuat operațiuni bancare de ridicare bani, cu titlu de plăți achiziții cereale de la persoane fizice, a făcut acest lucru la cererea inculpatului, însă nu știe ca vreuna dintre firmele inculpatului să fi achiziționat cereale de la persoane fizice.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de a determina pe martora, administratorul - SRL să depună la organul financiar o cerere de rambursare de TVA, fundamentată pe raporturi comerciale inexistente - în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care au fost efectiv obținute, împrejurare neprevăzută la acea dată de martora, deși aceasta trebuia și putea să prevadă scopul demersurilor inițiate de inculpatul - întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Suma de 648.407.835 lei, rambursată nelegal cu titlu de TVA, a fost virată la data de 4.12.2000, în contul nr.-, deschis la Banca Transilvania - Sucursala D, aparținând - SRL, cont din care, la aceeași dată, de 4.12.2000, s-au dispus și s-au efectuat următoarele plăți:

- suma de 250.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.1/04.12.2000, în contul nr. -, deschis la de Credit, aparținând - SA;

- suma de 47.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.2/04.12.2000, în contul nr. -, aparținând - SA, din partea - SA;

- suma de 38.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.3/04.12.2000, în contul nr. -, aparținând - SA;

- suma de 120.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.4/04.12.2000, în contul nr. -, aparținând - SA;

- suma de 11.400.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.5/04.12.2000, în contul nr. -, aparținând - SA;

- suma de 25.000.000 lei a fost virată cu ordinul de plată nr.6/04.12.2000, în contul nr. -, aparținând - & SRL B;

- suma de 112.050.000 lei a fost ridicat în numerar de martora.

Din declarația inculpatei (fila 271, dosar 58/P/2004, vol.1), coroborată cu declarația inculpatei (fila 245, dosar 58/P/2004, vol.1), rezultă că transferurile bancare menționate au fost efectuate din dispoziția inculpatului, de către inculpata.

În mod evident, suma obținută din rambursarea nelegală de TVA a fost reciclată în favoarea - SA, societate administrată de inculpatul, cât și în favoarea inculpatului, personal.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de aod etermina pe inculpata să transfere din contul bancar al - SRL în contul altor societăți pe care acesta le administra și în posesia sa, sume de bani, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpata, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata unor produse, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

- SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul verbal din data de 25.11.2003, întocmit de DGFP H, context în care a fost verificată activitatea societății și s-au stabilit următoarele:

- societatea a înregistrat ca efectuând plăți bancare, în valoare de 4.603.500.000 lei în favoarea - Do SRL, în condițiile în care această plată este fictivă, conform celor mai arătate.

- societatea nu a înregistrat în contabilitate următoarele facturi fiscale, emise de aceasta, în concret, facturi de vânzare, respectiv nr. -, emisă pentru - Vest SRL, nr. - emisă pentru - & SRL, nr. - emisă pentru - SA, nr. - emisă pentru - SA, nr. - emisă pentru - & SRL, nr. - emisă pentru - SRL.

Înregistrarea acestei plăți fictive și neînregistrarea acestor facturi de vânzare, ce atestă venituri, au avut drept rezultat denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului - DGFP H stabilind un prejudiciu, raportat exclusiv la activitatea acestei societăți, de 865.552.597 lei.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SRL, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei plăți fictive și să nu fie înregistrate venituri, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se menționează că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penală, încadrare juridică, care se apreciază că este neincidentă în cauză,urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate plăți fictive și nu au fost înregistrate venituri care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din 87/1994, în forma inițială.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din 87/1994 este lege mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce urmează a fi aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, din veniturile și cheltuielile analizate, anul 2000 este data ultimei plăți ce apare a fi efectuată și neînregistrată de - SRL. Se reține că această dată marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și se apreciază că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului verbal de control 25.11.2003, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al efectuării înregistrărilor necorespunzătoare ce afectează calculul taxelor datorate statului, și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte, fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că raportat la data de 04.09.2000, ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

În ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reglementate de art.11 lit.b din 87/1994, republicată, text ce se regăsește în art.12 din 87/1994, în forma inițială, s-a apreciat că, raportat la starea de fapt din prezenta cauză, de înregistrare a unor operațiuni fictive în contabilitatea firmei ( plăți ) și neînregistrarea unei facturi fiscale ce atestă realizarea de venituri ( corelative ordinelor de plată încasate ), încadrarea juridică la care ne raportăm rămâne art. 13 din 87/1994 în forma inițială. Această activitate se circumscrie sferei de aplicare a art.13 din 87/1994, în forma inițială, nicidecum sferei de aplicare a art.12 din 87/1994 în forma inițială, chestiune tranșată de instanța supremă prin decizia penală nr.1730/2000. În esență, instanța supremă a statuat că stabilirea corectă a încadrării juridice în cazul evaziunii fiscale săvârșite prin nedeclararea veniturilor - art.12, are la bază principiul că pentru veniturile pentru care există obligația înregistrării, cât și obligația declarării ( cum este în speța de față ), nu este incident acest text de lege urmând a se reține doar 13 din Lg.78/1994, infracțiunea prev.și ped.de art. 12 din Legea 87/1994 republicată fiind incidentă atunci când este vorba de venituri pentru care există doar obligația declarării acestora.

Facturile fiscale analizate seria - - nr.-/25.08.2000 și nr.-/20.09.2000, ce atestă raporturi comerciale cu - Do SRL, precum și cele 2 note de recepție și lăsare în custodie a bunurilor ce constituie obiectul celor 2 facturi, sunt fictive. Fictivitatea acestor acte contabile rezultă din probele mai analizate.

Acestea au fost contrafăcute de inculpata, din dispoziția inculpatului, conform celor mai arătate.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatei, care, în cadrul - SRL, a întocmit personal acte fictive, aparținând acestei firme, documente folosite ulterior la organul fiscal, într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat pe inculpata ca, în cadrul - SRL, să întocmească mai multe înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând acestei firme, aceste documente fiind folosită ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de 25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că facturile și chitanțele fiscale, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

Totodată, se reține că, în acest context, infracțiunea de fals are existență de sine stătătoare și nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât utilizarea acestor documente excede înregistrarea lor în contabilitatea firmei, în scopul și cu consecința diminuării contribuțiilor datorate statului, această înregistrare fiind o chestiune adiacentă. Documentele în discuție au fost falsificate în scopul deducerii nelegale de TVA și au fost folosite efectiv la organul fiscal, unde au fost înregistrate cererile de rambursare de TVA, la care au fost anexate. Ca atare, scopul falsului aici este altul decât cel care plasează această infracțiune într-o relație mijloc-scop cu infracțiunea de evaziune fiscală. Se precizează că această soluție este acreditată în practica judiciară, exemplificativă fiind decizia penală nr.7330/18.12.2006 a, publicată în "Dreptul penal al afacerilor", autori, pag.292.

Totodată, se reține că, raportat la data de 20.09.2000, dată la care a fost întocmită ultima factură fiscală și nota de recepție în discuție, respectiv data consumării infracțiunii de fals, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de fals în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

III. SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 27.07.2000, având sediul în loc., comuna, nr.145. și asociat unic și administrator pe numitul.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.6098/17.10.2000, se radiază ca asociat unic și administrator numitul și se înscrie ca asociat unic și administrator inculpatul.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.6145/18.10.2000, a fost modificat sediul societății în loc. D, str. P-ța - nr.2 jud.

Cu înregistrarea din oficiu nr.6776/15.11.2000, societatea este radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, ca urmare a schimbării sediului în jud. H, județ în care se înmatriculează sub nr. J-.

1. La data de 07.12.2000, prin cererea nr.25355, - SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 670.359.066 lei ROL, aferentă perioadei iulie-octombrie 2000.

Conform procesului-verbal din 25.11.2003, încheiat de DGFP H - Serviciul Control Fiscal ( fila 84 dosar 58/P/2003, vol.IV ), organele de control au verificat perioada iulie - octombrie 2000, iar prin procesul-verbal de control nr.1/18.12.2000, această cerere a fost admisă și s-a restituit la data de 4.12.2000 societății suma de 663.003.447 lei.

Din procesul verbal -menționat rezultă că TVA-ul solicitat spre rambursare provine din TVA deductibilă aferentă achiziționării de mijloace fixe cu factura fiscală nr. -/04.09.2000, de la - - SRL, în valoare totală de 4.196.315.790 lei, din care TVA în sumă de 670.000.000 lei.

Acordarea rambursărilor de TVA, în cuantum de 663.003.447 lei ROL, a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea operațiunilor comerciale efectuate cu - SRL, operațiuni nereale, în condițiile în care mijloacele fixe ce fac obiectul celor 2 facturi menționate nu au intrat efectiv în patrimoniul - SRL.

În realitate - SRL nu a achiziționat niciodată mijloacele fixe menționate în facturile fiscale ce au stat la baza acordării de TVA.

Astfel, conform facturii fiscale nr. -/04.09.2000, în valoare totală de 4.196.315.790 lei, din care TVA în sumă de 670.000.000 lei - SRL a achiziționat de la - - SRL mijloace fixe, respectiv utilaje.

Pentru bunurile menționate în factură s-a încheiat o notă de recepție și lăsare în custodie.

Conform declarațiilor inculpaților, - și, atât factura, cât și nota de recepție, au fost completate la dispoziția inculpatului, aceștia arătând că operațiunea comercială nu a avut loc în realitate.

Astfel, inculpatul ( fila 164 dosar 58/P/2003, vol.I ) arată că, deși a deținut funcția de administrator în cadrul - SRL, nu a luat decizii privind tranzacțiile comerciale ale societății, iar preluarea acesteia de la numitul, ce era șoferul inculpatului, s-a făcut la solicitarea acestuia din urmă; că a întocmit documente contabile emanând de la această societate, din dispoziția inculpatului; că a avut îndoieli privind corectitudinea acestora; că a scris cererea de rambursare de TVA formulată de - SRL D, însă în ce privește factura pe care se întemeiază această cerere și nota de recepție a bunurilor ce fac obiectul acestei facturi, nu au fost completate de către acesta; că nu a văzut niciodată aceste utilaje, pe care de altfel - SRL D nu le-a folosit niciodată și că scriptic acestea au rămas în continuare în custodia - SRL, dar știe că, în realitate, aceste utilaje existau la - SA.

Inculpatul - ( fila 198 dosar 58/P/2003, vol.I ), administrator al - SRL, arată că nota de recepție întocmită la 17.11.2000, din care rezultă că - SRL Dal ăsat în custodie la - SRL mai multe utilaje și vase inox, conține la rubrica "semnătură" semnătura sa, însă declară că personal nu a primit în custodie bunurile menționate în această factură; că - SRL nu a deținut spații pentru a păstra în custodie asemenea utilaje.

Inculpata ( fila 244 dosar 58/P/2003, vol.I ) a declarat că a scris nota de recepție a acestor utilaje, însă nu știe cine a completat factura fiscală în discuție; că a completat această notă de recepție la solicitarea inculpatului și că a fost semnată de inculpatul -.

Se remarcă totodată că din facturile în discuție rezultă că furnizorul era - SRL, societate care a fost scriptic administrată de inculpatul - care, la rândul său, era o persoană ce acționa la dispoziția inculpatului.

Se mai menționează că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, corelate cu declarațiile inculpaților menționați, instanța a concluzionat că s-a simulat o plată în favoarea - SRL, în concret, plata utilajelor menționate în factura fiscală analizată. Această factură a fost emisă în 04.09.2000 și are o valoare de aproximativ 4 miliarde lei.

Conform înscrisului aflat la fila 96 dosar 58/P/2003, vol.IV, la data de 20.09.2000, în contul - SRL, deschis la Banca Transilvania - Sucursala D, s-au efectuat 6 operațiuni de depunere și ridicare a sumei totale de 1.184.600.000 lei, iar în data de 21.11.2000, în același cont, deschis la Banca Transilvania - Sucursala D, s-au efectuat 14 operațiuni de depunere și ridicare a sumei totale de 2.210.000.000 lei.

Inculpata ( fila 244 dosar 58/P/2003, vol.I ) a declarat că a efectuat operațiunile bancare în data de 21.11.2000, în contul - SRL D, respectiv că a efectuat 14 operațiuni bancare, prin care s-a depus și s-a ridicat suma de 2.210.000.000 lei și că la acea dată nu a știut că aceste operațiuni urmau să justifice plata facturii fiscale menționate și că, la momentul respectiv, știa că inculpatul dispunea efectuarea acestui rulaj bancar pentru dobândirea bonității bancare și ridicarea cifrei de afaceri.

S-a apreciat că modul în care apare ca fiind efectuată această plată demonstrează că este vorba de o plată fictivă, în concret, contul a fost alimentat cu suma totală de aproximativ 4 miliarde lei, iar suma ce apare plătită de - SRL este aceeași, date ce ilustrează că alimentarea contului societății s-a realizat doar în scopul de a crea aparența unei plăți către - SRL, cu atât mai mult cu cât persoana care a efectuat plata a și ridicat suma.

Fictivitatea operațiunilor comerciale analizate rezultă din corelarea următoarelor împrejurări:

- inculpații - și, ce au semnat documentele contabile, ce atestă operațiunile comerciale analizate, respectiv o factură și o notă de recepție, au acționat din dispoziția inculpatului și nu a avut cunoștință ca, în mod real, să fie achiziționate utilajele în discuție;

- inculpatul -, ce era administrator al - SRL, arată că aceste utilaje nu s-au aflat în custodie la această societate, așa cum apare menționat în nota de recepție și lăsare în custodie, analizată;

- plata ce apare efectuată pentru această achiziție de utilaje este fictivă, aspect demonstrat de modul în care a fost efectuată.

Persoana responsabilă de solicitarea și obținerea de TVA nelegal, în cadrul - SRL, este inculpatul, care, conform declarațiilor inculpaților menționați, a coordonat activitatea scriptică a acestei societăți menită a obține cu titlu de TVA, sume de la bugetul de stat.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de a determina pe administratorul - SRL să depună la organul financiar o cerere de rambursare de TVA, fundamentată pe raporturi comerciale inexistente - în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care au fost efectiv obținute, împrejurare neprevăzută la acea dată de către acesta, deși trebuia și putea să prevadă scopul demersurilor inițiate de inculpatul - întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Suma de 663.003.447 lei, rambursată nelegal, a fost virată în contul - SRL D la data de 20.12.2000, dată la care suma de 498.500.000 lei a fost transferată în contul - SRL prin inculpata, iar ulterior, prin intermediul aceleiași inculpate, cât și a inculpatului, au fost ridicate sumele de 470.700.000 lei, respectiv 146.970.000 lei, și predate inculpatului.

Inculpatul ( fila 183 dosar 58/P/2003, vol.I ) arată că a prezentat la BCR - Sucursala D borderouri de achiziții din luna decembrie 2000, pentru a ridica sumele de 66.600.000 lei și 80.370.000 lei; că nu a achiziționat astfel de cereale de la cele 4 persoane menționate în borderouri.

Inculpata ( fila 245 dosar 58/P/2003, vol.I ) arată că a formulat 2 cereri de ridicare numerar, în data de 21.12.2000, la Banca Transilvania - Sucursala O, pentru ridicarea sumelor de 376.900.000 lei, respectiv 93.800.000 lei, din contul - SRL, iar banii i-a predat în întregime inculpatului; că cererile de ridicare numerar au fost completate de către aceasta, iar pentru a justifica ridicarea sumelor de bani, a menționat că această ridicare se face cu titlu de plată pentru achiziții paie și cereale de la persoane fizice, lucru pe care l-a făcut la solicitarea inculpatului; că nu știe ca vreuna din firmele inculpatului să fi achiziționat cereale de la persoane fizice.

În mod evident, suma obținută din rambursarea nelegală de TVA a fost reciclată în favoarea inculpatului.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de aod etermina pe inculpata să transfere din contul bancar al - SRL în contul altor societăți pe care acesta le administra, sume de bani, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpata, iar apoi să ridice aceste sume și să le predea inculpatului, folosind la unitatea bancară borderouri ce atestau în mod nereal achiziționarea unor cereale de la producători agricoli individuali, pentru a căror pretinsă plată se ridica suma respectivă din bancă, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata unor produse, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Atât inculpatul, cât și inculpatele și, au declarat că, la solicitarea inculpatului, au completat borderouri de achiziții cereale, borderouri care erau fictive, întrucât nu s-a achiziționat niciodată porumb boabe de la persoanele menționate, iar semnăturile au fost executate de inculpați, inculpata arătând în mod expres că aceste borderouri erau întocmite pentru ridicarea formală a sumelor de bani din bancă.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care i-a determinat pe inculpații și, ca în cadrul - SRL, să întocmească borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care, în cadrul - SRL, a întocmit personal borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept fapta inculpatei care, în cadrul - SRL, a întocmit personal borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că borderourile de achiziții, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, care nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

- SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul-verbal din data de 25.11.2003, întocmit de DGFP H, context în care a fost verificată activitatea societății și s-au stabilit următoarele:

- societatea a înregistrat, ca efectuând plăți bancare, suma de 3.859.900.000 lei în favoarea - SRL, în condițiile în care această plată este fictivă, conform celor mai arătate. Totodată, a înregistrat achiziționarea unor mijloace fixe în valoare de 9.779.235.790 lei și vânzarea unor mijloace fixe în valoare de 6.252.920.000 lei;

- cu ordinul de plată nr. 669/04.09.2002, s-a încasat suma de 295.000.000 lei de la - B;

- cu ordinul de plată nr. 13/02.04.2002, s-a încasat suma de 12.000.000 lei de la - Vest Com SRL.

Aceste încasări au rezultat din fișa contului eliberată de Banca Transilvania D, iar în evidența contabilă a societății nu au fost înregistrate, deși societatea și-a raportat activitatea la organul fiscal până la 30 septembrie 2002, când a menționat un sold clienți neîncasați de 7.155.446.200 lei.

Înregistrarea unor plăți fictive și neînregistrarea acestor încasări, ce constituie venituri, au avut drept rezultat denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului - DGFP H stabilind un prejudiciu, raportat exclusiv la activitatea acestei societăți, de 2.446.505.517 lei.

În ce privește persoana responsabilă de această activitate infracțională, respectiv înregistrarea unor operațiuni fictive, de plăți și venituri în contabilitatea firmei, aceasta este inculpatul, conform considerentelor menționate, considerente ce rezultă din analiza declarațiilor inculpaților -, și.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SRL, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei plăți fictive și să nu fie înregistrate venituri, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se menționează că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încadrare juridică care se apreciază ca fiind neincidentă în cauză, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Infracțiunea reglementată în art.11 alin.1 lit.c din 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din 87/1994, în forma inițială.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din 87/1994 este lege mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce urmează a fi aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, din veniturile și cheltuielile analizate, data de 04.09.2000 este data ultimei plăți ce apare a fi încasată și neînregistrată de, prin nr.669. Se reține că această dată marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și se apreciază că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului-verbal de control 25.11.2003, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al efectuării înregistrărilor necorespunzătoare ce afectează calculul taxelor datorate statului, și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte, fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că raportat la data de 04.09.2000, ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

În ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reglementate de art.11 lit.b din 87/1994, republicată, text ce se regăsește în art.12 din 87/1994, în forma inițială, s-a apreciat că, raportat la starea de fapt din prezenta cauză, de înregistrare a unor operațiuni fictive în contabilitatea firmei ( plăți fictive ) și neînregistrarea unei facturi fiscale ce atestă realizarea de venituri ( corelative ordinelor de plată încasate ), încadrarea juridică la care instanța s-a raportat rămâne tot art. 13 din 87/1994 în forma inițială ). Această activitate se circumscrie sferei de aplicare a art.13 din 87/1994, în forma inițială, nicidecum sferei de aplicare a art.12 din 87/1994 în forma inițială, chestiune tranșată de instanța supremă prin decizia penală nr.1730/2000. În esență, instanța supremă a statuat că stabilirea corectă a încadrării juridice în cazul evaziunii fiscale săvârșite prin nedeclararea veniturilor - art.12, are la bază principiul că pentru veniturile pentru care există obligația înregistrării, cât și obligația declarării ( cum este în speța de față ), nu este incident acest text de lege urmând a se reține doar 13 din Legea 78/1994, infracțiunea prev. și ped. de art. 12 din Legea 87/1994 republicată fiind incidentă atunci când este vorba de venituri pentru care există doar obligația declarării acestora.

Factura fiscală analizată seria - - nr.-/04.09.2000, ce atestă raporturi comerciale cu - SRL, precum și nota de recepție și lăsare în custodie, sunt fictive. Fictivitatea acestor acte contabile rezultă în mod direct din probele mai analizate.

Acestea au fost contrafăcute de inculpații și -, din dispoziția inculpatului, conform celor mai arătate.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului -, care a întocmit înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând emanând de la - SRL, aceste documente fiind folosite ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că facturile și chitanțele fiscale, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

Totodată, se precizează că, în acest context, infracțiunea de fals are existență de sine stătătoare și nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât utilizarea acestor documente excede înregistrarea lor în contabilitatea firmei, în scopul și cu consecința diminuării contribuțiilor datorate statului, această înregistrare fiind o chestiune adiacentă. Documentele în discuție au fost falsificate în scopul deducerii nelegale de TVA și au fost folosite efectiv la organul fiscal, unde au fost înregistrate cererile de rambursare de TVA, la care au fost anexate. Ca atare, scopul falsului aici este altul decât cel care plasează această infracțiune într-o relație mijloc-scop cu infracțiunea de evaziune fiscală. Se mai reține că această soluție este acreditată în practica judiciară, exemplificativă fiind decizia penală nr.7330/18.12.2006 a, publicată în "Dreptul penal al afacerilor", autori, pag.292.

Totodată, se reține că raportat la data de 04.09.2000, dată la care au fost întocmite factura și nota de recepție în discuție, respectiv data consumării infracțiunii de fals, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de fals în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

- SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 29.01.1998, având denumirea - SRL și sediul în loc. O,-, -8,.13, iar asociat unic și administrator pe numita.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.17135/15.12.1998, s-a schimbat denumirea în - SRL, cu sediul în O,-, -.5,.D,.4,.80, se radiază ca asociat unic și administrator numita și se înscriu ca asociați inculpații, -, numitul și ca administrator inculpatul -.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.7421/23.10.2001, se radiază ca asociați inculpații, -, numitul, s-a revocat ca administrator inculpatul - și s-a înscris ca asociat unic și administrator martorul.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.5613/18.03.2003, a fost modificat sediul societății în loc.,-, jud.

- SRL Oaf ăcut obiectul procesului verbal încheiat la 6.02.2004 (82-86, vol.III, dosar 58/P/2004), ocazie cu care s-a constatat că:

- societatea nu a înregistrat factura fiscală de vânzare către - Com SRL, seria - - nr.-, în valoare de 202.300.000 lei, din care TVA în sumă de 32.300.000 lei.

Această neînregistrare de venituri a avut drept rezultat denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului - DGFP B stabilind un prejudiciu, raportat exclusiv la activitatea acestei societăți, de 2.550.000 lei.

În ce privește persoana responsabilă de această activitate infracțională, respectiv neînregistrarea unor venituri, în contabilitatea firmei, aceasta este inculpatul.

Astfel, din declarația martorului ( fila 123 dosar 58P/2003 ), rezultă că a acceptat să preia funcția de administrator la - SRL O la solicitarea inculpatului; că a figurat doar cu numele de administrator, ca mulți foști angajați ai - SA, unde administrator era inculpatul; că fiindu-i prezentat ordinul de plată emis de - SA B în favoarea - SRL O, la data de 14.11.2002, în cuantum de 250.000.000 lei, deși la rubrica beneficiar apare semnătura sa, nu a semnat acest ordin de plată; că această firmă și-a desfășurat activitatea într-un apartament situat în comuna, unde își desfășurau activitatea și celelalte firme; că din anul 2002, nu a mai lucrat la - SRL O, astfel încât nu cunoaște împrejurările în care au fost încheiate documentele emise de această firmă ulterior acestei date.

Din declarația martorului rezultă, așadar, că acesta nu a desfășurat activități în numele - SRL O, iar din celelalte probe administrate în cauză - declarațiile inculpatelor și - rezultă că societatea a fost condusă în fapt de inculpatul.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că în drept fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SRL, să nu fie înregistrate venituri în contabilitatea societății, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se menționează că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, încadrare juridică, care a fost apreciată ca fiind neincidentă în cauză,urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății nu au fost înregistrate venituri care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din Legea 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială.

Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reglementate de art.11 din Legea 87/1994 este închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, iar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reglementată de art.13 din Legea 87/1994, forma inițială, este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din Legea 87/1994 este legea mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce urmează a fi aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, veniturile analizate, au fost realizate la data de 04.09.2000 Se reține că această dată marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și se apreciază că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului verbal de control 25.11.2003, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al neînregistrării facturii, neînregistrare ce afectează calculul taxelor datorate statului, și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte, fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că raportat la data de 04.09.2000, ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală, analizate la acest punct,este operantă prescripția specială, astfel că s-a dipus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, în ce-i privește pe ambii inculpați, în ce-l privește pe inculpatul, prin raportare la ultimul act material al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

Sub aspectul stării de fapt, cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr.72/P/2004:

- SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr. J- la data de 22.12.1999, având sediul în loc.D, B- -.16,.M,.75, jud. H, și asociați pe numitul, numita, inculpatul și martora, iar administrator, conform Hotărârii AGA nr.1/6.12.1999, pe martora, inculpatul - manager executiv, și pe - manager general.

Activitatea principală a societății consta în fabricarea de articole de îmbrăcăminte pentru lucru.

Prin Hotărârea AGA nr.5/29.02.2000, au fost eliberați din funcție cei trei administratori -menționați și a fost numit administrator unic al societății inculpatul, modificări ce au fost operate în Registrul Comerțului prin rezoluția nr.395/9.03.2000 - fila 15 dosar urmărire penală nr.72/P/2004, vol.IV.

Prin rezoluția nr. 557/5.04.2000, emisă de Oficiul Registrului Comerțului al Județului H, se completează obiectul de activitate secundar cu următoarele activități: fabricarea calculatoare și a altor echipamente electronice; producția, prelucrarea și conservarea cărnii de și de alte animale; produse pe bază de carne.

Prin încheierea de autentificare nr.121/18.01.2001, societatea își păstrează punctul de lucru în municipiul B,-, ce a constituit sediul inițial al societății, iar prin adresa nr. 10909/18.07.2003, înregistrată la H, se comunică următorii asociați:, SA B - cotă de participare la beneficii/pierderi - 94 % și administrator pe martorul

La data de 14.01.2002, a fost desemnat administrator al firmei pe o durată de 4 ani, cu puteri depline, martorul

1. La data de 23.02.2001, prin cererea nr.4782 ( fila 77 dosar 72/P/2004, vol.IV ), - SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 816.614.951 lei ROL, rezultată din decontul lunii ianuarie 2001, cerere ce a fost formulată de către inculpatul, în calitate de director executiv.

Conform procesului verbal nr.4782 din 09.03.2001, încheiat de D - ( fila 73 dosar 72/P/2004, vol.IV ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 774.306.966 lei ROL, ce a fost virată în 13.03.2001 în contul acesteia și ridicată de martora, fostă.

Pentru acordarea acestei rambursări de TVA, s-a avut în vedere documentația justificativă anexată acestei cereri, ce însumează:

- decont privind taxa pe valoarea adăugată pentru luna ianuarie 2001 ( fila 79 dosar 72/P/2004, vol.IV );

- factura fiscală seria - - nr.-/22.12.2000 ( fila 59 dosar 72/P/2004, vol.IV ), în valoare de 2.733.581.263 lei, din care TVA 436.454.151, emisă de furnizorul - SA, în favoarea - SRL;

- factura fiscală seria - - nr. -/22.12.2000 ( fila 61 dosar 72/P/2004, vol.IV ), în valoare totală de 1.084.470.000 lei, din care TVA 173.150.672 lei, emisă de furnizorul - SA, în favoarea - SRL;

- dovada înregistrării - SA ca plătitor de TVA ( fila 86 dosar 72/P/2004, vol.IV );

- factura fiscală seria - - nr. -/16.12.2000 ( fila 62 dosar 72/P/2004, vol.IV ), în valoare totală de 508.665.000 lei, din care TVA 81.215.420 lei, emisă de furnizorul - SRL P, în favoarea - SRL.

Factura fiscală seria - - nr.-/22.12.2000, în valoare de 2.733.581.263 lei, emisă de furnizorul - SA, -menționată, atestă vânzarea unor utilaje către - SRL, utilaje ce constau în șopron metalic - 4. pompe - 2. motostivuitor - 1. stivuitor - 1. calorifer - 12. încălzire - 2. rezervor motorină - 1. pompe Bachus - 1. societatea vânzătoare fiind - SA, societate administrată de către inculpatul.

Factura fiscală seria - - nr.-/22.12.2000, în valoare de 1.084.470.000 lei, emisă de furnizorul - SA, -menționată, atestă vânzarea unor utilaje către - SRL, utilaje ce constau în 4 electrostivuitoare, societatea vânzătoare fiind - SA, societate administrată de către inculpatul.

Aceste operațiuni comerciale sunt fictive și, ca atare, rambursarea TVA-ului în favoarea - SRL este nelegală, întrucât aceste utilaje, în mod real, nu au fost achiziționate și niciodată nu au intrat în proprietatea acestei firme. Astfel, în cuprinsul facturilor fiscale menționate, apare ca delegat martorul. Din declarația acestuia ( fila 90 dosar urmărire penală nr. 72/P/2004, vol.IV și fila 388 dosar instanță nr.1860/P/2004, vol.II ) rezultă că, deși nu a fost angajat al - SA niciodată, în calitate de soț al inculpatei, fosta angajată a inculpatului la această societate, a fost solicitat de către acesta din urmă să presteze diverse munci, printre care și aceea de a transporta diferite bunuri. Martorul arată că deși pe cele două facturi figurează numele său, semnătura nu-i aparține și că nu a efectuat niciodată acele transporturi. Totodată, martorul a menționat că transporturile efectuate în interesul acestei societăți au constat în transportul de băuturi alcoolice pe ruta D - O și de ambalaje goale pe ruta O -

Sunt de asemenea, fictive operațiunile ( și implicit rambursarea TVA-ului corelativ în favoarea - SRL ), atestate de factura seria - - nr. -/16.12.2000 ( fila 62 dosar 72/P/2004, vol.IV ), în valoare totală de 508.665.000 lei, din care TVA 81.215.420 lei, emisă de furnizorul - SRL P, în favoarea - SRL, întrucât aceste utilaje, în mod real, nu au fost achiziționate și niciodată nu au intrat în proprietatea acestei firme. Astfel, în cuprinsul facturii fiscale menționate, apare ca delegat martorul Din declarația acestuia ( fila 93 dosar urmărire nr. 72/P/2004, vol.IV și fila 295 dosar instanță nr.1860/P/2004, vol.II ), rezultă că, deși nu a fost angajat, la data emiterii acestei facturi, al - SRL D, a fost numit administrator al acestei societăți la data de 14.01.2002. Martorul menționează că nu a desfășurat nici o activitate în numele acestei firme și nu a primit nici un document privind această societate. Martorul arată că deși pe factura în discuție figurează numele său, semnătura nu-i aparține și nu a efectuat niciodată acel transport de țeavă și tablă neagră de la - SRL Acest martor mai arată că, din momentul în care a fost angajat al - SRL D, având la început calitatea de gestionar în unitate, a constatat că utilajele pretinse a fi achiziționate de la - SA nu au intrat niciodată în gestiunea - SRL

Conform mențiunilor făcute în procesul verbal încheiat la data de 7.10.2003 de Direcția de Control Fiscal a DGFP H ( fila 23 dosar 72/P/2004 vol.IV ), după virarea banilor în contul - SRL cu titlu de TVA rambursat, societatea nu a mai desfășurat nici un fel de activitate.

Din analiza celor de mai, rezultă că acordarea rambursării de TVA în cuantum de 774.306.966 lei ROL a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea unor facturi fiscale fictive, în realitate, neexistând operațiunile comerciale atestate de către acestea. Această concluzie decurge din declarațiile martorilor menționați, care dovedesc că nu s-a realizat niciodată transportul utilajelor în discuție. Acest fapt izolat nu este suficient pentru a proba această stare de fapt, întrucât netransportul unor utilaje, ce ar fi fost achiziționate la sediul firmei cumpărătoare nu infirmă, de principiu, existența operațiunii comerciale. Însă, coroborat cu împrejurarea că după obținerea sumelor rambursate ca TVA, - SRL nu a mai desfășurat nici o activitate comercială demonstrează, în opinia instanței, că înscrisurile menționate au fost falsificate în scopul de a fi folosite la organul fiscal pentru obținerea în mod nelegal a unor rambursări de TVA.

Se remarcă totodată că firmele care au emis facturile în discuție în favoarea - SRL sunt firme administrate în drept, respectiv în fapt, de inculpatul.

Apoi, conform înscrisului aflat la fila 105 dosar nr.72/P/2004, vol.IV, DGFP Hac omunicat organului de urmărire penală că pentru achizițiile de utilaje -menționate - SRL nu a încheiat note de intrare-recepție.

În concret, față de aceste date obiective, instanța a reținut ca fiind conturată cu claritate o stare de fapt în sensul introducerii în mod fictiv în patrimoniul - SRL a unor bunuri în scopul de a se solicita organului financiar restituirea TVA-ului aferent acestor achiziții.

Această stare de fapt este probată și prin depozițiile martorei și declarațiile inculpatului. au avut calitatea de asociați și administratori în cadrul - SRL, însă nu cunosc date îndestulătoare despre operațiunile comerciale analizate întrucât, conform susținerilor făcute pe tot parcursul procesului penal, au acționat "la comanda" inculpatului, nefiind efectiv implicați în activitatea firmei. Cu toate acestea, s-a apreciat că din declarațiile acestora se poate concluziona că folosirea unor administratori de drept, ca persoane interpuse, demonstrează în plus caracterul ilicit al operațiunilor analizate, operațiuni inițiate de inculpatul. Se reține că inculpatul a devenit administrator al - SRL ulterior formulării cererii de rambursare de TVA, respectiv la data de 29.02.2000, conform rezoluției nr.395/9.03.2000 a Oficiului Registrului Comerțului Acest aspect conferă credibilitate celor 2 probe menționate, atât inculpatul, cât și martora, arătând:

Inculpatul ( fila 264 dosar 72/P/2004, vol.I, fila 131 dosar nr.1860/P/2004, vol.II ), a arătat că a fost director la - SA care, în anul 1999 fost cumpărată de la FPS, inculpatul devenind acționar majoritar; că după achiziționarea acesteia, activitatea firmei a fost de natură strict scriptică și că tranzacțiile comerciale erau concepute de inculpatul; că la solicitarea acestuia, a scris o cerere de rambursare de TVA și că a acceptat să scrie această cerere, întrucât inculpatul l-a asigurat că, în cele din urmă, firma își va începe activitatea, respectiv va crea un spațiu și va închiria utilaje; că utilajele pentru achiziționarea cărora s-a solicitat restituirea TVA-ului nu au fost niciodată în D, însă știe că acestea există, întrucât personal le-a văzut în localitatea la - SA; că de asemenea, nici cele 4 electrostivuitoare nu au intrat în posesia - SRL; că această firmă nu a cumpărat niciodată tablă și țeavă de la firma - SRL P, care aparținea tot inculpatului; că la un moment dat, în contul societății au intrat niște bani pe baza unui ordin de plată, ce nu corespundea unei operațiuni comerciale a firmei și că pe baza unor borderouri de achiziții, au fost ridicate din contul BCR - Sucursala D sume de bani, pe care le-a predat personal inculpatului; că - SRL nu a achiziționat porumb boabe de la persoane fizice; că din punct de vedere scriptic această societate comercială avea activitate, având în vedere și faptul că utilajele achiziționate în materialitatea lor au existat, însă având în vedre înțelesul normal al sintagmei "societate comercială", această firmă era o firmă fictivă.

Martora ( fila 293 dosar nr.1860/P/2004, vol.II ) a arătat că, la cererea inculpatului, a acceptat să fie administrator al - SRL; că a aflat de la acesta despre admiterea unei cereri de rambursare de TVA, formulată de această societate.

S-a apreciat că, în ceea ce privește - SRL, este pe deplin probat faptul că această societate a înregistrat la organul fiscal o cerere de rambursare de TVA și a obținut sumele solicitate în mod nelegal, întrucât operațiunile comerciale pe care s-a întemeiat această cerere nu au existat în realitate. Această concluzie instanța a stabilit-o în urma corelării următoarelor elemente, aflate într-o relație logică, ce justifică concluzia enunțată, respectiv:

- emiterea unor facturi fiscale ce atestă operațiuni comerciale de achiziție a unor utilaje, facturi fiscale în cuprinsul cărora este menționat la rubrica "delegat" numele unor persoane care, în realitate, nu au preluat niciodată aceste utilaje de la firmele furnizoare;

- atestarea făcută de asociații firmei, la acea vreme, respectiv inculpatul și martora, privind neintrarea efectivă a acestor utilaje în patrimoniul firmei - SRL;

- atestarea făcută de inculpatul, director executiv al firmei la data formulării cererii de rambursare, că, la momentul respectiv, această firmă nu avea o activitate reală, ci doar una consemnată scriptic;

- atestarea făcută de organul de control financiar că firma nu deținea note de recepție a utilajelor în discuție;

- atestarea făcută de același organ,că după obținerea sumelor cu titlu de TVA rambursat, societatea nu și-a mai consemnat nici o activitate;

- deținerea calității de administrator de către inculpatul atât la - SRL, societate ce a solicitat restituirea TVA-ului, cât și la -, firmă cu care s-au realizat pretinsele raporturi comerciale. Totodată, firma - SRL P, cealaltă firmă furnizoare a utilajelor pretinse a fi achiziționate de aici, îi aparținea inculpatului.

Ca atare, s-a apreciat că este dovedit faptul introducerii în mod fictiv, prin falsificarea unor înscrisuri - facturi fiscale, de utilaje, în patrimoniul - SRL, în scopul obținerii unor sume de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume care, în mod efectiv, au fost restituite, respectiv virate, în contul acestei societăți.

S-a apreciat că, este dovedită de asemenea în cauză, implicarea inculpatului în inițierea acestor demersuri de rambursare de TVA, atât datorită declarațiilor inculpatului și a martorei, cât și datorită coroborării acestor probe cu împrejurarea că firmele implicate în operațiunile comerciale menționate erau controlate de către inculpatul și cu împrejurarea că banii obținuți astfel i-au fost predați acestuia, după ce au fost ridicați, tot la cererea sa, din contul societății, de martora, conform celor ce vor fi arătate mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de a-l determina pe inculpatul să depună la organul financiar o cerere de rambursare de TVA și să anexeze acesteia facturi fiscale despre care inculpatul cunoștea că atestă operațiuni comerciale fictive - împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpatul, deși acesta trebuia și putea să prevadă finalitatea demersurilor inițiate de inculpatul - în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care în mod efectiv au fost virate în contul societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Suma rambursată cu titlu de TVA, de 774.306.966 lei ROL, a fost virată în contul - SRL la data de 13.03.2001, conform fișei cont ( fila 96 dosar 72/P/2004, vol.IV ) prin ordinul de plată nr.55/12.03.2001, emis de DGFP H ( fila 95 dosar 72/P/2004, vol.IV ), iar la data de 14.03.2001 a fost ridicată de către martora fostă suma de 770.100.000 lei de la Banca Transilvania - Sucursala D, în 2 tranșe de câte 248.600.000 lei, respectiv 521.500.000 lei, conform dovezilor de ridicare aflate la filele 97-98 dosar 72/P/2004, vol.IV și a fișei de cont ( fila 96 dosar 72/P/2004, vol.IV ).

Aferent sumei de 521.500.000 lei, ridicată de martora -menționată, a fost prezentat băncii borderoul achiziții nr.2/martie 2001, emis de - SRL D, ce atesta achiziționarea de cereale, de la diverși producători individuali ( fila 90 dosar 72/P/2004, vol.IV ).

Conform procurii speciale autentificate la 7.02.2001 ( fila 100 dosar 72/P/2004, vol.IV ), inculpatul a împuternicit-o pe martora ca, în numele său și pentru acesta, să deschidă cont în numele - SRL și să efectueze orice tranzacție bancară în numele societății menționate.

Din depoziția martorei ( fila 101 dosar 72/P/2004, vol.IV și fila 387 dosar 1860/P/2004, vol.II ), rezultă că aceasta a îndeplinit funcția de secretară la - SA B în perioada 1998-2001; că această societate a fost administrată inițial de inculpatul, iar ulterior de inculpatul care în anul 1999 devenit acționarul majoritar; că la sfârșitul anului 1999 s-a înființat - & SRL B, care s-a desprins din - SA B, dar această ultimă societate deținea majoritatea acțiunilor; că martora a rămas în continuare pe statul de plată a - SA B, însă a fost solicitată să își desfășoare activitatea și pentru - SRL B, care până în luna martie a fost administrată de 3 persoane, dintre care îi reține pe și; că începând cu acea dată - martie 2000, administratorul firmei a fost numit inculpatul, funcție pe care o deținea la data la care a plecat martora - iunie 2001; că despre - SRL, care ulterior și-a schimbat sediul în mun. D, nu cunoaște multe aspecte legate de activitatea comercială a acesteia; că fiindu-i prezentate facturile fiscale seria - - nr.- și 050 din 22.12.2000, a arătat faptul că nu reține să se fi achiziționat asemenea utilaje de la - SA și că nu-l cunoaște pe numitul;că în legătură cu ridicarea sumelor de bani, arată că acest lucru l-a făcut din dispoziția numitului, care i-a dat o împuternicire pentru a efectua aceste operațiuni bancare; că nu a cunoscut că cele două sume provin dintr-o rambursare de TVA datorată achiziționării unor utilaje de la - SA;că atunci când a scos aceste sume de bani, a trebuit să predea băncii mai multe înscrisuri, printre care a depus și borderoul de achiziții cereale de la persoane fizice; că acest borderou nu l-a completat ea și nu reține ca - SRL B să fi achiziționat porumb; că a depus aceste înscrisuri la solicitarea băncii și din dispoziția inculpatului; că în agenda sa personală din anul 2001 menționat sumele pe care le-a scos din bancă, suma totală fiind de 770.100.000 lei, scris care îi aparține; că de asemenea, îi aparține monetarul bancnotelor pe care le-a ridicat de la bancă; că pe aceeași filă cu monetarul scris de martoră, apar consemnările făcute de privind același monetar; că a refăcut monetarul, întrucât martora le-a greșit; că atunci când a luat banii, au însoțit-i la bancă numiții, și, care au rămas în mașină; că după ce a ridicat banii, pe care i-a primit într-un sac de la bancă, a urcat în autoturism, unde era așteptată de cei trei, și a predat sacul acestora; că de la sediul băncii, s-au deplasat la hotelul - din D, unde au oprit în parcarea acestui hotel, iar în autoturism au fost numărați banii; că în mașină s-au făcut consemnările în agenda sa personală; că după ce s-au numărat banii, martora a rămas în mașină, iar ceilalți trei au urcat în camera de la hotel, unde se afla inculpatul, pentru a-i preda banii.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de aod etermina pe martora să transfere din contul bancar al societății în posesia sa sume de bani, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, împrejurare neprevăzută la acea dată de martora, folosind la unitatea bancară borderouri ce atestau în mod nereal achiziționarea unor cereale de la producători agricoli individuali, pentru a căror pretinsă plată se ridica suma respectivă din bancă, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata unor produse, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care i-a determinat pe inculpații, și, ca, în cadrul - SRL, să întocmească borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului care în cadrul - SRL, a întocmit personal borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatei, care, în cadrul - SRL, a întocmit personal borderouri de achiziții cereale, fictive, documente folosite ulterior la unitatea bancară pentru ridicarea unor sume de bani, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că borderourile de achiziții, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, care nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

- SRL Daf ăcut obiectul controlului financiar consemnat în procesele-verbale din data de 7.10.2003, respectiv 24.11.2003, întocmite de DGFP H, context în care s-a constatat că societatea nu a condus și nu a întocmit evidența contabilă în măsură a se identifica toți furnizorii de mijloace fixe, a omis înregistrarea unor facturi în contabilitate și a înregistrat facturi fictive, prejudiciind astfel bugetul de stat cu sumele menționate în acestea.

Astfel, din procesul verbal din 24.11.2003 ( fila 27 dosar nr. 72/P/2004, vol.IV ), încheiat de DGFP H - Direcția de Control Fiscal, rezultă următoarele:

- societatea comercială nu a condus și nu a întocmit evidența contabilă conform Legii 82/1991 modificată și aprobată prin OG 2/2001;

- societatea a înregistrat în contabilitate facturile fiscale -/22.12.2000, respectiv -/22.12.2000, reprezentând achiziționarea de mijloace fixe. Așa cum rezultă din cele de mai, aceste facturi fiscale ce atestă achiziționarea de utilaje de la - SA sunt fictive, înregistrările corespunzătoare în contabilitatea firmei, în concret plată utilaje, având de asemenea un caracter fictiv.

- în luna decembrie 2001, societatea înregistrează în evidența contabilă achiziționarea de mijloace fixe în valoare de 3.814.350.065 lei, sumă echivalentă ca și cuantum unei sume obținute cu titlu de credit bancar. Datorită lipsei de documente, nu s-a putut identifica nici furnizorul și nici denumirea mijloacelor fixe achiziționate, veridicitatea operațiunilor comerciale atestate de aceste înregistrări neputându-se proba. Această lipsă de documente justificative, corelată însă cu împrejurarea că suma înregistrată cu titlu de cheltuieli era echivalentă cu o sumă obținută de societate în urma unui credit, devenind astfel justificativă pentru folosirea acestuia, precum și cu depozițiile martorilor menționați ce atestă că, în mod real, această societate nu a desfășurat vreo activitate, atestarea făcută și de către organul financiar, în sensul că după obținerea sumelor de bani rambursate nelegal ca TVA, societatea nu mai înregistrează nici o activitate, s-a apreciat că, în mod logic, conduc la concluzia că această înregistrare este fictivă.

- nu a fost înregistrată în contabilitatea firmei factura fiscală -/ 02.12.2002 ( fila 66 dosar 72/P/2004, vol. IV ), respectiv factură de vânzare, ce atestă cumpărarea de la - SRL, de către martorul G, a unor mașini de cusut, a unei linii de îmbuteliere și a unei linii de producție alcool și, de asemenea, nu a fost înregistrată în contabilitatea firmei achiziționarea mijloacelor fixe de către aceasta. Conform depoziției martorului G ( fila 94 dosar 72/P/2004, vol. IV ), acesta nu a semnat această factură și, de asemenea, nu a semnat nici contractul de vânzare-cumpărare ce atesta această operațiune comercială, martorul arătând că scrisul aparține inculpatului atât pe contract, cât și pe factură. În mod evident, această operațiune de vânzare în favoarea martorului G, față de declarația acestuia, nu este reală.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în calitate de administrator al - SRL, în perioada 29.02.2000-14.01.2002, înregistrarea în documentele contabile ale firmei a unor facturi fiscale fictive, ce atestau achiziționarea a unor utilaje de la - SA, în concret, efectuarea unor plăți,gf atestări necorespunzătoare, care, prin înregistrarea unor cheltuieli inexistente, au diminuat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, s-a menționat că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată, încadrare juridică apreciată ca fiind neincidentă în cauză, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate 2 facturi fictive, în concret cheltuielireprezentând platafăcută pentru achiziționarea unor utilaje și o factură de asemenea fictivă, ce în concret, reprezintă cheltuielide achiziționare a unor mijloace fixe în valoare de 3.814.350.065 care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au prejudiciat bugetul de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din Legea 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din Legea 87/1994 este lege mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce urmează a fi aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, facturile falsificate sunt emise în anul 2000, respectiv cele două facturi privind achiziționarea utilajelor de la -. Totodată rezultă din procesul verbal de control că, nu s-au mai găsit documente de evidență contabilă ale societății din octombrie 2002 până la zi. a contrario, înregistrarea acestor două facturi s-a făcut anterior lunii octombrie 2002 și implicit, modificării aduse legii evaziunii fiscale prin Legea 161/2003. A treia factură fictivă, ce atestă cheltuieli făcute de firmă, în valoare de 3.814.350.065 fost înregistrată în luna decembrie 2001. Se reține că această dată - decembrie 2001, marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și se apreciază că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului-verbal de control - 2003, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al efectuării înregistrărilor necorespunzătoare ce afectează calculul taxelor datorate statului și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte, fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 rep. respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că raportat la luna decembrie 2001, ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală analizate la acest punct, nu este operantă prescripția specială.

În ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reglementate de art.11 lit.b din Legea 87/1994, republicată, text ce se regăsește în art.12 din Legea 87/1994, în forma inițială, apreciem că, raportat la starea de fapt din prezenta cauză, de înregistrare a unor operațiuni fictive în contabilitatea firmei, respectiv plăți fictive și neînregistrarea unei facturi fiscale ce atestă realizarea de venituri, de asemenea, fictive ( factura fiscală -/ 02.12.2002 ce atestă cumpărarea de la societate, de către martorul Gau nor mașini de cusut, a unei linii de îmbuteliere și a unei linii de producție alcool ), încadrarea juridică la care instanța s-a raportat rămâne art. 13 din Legea 87/1994 în forma inițială. Aceasta deoarece acțiunea vizând cele 2 facturi fictive înregistrate în contabilitatea firmei, atestând cheltuieli nereale și prejudiciind bugetul de stat, se circumscrie sferei de aplicare a acestui text de lege. Într-adevăr, în procesul-verbal de control se menționează și neînregistrarea în contabilitate de către societate a unei facturi fiscale ce atesta vânzarea de către aceasta a unor bunuri. În concret, starea de fapt cu care este sesizată instanța însumează atât acțiunea de înregistrare a unor cheltuieli fictive, cât și acțiunea de neînregistrare a unor venituri ( prețul bunurilor vândute ). Această ultimă activitate se circumscrie, la rândul său, sferei de aplicare a art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială, nicidecum sferei de aplicare a art.12 din Legea 87/1994 în forma inițială, chestiune tranșată de instanța supremă prin decizia penală nr.1730/2000. În esență, instanța supremă a statuat că stabilirea corectă a încadrării juridice în cazul evaziunii fiscale săvârșite prin nedeclararea veniturilor - art.12, are la bază principiul că pentru veniturile pentru care există obligația înregistrării, cât și obligația declarării ( cum este în speța de față ), nu este incident acest text de lege urmând a se reține doar 13 din Legea 78/1994, infracțiunea prev. și ped. de art. 12 din Legea 87/1994 rep. fiind incidentă atunci când este vorba de venituri pentru care există doar obligația declarării acestora.

Cu privire la această chestiune, se mai menționează că, deși textul aplicabil este art.13 în Legea 87/1994, instanța nu a reținut că neînregistrarea facturii fiscale nr.-/ 02.12.2002, ce atestă venituri realizate de societate, în contabilitatea firmei, este o activitate de natură infracțională, întrucât s-a dovedit că această operațiune este fictivă, că firma nu a realizat efectiv acest venit și, ca atare, nu este generator de taxe la stat.

Infracțiunea de evaziune fiscală subzistă în prezenta cauză, în forma reglementată de art.13 din Legea 87/1994 datorită înregistrării celor două facturi fiscale fictive privind achiziționarea de utilaje de la, în concret prin înregistrarea unor cheltuieli fictive, plata utilajelor și diminuarea în acest fel a contribuțiilor datorate bugetului de stat, raportate la o bază de calcul ilicit diminuată.

Așa cum rezultă din cele de mai, factura fiscală nr. -/ 02.12.2002 ( fila 66 dosar 72/P/2004, vol. IV ), ce atestă cumpărarea de către martorul Gau nor mașini de cusut, a unei linii de îmbuteliere și a unei linii de producție alcool, este fictivă. Această factură a fost întocmită de inculpatul, aspect recunoscut ca atare de către acesta și confirmat de martorul Inculpatul a arătat că a întocmit în fals această factură la solicitarea inculpatului și, de asemenea, acesta recunoaște întocmirea în fals a mai multor facturi, chitanțe și contracte comerciale, tot la îndemnul inculpatului, respectiv:

- contractul de vânzare a unei instalații de deferizare a apei în valoare de 1,2 miliarde lei, încheiat între - Com SRL D și - SRL contract fictiv, conform celor ce vor fi arătate la punctul următor;

- facturile fiscale aferente acestui contract și factura fiscală de stornare din 1.08.2003, aceasta din urmă fiind întocmită, conform susținerilor inculpatului, tot la solicitarea inculpatului, după declanșarea anchetei penale;

- facturile fiscale, precum și facturile fiscale de stornare, aferente contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între - B și - din 5.01.2003, în valoare de 5,1 miliarde lei, și contractul încheiat între - SRL D și - SRL la 5 mai 2003, în valoare de 1 miliard lei; facturile fiscale de stornare au fost întocmite, conform susținerilor sale de asemenea după declanșarea anchetei penale.

Aceste documente sunt false, însă aici infracțiunea de fals nu are autonomie, fiind absorbită de infracțiunea complexă de evaziune fiscală. Ca atare, nu se va dispune condamnarea în mod distinct pentru aceasta, însă înscrisurile vor fi anulate și confiscate.

În ceea ce privește facturile fiscale seria - - nr.-/22.12.2000, respectiv seria - - nr. -/22.12.2000 și factura seria - - nr.-, acestea sunt fictive. Fictivitatea acestor acte contabile rezultă din probele mai analizate.

Acestea au fost contrafăcute din dispoziția inculpatului, conform celor mai arătate și au fost folosite pentru solicitarea de TVA.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat ca, în cadrul - SRL, să fie întocmite mai multe înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând acestei firme, aceste documente fiind folosită ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de 25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că facturile și chitanțele fiscale, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

Totodată, se reține că, în acest context, infracțiunea de fals are existență de sine stătătoare și nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât utilizarea acestor documente excede înregistrarea lor în contabilitatea firmei, în scopul și cu consecința diminuării contribuțiilor datorate statului, această înregistrare fiind o chestiune adiacentă. Documentele în discuție au fost falsificate în scopul deducerii nelegale de TVA și au fost folosite efectiv la organul fiscal, unde au fost înregistrate cererile de rambursare de TVA, la care au fost anexate. Ca atare, scopul falsului aici este altul decât cel care plasează această infracțiune într-o relație mijloc-scop cu infracțiunea de evaziune fiscală. Se precizează că această soluție este acreditată în practica judiciară, exemplificativă fiind decizia penală nr.7330/18.12.2006 a, publicată în "Dreptul penal al afacerilor", autori, pag.292.

- SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 29.12.2000, având sediul în loc. O,-, jud.B, și asociat unic și administrator pe inculpata.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr. 626/31.01.2001, se schimbă sediul în localitatea,-, jud.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr. 5615/18.03.2003, se schimbă sediul în,-, jud.

Obiectul principal de activitate declarat în statut a fost fabricarea uleiurilor și grăsimilor rafinate, iar obiectul secundar de activitate a fost comerțul cu ridicata a produselor lactate, ouălor, uleiurilor și grăsimilor comestibile.

La data de 22.10.2002, prin cererea nr. 2801 ( fila 40 dosar 72/P/2004, vol.VI ), - SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 152.125.994 lei ROL, rezultată din decontul lunii septembrie 2002, cerere ce a fost formulată de către inculpata, care nu avea nici o calitate la această societate, fără a menționa raporturile comerciale prin care s-au achiziționat bunurile ce fac obiectul acestei cereri.

Prin nota de constatare nr.76022/02.10.2003 ( fila 42 dosar 72/P/2004, vol.VI ), DGFP Bas tabilit că cererea de rambursare TVA nu poate fi soluționată, deoarece societatea nu se găsește la sediul declarat în cererea de rambursare, organul de control dispunând preluarea în decontul lunii următoare a TVA-ului de rambursat.

Din declarația inculpatei ( fila 291 dosar 72/P/2004, vol.I, fila 176 dosar 1860/P/2004, vol.II ), fostă angajată a inculpatului la - SA, rezultă că aceasta a completat cererea de rambursare de TVA în numele - SRL din dispoziția inculpatului și că s-a deplasat la organul financiar din localitatea, unde a înregistrat această cerere; că nu cunoaște activitățile din care ar fi provenit suma de 152.125.994 lei, care a făcut obiectul cererii de rambursare și arată că, legat de această cerere cunoștea doar faptul că inculpatul dorea să obțină o compensare cu datoriile pe care societatea le avea la bugetul de stat.

Din declarația inculpatei ( fila 360 dosar 72/P/2004, vol.I, fila 134 dosar 1860/P/2004, vol.II ), rezultă că aceasta a îndeplinit doar scriptic funcția de administrator al - SRL, activitatea societății fiind condusă de inculpatul; că inculpata în realitate, în fapt lucra pentru - SA, unde era administrator inculpatul, și executa în totalitate dispozițiile acestuia.

Cererea de rambursare de TVA, formulată de - SRL, nu a fost admisă.

Declarațiile celor două inculpate se coroborează atât între ele, cât și cu alte date obiective ce rezultă din dosarul cauzei privind implicarea - SRL în raporturi comerciale cu alte societăți administrate în drept sau în fapt, respectiv aflate sub controlul inculpatului, toate aceste elemente probatorii demonstrând că - SRL era administrată în fapt de către inculpatul.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de aod etermina pe inculpata să depună la organul financiar o cerere de rambursare de TVA - în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care nu au fost obținute, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpata, deși aceasta trebuia și putea să prevadă scopul demersurilor inițiate de inculpatul - întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.20 Cod penal raportat la art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal.

Acest act material însă fiind rămas în faza tentativei, nu intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care se va dispune condamnarea inculpatului ( formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos ), întrucât art.36 din 345/2002 nu prevede sancționarea tentativei la această infracțiune.

- SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul verbal din data de 16.01.2004, întocmit de DGFP B, context în care s-a constatat că societatea, prin neînregistrarea sau înregistrarea unor operațiuni fictive, a cauzat un prejudiciu total bugetului de stat de 2.083.108.533 lei.

Astfel, din procesul verbal din 16.01.2004 ( fila 19 dosar nr. 72/P/2004, vol.VI ), încheiat de DGFP B - Direcția de Control Fiscal, rezultă că, în perioada 01.01.2002-31.03.2002, societatea a efectuat operațiuni de încasări și plăți cu alte societăți prin bancă, respectiv:

- a încasat de la - Com SRL suma totală de 2.759.736.952 lei, reprezentând contravaloareafacturii nr. -/07.01.2002, având ca obiect flacoane pet cu, în valoare de 790.636.952 lei; contravaloareafacturii -/ 13.03.2002- vase inox și postifuri, în valoare de 1.237.600.000 lei; contravaloareafacturii -/15.03.2002- șopron metalic;

- a încasat de la - B SRL suma de 340.000.000 lei, înregistrată în societate;

Din același act de control, rezultă că societatea, în perioada 01.07.2002-30.09.2002, a efectuat operațiuni de încasări și plăți cu alte societăți prin bancă, respectiv:

- a încasat de la - Com SRL suma totală de 599.000.000 lei, reprezentând contravaloareafacturii nr. -/11.07.2002, având ca obiect vase inox în valoare de 285.600.000 lei, documentul justificativ aferent diferenței de 313.400.000 lei neputând fi identificat.

Factura fiscală nr. -/07.01.2002, având ca obiect flacoane pet cu, în valoare de 790.636.952 lei este fictivă, operațiunea comercială atestată de aceasta neavând loc în realitate, introducerea în mod scriptic a acestor bunuri în patrimoniul - SRL având drept scop asigurarea documentației necesare acestei societăți în a-și solicita în mod nelegal TVA-ul aferent, conform celor ce vor fi expuse mai jos în cadrul analizei activității infracționale a inculpaților și desfășurate în cadrul - SRL. ( dosar urmărire penală 72/P/2004, vol.VII, fila 4 ).

Factura fiscală nr. -/ 13.03.2002 având ca obiect vase inox și postifuri, în valoare de 1.237.600.000 lei este de asemenea fictivă, includerea acestor bunuri într-un pretins circuit comercial între - SRL și - SRL având același scop de deducere nelegală de TVA de către această ultimă societate, aspecte ce vor fi evidențiate în amănunt mai jos. ( dosar urmărire penală 72/P/2004, vol.VII, fila 57 ).

Factura fiscală nr. -/15.03.2002 având ca obiect șopron metalic este de asemenea fictivă, includerea acestor bunuri într-un pretins circuit comercial între - SRL și - SRL având același scop de deducere nelegală de TVA de către această ultimă societate, aspecte ce vor fi evidențiate în amănunt mai jos.

În urma verificărilor efectuate de organul de control, s-a constatat că atât facturi de cumpărare, cât și facturi de vânzare ale - SRL, nu au menționate datele privind expediția. În plus, această societate nu a deținut documente care să ateste transportul și expediția bunurilor livrate.

Totodată, în aceeași perioadă, societatea a înregistrat în contabilitate obligații față de - SA, în baza facturii nr.-/10.09.2001, în valoare de 3.854.410.000 lei, reprezentând vin nobil și drojdie de vin, factură ce a fost cuprinsă într-o operațiune de compensare între - SRL și - Com SRL, efectuată în baza ordinului de compensare nr. -/4.03.2002, ordin care nu a fost înregistrat în contabilitatea societății. Ca atare, a fost înregistrată o plată care în realitate era stinsă.

Societatea a mai înregistrat obligații respectiv plăți față de:

- - SRL, în baza facturii nr.-/22.03.2001, în valoare de 1.189.399.000 lei, reprezentând drojdie de vin, factura nr.-/02.07.2001, în valoare de 141.610.000 lei, reprezentând motostivuitor;

- - SRL, în baza facturii nr.-/02.07.2001, reprezentând vase inox, în valoare totală de 1.179.290.000 lei;

- - SA B, în baza facturii nr.-/07.07.2001, reprezentând compresor, în valoare de 57.120.000 lei.

Toate cele trei facturi sunt fictive, conform probelor administrate - SRL neachiziționând aceste bunuri și, ca atare, neavând aceste obligații de plată. Acest aspect rezultă în mod deosebit din declarația inculpatului ( fila 264 dosar urmărire penală 72/2004 vol.I ).

Factura fiscală nr. -/11.07.2002, având ca obiect vase inox în valoare de 285.600.000 lei este completată necorespunzător neavând menționate date esențiale, astfel încât, să fie posibilă verificarea veridicității operațiunii comerciale atestate.

Conform depozițiilor inculpatelor și susmenționate, activitatea acestei societăți a fost controlată de inculpatul. Aceste probe ce se coroborează și cu depoziția martorului ( dosar urmărire penală 72/P/2004, vol. VI, fila 60 ) din care rezultă că, martorul a scris cele două facturi fiscale nr. -/13.03.2002, respectiv nr. -/15.03.2002 ce atestau cumpărarea de către - SRL de la - SRL a unui șopron metalic, respectiv vase inox și postifuri, facturi susmenționate, la solicitarea inculpatului.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SRL, în perioada 07.01.2002 -11.07.2002, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale fictive, ce atestau achiziționarea a unor bunuri, respectiv plata corelativă, precum și vânzări fictive, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

În ce privește încadrarea juridică reținută de instanță, s-a menționat că trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prev și ped. de art. 11 lit.b din Legea 87/1994 republicată, infracțiune cu privire la care instanța a făcut aplicarea art. 334 Cod procedură penală, conform considerentelor de mai și a reținut că incident în cauză este articolul 13 din Legea 87/94 cu aplicarea art.13 Cod penal pentru considerentele arătate la punctul precedent. S-a mai menționat că, raportat la infracțiunea de evaziune fiscală realizată în cadrul - SRL, instanța a stabilit că momentul la care s-a consumat această infracțiune este 11.07.2002 respectiv data emiterii și înregistrării ultimei facturi fictive, moment față de care, nu incidență instituția prescripției speciale a răspunderii penale.

- COM SRL D a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr. J- la data de 30.12.1994, având sediul în loc. D, str. -, -.15, jud. H, și asociat unic și administrator pe inculpatul.

Activitatea principală a societății consta în comerțul cu ridicata al mașinilor-unelte pentru prelucrarea metalului și lemnului.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.7969/21.12.2000, s-a schimbat sediul societății în localitatea D, P-ța - nr.2, parter,.14, jud. H; se completează obiectul de activitate secundar și principal; se retrage ca asociat și administrator inculpatul și se numește ca asociat și administrator martora.

Conform Hotărârii nr. 1/03.09.2001 a AGA ( fila 14 dosar 72/P/2004, vol.II ), martora l-a mandatat pe inculpatul, în calitate de director general al societății, să reprezinte societatea în relațiile cu terții, având abilitatea de a încheia orice acte juridice în numele și pe seama societății, inclusiv operațiuni financiare și bancare de genul ridicări de numerar, emitere titluri de plată, angajarea de credite și garantarea acestora cu bunuri ale societății.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.9285/12.12.2001, s-a completat obiectul de activitate cu producția de ape minerale și îmbuteliate la surse și alte activități de prestare, în principal întreprinderilor.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.12219/19.08.2002, se retrage din calitatea de asociat și administrator martora și se numește martorul.

Prin hotărârea asociatului unic nr.8/01.08.2002, martora ( asociat al - Com SRL D la acea dată ) l-a numit în funcția de director general a societății, începând cu această dată, pe inculpatul.

La data de 16.07.2001, se încheie contractul de prestări-servicii nr.709 cu - SA D, prin care - Com SRL se obligă să presteze în folosul - SA îmbutelierea în sticle tip a apei minerale din sursa de forare.

La data de 17.01.2002, prin cererea nr.1966 ( fila 26 dosar 72/P/2004, vol.III ), - Com SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 442.115.978 lei ROL, rezultată din decontul lunii decembrie 2001, cerere ce a fost formulată de către administratorul de la acea dată al societății, martora.

Conform procesului verbal nr.124 din 08.03.2002, încheiat de D - ( dosar 72/P/2004, vol.III ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 308.369.766 lei ROL, ce a fost virată la data de 13.05.2002, cu ordinul de plată nr.83, în contul 2511.1-8438.1/ROL, deschis la BCR D, sumă din care 119.790.170 lei a fost recuperată de către BCR cu titlu de rate restante la credit și dobânzi, iar suma de 128.000.000 lei a fost transferată în contul 2511.-, deschis la Bank D, sumă ce a fost de asemenea utilizată pentru rambursarea unui credit.

Pentru acordarea acestei rambursări de TVA, s-a avut în vedere documentația justificativă anexată acestei cereri, ce însumează:

- factura fiscală seria - - nr.-/12.09.2001 ( fila 28 dosar 72/P/2004, vol.III ), în valoare de 3.892.954.100 lei, din care TVA 621.564.100 lei, emisă de furnizorul - SRL, în favoarea - Com SRL;

- factura fiscală seria - - nr. -/16.11.2001 ( fila 30 dosar 72/P/2004, vol.III ), în valoare totală de 2.499.000.000 lei, din care TVA 399.000.000 lei, emisă de furnizorul - & SRL, în favoarea - Com SRL;

- factura fiscală seria - - nr.-/12.09.2001, în valoare de 3.892.954.100 lei, din care TVA 621.564.100 lei, emisă de furnizorul - SRL -menționată, care atestă vânzarea de drojdie de vin și vin nobil către - Com SRL, societatea vânzătoare fiind administrată la data respectivă, în drept, de către inculpata, însă în fapt de către inculpatul.

Factura fiscală seria - - nr. -/16.11.2001 ( fila 30 dosar 72/P/2004, vol.III ), în valoare totală de 2.499.000.000 lei, din care TVA 399.000.000 lei, emisă de furnizorul - & SRL, -menționată, atestă vânzarea unui număr de 10 tipuri de instalații și utilaje către - Com SRL.

Aceste operațiuni comerciale sunt fictive și, ca atare, rambursarea TVA-ului în favoarea - Com SRL este nelegală, întrucât aceste bunuri, în mod real, nu au fost achiziționate și niciodată nu au intrat în proprietatea acestei firme.

Astfel,în ce privește achiziția de vin nobil și drojdie de vin de la - SRL, s-a recurs la o procedură de compensare a trei facturi, dintre care una fiind factura în discuție, operațiune de compensare ce nu are la bază operațiuni comerciale reale, așa cum rezultă, în primul rând, din declarațiile martorilor ( fila 191 dosar 72/P/2004, vol.III ) și ( fila 196 dosar 72/P/2004, vol.III ).

Conform înscrisului aflat la fila 186 dosar 72/P/2004, vol.III, respectiv ordinul de compensare nr.- din 4.03.2002, între - SRL și - Com SRL a fost compensată o datorie de 3.810.954.100 lei, ce se regăsește în factura nr.-/29.09.2001, inițiatorul procedurii de compensare fiind - SRL, iar destinatarul acestei proceduri - Com SRL.

Factura în discuție nr.-/29.09.2001 ce se regăsește la fila 185 dosar 72/P/2004, vol.III, atestă vânzarea de drojdie de vin și vinuri nobile în valoare de 3.989.901.020 lei, de către - Com SRL în favoarea - SRL.

La fila 29 dosar 72/P/2004, vol.III, se regăsește factura nr. -/ 10.09.2001, ce atestă vânzarea de drojdie de vin și vinuri nobile în valoare de 3.854.410.000 lei, de către - SRL în favoarea - SRL.

Așa cum s-a arătat mai, factura ce interesează în prezenta analiză este factura fiscală seria - - nr.-/12.09.2001, în valoare de 3.892.954.100 lei, emisă de furnizorul - SRL, ce atestă vânzarea de drojdie de vin și vin nobil către - Com SRL.

Operațiunea de compensare include trei operațiuni comerciale derulate în cadrul a trei firme și stinge datoriile între acestea, respectiv: - Com SRL - - SRL; - SRL - - SRL și - SRL - - Com SRL.

Această compensare a fost efectuată de către Oltenia SA Târgu J, iar conform datelor furnizate de aceasta în cauză ( fila 173 dosar 71/P/2004, vol.III ), în procesul-verbal al ședinței de compensare apare și semnătura persoanei împuternicite în scris de fiecare agent economic, pentru efectuarea operațiunii de compensare.

Din procesul-verbal al ședinței de compensare nr.713/4.03.2002 ( fila 174 dosar 71/P/2004, vol.III ), rezultă că reprezentantul celor trei societăți implicate în operațiunea de compensare a fost martorul.

Din depoziția acestui martor ( fila 191 dosar 72/P/2004, vol.III ), rezultă că martorul avea calitatea de economist la - SA D, unde a avut o întrerupere de activitate în perioada octombrie 2000 - iunie 2001; că la data revenirii sale la sediul - SRL D, s-a instalat firma - Com SRL D, despre care arată că era coordonată de către inculpatul ( în 16.07.2001, între - Com SRL D și - SRL D, fiind încheiat contractul de prestări servicii ); că în luna martie 2002, primit ca sarcină de serviciu de la inculpatul să inițieze o operațiune de compensare între - SA D și - Com SRL D;că în același context, a fost solicitat de către inculpatul, director general al - Com SRL D, să inițieze procedura de compensare și pentru firmele - Com SRL D, - SRL și - SRL, în valoare de 3,8 miliarde lei și că în acest sens inculpatul i-a predat o coală de hârtie, în care a consemnat numele firmelor, codurile fiscale și valoarea compensării; că nu a discutat cu reprezentanții firmelor - SRL și - SRL și nu cunoaște împrejurările în care au fost semnate și ștampilate împuternicirile pentru aceste firme, crede însă, că aceste înscrisuri au fost semnate și ștampilate la Hotel - din D, unde știa că inculpatul are o cameră închiriată; că inculpatul i-a înmânat totodată și ștampilele acestor firme, pentru a le folosi la serviciul de compensare de la Târgu

Martorul ( fila 197 dosar 72/P/2004, vol.III ) a declarat, în ce privește factura fiscală seria - - nr.-/12.09.2001, în valoare de 3.892.954.100 lei, emisă de furnizorul - SRL, ce atestă vânzarea de drojdie de vin și vin nobil către - Com SRL, că a completat această factură la solicitarea inculpatului și că nu a cunoscut împrejurarea că această factură va fi folosită în luna martie 2002 la procedura de compensare între firmele - SRL, - Com SRL și - SRL, precizând că toate aceste firme aparțineau inculpatului; că l-a consiliat pe inculpatul privind preluarea prin licitație a - SA D, societate cu capital majoritar de stat, de circa de 25-30 miliarde lei, licitație la care acesta urma să participe cu - Com SRL D; că în acest context i-a spus inculpatului că, pentru a câștiga această licitație, este necesar ca - Com SRL D să aibă credibilitate atât în ce privește valoarea patrimoniului său, cât și cifra de afaceri, însă nu a cunoscut nimic despre activitățile fictive ale acestei firme vizând creșterile cifrei de afaceri.

Conform procesului-verbal de control încheiat la data de 28.11.2003, de DGFP H ( filele 50-56 dosar 72/P/2004, vol.III ), rezultă că - Com SRL D nu a încasat suma de 3.892.954.100 lei de la - SRL și că a evidenția procesul-verbal de compensare nr.-/4.03.2002, emis de SN Târgu J, -menționat.

Din analiza celor de mai, instanța a reținut că se conturează cu certitudine starea de fapt pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în sensul introducerii în mod fictiv în patrimoniul - Com SRL a acestor achiziții de vin nobil și drojdie de vin.

Această concluzie instanța a tras-o în urma corelării următoarelor elemente, aflate într-o relație logică, ce o justifică, respectiv:

- emiterea unei facturi fiscale ce atestă operațiuni comerciale de achiziție, realizată între 2 firme, ambele aflate sub controlul inculpatului: firma - Com SRL, administrată la momentul în discuție de către martora, și - SRL, administrată de inculpata. Se reține că martora ( filele 255-266 dosar 72/P/2004, vol.II, fila 339 dosar -, vol.II ), în declarațiile date, a arătat că nu s-a implicat în activitatea acestei firme și că a executat ordinele primite de la inculpații și, iar la data preluării funcției de administrator la - Com SRL D, a încheiat un înscris prin care l-a împuternicit pe acesta să conducă firma. Conform Hotărârii nr. 1/03.09.2001 a AGA ( fila 14 dosar 72/P/2004, vol.II ), martora l-a mandatat pe inculpatul, în calitate de director general al societății, să reprezinte societatea în relațiile cu terții, având abilitatea de a încheia orice acte juridice în numele și pe seama societății, inclusiv operațiuni financiare și bancare de genul ridicări de numerar, emitere titluri de plată, angajarea de credite și garantarea acestora cu bunuri ale societății. La rândul său, martora a arătat că, în fapt - SRL a fost administrată de inculpatul, declarația sa fiind relevată mai amănunțit mai;

- utilizarea acestei facturi într-o operațiune de compensare a datoriilor, realizată de 3 societăți comerciale care se aflau controlate și administrate în fapt tot de inculpatul, respectiv - Com SRL, - SRL și - SRL. În ce privește primele două firme, administrarea în fapt a acestora de către inculpatul se dovedește prin depozițiile martorilor -menționați, iar în ce privește - SRL, administratorul acestei firme a fost întotdeauna inculpatul, conform comunicării făcute de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR ( dosar 72/P/2004, vol.V );

- utilizarea acestei facturi într-o operațiune de compensare a datoriilor pentru a ține loc de plată în favoarea - SRL a sumei exorbitante de aprox. 3,8 miliarde lei, sumă care astfel nu a fost necesar a fi virată în favoarea acestei firme;

- caracterul fictiv al operațiunii de compensare, menit a disimula lipsa plății către - SRL -arătată. Fictivitatea acestei operațiuni de compensare rezultă din realizarea sa, în urma unei cereri formulate, de către o persoană străină de toate cele trei firme implicate în aceasta, respectiv martorul. Acesta a acționat la dispoziția inculpatului, acesta din urmă, împreună cu inculpatul, ocupându-se de toată documentația necesară acestei operațiuni de compensare. Deși, în aparență, s-ar putea susține că nu este vorba decât de o împuternicire pe care cei doi inculpați au dat-o martorului, instanța a reținut că acest fapt denotă în realitate o intenție a acestor inculpați de a nu încheia nici un act în nume personal, pentru a nu putea fi trași la răspundere penală, în condițiile în care cunoșteau caracterul fictiv al acestor demersuri, respectiv achiziție de bunuri și plată prin compensație. Această intenție a celor doi inculpați este demonstrată și din întocmirea facturii fiscale seria - - nr.-/12.09.2001, în valoare de 3.892.954.100 lei, emisă de furnizorul - SRL, ce atestă vânzarea de drojdie de vin și vin nobil către - Com SRL, de către martorul martor care, conform declarației sale, mai arătate, a redactat această factură la solicitarea inculpatului. Martorul arată că "nu s-a amestecat" în activitatea - Com SRL D și nici a celorlalte firme aparținând inculpatului, motiv pentru care susține că nu a cunoscut nimic despre activitățile fictive ale acestora, care să vizeze creșterea cifrei de afaceri. Ca atare, și în această ultimă ipoteză, partea scriptică, mențiunile din factură sunt realizate de o persoană străină de firma emitentă, cât și de cea beneficiară;

- factura în discuție, respectiv seria - - nr.-/12.09.2001, în valoare de 3.892.954.100 lei, emisă de furnizorul - SRL, ce atestă vânzarea de drojdie de vin și vin nobil către - Com SRL, nu are completate datele privind expediția, astfel încât, prin audierea delegatului societății, să fie posibilă verificarea veridicității acestei operațiuni comerciale;

S-a apreciat că probele enumerate ilustrează caracterul fictiv al achiziției de drojdie de vin și vin nobil de la - SRL. Deși toate aceste elemente, privite individual, nu au această aptitudine, corelate, analizate în ansamblu și raportate la întreaga stare de fapt din acest dosar ( în mod special la raporturile dintre cele 2 societăți - - SRL, - Com SRL - între care s-a realizat pe ambele sensuri transfer de bunuri, ambele societăți solicitând și TVA de la bugetul de stat ) - ce exprimă în esență unmodus operandi- conduc în mod cert la această concluzie. Se menționează încă o dată că aceasta se bazează pe următoarele elemente de fapt, atestate de înscrisurile și martorii -menționați: întocmirea facturii fiscale ce atestă achiziția de bunuri și a ordinului de compensație ce atestă plata prin compensație de către persoane străine de toate societățile comerciale implicate în aceste operațiuni de achiziție și plată, la cererea inculpaților și, în condițiile în care inculpatul controla toate cele trei societăți; imposibilitatea verificării acestei achiziții, factura fiscală fiind completată necorespunzător prin omiterea menționării numelui delegatului; recurgerea la o plată prin compensație, față de care, nemaifiind necesară o plată prin virament bancar sau emiterea unui alt titlu de plată, urmate de ridicări în numerar, fac imposibilă verificarea realității acestei plăți. Acest mod de operare, demonstrând intenția celor doi inculpați de a face imposibilă verificarea veridicității acestei operațiuni comerciale, demonstrează implicit intenția acestora de a disimula caracterul fictiv al acesteia.

În ce privește achiziția de 10 tipuri de instalații și utilaje de la - & SRL, cu factura fiscală seria - - nr.-/16.11.2001, în valoare de 2.499.000.000 lei, aceasta, la rândul său, atestă o operațiune comercială supraevaluată, transferarea unor bunuri în patrimoniul mai multor firme prin creșterea artificială a valorii acestora, fiind practicată în viața comercială ca procedeu de determinare eronată, cu rea credință, a TVA-ului solicitat de la stat.

Astfel, toate cele 10 instalații și utilaje, menționate în factura arătată, se regăsesc în factura fiscală - - nr.- din 27.11.2001 ( fila 32 dosar 72/P/2004, vol.III ), factură ce atestă că acestea au fost cumpărate de către - & SRL de la - SRL, în urma licitației organizate în data de 9.11.2001, cu suma de 85.799.000 lei.

Așa cum se observă, există o relativă concomitență a acestor operațiuni comerciale, respectiv bunurile au fost cumpărate la licitație în data de 9.11.2001 și vândute la - Com SRL la data de 16.11.2001. Se reține că această revânzare a avut loc chiar înainte de a fi facturate de societatea care le-a vândut la licitație, factura aferentă fiind emisă la data de 27.11.2001 ( fila 32 dosar 72/P/2004, vol.III ).

Deși s-ar putea susține că aceste operațiuni, de cumpărare și revânzare la un preț superior, intră în specificul vieții comerciale, în primul rând, ele s-au derulat între firme care, în fapt, erau ambele controlate de către inculpatul, - Com SRL, conform considerațiilor de mai, și - & SRL, al cărei administrator, în perioada în discuție, era numita, mama inculpatului, aspecte ce vor fi relevate mai jos.

Apoi, factura fiscală ce atestă vânzarea acestor utilaje către - Com SRL nu are mențiuni privind expediția, în concret numele delegatului, pentru a se putea verifica autenticitatea acestei operațiuni.

Conform adresei nr.17423/4.03.2002 a DGFP H ( fila 3 dosar 72/P/2004, vol.III ), - Com SRL D nu a deținut note de intrare-recepție a acestor bunuri.

Din situația centralizatoare privind corelarea facturi-plăți efectuate de - Com SRL D pentru - & SRL ( fila 44 dosar 72/P/2004, vol.III ), în contul -, aparținând - Com SRL, deschis la Banca Transilvania O, rezultă că,în mod fictiv, s-a rulat și s-a ridicat din acesta suma de 2.399.930.000 lei, sumă ce se pretinde că a fost plătită - & SRL, conform facturii în discuție.

Astfel, în perioada 25.10.2001 - 13.11.2001, în acest cont, s-au efectuat 24 de operațiuni bancare, din care 10 operațiuni de depunere a sumei de câte 200.000.000 lei și 2 operațiuni de depunere a sumei de câte 199.965.000 lei, respectiv 12 operațiuni de plată a acestor sume, în baza ordinelor de plată nr.1, 2, 3, 4, 5/25.10.2001, nr. 9, 10, 11, 12, 13/26.10.2001 și nr.10, 11/13.11.2001 ( filele 45-49 dosar 72/P/2004, vol.III ), sume ce au fost ridicate, prin 12 operațiuni de ridicare, efectuate de către inculpata, care a efectuat și aceste depuneri și a prezentat ordinele de plată pentru operarea acestora.

Din aceeași situație bancară rezultă că, corelativ și concomitent depunerilor menționate, s-au efectuat 12 operațiuni de ridicare a acestor sume, respectiv 10 operațiuni de ridicare a sumei de câte 198.900.000 lei și 2 operațiuni de ridicare a sumei de câte 198.838.000 lei, sume ridicate de asemenea de inculpata.

În concret, în perioada menționată, în contul - Com SRL, apare ca fiind depusă și plătită suma de 2.399.930.000 lei și ridicată în numerar aceeași sumă, din care s-a scăzut comisionul bancar, respectiv suma de 2.386.275.000 lei, ce ar reprezenta o plată în favoarea - & SRL, societate beneficiară a ordinelor de plată în baza cărora s-au făcut aceste ridicări, din contul - Com SRL.

Atât operațiunile de depunere și plată, cât și cele de ridicare, au fost efectuate de inculpata care, în declarațiile date, a arătat constant că a efectuat plăți și ridicări în numerar conform dispozițiilor date de inculpatul și a folosit sumele ridicate conform destinațiilor stabilite de acesta, făcând viramente bancare și depuneri în contul anumitor societăți sau predându-i acestuia banii. În nici o declarație, inculpata nu arată că ar fi plătit această sumă în contul & SRL și, de altfel, nu se face dovada că, contul - & a fost alimentat cu aceste sume.

De altfel, chiar la o analiză strict limitată la situația bancară arătată, se poate observa că, în aceeași zi, la intervale de câteva minute ( chiar 1 minut ), s-au efectuat aceleași operațiuni, de depunere, de plată pe baza ordinului de plată și de ridicare a acelorași sume, de 200.000.000 lei, respectiv 198.900.000 lei, operațiuni efectuate de către aceeași persoană, inculpata.

Această operațiune bancară, de depunere și ridicare, s-a repetat de 12 ori, pentru ca în final suma rulată să fie de 2.399.930.000 lei, respectiv la limita sumei de 2.499.000.000 lei, pe care - Com SRL ar fi datorat-o - & SRL pentru achiziția de instalații și utilaje.

În mod evident nu există nici o altă rațiune pentru fragmentarea plății sumei de 2,5 miliarde lei în 12 plăți parțiale, efectuate la interval de câteva minute, decât că în cont nu exista decât suma folosită cu titlu de plată parțială, anume 200.000.000 lei care a fost depusă și ridicată de mai multe ori respectiv până la concurența sumei datorate de 2,5 miliarde lei.

Toate aceste date obiective demonstrează, în opinia instanței, că operațiunile bancare arătate au avut menirea de a crea aparența unor raporturi comerciale între - Com SRL și - & SRL, plata evidențiată bancar fiind una fictivă.

Această plată fiind corelativă facturii fiscale ce atestau aceleași raporturi comerciale între - Com SRL și - & SRL, demonstrează încă o dată că această factură fiscală este falsă.

Această împrejurare este dovedită în prezenta cauză și prin faptul că, pentru a justifica această sumă de bani, de 2.399.930.000 lei, ce apare ca fiind rulată în contul - Com SRL, pentru plata utilajelor achiziționate de la - & SRL, în contabilitatea firmei - Com SRL s-au înregistrat 2 contracte de împrumut, din 22.10.2001 și 12.11.2001 ( filele 42, 44 dosar nr.72/P/2004, vol.II ), din care rezultă că martora ar fi creditat această societate cu suma de 2.000.000.000 lei, respectiv 400.000.000 lei ( cel de-al doilea contract ).

Din depoziția martorei ( fila 339 dosar instanță -, vol.II ), rezultă că aceasta, în mai multe rânduri, a fost solicitată de către inculpații și să semneze acte de creditare a firmei - Com SRL cu sume uriașe de bani, sume pe care nu le-a deținut niciodată în realitate; că niciodată nu a văzut banii și nu a mers la bancă să facă aceste depuneri; că la un moment dat a semnat un act de creditare într-o parcare, pe unei mașini, și că de fiecare dată când cei 2 inculpați îi solicitau să semneze aceste acte îi spuneau că sunt operațiuni în regulă.

Ca atare, caracterul fictiv al facturii fiscale - - nr. -/16.11.2001, emisă pentru activități comerciale dintre - Com SRL și - & SRL, este dedus din corelarea următoarelor împrejurări, ce se află într-o înlănțuire logică care, în opinia instanței, exclude orice altă ipoteză, respectiv:

- factura în discuție atestă vânzarea unor utilaje la prețul de aproximativ 2,4 miliarde lei, utilaje ce au fost cumpărate de firma vânzătoare cu 7 zile înainte, la prețul de aproximativ 85 milioane lei;

- această vânzare se realizează între 2 firme, care în fapt erau ale inculpatului;

- factura ce atestă această vânzare este completată într-o asemenea manieră încât nu permite verificarea realității acestei operațiuni comerciale, lipsind datele privind expediția, respectiv numele delegatului, persoană ce putea fi audiată și întrebată asupra acestor împrejurări;

- nu există note de intrare-recepție a acestor utilaje la firma cumpărătoare;

- plata acestor utilaje este fictivă, aspect analizat mai;

- nu a existat suma necesară pentru această plată în contul firmei, contractul de creditare din care aceasta ar fi trebuit să provină fiind fictiv, conform celor mai arătate.

II. La data de 02.03.2002, prin cererea nr.17645 ( fila 58 dosar 72/P/2004, vol.III ), - Com SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 479.733.535 lei ROL, rezultată din decontul lunii februarie 2002, cerere ce a fost formulată de către administratorul de la acea dată al societății, martora.

Conform procesului verbal nr.158 din 25.03.2002, încheiat de D - ( dosar 72/P/2004, vol.III ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 299.211.779 lei ROL, ce a fost virată la data de 27.03.2002, cu ordinul de plată nr.94, în contul 2511-, deschis la Bank

Pentru acordarea acestei rambursări de TVA, s-a avut în vedere documentația justificativă anexată acestei cereri, ce însumează:

- factura fiscală seria - - nr.-/28.01.2002 ( fila 61, 62 dosar 72/P/2004, vol.III ), în valoare de 500.000.000 lei, din care TVA 79.831.933 lei ( sumă plătită în avans, respectiv 300.000.000 lei prin factura fiscală seria - - nr.-/28.12.2001 ), emisă de furnizorul - Vest Com SRL în favoarea - Com SRL;

- factura fiscală seria - - nr.-/7.01.2002 ( fila 63 dosar 72/P/2004, vol.III ), în valoare de 790.636.952 lei, din care TVA 126.236.152 lei, emisă de furnizorul - SRL, în favoarea - Com SRL;

Factura fiscală seria - - nr.-/28.01.2002, în valoare de 500.000.000 lei, din care TVA 79.831.933 lei, emisă de furnizorul - Vest Com SRL -menționată, atestă vânzarea unei instalații de deferizare a apei către - Com SRL, societatea vânzătoare fiind administrată, la data respectivă în drept de către martorul, însă în fapt de către inculpatul.

Factura fiscală seria - - nr.-/7.01.2002, în valoare de 790.636.952 lei, din care TVA 126.236.152 lei, emisă de furnizorul - SRL, -menționată, atestă vânzarea unui nr. de flacoane cu către - Com SRL, societatea vânzătoare fiind administrată la data respectivă în drept de către inculpata, însă în fapt de către inculpatul.

Astfel,în ce privește achiziția instalației de deferizare a apei de la - Vest SRL, ce a făcut obiectul facturii seria - - nr.-/28.01.2002, în valoare de 500.000.000 lei, din care TVA 79.831.933 lei, din declarațiile martorilor ( fila 192 dosar 72/P/2004, vol.8 ), G ( fila 165 dosar 72/P/2004, vol.2, fila 341 dosar instanță nr-, vol.2 ) și G ( fila 180 dosar 72/P/2004, vol.2 și fila 340 dosar instanță nr-, vol.2 ), rezultă că - Vest SRL nu a deținut niciodată asemenea instalații de deferizare și că o astfel de instalație, ce a fost folosită la îmbutelierea apei minerale, jud. H, s-a realizat prin asamblarea unor utilaje ce au fost aduse de inculpatul de la - SA, ce se afla în lichidare judiciară și de la - SA

Martorul a declarat că a figurat doar scriptic administrator la - & SRL, activitatea acestei societăți fiind condusă de inculpatul; că nu are cunoștință despre faptul că - Vest SRL ar fi achiziționat vreo instalație de deferizare a apei, pe care să o livreze la - Com SRL D; că, personal, nu a cumpărat sau înstrăinat o asemenea instalație și nu a completat nici o factură fiscală în acest sens.

Martorul Gad eclarat că a lucrat o perioadă de 3 luni la - SRL D și că în perioada februarie 2002 - ianuarie 2003, avut calitatea de inginer șef la - Com SRL D; că a fost dus de inculpatul la aceste firme, pentru a îmbunătăți fluxul tehnologic de îmbuteliere a apei minerale de la izvorul - jud. H și de a realiza o linie de deferizare a apei; că în momentul în care a sosit la punctul de lucru Stația de îmbuteliere, existau deja fizic elementele constitutive atât ale instalației de deferizare a apei, cât și a liniei de îmbuteliere a apei; că din discuțiile purtate cu martorul G, fost angajat la - SA, a aflat că cele 14 rezervoare de inox au fost achiziționate de la - SA, iar mașina de umplut de la - SA; că după sosirea sa au fost aduse, de la - B SA, 8. filtre instalație de dedurizare apă, o stație de redresare, 5 pompe inox și câteva țevi de la - SA - 2.filtre de dedurizare cu diametru de 1600 mm; - ( ) - 1 injector; - SA - 2 postifuri plastic de 15.000 litri; - 95 S - mașină de etichetat și mașină de baxat; că folosind aceste utilaje, s-a realizat la această stație de îmbuteliere o instalație complexă de deferizare și o instalație de îmbuteliere; că nu cunoaște proveniența tuturor pieselor ce compun această instalație de deferizare, întrucât câteva au fost aduse aici anterior venirii sale și că această proveniență o cunoaște martorul

Martorul G arată că pentru instalația de deferizare a apei s-au transferat de la - SA 10.rezervoare inox 10.000 litri, 1.rezervor inox 5.000 litri, 3.rezervoare inox 3.000 litri; că aceste rezervoare au aparținut - SA B și au fost cumpărate de - SA; că instalația de deferizare a apei a fost concepută și montată de martorul G; că au mai fost 2 rezervoare plastic ( postif ) de 30.000 litri; că exista încă o instalație de deferizare a apei mai veche, fiind schimbate unele componente ale acesteia cu elemente aduse de la - SA

Deși depoziția martorului nu este relevantă în ce privește achiziția acestei instalații de deferizare a apei, întrucât în condițiile în care acesta era doar scriptic administrator al - Vest SRL, nu cunoștea dacă, în realitate, această societate avea sau nu activitate comercială, această probă este concludentă în dovedirea împrejurării că inculpatul controla această societate, aspect relevant în analiza de față, conform celor ce vor fi expuse.

Depozițiile celorlalți doi martori probează că - Com SRL nu a achiziționat nici o instalație de deferizare a apei, instalația de deferizare a apei de care aceasta avea nevoie la Stația de îmbuteliere, ce a aparținut de - SA, cu care - Com SRL avea în perioada analizată contract de prestări servicii, fiind realizată aici, din subansamble aduse preponderent de la - SA, precum și de la alte firme.

Aceste două depoziții, corelate cu împrejurarea că firma vânzătoare - Vest SRL era administrată în fapt de către inculpatul, cu împrejurarea că firma cumpărătoare, la rândul său, era coordonată de inculpatul, cu împrejurarea că factura în discuție nu are completate datele privind expediția, fiind imposibil să se verifice veridicitatea acestor raporturi comerciale prin audierea delegatului, dovedesc că factura în discuție este fictivă și că între - Vest SRL și - Com SRL nu s-a vândut instalația de deferizare a apei.

Astfel,în ce privește achiziția de flacoane cu de la - SRL, seria - - nr.-/7.01.2002, în valoare de 790.636.952 lei, din care TVA 126.236.152 lei, comparând această factură cu factura fiscală seria - - nr.-/31.01.2002, rezultă că societatea vânzătoare - SRL a vândut flacoanele către - Com SRL D înainte de a le achiziționa de la - SRL

Factura fiscală seria - - nr.-/31.01.2002 ( fila 64 dosar 72/P/2004, vol.3 ) atestă că - SRL a cumpărat de la - SRL, la data de 31.01.2002, 238.000. flacoane cu, la prețul de 764.694.000 lei.

Factura fiscală în discuție, seria - - nr.-/7.01.2002, în valoare de 790.636.952 lei, din care TVA 126.236.152 lei, atestă că - SRL vinde către - Com SRL, la data de 7.01.2002, același număr de flacoane cu, respectiv 238.000. la prețul de 790.636.952 lei.

Această ultimă factură a fost completată de către inculpata, aceasta arătând în declarația dată în faza de urmărire penală, la fila 288, dosar 72/P/2004, vol.1, că a completat factura în discuție din dispoziția inculpatului, care i-a cerut să completeze această factură, pentru a atesta circuitul bunurilor de la o firmă la alta.

Conform adresei nr. 17423/4.03.2002, DGFP Hac omunicat că - Com SRL D nu a încheiat note de intrare-recepție a acestor bunuri.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că este dovedit caracterul fictiv al acestei operațiuni comerciale, întrucât societatea vânzătoare deține acte de achiziție ulterioare acestei vânzări, fiind evident că era vorba de aceleași bunuri, în condițiile în care este vorba despre bunuri de același gen și în aceeași cantitate ( 238.000. flacoane cu ); atât societatea vânzătoare, cât și societatea cumpărătoare, sunt controlate în fapt de inculpatul; nu există acte de recepție a acestor bunuri; factura este completată necorespunzător, în sensul că nu conține numele delegatului, pentru a se verifica veridicitatea operațiunii comerciale.

Caracterul fictiv al acestei operațiuni comerciale rezultă și din inutilitatea unei astfel de achiziții, în condițiile în care societatea cumpărătoare - Com SRL nu deținea o instalație funcțională de îmbuteliere a flacoanelor tip de 2 litri la acea dată.

Aceste flacoane, conform facturii menționate, ar fi fost achiziționate la data de 7.01.2002. Martorul G ( fila 166 dosar 72/P(2004, vol.2 ) arată că, în perioada cât a fost angajat la - Com SRL, respectiv februarie 2002 - iunie 2003, s-au operat modificări constructive la o mașină de umplut, în sensul de a se îmbutelia flacoane tip, însă această operațiune nu s-a finalizat și linia nu a funcționat niciodată în perioada cât s-a aflat la - Com SRL.

III. La data de 02.08.2002, prin cererea nr.29096 ( fila 81 dosar 72/P/2004, vol.III ), - Com SRL a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 1.291.860.444 lei ROL, rezultată din decontul lunii aprilie 2002, cerere ce a fost formulată de către administratorul de la acea dată al societății, martora.

Conform procesului verbal nr.295 din 29.05.2002, încheiat de D - ( dosar 72/P/2004, vol.III ), această cerere a fost admisă și s-a restituit societății suma de 1.095.188.020 lei ROL, ce a fost virată, în cuantum de 499.000.000 lei, la data de 3.06.2002, cu ordinul de plată nr.158, în contul 2511-, deschis la Bank D; în cuantum de 499.000.000 lei, la data de 3.06.2002, cu ordinul de plată nr.159, în contul -, deschis la Banca Transilvania SA D și în cuantum de 83.520.408 lei, la data de 3.06.2002, cu ordinul de plată nr.160, în contul -.01, deschis la Eurom Bank

Pentru acordarea acestei rambursări de TVA, s-a avut în vedere documentația justificativă anexată acestei cereri, ce însumează:

- factura fiscală seria - - nr.-/13.03.2002 (fila 85 dosar 72/P/2004, vol.III), în valoare de 1.237.600.000 lei, din care TVA 197.600.000 lei, emisă de furnizorul - SRL, în favoarea - Com SRL;

- factura fiscală seria - - nr.-/15.03.2002 (fila 86 dosar 72/P/2004, vol.III), în valoare de 714.000.000 lei, din care TVA 114.000.000 lei, emisă de furnizorul - SRL, în favoarea - Com SRL;

- factura fiscală seria - - nr.-/27.03.2002 (fila 147 dosar 72/P/2004, vol.II), în valoare de 4.428.000.000 lei, din care TVA 706.991.597 lei, emisă de furnizorul - Vest SRL, în favoarea - Com SRL;

- factura fiscală seria - - nr.-/05.07.2002 (fila 148 dosar 72/P/2004, vol.II), în valoare de 1.160.250.000 lei, din care TVA 185.250.000 lei, emisă de furnizorul - Vest SRL, în favoarea - Com SRL;

Factura fiscală seria - - nr.-/13.03.2002, în valoare de 1.237.600.000 lei, din care TVA 197.600.000 lei, emisă de furnizorul - SRL, -menționată, atestă vânzarea unor vase inox și postifuri către - Com SRL.

Factura fiscală seria - - nr.-/15.03.2002, în valoare de 714.000.000 lei, din care TVA 114.000.000 lei, emisă de furnizorul - SRL, -menționată, atestă vânzarea unui șopron metalic către - Com SRL.

Factura fiscală seria - - nr.-/27.03.2002, în valoare de 4.428.000.000 lei, din care TVA 706.991.597 lei, emisă de furnizorul - Vest SRL, -menționată, atestă vânzarea unei instalații de deferizare a apei -treapta II, către - Com SRL.

Factura fiscală seria - - nr.-/05.07.2002, în valoare de 1.160.250.000 lei, din care TVA 185.250.000 lei, emisă de furnizorul - Vest SRL, -menționată, atestă vânzarea unei instalații de deferizare - treapta III către - Com SRL.

Astfel,în ce privește achiziția vaselor de inox, a postifurilor și a șopronului metalic de la - SRL, ce a făcut obiectul celor 2 facturi fiscale ( seria - - nr.-/13.03.2002, seria - - nr.-/15.03.2002 ), din declarația martorului ( fila 87 dosar 72/P/2004, vol.III ), rezultă că - SRL nu a deținut niciodată aceste bunuri.

Astfel, martorul a declarat că, din toamna anului 2001, acceptat să-l ajute pe incupatul, cu care era în relații de prietenie, în ce privește activitatea - SA; că a completat cele 2 facturi fiscale în discuție, la solicitarea inculpatului, însă nu cunoaște cine a preluat aceste utilaje, întrucât nu apare nici numele delegatului și nici semnătura de primire pe acestea; că a văzut în spațiul deținut de - SA bunurile ce fac obiectul acestor facturi, respectiv șopronul metalic, aproximativ 12 vase inox și postifuri.

Apoi, facturile fiscale ce atestă vânzarea acestor bunuri către - Com SRL nu au mențiuni privind expediția, în concret numele delegatului, pentru a se putea verifica autenticitatea acestor operațiuni, prin audierea acestei persoane.

Conform adresei nr.17423/4.03.2002 a DGFP H ( fila 3 dosar 72/P/2004, vol.III ), - Com SRL D nu a deținut note de intrare-recepție a acestor bunuri.

Din situația centralizatoare privind corelarea facturi-plăți efectuate de - Com SRL D pentru - SRL ( fila 94 dosar 72/P/2004, vol.III ), în contul -, aparținând - Com SRL, deschis la Banca Transilvania O, rezultă că, în mod fictiv s-a rulat și s-a ridicat din acesta suma de 6.503.400.000 lei, sumă ce se pretinde că a fost plătită, atât pentru operațiunile cu - SRL, conform facturilor în discuție, cât și cu - & SRL și cu - Vest SRL.

Astfel, în data 29.03.2002, în acest cont, s-au efectuat 10 de operațiuni bancare, din care 5 operațiuni de depunere, respectiv 5 operațiuni de plată a sumelor depuse, în baza ordinelor de plată nr. 2, 5, 6, 7, 8/29.03.2002, ( filele 96-113 dosar 72/P/2004, vol.III ), sume ce au fost ridicate, prin 5 operațiuni de ridicare, efectuate de către inculpata, care a efectuat și aceste depuneri și a prezentat ordinele de plată pentru operarea acestora.

Ca atare, din această situație bancară rezultă că, corelativ și concomitent depunerilor menționate, s-au efectuat 5 operațiuni de ridicare a acestor sume, sume ridicate, de asemenea, de inculpata.

În concret, în perioada menționată, în contul - Com SRL, apare ca fiind depusă și plătită suma de 1.969.100.000 lei și ridicată în numerar aceeași sumă, din care s-a scăzut comisionul bancar, ce ar reprezenta o plată în favoarea - SRL, societate beneficiară a ordinelor de plată în baza cărora s-au făcut aceste ridicări, din contul - Com SRL.

Atât operațiunile de depunere și plată, cât și cele de ridicare, au fost efectuate de inculpata, care, în declarațiile date, a arătat constant că a efectuat plăți și ridicări în numerar conform dispozițiilor date de inculpatul și a folosit sumele ridicate conform destinațiilor stabilite de acesta, făcând viramente bancare și depuneri în contul anumitor societăți sau predându-i acestuia banii. În nici o declarație, inculpata nu arată că ar fi plătit această sumă în contul - SRL și, de altfel, nu se face dovada că, contul - SRL a fost alimentat cu aceste sume.

De altfel, chiar la o analiză strict limitată la situația bancară arătată, se poate observa că, în aceeași zi, la intervale de câteva minute ( chiar 1 minut ), s-au efectuat aceleași operațiuni, de depunere, de plată pe baza ordinului de plată și de ridicare a acelorași sume, operațiuni efectuate de către aceeași persoană, inculpata.

Această operațiune bancară, de depunere și ridicare, s-a repetat de 5 ori, pentru ca, în final, suma rulată să fie de 1.969.100.000 lei ( minus comisionul bancar ), respectiv la limita sumei de 1.951.600.000 lei, pe care - Com SRL ar fi datorat-o - SRL pentru achiziția bunurilor ce fac obiectul facturilor în discuție.

Toate aceste date obiective demonstrează, în opinia instanței, că operațiunile bancare arătate au avut menirea de a crea aparența unor raporturi comerciale între - Com SRL și - SRL, plata evidențiată bancar fiind una fictivă.

Această plată, fiind corelativă facturilor fiscale ce atestau aceleași raporturi comerciale între - Com SRL și - SRL, demonstrează încă o dată că aceste facturi fiscale sunt false.

Această împrejurare este dovedită în prezenta cauză și prin faptul că, pentru a justifica această sumă de bani, de 1.969.100.000 lei, ce apare ca fiind rulată în contul - Com SRL, pentru plata bunurilor achiziționate de la - SRL, în contabilitatea firmei - Com SRL s-a înregistrat 1 contract de creditare, din 28.03.2002 ( fila 43 dosar nr.72/P/2004, vol.II ), din care rezultă că martora, în calitate de reprezentant al - Com SRL, ar fi acceptat în numele societății suma de 7.422.900.000 lei, cu titlu de creditare societate, de la martorul.

Din depoziția martorei ( fila 265 dosar urmărire penală 72/P/2004, vol.2, fila 339 dosar instanță -, vol.II ), rezultă că aceasta nu cunoaște nimic despre existența acestui contract de creditare, iar cu privire la faptul că la rubrica beneficiar se află semnătura sa, a declarat că nu a executat această semnătură.

Martorul ( filele 245-247 dosar urmărire penală 72/P/2004, vol.2, fila 338 dosar instanță -, vol.II ) a declarat că nu a semnat la rubrica creditor acest contract; că nu cunoaște împrejurările și scopul pentru care acesta a fost redactat; că nu a deținut niciodată suma de 7.422.900.000 lei și, ca atare, nu avea cum să crediteze - Com SRL cu această sumă.

Ca atare, caracterul fictiv al facturilor fiscale seria - - nr.-/13.03.2002, seria - - nr.-/15.03.2002, emise pentru activități comerciale dintre - Com SRL și - SRL, este dedus din corelarea următoarelor împrejurări, ce se află într-o înlănțuire logică, care, în opinia instanței, exclude orice altă ipoteză, respectiv:

- facturile atestă vânzări de bunuri ce se realizează între 2 firme ce, în fapt, erau ale inculpatului;

- facturile ce atestă aceste vânzări sunt completate într-o asemenea manieră încât nu permite verificarea realității acestor operațiuni comerciale, lipsind datele privind expediția, respectiv numele delegatului, persoană ce putea fi audiată și întrebată asupra acestor împrejurări;

- nu există note de intrare-recepție a acestor bunuri la firma cumpărătoare;

- plata acestor bunuri este fictivă, aspect analizat mai;

- inexistența sumei necesare pentru aceste plați în contul firmei, contractul de creditare din care aceasta ar fi trebuit să provină fiind fictiv, conform celor mai arătate.

Astfel,în ce privește achiziția instalațiilor de deferizare a apei treapta II, respectiv treapta III, de la - Vest SRL, ce a făcut obiectul celor 2 facturi fiscale ( seria - - nr.-/27.03.2002, seria - - nr.-/05.07.2002 ), din declarațiile martorilor G, G și, analizate la pct.I, rezultă că - Com SRL nu a achiziționat niciodată de la această firmă vreo instalație de deferizare a apei, aceasta fiind realizată la Stația de îmbuteliere din subansamble aduse de la - SA, precum și de la alte firme.

Apoi, facturile fiscale ce atestă vânzarea acestor utilaje către - Com SRL nu au mențiuni privind expediția, în concret numele delegatului, pentru a se putea verifica autenticitatea acestor operațiuni, prin audierea acestei persoane.

Conform adresei nr.17423/4.03.2002 a DGFP H ( fila 3 dosar 72/P/2004, vol.III ), - Com SRL D nu a deținut note de intrare-recepție a acestor bunuri.

Din situația centralizatoare privind corelarea facturi-plăți efectuate de - Com SRL D pentru - Vest SRL ( fila 94 dosar 72/P/2004, vol.III ), în contul -, aparținând - Com SRL, deschis la Banca Transilvania O, rezultă că, în mod fictiv, s-a rulat și s-a ridicat din acesta suma de 6.503.400.000 lei, sumă ce se pretinde că a fost plătită, atât pentru operațiunile cu - Vest SRL, conform facturilor în discuție, cât și cu - & SRL și cu - SRL.

În data de 27.03.2002, în favoarea - Com SRL, DGFP Hav irat suma de 299.211.779 lei, cu titlu de TVA rambursabil, în contul societății, deschis la BankÎn concret, din suma obținută de la stat, cu titlu de TVA rambursabil, în baza cererii analizate la pct.II, virată în acest cont la data de 27.03.2002, ulterior, respectiv la 2 zile, prin OP nr.41/29.03.2002, a fost transferată suma de 213.000.000 lei în contul - Vest SRL, deschis la Banca Transilvania.

În data 29.03.2002, în acest cont, deschis la Banca Transilvania O, s-au efectuat mai multe operațiuni bancare, de ridicare și depunere a aceleiași suma, de 200.000.000 lei, totalizându-se în final suma de de 3.905.480.000 lei, sumă datorată pentru achiziția utilajelor în discuție. În concret, s-au efectuat 18 operațiuni bancare, din care 9 operațiuni de depunere, respectiv 9 operațiuni de plată a sumelor depuse, în baza ordinelor de plată nr. 1, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20/29.03.2002 (filele 96-113 dosar 72/P/2004, vol.III). Această sumă de 3,9 miliarde lei apare ca fiind ridicată, prin 9 operațiuni de ridicare, efectuate de către inculpata, care a efectuat și depunerile corelative și a prezentat ordinele de plată pentru operarea acestora.

Conform raționamentului de mai s-a apreciat că fragmentarea plății unor sume de ordinul miliardelor în plăți parțiale efectuate la interval de câteva minute, nu are o altă explicație logică, decât că s-au folosit sume mici de bani care au fost ridicate și depuse până la concurența sumei datorate pentru a crea aparența efectuării plății bancare.

Ca atare, din această situație bancară, rezultă că, corelativ și concomitent depunerilor menționate, s-au efectuat 9 operațiuni de ridicare a acestor sume, sume ridicate de asemenea de inculpata.

În concret, în perioada menționată, în contul - Com SRL, apare ca fiind depusă și plătită suma de 3.905.480.000 lei și ridicată în numerar aceeași sumă, din care s-a scăzut comisionul bancar, ce ar reprezenta o plată în favoarea - Vest SRL, societate beneficiară a ordinelor de plată în baza cărora s-au făcut aceste ridicări, din contul - Com SRL.

Atât operațiunile de depunere și plată, cât și cele de ridicare, au fost efectuate de inculpata care, în declarațiile date, a arătat constant că a efectuat plăți și ridicări în numerar conform dispozițiilor date de inculpatul și a folosit sumele ridicate conform destinațiilor stabilite de acesta, făcând viramente bancare și depuneri în contul anumitor societăți sau predându-i acestuia banii. În nici o declarație, inculpata nu arată că ar fi plătit această sumă în contul - Vest SRL și, de altfel, nu se face dovada că, contul - Vest SRL a fost alimentat cu aceste sume.

De altfel, chiar la o analiză strict limitată la situația bancară arătată, se poate observa că, în aceeași zi, la intervale de câteva minute ( chiar 1 minut ), s-au efectuat de mai multe ori aceleași operațiuni, de depunere și de ridicare a sumei de 200.000.000 lei, operațiuni efectuate de către aceeași persoană, inculpata și în limita sumei virate în acel cont cu 2 zile înainte, respectiv 213.000.000 lei. Este evident că s-a rulat aceeași sumă, de 200.000.000 lei, ce a fost depusă și ridicată de mai multe ori, împrejurare demonstrată în mod cert de faptul că suma rulată a fost în limita sumei aflate în cont, căpătând astfel înțeles și fragmentarea plății sumei de aproximativ 4 miliarde lei în mai multe plăți de câte 200.000.000 lei.

Această operațiune bancară, de depunere și ridicare, s-a repetat de 9 ori, pentru ca în final suma rulată să fie de 3.905.480.000 lei ( minus comisionul bancar ), respectiv la limita sumei de 3.721.008.403 lei, pe care - Com SRL ar fi datorat-o - SRL pentru achiziția bunurilor ce fac obiectul facturii fiscale seria - - nr.-/27.03.2002 în discuție.

Toate aceste date obiective demonstrează, în opinia instanței, că operațiunile bancare arătate au fost fictive și au avut menirea de a crea aparența unor raporturi comerciale între - Com SRL și - Vest SRL, plata evidențiată bancar fiind una fictivă.

Această plată fiind corelativă facturilor fiscale ce atestau aceleași raporturi comerciale între - Com SRL și - Vest SRL, demonstrează încă o dată că această factură fiscală este falsă.

Această împrejurare este dovedită în prezenta cauză și prin faptul că, pentru a justifica această sumă de bani, de 3.905.480.000 lei, ce apare ca fiind rulată în contul - Com SRL, pentru plata bunurilor achiziționate de la - Vest SRL, în contabilitatea firmei - Com SRL s-a înregistrat 1 contract de creditare, din 28.03.2002 ( fila 43 dosar nr.72/P/2004, vol.II ), din care rezultă că martora, în calitate de reprezentant al - Com SRL, ar fi acceptat în numele societății suma de 7.422.900.000 lei, cu titlu de creditare societate, de la martorul.

Așa cum s-a arătat în analiza precedentă, din depoziția martorei ( fila 265 dosar urmărire penală 72/P/2004, vol.2, fila 339 dosar instanță -, vol.II ), rezultă că aceasta nu cunoaște nimic despre existența acestui contract de creditare, iar cu privire la faptul că la rubrica beneficiar se află semnătura sa, a declarat că nu a executat această semnătură.

La rândul său, martorul ( filele 245-247 dosar urmărire penală 72/P/2004, vol.2, fila 338 dosar instanță -, vol.II ) a declarat că nu a semnat la rubrica creditor acest contract; că nu cunoaște împrejurările și scopul pentru care acesta a fost redactat; că nu a deținut niciodată suma de 7.422.900.000 lei și ca atare nu avea cum să crediteze - Com SRL cu această sumă.

Ca atare, caracterul fictiv al facturilor fiscale seria - - nr.-/27.03.2002, seria - - nr.-/05.07.2002, emise pentru activități comerciale dintre - Com SRL și - Vest SRL, este dedus din corelarea următoarelor împrejurări, ce se află într-o înlănțuire logică care în opinia instanței, exclude orice altă ipoteză, respectiv:

- facturile atestă vânzări de bunuri ce se realizează între 2 firme ce în fapt, erau ale inculpatului;

- nu există note de intrare-recepție a acestor bunuri la firma cumpărătoare;

- plata acestor bunuri este fictivă, aspect analizat mai;

- inexistența în contul - Com SRL, a sumei necesare pentru aceste plați, contractul de creditare din care aceasta ar fi trebuit să provină fiind fictiv, conform celor mai arătate.

Din analiza celor de mai, rezultă că acordarea rambursării de TVA în cuantum total de 703.769.565 lei ROL a fost nelegală, întrucât această cerere a fost admisă de organul financiar în considerarea unor facturi fiscale fictive, în realitate, neexistând operațiunile comerciale atestate de către acestea.

În opinia instanței, înscrisurile menționate au fost falsificate în scopul de a fi folosite la organul fiscal pentru obținerea în mod nelegal a unor rambursări de TVA.

În concret, instanța a reținut ca fiind conturată cu claritate o stare de fapt în sensul introducerii în mod fictiv în patrimoniul - Com SRL a unor bunuri în scopul de a se solicita organului financiar restituirea TVA-ului aferent acestor achiziții.

În ceea ce privește persoanele responsabile de această activitate infracțională, acestea sunt inculpatul și.

în primul rând că firmele care au emis facturile în discuție în favoarea - Com SRL sunt firme administrate în fapt, de inculpatul.

Acest aspect este probat de depozițiile martorilor susmenționați care au arătat în mod constant că au completat facturile fiscale analizate, la cererea inculpatului care controla activitatea tuturor firmelor între care s-au realizat operațiunile comerciale atestate de acesta, precum și de administratorii de drept ai acestor firme care arată că nu erau deloc implicați în activitatea acestora deținând doar scriptic această funcție. Aceleași probe demonstrează participația penală a inculpatului la demersurile inițiate de inculpatul.

Astfel, martora ( fila 339 dosar 1869/2004 vol.II ) a arătat că în perioada 2000 - 2002 fost administrator al - COM SRL însă, în fapt, nu a îndeplinit atribuțiile corespunzătoare, firma fiind condusă de către inculpații și, în timp ce activitatea sa se rezuma la documentele pe care aceștia i le dădeau să le semneze; că avea specimen de semnătură 2 la această societate, iar specimenul de semnătură 1 era deținut de inculpatul; că, după părerea sa, inculpații și "conlucrau", martora afirmând că i-a văzut des discutând problemele împreună, astfel încât nu crede că inculpatul acționa la dispoziția inculpatului; că inculpatul i-a dat să întocmească ordinele de plată către anumite societăți comerciale pe care le-a semnat alături de acesta; că ordinele de plată emise la data de 29.03.2002 către - & SRL, - Vest COM, - SRL aveau lșa rubrica plătitor semnătura inculpatei; că a fost trimisă de inculpatul la Banca Transilvania din localitatea O pentru a efectua operațiuni bancare, de depunere și de ridicare, pe baza unor documente pe care aceasta nu le-a întocmit, iar la întoarcere în D, a fost așteptată de către cei doi inculpați, cărora le-a predat banii și care se aflau într-o cameră închiriată la Hotel - din D; că activitatea - Com SRL a fost condusă de inculpatul, de la care primea în mod direct dispoziții, însă existau și dispoziții pe care le primea direct de la inculpatul.

Martorul arată că, în anul 2002, figurat ca administrator al firmei - COM SRL și că anterior, respectiv din septembrie 2001, preluat funcția de director executiv în cadrul acestei firme; că, în 2001, administratorul firmei era martora, iar persoana care conducea activitatea cu băncile și cu furnizorii era inculpatul; că a remarcat influența pe care inculpatul o avea în cadrul acestei firme, însă nu cunoștea alte amănunte; că, în mod fictiv, a fost trecut în evidențele - COM SRL că ar fi deținut 1000 părți sociale, în valoare totală de 100.000.000 lei vechi, prin cesionare de la martora și pe care, tot fictiv, le-a cesionat numitei, mama inculpatului; că de la data preluării și până la retragerea sa din funcția de administrator nu a luat nici o decizie privind conducerea firmei, executând ordinele primite de la inculpatul și semna actele ce-i erau predate de acesta; că, în realitate, nu a cesionat părțile sociale martorului, întrucât nu a primit nici o sumă de bani pentru această cesiune, că acesta a fost un act formal.

Martorul ( fila 385 dosar 1860/2004 vol.II ) a arătat că a fost numit director general la - SA D, firmă cu care - Com SRL avea încheiat un contract de prestări servicii; că la discuțiile de afaceri purtate între aceste firme participa inculpatul, dar știe că "în spatele" acestuia era inculpatul, despre care martorul afirmă că avea mai multe firme administrate de foști șoferi și angajați ai inculpatului, persoane despre care martorul arată că "în naivitatea lor, au mușcat momeala"; că își amintește cum, pe un contract, semnat cu - Vest SRL, la rubrica administrator, apărea semnătura autentică a inculpatului, lucru pe care martorul îl califică drept o "scăpare a inculpatului".

Inculpatul a declarat că activitatea și contabilitatea de la - Com SRL Daf ost condusă de inculpatul și totodată că, soția acestuia, numita, era angajata H și că a ajutat și a sprijinit soluționarea cererilor de rambursare de TVA.

S-a apreciat că toate aceste depoziții de martor și declarația inculpatului demonstrează cu certitudine implicarea celor doi inculpați, și, în activitățile infracționale săvârșite în cadrul - COM SRL.

Declarația inculpatului a fost înlăturată din materialul probator, ca nesinceră, pentru următoarele considerente:

Inculpatul nu recunoaște nici fictivitatea raporturilor comerciale analizate și nici împrejurarea că inculpatul a deținut controlul asupra societăților comerciale implicate, însă poziția sa este irelevantă, iar declarațiile sale vor fi înlăturate din materialul probator, în măsura în care nu se coroborează cu restul probelor analizate. Așa cum s-a arătat, martora apărea scriptic administrator al - COM SRL, martora cât și inculpatul susținând că, în realitate, acesta din urmă conducea activitatea societății în raporturile cu terții, precum și activitatea bancară a acesteia. În plus, inculpatul declară că, în realitate, aceste atribuții ce i-au fost conferite prin procura dată de martora ( menționată ) erau în realitate limitate la actele de execuție, deoarece în toată această perioadă a deținut specimen de semnătură asupra conturilor bancare împreună cu inculpatul și martora, astfel încât operațiunile bancare nu puteau fi efectuate decât de către cei doi titulari ai specimenului de semnătură împreună; că inculpatul a gândit această organizare a personalului pentru a deține controlul asupra tuturor persoanelor implicate, că, în realitate, nu avea putere de decizie, ci executa dispozițiile date de inculpatul.

S-a apreciat că declarația inculpatului este nesinceră în ce privește împrejurarea că s-a aflat în totalitate la dispoziția inculpatului. Aceasta deoarece, din depoziția martorei, rezultă cu claritate că între acești doi inculpați existau altfel de raporturi, martora exprimându-se în sensul că aceștia "conlucrau", aspect ce se probează și cu declarația inculpatului, care a arătat că activitatea și contabilitatea de la - Com SRL era controlată de inculpatul. Totodată, din depozițiile martorilor, rezultă că atunci când din conturile bancare au fost ridicate anumite sume de bani provenite din rambursările de TVA, respectiv nu numai din contul bancar aparținând - Com SRL ( societate în cadrul căreia inculpatul deținea funcția de director ), ci și din conturile aparținând - SRL, aceste sume de bani au fost predate inculpatului, ce se afla la Hotel - din localitatea D, în compania inculpatului. În plus, așa cum va rezulta la analiza infracțiunii de spălare de bani săvârșită în cadrul - Com SRL, inculpatul a beneficiat personal de o anume sumă de bani provenită din rambursarea de TVA. Se menționează totodată că, însuși inculpatul declară că a fost director la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala D - Agenția B, ceea ce, raportat la circuitul financiar contabil fictiv realizat între firmele în discuție, explică această implicare a inculpatului alături de inculpatul. Se reține că modul în care s-a acționat, respectiv redactarea cererilor de rambursare și a facturilor fiscale ce au stat la baza acestora, de către terțe persoane, îl plasează pe inculpatul într-o postură identică cu cea a inculpatului, respectiv de persoană aparent neimplicată, de operațiunile comerciale ale unei societăți comerciale fiind răspunzător administratorul acesteia. Această postură este ilustrată, cum s-a arătat și de martora, care a arătat că acești doi inculpați "conlucrau".

În opinia instanței, toate elementele enumerate demonstrează participația penală a inculpatului la activitatea infracțională a inculpatului, săvârșită în cadrul - Com SRL.

În ceea ce privește documentația depusă de - Com SRL la organul financiar pentru restituirea TVA-ului, inculpatul a susținut că aceasta viza operațiuni comerciale reale, susținere pe care instanța o apreciază ca nesinceră, în temeiul considerentelor ce vor fi expuse mai jos.

În concret, inculpatul arată că s-au cumpărat utilaje de la - & și că acestea au fost verificate și evaluate de BCR Sucursala D, fiind constituit chiar un gaj fără deposedare, în favoarea băncii. Așa cum s-a arătat la punctul I, aceste utilaje au fost achiziționate de la, însă, înainte de a intra în patrimoniul - COM SRL, au fost trecute prin patrimoniul -, în condițiile în care ambele firme îi aparțineau inculpatului, cu scopul evident de a crește mult valoarea acestor utilaje, de a le supraevalua, și a deduce un TVA aferent considerabil. Menționăm că valoarea de achiziție a fost de aproximativ 85.000.000 lei vechi, iar revânzarea s-a făcut la suma de aproximativ 2,4 miliarde lei vechi. În plus, acest circuit al bunurilor este unul scriptic, neexistând nici un act de recepție care să ateste intrarea efectivă a acestora în patrimoniul -.

Inculpatul arată că achiziția de vin nobil și drojdie de vin a fost reală, însă are o particularitate, în sensul că aceste bunuri nu au fost transportate la sediul din D al - Com SRL, ci direct la sediul societății căreia - Com SRL i-a vândut aceste produse; că aici - Com SRL a acționat ca un comisionar, respectiv a cumpărat de la - & și a aplicat adausul comercial, iar apoi a vândut unei societăți, al cărei nume nu îl poate preciza acum, și la sediul căreia au fost transportate direct de la prima societate. Societatea a cărei denumire nu o poate indica inculpatul, așa cum rezultă din analiza făcută la punctul I, este -, în concret, o altă societate controlată de inculpatul. Între toate aceste trei societăți s-a efectuat o operațiune de compensare a plăților, operațiune ce s-a demonstrat mai că este fictivă, mai mult, martorul, a cărui declarație a fost analizată mai, a arătat că inculpatul este persoana la cererea căruia a efectuat demersul de compensare între cele trei societăți. Este evidentă nesinceritatea inculpatului atunci când susține că nu cunoaște care este a treia firmă implicată în aceste operațiuni comerciale, operațiuni care s-a apreciat că au fost gândite în acest mod tocmai pentru a se stinge plata prin compensație și a se evita formalitățile bancare, care puteau să dovedească fictivitatea acestor operațiuni, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte firme.

Inculpatul a susținut că a făcut recepția instalației de deferizare a apei, ce se susține că ar fi fost achiziționată de la - Vest, și că martorul Gaa firmat că instalația recepționată este cea care a fost adusă, iar martorul G avea o competență relativă în a face aprecieri asupra acestei instalații; că asupra acestei instalații s-au făcut verificări de către specialiști din cadrul BCR Sucursala D unde - Com SRL a contractat un credit. Așa cum rezultă din depozițiile martorilor G și G arătate de la - & nu s-a achiziționat nici o instalație de deferizare a apei, ci o astfel de instalație veche funcționa la Stația de . a Apelor Minerale și în plus, a fost realizată aici o altă instalație din subansamble aduse de la - și alte societăți comerciale. Aceste depoziții de martori s-a apreciat că sunt concludente și nu vin în contradicție cu susținerea inculpatului că instalația de deferizare aflată la - Com SRL ar fi făcut obiectul unui gaj instituit în favoarea BCR, câtă vreme cei doi martori atestă faptul că această societate deținea o astfel de instalație, însă problema în discuție și care a fost probată fără dubii de martori este împrejurarea că această instalație de deferizare a apei nu a fost achiziționată de la - Vest SRL.

Inculpatul a mai susținut, cu privire la achiziția flacoanelor și a instalațiilor de deferizare a apei treapta II și III de la - Vest SRL, precum și în ce privește achizițiile de vase inox, șopron metalic și postifuri de la - Com SRL, că aceste bunuri au intrat în mod cert în patrimoniul - și că, în ceea ce privește vasele de inox, acestea au fost depozitate la și că personal a făcut recepția acestora. Aceste susțineri ale sale nu se pot corobora cu alte probe, instanța reținând, conform considerațiilor de mai, că aceste operațiuni comerciale au fost fictive.

Atitudinea inculpatului este nesinceră, astfel încât declarațiile sale au fost înlăturate din materialul probator. Susținerile făcute de acesta în apărare se bazează pe faptul că existau înscrisuri care atestau operațiunile comerciale între aceste firme. În prezenta cauză, particularitatea activității infracționale constă tocmai în aceea că s-a realizat un circuit scriptic al bunurilor dovedit a fi fictiv, ceea ce face ca raportările inculpatului la aceste documente, în loc să-l exonereze de răspundere penală, să demonstreze intenția sa și a inculpatului de a-și disimula activitatea infracțională prin întocmirea acestor documente. Făcând referire la aceste documente, inculpatul arată că nu a văzut nimic suspect în faptul s-au realizat achiziții de bunuri de la firme aparținând inculpatului și că, din punctul său de vedere, acestea nu au avut drept scop deducerea TVA-ului, afirmație care demonstrează cu claritate interesul și nesinceritatea inculpatului și contravine tuturor probelor analizate.

S-a apreciat că, în ceea ce privește - Com SRL, este pe deplin probat faptul că această societate a înregistrat la organul fiscal trei cereri de rambursare de TVA și a obținut sumele solicitate în mod nelegal, întrucât operațiunile comerciale pe care s-a întemeiat aceste cereri nu au existat în realitate. Această concluzie instanța a stabilit-o în urma corelării următoarelor elemente, aflate într-o relație logică, ce justifică concluzia enunțată, respectiv:

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, de a-l determina pe inculpatul să inițieze în cadrul - procedura de rambursare de TVA și să anexeze acesteia facturi fiscale, despre care inculpatul cunoștea că atestă operațiuni comerciale fictive, în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care în mod efectiv au fost virate în contul societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, de a iniția în cadrul - procedura de rambursare de TVA și de a anexa acesteia, facturi fiscale despre care inculpatul cunoștea că atestă operațiuni comerciale fictive, în scopul de a obține de la bugetul de stat, cu titlu de TVA rambursabil, sume de bani, care în mod efectiv au fost virate în contul societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.36 din 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal.

Suma totală rambursată cu titlu de TVA, de 1.703.769.565 lei ROL, a fost utilizată în felul următor:

1. Suma de 308.369.766 lei a fost virată - Com SRL cu ordinul de plată nr. 83/8.03.2002, în contul 2511.1-8438.1/ROL, deschis la BCR Din această sumă, s-au recuperat de către BCR rate restante la credit și dobânzi în sumă de 119.790.170 lei, iar suma de 128.000.000 lei a fost transferată în contul 2511-, deschis la Bank D, și a fost, de asemenea, utilizată pentru rambursarea unui credit. Aceste date sunt dovedite în cauză cu procesul-erbal din 28.11.2003 a DGFP H - Direcția Control Fiscal.

2. Suma de 299.211.779 lei a fost virată - Com SRL cu ordinul de plată nr. 94/27.03.2002, în contul 2511-, deschis la Bank Din această sumă, s-a achitat CEC-ul BD 326 nr.- la & W L, în sumă de 8.500.170 lei; s-a achitat cu ordinul de plată 41/29.03.2002 suma de 213.000.000 lei, reprezentând contravaloare parțială instalații de deferizare la - Vest SRL; s-a ridicat în numerar suma de 75.000.000 lei de către inculpatul, sumă care nu este evidențiată în casă, însă în nota contabilă nr.2/30.03.2002 este operată ca rambursare credit cu următoarea înregistrare: 5911.1-5121 75.000.000 lei.

În ceea ce privește suma de 213.000.000 lei, aceasta a fost transferată, cu OP 41/29.03.2003, din contul aparținând - Com SRL D în contul - Vest Com SRL, deschis la Banca Transilvania Această sumă, conform celor arătate mai, la pct.III.B, a fost rulată în data de 29.03.2002, prin depuneri și ridicări succesive, până la concurența sumei de aproximativ 6,5 miliarde lei, sumă ce reprezenta contravaloarea celor 2 facturi fiscale fictive ce au stat la baza rambursării nelegale de TVA, solicitate prin a treia cerere, sumă ce a fost rambursată în cuantumul specificat mai jos ( pct.3.), aceste operațiuni bancare au fost efectuate de inculpata care, conform declarației sale redate la pct.III.B, a acționat din dispoziția inculpatului. De asemenea, martora, a cărei depoziție de asemenea a fost analizată mai arată, în ce privește ordinele de plată emise pentru - Com SRL D la data de 29.03.2002 către Vest Com, reprezentând plăți de ordinul sutelor de milioane, că nu a completat aceste ordine de plată, dar recunoaște, la rubrica "plătitor", semnătura inculpatei.

3. Suma de 1.095.188.020 lei a fost virată în contul - Com SRL astfel: suma de499.000.000 lei, cu ordin de plată nr. 158/03.06.2002, în contul 2511-, deschis la Bank D, sumă din care s-a achitat un credit restant; suma de499.000.000 lei, cu ordin de plată nr. 159/03.06.2002, în contul -, deschis la Banca Transilvania SA D, din care s-a achitat, cu ordin de plată nr. 77/4.06.2002, suma de 300.500.000 lei, la - B SRL, cu mențiunea "restituire avans necuvenit", cu ordin de plată nr. 78/4.06.2002, suma de 7.000.000 lei, la - SRL, cu mențiunea "avans marfă", s-a transferat în contul nr. 2511-, deschis la Bank D, suma de 40.000.000 lei și s-a ridicat în numerar suma de 150.000.000 lei de către inculpatul, fără a se evidenția în registrul de casă; suma de83.520.408 lei, cu ordin de plată nr.160/03.06.2002, în contul nr. -.01, deschis la Eurom Bank

Toate operațiunile bancare menționate au fost efectuate în baza unor ordine de plată semnate de către inculpata și despre care martora arată că nu cunoaște împrejurările în care au ajuns în posesia acesteia. Însă, atât inculpata cât și martora, au arătat constant că au completat documente bancare și au făcut operațiuni bancare din dispoziția inculpatului.

Persoanele responsabile de aceste transferuri bancare sunt atât inculpatul cât și inculpatul, fiind evident că sumele au fost transferate în contul altor firme deținute de inculpatul, iar apoi ridicate și predate acestuia sau ridicate de inculpatul. bancare s-au efectuat de către inculpata care a acționat din dispoziția inculpatului, așa cum s-a arătat mai. La rândul său inculpatul a declarat că inculpatul se consulta cu inculpatul și conduceau împreună - și că atunci când s-au predat sumele de bani inculpatului, după ridicarea acestora din bancă, pe bază de borderouri fictive, inculpatul era în compania inculpatului.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de aod etermina pe inculpata să transfere din contul bancar al societății - Com SRL în contul altor societăți, cu titlu de plăți, și de a efectua plata unor credite restante, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, împrejurare neprevăzută la acea dată de inculpata, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata unor bunuri achiziționate de la alte firme ( achiziții fictive și acestea ) și plata unor credite restante, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului de a iniția în cadrul - COM SRL transferarea din contul bancar al acestei societăți, în contul altor societăți, cu titlu de plăți, de a efectua plata unor credite restante și de a ridica sume în interes personal, inculpatul cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, disimulând în acest fel originea ilicită a acestor sume, prin transformarea circuitului financiar ilicit al acestora - rambursare nelegală de la bugetul de stat, într-un circuit financiar licit - plata unor bunuri achiziționate de la alte firme (achiziții fictive, și acestea) și plata unor credite restante, în scopul de a împiedica descoperirea acestei activități infracționale, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal.

- COM SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul-verbal din data de 28.11.2003, întocmit de DGFP B, context în care s-a constatat că societatea, prin neînregistrarea sau înregistrarea unor operațiuni fictive, a cauzat un prejudiciu total bugetului de stat de 8.370.991 lei.

Astfel, din procesul verbal menționat ( fila 19 dosar nr.72/P/2004, vol.II ), încheiat de DGFP B - Direcția de Control Fiscal, rezultă că:

- a înregistrat în contabilitate plăți fictive - provenind din raporturile comerciale efectuate cu - COM SRL, - SRL, - & SRL, respectiv plăți de aproximativ 9,5 miliarde, raporturi comerciale a căror fictivitate a fost mai analizată;

- pentru perioada 01.05.2002 - 30.06.2002 societatea nu a evidențiat în contabilitate facturile fiscale nr.-/05.07.02002 în valoare de 1.160.150.000 lei, nr.-/17.07.2002 în valoare de 1.481.788.000 lei, nr.-/11.07.2002 în valoare de 285.000.000 lei, nr.-/05.07.2002 în valoare de 202.300.000 lei;

- societatea nu a înregistrat operațiunile de plată, respectiv încasare a sumelor de 250.000.000 lei către - COM SRL. 66.892.280 lei de la - COM SRL, 1.031.700.000 lei către - & și 650.200.000 lei către - SRL.

Înregistrarea unor plăți fictive și neînregistrarea acestor încasări, ce constituie venituri, au avut drept rezultat denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, prin diminuarea acesteia sau prin neevidențierea TVA-ului colectat - DGFP H stabilind un prejudiciu, raportat exclusiv la activitatea acestei societăți, de 8.370.991 lei.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - Com SRL, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale fictive, ce atestau achiziționarea a unor bunuri respectiv plata fictivă a acestora și de a nu evidenția încasări respectiv venituri, atestări necorespunzătoare, care, au diminuat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

În ce privește încadrarea juridică reținută de instanță, s-a menționat că trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 11 lit.b din Legea 87/1994 republicată, infracțiune cu privire la care, instanța a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală, conform considerentelor de mai și a reținut că incident în cauză este articolul 13 din Legea 87/94 cu aplicarea art. 13 Cod penal pentru considerentele arătate la punctele anterioare. S-a mai menționat că, raportat la infracțiunea de evaziune fiscală realizată în cadrul - Com SRL, instanța stabilește că momentul la care s-a consumat această infracțiune este 17.07.2002 respectiv data emiterii și neînregistrării ultimei facturi fictive, moment față de care, nu incidență instituția prescripției speciale a răspunderii penale.

Pentru acordarea rambursărilor de TVA menționate au fost depuse ca anexe la cererea de rambursare următoarele facturi fiscale dovedite a fi fictive:

- factura fiscală seria - - nr.-;

Această factură a fost întocmită de martorul la solicitarea inculpatului, declarația acestui martor fiind expusă în detaliu mai.

- factura fiscală seria - - nr.-;

Facturile fiscale menționate analizate, ce atestă raporturi comerciale fictive ale - COM SRL, sunt fictive. Fictivitatea acestor acte contabile rezultă în mod direct din probele mai analizate.

Acestea au fost contrafăcute din dispoziția inculpatului, conform celor mai arătate.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat ca în cadrul - COM SRL, să se întocmească mai multe înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând acestei firme, aceste documente fiind folosite ulterior într-un demers de solicitare de rambursare de TVA, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de 25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Raportat la această încadrare juridică, se reține că facturile și chitanțele fiscale, nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art.150 Cod penal, iar societățile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art.145 Cod penal, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal și art.290 Cod penal, ci pe cele ale infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, infracțiune ce cuprinde în latura sa obiectivă atât falsificarea unui înscris, cât și folosirea acestuia, soluție acreditată în practica judiciară de însăși instanța supremă - decizia nr. 2412/2004, - Secția penală, publicată în "Dreptul" nr.8/2005, pag.228.

Totodată, se reține că, în acest context, infracțiunea de fals are existență de sine stătătoare și nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât utilizarea acestor documente excede înregistrarea lor în contabilitatea firmei, în scopul și cu consecința diminuării contribuțiilor datorate statului, această înregistrare fiind o chestiune adiacentă. Documentele în discuție au fost falsificate în scopul deducerii nelegale de TVA și au fost folosite efectiv la organul fiscal, unde au fost înregistrate cererile de rambursare de TVA, la care au fost anexate. Ca atare, scopul falsului aici este altul decât cel care plasează această infracțiune într-o relație mijloc-scop cu infracțiunea de evaziune fiscală. Se precizează că această soluție este acreditată în practica judiciară, exemplificativă fiind decizia penală nr.7330/18.12.2006 a, publicată în "Dreptul penal al afacerilor", autori, pag.292.

Totodată, se reține că, raportat la data de 25.07.2002, dată la care au fost întocmite factura și nota de recepție în discuție, respectiv data consumării infracțiunii de fals, analizate la acest punct, nu este operantă prescripția specială.

Așa cum s-a arătat mai - COM SRL a recurs la o procedură de compensare a trei facturi ce aveau ca obiect achiziția de vin nobil și drojdie de vin, una dintre aceste facturi, respectiv seria - - nr.-/29.11.2001 în valoare de 3.989.901.020 lei ( fila 185 dosar 72/P/2004 vol.III ) ce atestă vânzarea de către - COM SRL în favoarea - SRL a produselor menționate a fost scrisă de inculpatul.

Această factură este fictivă întrucât operațiunea pe care o atestă este fictivă, concluzie ce are la bază considerentele mai expuse.

Inculpatul ( fila 250 dosar 72/P/2004 vol.I ) a declarat în legătură cu operațiunea de compensare că a completat personal factura în discuție și că aceasta într-adevăr a fost utilizată într-o operațiune de compensare a plăților efectuată între trei societăți și că această operațiune a fost fictivă având drept scop ridicarea cifrei de afaceri.

Declarația inculpatului se coroborează sub acest aspect cu celelalte probe administrate în cauză.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care în cadrul - COM SRL, a întocmit înscrisuri financiar-contabile, fictive, aparținând acestei firme, aceste documente fiind folosite ulterior într-un demers de compensare de plăți, compensare înregistrată în contabilitatea firmei întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.40 din Legea nr.82/1991 cu referire la art.289 Cod penal.

Așa cum s-a arătat mai - COM SRL a recurs la o procedură de compensare a trei facturi ce aveau ca obiect achiziția de vin nobil și drojdie de vin, operațiune de compensare ce a fost, așa cum s-a arătat mai, realizată de Oltenia Târgu S-a întocmit astfel procesul verbal de ședință nr.713/2002 ( fila 174 dosar 72/P/2004 vol.III ) privind îndeplinirea procedurii de compensare a sumei de 3.810.954.100 lei compensare solicitată de - COM SRL D, - SRL și - SRL

Această operațiune este fictivă, concluzie ce are la bază considerentele mai expuse.

Inculpatul a inițiat această operațiune de compensare și a solicitat martorului a cărui declarație este redată în detaliu mai să efectueze această procedură pentru suma de 3,8 miliarde lei. Inculpatul cunoștea caracterul fictiv al acestei operațiuni în declarația sa menționată, arătând că această operațiune a avut drept scop doar ridicarea cifrei de afaceri.

Declarația inculpatului se coroborează sub acest aspect cu depoziția martorului.

Ca atare, inculpatul este responsabil de prezentarea unor informații false în fața unei autorități a statului având ca efect stingerea unei datorii

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care în cadrul - COM SRL, a inițiat o procedură de compensare în cadrul căreia a prezentat în fața unei instituții de stat date fictive privind raporturi comerciale ale acestei firme, și a obținut în acest fel stingerea unei plăți, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.292 Cod penal.

Această infracțiune a fost săvârșită la data de 21.12.2000 și cade astfel sub incidența Legii de grațiere nr.543/2002.

- VEST COM SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 29.12.2000, având sediul în loc.O,-, -.7,.17, jud.B și asociat unic și administrator pe martorul.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.632/31.01.2001, se schimbă sediul societății în localitatea, com.I, nr.13, jud.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.5610/18.03.2003, se schimbă sediul societății în localitatea,-, jud.

Prin actul adițional la statutul societății, autentificat sub nr.2163 din 21.07.2001, a devenit acționat majoritar al - Vest Com SRL, respectiv cu un procent de 95 %, numita, mama inculpatului, acest înscris nefiind notificat Registrului Comerțului.

- Vest Com SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul verbal din data de 4.02.2004, întocmit de DGFP B, context în care a fost verificată activitatea societății pentru perioada 17.08.2001 - 31.07.2003.

Pentru perioada menționată, s-au stabilit următoarele:

- societatea a înregistrat în contabilitate facturi fiscale fictive, respectiv: - - nr.-/28.12.2001, în valoare de 300.000.000 lei, - - nr.-/28.01.2002, în valoare de 200.000.000 lei, - - nr.-/ 27.03.2002, în valoare de 4.428.000.000 lei, - - nr.-/05.07.2002, în valoare de 1.160.250.000 lei. Aceste facturi fiscale atestă vânzarea unei instalații de deferizare a apei către - Com SRL și sunt fictive, întrucât nu au menționate date privind expediția, respectiv nu există documente care să ateste transportul și expediția bunurilor livrate, fictivitatea acestora fiind analizată în amănunt la prezentarea activității infracționale în cadrul - Com SRL.

- societatea nu a înregistrat în evidența contabilă achiziționarea mijloacelor fixe arătate, astfel încât nu s-a făcut dovada provenienței acestora și a valorii de cumpărare;

- societatea a evidențiat în contabilitate operațiuni de încasare a unor sume de bani, respectiv: 4.615.000.000 lei/29.03.2002, 250.000.000/17.07.-10.09.2002, de la - Com SRL D, pentru linia de deferizare a apei;

- corelativ cu înregistrarea acestor venituri, societatea a înregistrat borderouri privind achiziția de cereale de la persoane fizice din data de 29.03.2002, borderouri fictive ( filele 72 - 78 dosar 72/P/2004, vol.8 ), conform declarațiilor date de inculpatele și, ce vor fi prezentate mai jos. În concret, societatea a înregistrat în contabilitate plăți fictive;

- societatea a înregistrat în contabilitate plata sumei de 99.900.000 lei în favoarea numitei, cu titlu de restituire creditare firmă, la data de 03.01.2002, deși nu există înscrisuri cu privire la existența acestei creditări.

Toate aceste înregistrări de venituri și plăți fictive, au avut drept rezultat denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului - DGFP B stabilind un prejudiciu, raportat exclusiv la activitatea acestei societăți, de 1.983.108.533 lei.

Astfel, din declarația martorului ( fila 186 dosar 72/P/2004, vol.8 ), administrator de drept al acestei societăți, rezultă că acesta a figurat doar scriptic ca administrator al - Vest Com SRL și că această firmă aparținea inculpatului; că a acceptat această funcție la solicitarea inculpatului; că personal nu a efectuat operațiuni bancare sau financiar-contabile, aceasta fiind efectuate de personalul contabil aflat la dispoziția inculpatului; că nu a cunoscut faptul neînregistrării la Registrul Comerțului a actului prin care a cesionat formal părțile sociale de la - Vest SRL către, mama inculpatului; că, în realitate, era șoferul inculpatului, fiind retribuit cu un salariu modic pentru această activitate și pentru distribuirea apei minerale și că nu a fost niciodată retribuit pentru funcția de administrator și nu a pretins o astfel de retribuție, întrucât nu o îndeplinea.

Inculpata ( fila 287, 296 dosar 72/P/2004, vol.1, fila 176 dosar 1860/P/2004, vol.2 ), arată că a fost angajată de inculpatul, ca și casieră la - Vest Com SRL, și că, în această calitate, a avut drept de semnătură bancară; că a completat factura fiscală seria - - nr.-/28.01.2002, în valoare de 200.000.000 lei, emisă de - Vest Com SRL, reprezentând instalația de deferizare a apei, la cererea inculpatului; că nu cunoaște cine a completat cealaltă factură fiscală, în valoare de 300.000.000 lei; că pentru a justifica ridicarea sumelor de bani din contul firmei, a întocmit împreună cu inculpata borderouri de achiziții fictive.

Inculpata ( fila 360 dosar 72/P/2004, vol.1, fila 134 dosar 1860/P/2004, vol.2 ), arată că a fost contabil în cadrul - SA însă, la cererea inculpatului, a completat documente contabile ce aparțineau și celorlalte firme ale acestuia, respectiv - Vest SRL.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - Vest Com SRL, în perioada 17.08.2001 - 31.07.2003, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale și borderouri de achiziții, ce atestau plăți și venituri fictive, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se reține că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încadrare juridică, pe care instanța a apreciat-o ca fiind neincidentă în cauză, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate facturi fictive care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din Legea 87/1994 este lege mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce urmează a fi aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, ultima înregistrare din toate înregistrările analizate ( de venituri și cheltuieli ) este data ultimei plăți ce apare a fi încasată de la Com, respectiv 10.09.2002. Se reține că această dată marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și s-a apreciat că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului verbal de control 4.02.2004, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al efectuării înregistrărilor necorespunzătoare ce afectează calculul taxelor datorate statului, și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că, raportat la luna martie 2002, ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală analizate la acest punct, nu este operantă prescripția specială.

Așa cum rezultă din cele de mai, factura fiscală seria - - nr.-/28.01.2002, în valoare de 200.000.000 lei, emisă de - Vest Com SRL, reprezentând instalația de deferizare a apei, cât și borderourile de achiziție cereale, încheiate la data de 29.03.2002, menționate, sunt fictive. Această factură a fost întocmită de inculpata, aspect recunoscut ca atare de către aceasta și confirmat de inculpata și martora, probe ce au fost analizate mai și din care rezultă că această activitate scriptică în cadrul societăților în discuție a fost realizată de inculpata. Inculpata, la rândul său, a arătat că a întocmit în fals înscrisuri contabile, emanând de la - Vest Com SRL, la solicitarea inculpatului, recunoașterea sa coroborându-se cu declarația inculpatei, care, așa cum s-a arătat mai, a arătat că borderourile în discuție le-a întocmit împreună cu inculpata.

Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care le-a determinat pe inculpatele și ca, în cadrul - Vest Com SRL, să întocmească mai multe borderouri și o factură fiscală, fictive, aparținând acestei firme, o parte a acestor documente fiind folosită ulterior prin înregistrarea în contabilitatea societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 43 din Legea 82/1991 rep. - infracțiune absorbită în conținutul complex al infracțiunii de evaziune fiscală. Ca atare, nu s-a dispus condamnarea în mod distinct pentru acest fals, însă înscrisurile -menționate au fost anulate și confiscate.

- & SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 10.08.2000, având sediul în loc., com., nr.229, jud.B, având asociați pe numitul și inculpatul - și administrator pe inculpatul -.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.594 /30.01.2001, se schimbă sediul societății în loc.-, jud.

Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.5610/18.03.2003, se schimbă sediul societății în loc.,-, jud. B; se radiază ca asociați numitul și inculpatul - și se înscrie ca asociat - mama inculpatului; se radiază ca administrator inculpatul - și se înscrie ca administrator martorul.

- & SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul verbal din data de 4.02.2004, întocmit de DGFP B, context în care a fost verificată activitatea societății și s-au stabilit următoarele:

- societatea a înregistrat în contabilitate facturi fiscale fictive, respectiv: - - nr.-/16.11.2001, - - nr.-/09.11.2001, -/ 18.03.2002, - - nr.-/ 17.07.2002. Aceste facturi fiscale atestă vânzarea unor bunuri către - Com SRL și sunt fictive, întrucât nu au menționate date privind expediția, respectiv nu există documente care să ateste transportul și expediția bunurilor livrate, fictivitatea acestora fiind analizată în amănunt la prezentarea activității infracționale în cadrul - Com SRL.

- societatea nu a înregistrat în evidența contabilă achiziționarea mijloacelor fixe arătate, astfel încât nu s-a făcut dovada provenienței acestora și a valorii de cumpărare;

- societatea a evidențiat în contabilitate operațiuni de încasare a unor sume de bani, respectiv: 2.399.930.000 lei/25.10 - 13.11.2001, 1.237.600.000/29.03.2002 și 494.700.000/17.07.2002, de la - Com SRL D, pentru bunuri ce fac obiectul facturilor fiscale -menționate;

- corelativ cu înregistrarea acestor venituri, societatea a înregistrat borderouri privind achiziția de cereale de la persoane fizice din data de 29.03.2002, borderouri fictive ( filele 75 - 76 dosar 72/P/2004, vol.9 ), conform declarațiilor date de inculpatele și, ce vor fi prezentate mai jos. În concret, societatea a înregistrat în contabilitate plăți fictive.

În ce privește persoana responsabilă de această activitate infracțională, respectiv înregistrarea unor operațiuni fictive, de plăți și venituri în contabilitatea firmei, aceasta este inculpatul. De asemenea, responsabile de întocmirea înscrisurilor false sunt inculpatele și.

Astfel, din declarația martorului ( fila 186 dosar 72/P/2004, vol.8 ), administrator de drept al acestei societăți, rezultă că acesta a figurat doar scriptic ca administrator al - & SRL și că această firmă aparținea inculpatului; că a acceptat această funcție la solicitarea inculpatului; că personal nu a efectuat operațiuni bancare sau financiar-contabile, acestea fiind efectuate de personalul contabil aflat la dispoziția inculpatului; că, în realitate, era șoferul inculpatului, fiind retribuit cu un salariu modic pentru această activitate și pentru distribuirea apei minerale și că nu a fost niciodată retribuit pentru funcția de administrator și nu a pretins o astfel de retribuție, întrucât nu o îndeplinea.

Inculpata ( fila 287, 296 dosar 72/P/2004, vol.1, fila 176 dosar 1860/P/2004, vol.2 ), arată că a fost angajată de inculpatul, ca și casieră la - & SRL; că pentru a justifica ridicarea sumelor de bani din contul firmei, a întocmit împreună cu inculpata borderouri de achiziții fictive.

Inculpata ( fila 360 dosar 72/P/2004, vol.1, fila 134 dosar 1860/P/2004, vol.2 ), arată că a fost contabil în cadrul - SA, însă, la cererea inculpatului, a completat documente contabile ce aparțineau și celorlalte firme ale acestuia, respectiv - Vest SRL.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - & SRL, în perioada 17.08.2001 - 31.07.2003, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale și borderouri de achiziții, ce atestau plăți și venituri fictive, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, s-a reținut că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încadrare juridică, apreciată ca fiind neincidentă în cauză, făcându-se aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate facturi fictive, care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din Legea 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din Legea 87/1994 este lege mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce a fost aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, ultima înregistrare din toate înregistrările analizate ( de venituri și cheltuieli ) este data ultimei plăți ce apare a fi încasată de la Com, respectiv 10.09.2002. Se reține că această dată marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și s-a apreciat că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului verbal de control 4.02.2004, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al efectuării înregistrărilor necorespunzătoare ce afectează calculul taxelor datorate statului, și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte, fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că, raportat la luna martie 2002 ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală analizate la acest punct, nu este operantă prescripția specială.

Așa cum rezultă din cele de mai, borderourile de achiziție cereale, încheiate la data de 29.03.2002, menționate, sunt fictive. Acestea au fost întocmite de către inculpata, aspect recunoscut ca atare de către aceasta și confirmat de inculpata și martora, probe ce au fost analizate mai și din care rezultă că această activitate scriptică în cadrul societăților în discuția a fost realizată de inculpata. Inculpata, la rândul său, a arătat că a întocmit în fals înscrisuri contabile, emanând de la - & SRL, la solicitarea inculpatului, recunoașterea sa coroborându-se cu declarația inculpatei care, așa cum s-a arătat mai, a arătat că borderourile în discuție le-a întocmit împreună cu inculpata.

Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept fapta inculpatului, care le-a determinat pe inculpatele și ca, în cadrul - Vest Com SRL, să întocmească mai multe borderouri fictive, aparținând acestei firme, documente folosite ulterior prin înregistrarea în contabilitatea societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de 43 din Legea 82/1991 republicată - infracțiune absorbită în conținutul complex al infracțiunii de evaziune fiscală. Ca atare, nu a dispus condamnarea în mod distinct pentru acest fals, însă înscrisurile -menționate au fost anulate și confiscate.

- COM SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR sub nr. J- la data de 14.11.2002, având sediul în loc. -.4,.1, jud.B și asociați pe și și administrator pe inculpata.

- SRL a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul-verbal din data de 10.02.2004, întocmit de DGFP B ( fila 229 dosar 72/P/2004, vol.10 ), context în care a fost verificată activitatea societății pentru perioada 01.11.2002 - 30.06.2003.

Pentru perioada menționată, s-au stabilit următoarele:

- societatea a înregistrat în contabilitate factura fiscală fictivă seria - - nr.-/06.12.2002, privind achiziționarea instalației de deferizare a apei treapta I, II, III de la - Com SRL

Așa cum s-a arătat la analiza activității infracționale realizate în cadrul - Com SRL, această societate nu a deținut niciodată instalație de deferizare a apei treapta I, II, III, facturile ce atestau achiziționarea acesteia de la - Vest Com SRL, dovedindu-se a fi fictive, conform considerentelor expuse în cadrul secțiunii respective. - Com SRL a deținut o instalație de deferizare a apei asamblată în cadrul acestei societăți din subansamble aduse preponderent de la - SA, însă aceasta a făcut obiectul unui gaj fără deposedare aferent unui contract de credit pe termen mediu în valoare de 3.000.000 mii lei, acordat - Com SRL D la data de 21.12.2001 și care, la data de 22.07.2002, era neachitat, conform procesului verbal încheiat de BCR - Sucursala H, fila 194 dosar 72/P/2004, vol.2. Totodată, din acest proces verbal rezultă că acest credit pe termen mediu, în valoare de 3.000.000 mii lei, a fost solicitat și obținut pentru achiziționarea acestei instalații de deferizare a apei, asupra căreia s-a și constituit garanția în favoarea băncii. Martorul G, a cărui declarație a fost analizată mai, a arătat că a asamblat această instalație de deferizare a apei, care a funcționat ca atare, câtă vreme martorul a fost angajat la această societate, respectiv din februarie 2002 - iunie 2003.

Această factură fiscală, înregistrată în contabilitatea - SRL, de cumpărare a unei instalații de deferizare a apei de la - Com SRL, la rândul său, nu are menționate date privind expediția, respectiv nu există documente care să ateste transportul și expediția bunurilor livrate, fictivitatea acesteia fiind demonstrată și prin acest fapt.

- societatea a evidențiat în contabilitate operațiuni de plată a sumei de 1.380.000.000 lei, cu titlu de plată, în favoarea - Com SRL D, pentru linia de deferizare a apei, respectiv 46 chitanțe, emise pe numele - Com SRL D;

Aceste plăți sunt fictive, în condițiile în care s-a dovedit că operațiunea menționată, a cărei executare o atestă, este fictivă.

- societatea a înregistrat în contabilitate 46 de chitanțe fictive, respectiv 6 emise pe numele inculpatei, în valoare totală de 180.000.000 lei, cu titlu de creditare firmă, 18 emise pe numele numitei, în valoare totală de 540.000.000 lei, cu titlu de majorare capital, 22 emise pe numele numitei, în valoare totală de 660.000.000 lei, cu titlu de majorare capital. În concret, aceste 46 de chitanțe atestă intrarea în patrimoniul - SRL, prin creditare și majorare capital social, a sumei de 1.380.000.000 lei, sumă pentru care, de altfel, s-au emis și chitanțele de plată menționate și care constituia contravaloarea instalației de deferizare a apei pretinse a fi achiziționate de la - Com SRL.

Așa cum s-a arătat, această achiziție este fictivă și, ca atare, sunt fictive toate chitanțele ce atestă plata contravalorii acestora, respectiv plata sumei de 1.380.000.000 lei. Întrucât pentru a crea aparența veridicității acestor plăți, societatea a emis chitanțe prin care atestă dobândirea, prin majorare de capital social și creditare firmă, a sumei necesare, aceste chitanțe, la rândul lor, sunt fictive, acest disponibil financiar nefiind necesar societății.

Se precizează că, chitanțele în discuție și registrele de casă în care au fost consemnate se regăsesc în dosarul de urmărire penală nr.72/P/2004, vol.10, filele 12-169.

Se mai arată că cele 2 asociate ale - SRL sunt în relație personală cu inculpatul, numita fiind concubina acestuia, conform declarației pe care aceasta a dat-o în calitate de învinuită ( fila 247, vol.10, dosar 72/P/2004 ), iar numita este mama inculpatului. Deși numita a susținut în acea declarație că, în mod real, a predat sumele în discuție inculpatei, instanța acordă preeminență probatorie declarației inculpatei, odată relației personale pe care numita o are cu inculpatul, iar apoi sinceritatea inculpatei s-a dovedit în toate celelalte analize făcute, susținerile sale coroborându-se constant cu alte probe.

Totodată, inculpata ( filele 293-298 dosar 72/P/2004, vol.1 ) a declarat că, în ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între - Com SRL D și - SRL, deși la rubrica cumpărător figurează semnătura sa, nu știe însă cine l-a redactat și completat, că a semnat acest contract la cererea inculpatului, însă scrisul de pe contracte și facturi aparține inculpatului; că această instalație nu a fost recepționată niciodată și nici nu s-a efectuat vreo plată; că a semnat procesul verbal de custodie și a completat cele 22 chitanțe în valoare de 660.000.000 lei, emise pe numele de, cele 18 chitanțe în valoare de 540.000.000 lei, emise pe numele și cele 6 chitanțe în valoare de 180.000.000 lei, emise pe numele său, la solicitarea inculpatului; că nu a primit nici o sumă de bani de la sau, iar înregistrarea acestor chitanțe s-a efectuat la cererea inculpatului.

În mod evident, aceste documente false, ce atestă, în final, plata sumei de 1.380.000.000 lei, plată făcută de - SRL, a condus la denaturarea bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, această sumă fiind înregistrată cu titlu de cheltuieli deductibile.

S-a menționat că o astfel de linie de deferizare a apei a existat în patrimoniul - Com SRL. Aceasta nu a fost achiziționată însă de către - Com SRL de la - Vest, ci a fost asamblată din subansamble de la - SA. S-a apreciat că nu această instalație de deferizare a apei a constituit obiectul vânzării către - SRL, întrucât era afectată producției de ape minerale din cadrul - Com SRL, iar modul de descriere a acestei instalații coincide cu instalația de deferizare ce se pretinde că a fost achiziționată de la - Vest SRL ( instalație de deferizare a apei, treapta I, II, III ). Faptul că - Com SRL deținea o instalație de deferizare a apei ajuta la disimularea vânzării fictive, de către - Com SRL, a unei astfel de instalații, ca dovadă că s-a întocmit un act de lăsare în custodie ( fila 9, vol.10, dosar 72/P/2004 ), instalația rămânând pe mai departe la - Com SRL. Această concluzie privind fictivitatea acestei vânzări, este întărită și de faptul că sumele de bani cu care s-ar fi achitat, conform înregistrărilor din contabilitate, proveneau din majorările de capital social și credite, aceste 2 operațiuni neavând loc în realitate, conform celor arătate de inculpata.

- societatea comercială a înregistrat în contabilitate factura fiscală fictivă seria - - nr. -/15.05.2003, în valoare de 5.169.055.000 lei, ce atestă achiziția de la - B SRL D, a unei linii de îmbuteliere.

Această operațiune se regăsește consemnată și în factura fiscală - - nr. -/09.06.2003, în valoare de 5.169.055.000 lei, ce atestă achiziția de la - B SRL D, de asemenea, a unei linii de îmbuteliere.

Aceste facturi nu au menționate datele privind expediția.

Aferent acestei achiziții, se înregistrează în contabilitatea firmei chitanțe fictive, ce atestă plata sumei totale de 300.000.000, în favoarea - SRL.

Din agenda personală pe anul 2002, inculpatei, ridicată de organul de urmărire penală ( fila 216, vol.10, dosar 72/P/2004 ), rezultă că suma de 90.000.000 lei a fost transferată de la alte firme, pentru plata salariilor la - SRL.

Din declarația inculpatei ( filele 293-298 dosar 72/P/2004, vol.1 ), rezultă că - SRL a fost condusă în realitate de și concubina sa; că plata salariilor în cadrul acestei societăți s-a efectuat din banii de la alte societăți; că raportat la consemnările pe care le-a făcut în agenda personală pe anul 2002, recunoaște că, în data de 14.11.2002, a consemnat plata salariilor către confecții de 31,5 milioane lei, precum și predarea sumei de 15 mil.lei către, plăți pe care le-a făcut din dispoziția inculpatului; că plata salariilor în sumă de 16 mil.lei la 29.11.2002, provine dintr-un împrumut de 1.000 Euro, făcut de către inculpatul.

În jurnalul de operațiuni deschis la BCR, în lei și euro, nu sunt evidențiate resurse financiare de plată a salariilor în perioada 14.11.2002 - 18.11.2002.

Este evident, față de cele ce preced, că societatea a efectuat în mod real plata sumei de 300.000.000 lei. Aceasta nu avea disponibilități financiare, nici măcar pentru plata salariilor, cu atât mai puțin pentru plata sumei arătate de 300.000.000 lei, și nicidecum pentru plata prețului liniei de îmbuteliere, de aproximativ 6,2 miliarde lei. În plus, achiziția, în sine, nu poate fi verificată datorită completării necorespunzătoare a facturii, aspect ce ține de un procedeu devenitmodus operandi, toate facturile ce s-au dovedit a fi fictive fiind emise în același mod.

În ce privește persoana responsabilă de această activitate infracțională, respectiv înregistrarea unor operațiuni fictive, de plăți și venituri, în contabilitatea firmei, aceasta este inculpatul. De asemenea, responsabile de întocmirea înscrisurilor false menționate este și inculpata, probele administrate mai fiind relevante sub acest aspect. În concret, s-a avut în vedere declarația inculpatei, cât și înscrisurile ce atestă că persoanele care erau, din punct de vedere formal, responsabile de activitatea firmei în discuție, sunt persoane apropiate inculpatului, și anume concubina și mama sa.

Facturile analizate au fost emise de sau către societăți pe care, în fapt, le controla tot inculpatul.

Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SRL, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale și chitanțe ( de plată, precum și de încasare a unor sume, cu titlu de majorare capital social și creditare firmă ), ce atestau plăți și venituri fictive, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se menționează că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încadrare juridică, pe care o apreciem ca fiind neincidentă în cauză, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate facturi de cumpărare, respectiv cheltuieli fictive care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din Legea 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială.

Este evident că, față de limitele de pedeapsă, art.13 din Legea 87/1994 este lege mai favorabilă, acesta fiind textul de lege ce urmează a fi aplicat în prezenta cauză. Această lege este legea de la data săvârșirii faptei. Astfel, ultima înregistrare din toate înregistrările analizate ( de venituri și cheltuieli ) este data ultimei chitanțe, în valoare de 30.000.000 lei, ce apare a fi încasată de către B D, respectiv 15.05.2003 ( fila 192 dosar 72/P/2004, vol.10 ). Se reține că această dată marchează momentul consumării infracțiunii de evaziune fiscală și s-a apreciat că în această analiză este irelevantă data încheierii procesului- verbal de control 10.02.2004, momentul la care s-a săvârșit infracțiunea fiind cel al efectuării înregistrărilor necorespunzătoare ce afectează calculul taxelor datorate statului, și nu cel al constatării acestei infracțiuni de către organul de control fiscal. Aceste aspecte fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată, se reține că, raportat la luna martie 2003 ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală analizate la acest punct, nu este operantă prescripția specială.

Așa cum rezultă din cele de mai, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.12.2002, între - Com SRL și - SRL, având ca obiect instalația de deferizare a apei, treapta I, II, III, a fost semnat la rubrica "cumpărător" de inculpata. De asemenea, aceasta a semnat actul de lăsare în custodie a acestei instalații și a întocmit un nr. de 46 de chitanțe, ce atestau creditarea societății și majorarea capitalului social al acesteia. Aceste aspecte sunt recunoscute de inculpată și sunt considerate de instanță ca fiind susțineri reale, întrucât, conform depozițiilor de martori analizate mai și în mod special, conform declarației inculpatei, inculpata se ocupa de documentele contabile ale firmelor conduse în fapt de inculpatul. Aceste documente sunt fictive, potrivit considerentelor de mai.

Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat pe inculpata ca, în cadrul - SRL, să întocmească mai multe chitanțe, act de custodie, contract și o factură fiscală aparținând acestei firme, documentele fiind folosite ulterior prin înregistrarea în contabilitatea societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de 43 din Legea 82/1991 republicată - infracțiune absorbită în conținutul complex al infracțiunii de evaziune fiscală. Ca atare, nu se va dispune condamnarea în mod distinct pentru acest fals, însă înscrisurile -menționate vor fi anulate și confiscate.

- SA a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, sub nr./5494/94, la data de 27.12.1994, având la înființare ca acționari și I -a, iar administratori pe inculpatul, pe numiții, și sediul social în,-.

Cu cererea de înscriere de mențiuni nr.12050 din 20.09.1994, se radiază acționarii și I -a și se înscriu ca și acționari:, și 42 de acționari persoane fizice; cu aceeași cerere, se radiază din funcția de administratori și și intră și, alături de.

Cu cererea de înscriere de mențiuni nr.12721 din 29.07.1998, s-a înscris numărul total de acționari persoane fizice de 133.

Cu cererea de înscriere de mențiuni nr.15378 din 01.10.1998, s-a înscris: cu un număr de acțiuni de 4633, reprezentând 53 % din capitalul social; cu un număr de 262, reprezentând 3 % din capitalul social, și se radiază din calitatea de administrator.

Cu cererea de înscriere de mențiuni nr.16133 din 03.11.1998, rămâne cu 4633 acțiuni, reprezentând 53 % din capitalul social, iar restul de 4108 acțiuni, reprezentând 47 % din capitalul social, sunt repartizate pe acționari conform registrului acționarilor.

- SA a făcut obiectul controlului financiar consemnat în procesul verbal din data de 19.02.2004, întocmit de DGFP B ( filele 35-45, vol.5, dosar 72/P/2004 ), context în care a fost verificată activitatea societății pentru perioada 09.02.2001-31.12.2001 și perioadele 01.02.2001 - 29.08.2002, 01.02.2001 - 31.12.2001, după lista tranzacțiilor efectuate prin BRD O și Banca Transilvania

Pentru perioadele menționate, s-au stabilit următoarele:

- societatea a efectuat operațiuni de încasări și plăți, fără a fi specificate obiectul plăților, respectiv încasărilor, precum și beneficiarii sumelor derulate prin aceste conturi bancare;

- societatea a înregistrat în contabilitate facturi fiscale fictive, acestea neavând înregistrate date privind expediția și recepția;

- societatea a înregistrat în contabilitate facturi fiscale fictive, de livrare a unor utilaje către - SRL, - Do SRL și - SRL D, operațiunile comerciale fiind analizate la analiza activității infracționale săvârșite în cadrul societăților menționate;

- societatea a emis o factură fiscală fictivă, ce atestă vânzarea de drojdie de vin și vin nobil, în favoarea - SRL, factură cuprinsă într-o operațiune de compensare, analizată la analiza activității infracționale săvârșite în cadrul - Com SRL;

- societatea a emis chitanța seria - fără număr/22.04.2001, eliberată de - SRL B, ce atestă încasarea sumei de 30.000.000 lei de la - SA, plată ce are caracter fictiv, în condițiile în care, așa cum s-a mai arătat, ORC B și Garda Financiară B au comunicat instanței că - SRL B nu este înregistrată;

- societatea a înregistrat în contabilitate documente ce atestă achiziții de materii prime și materii auxiliare, de 1.232.807.500 lei, care nu se regăsesc însă în produsele finite realizate de societate, astfel încât TVA-ul de 234.233.425 lei nu este deductibil. Au fost evidențiate doar veniturile obținute din prestări servicii și vânzări mărfuri; s-a constatat o diferență de 1.334.314.532 lei, dintre cheltuielile privind achiziționarea de mărfuri și venituri obținute din vânzări, pentru care a rezultat un debit suplimentar de TVA de 253.519.842 lei.

Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat, în cadrul - SA, să fie înregistrate în documentele contabile ale firmei facturi fiscale și chitanțe, ce atestau plăți și venituri fictive, atestări necorespunzătoare, care au denaturat baza de calcul a impozitului pe venit și a altor contribuții datorate statului, respectiv au creat efectiv o pagubă bugetului de stat, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.25 Cod penal raportat la art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal - act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate, formă continuată raportat la care instanța a dispus ca mai jos.

Sub aspectul acestei încadrări juridice reținute de instanță, se menționează că, prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.11 lit.b din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încadrare juridică pe care instanța a reținut-o ca fiind neincidentă în cauză, urmând a se face aplicarea art.334 Cod procedură penală, conform considerentelor arătate mai.

Astfel, din starea de fapt menționată, așa cum s-a arătat, rezultă că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate facturi și chitanțe fictive care, urmare diminuării bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, au condus la prejudicierea bugetului de stat. Această faptă este incriminată în art.11 lit.c din Legea 87/1994 republicată, nicidecum în art.11 lit.b din aceeași lege, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Infracțiunea reglementată în art.11 al.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată se regăsește în art.13 din Legea 87/1994, în forma inițială.

Aceste aspecte, fac ca analiza legii favorabile să implice atât Legea 87/1994, forma inițială, lege în vigoare la data săvârșirii faptei, cât și Legea 87/1994 republicată respectiv Legea 241/2005. Totodată,s-a reținut că raportat la luna martie 2003 ca dată a consumării infracțiunii de evaziune fiscală analizate la acest punct, nu este operantă prescripția specială.

Așa cum rezultă din cele de mai, activitatea - SA a fost controlată de inculpatul, din declarațiile inculpatelor și, a martorei, persoane ce s-au ocupat de activitatea financiar-contabilă a acestei firme, probe analizate mai, rezultând fără nici un fel de dubii că toate documentele financiar contabile erau încheiate din dispoziția inculpatului. Întrucât este probat caracterul fictiv al documentelor financiar-contabile, analizate, instanța a reținut că responsabil de această activitate infracțională este inculpatul.

Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care a determinat ca, în cadrul - SA, să întocmească mai multe documente financiar-contabile, acestea fiind folosite ulterior prin înregistrarea în contabilitatea societății, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de 43 din Legea 82/1991 republicată. - infracțiune absorbită în conținutul complex al infracțiunii de evaziune fiscală. Ca atare, nu se va dispune condamnarea în mod distinct pentru acest fals, însă înscrisurile -menționate vor fi anulate și confiscate.

Art.323 Cod penal - asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni

Inculpații, - au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 Cod penal.

S-a apreciat că această infracțiune subzistă doar în sarcina inculpaților și, care au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.36 din Legea 345/2002, infracțiune scop pentru săvârșirea căreia s-au asociat cei doi inculpați, infracțiune pentru care s-a dispus de altfel și condamnarea acestora.

Astfel, potrivit art.323 Cod penal, fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art.167, ori adresarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

În literatura de specialitate, precum și în jurisprudență, s-a acreditat ideea că această infracțiune subzistă doar atunci când inculpații alcătuiesc o grupare cu caracter organizat, cu repartizare a atribuțiilor, împrejurare ce denotă o structură organizatorică. Apoi s-a mai arătat că, pentru a se reține această infracțiune în sarcina unei persoane, nu este necesar ca această persoană să fi militat în cadrul asociației și nici măcar să cunoască toți membrii grupului, fiind suficient ca ea să-și fi manifestat voința de a se integra în grupul constituit în vederea săvârșirii unor infracțiuni.

În speța de față, cei patru inculpați, - și, în cadrul activității infracționale analizate, au întocmit înscrisuri financiar-contabile ce s-au dovedit a fi false, împrejurare față de care s-ar putea reține că exista o oarecare împărțire a sarcinilor.

Cu toate acestea, nu există nici o probă din care să rezulte că acești inculpați au avut cunoștința existenței unei asociații de infractori și nici că în cadrul acesteia și-au manifestat voința de a se integra, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Din probele expuse și analizate mai, rezultă că cei patru inculpați au acționat la dispoziția inculpatului, având cunoștință că redactează și semnează înscrisuri contabile și financiare ale firmelor pe care acesta le conducea în fapt.

Această împrejurare, susținută de inculpați, se coroborează și cu depozițiile martorei, fostă șefă a biroului de contabilitate din cadrul -, firmă administrată în fapt și în drept de inculpatul.

S-a apreciat că nu este probată în nici un fel existența unei coeziuni între acești inculpați, faptul că fiecare știa despre celălalt că acționa din dispoziția inculpatului neconcretizând o intenție de asociere între aceștia și acesta din urmă, în scop infracțional.

Scopul pretinsei asociații de infractori, analizată în această configurație, respectiv ca incluzând toți inculpații, a fost în mod evident obținerea unor sume nelegale de la bugetul de stat cu titlu de TVA rambursabil, celelalte infracțiuni, precum evaziunea fiscală și falsurile, fiind, în raport de această infracțiune, la rândul lor, infracțiuni mijloc. În concret, pentru solicitarea nelegală a TVA-ului se făceau mențiuni necorespunzătoare în contabilitatea firmei și se încheia o documentație financiar-contabilă falsă.

Cei patru inculpați nu au avut cunoștință că înscrisurile contabile pe care le redactau urmau să fie folosite în acest scop, însă aflau această împrejurare în momentul formulării cererii de rambursare de TVA. În plus, se reține chiar în rechizitoriu că erau "persoane interpuse", ceea ce face ca prezența lor doar scriptică în cadrul unei firme să îi lipsească de cunoașterea operațiunilor comerciale desfășurate de firme. De fapt, cei patru inculpați au avut tocmai conștiința acestui fapt, respectiv că figurau formal ca administratori, și că de activitatea reală a societăților comerciale se ocupa inculpatul.

În altă ordine de idei, s-a reținut faptul că acești inculpați nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii în vederea cărora se reține că s-a constituit asociația de infractori, respectiv obținerea nelegală de TVA.

În literatura de specialitate se arată și instanța a subscris acestei opinii, că infracțiunea de asociere pentru săvârșirea unor infracțiuni se săvârșește cu intenție directă. Aceasta presupune cunoașterea scopului de către făptuitori, astfel încât dacă scopul asocierii nu a fost cunoscut, fapta nu constituie infracțiune.

În prezenta cauză, deși cei patru inculpați au formulat cereri de rambursare de TVA, în momentul în care au acceptat să devină administratori ai firmelor solicitante, moment în raport de care se impune analizarea existenței voinței de asociere sau aderare, nu au cunoscut că se vor face astfel de solicitări organului fiscal.

Lipsa de vinovăție a celor patru inculpați rezultă și din împrejurarea că, deși au formulat cererile de rambursare de TVA, nu au fost trimiși în judecată pentru această faptă.

Este evident, față de cele arătate, că inculpații, și - nu au avut cunoștință că au fost desemnați administratori de drept ai unor societăți comerciale conduse în fapt de inculpatul pentru a se solicita rambursări nelegale de TVA de la bugetul de stat în baza unor operațiuni comerciale inexistente, cu atât mai mult cu cât nu au avut cunoștința faptului că ar acționa în cadrul unei asociații de infractori, considerente față de care instanța, a dispus achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.323 Cod penal.

În ceea ce-i privește pe inculpații și, s-a apreciat că în sarcina acestora subzistă această infracțiune, din probele administrate, respectiv declarațiile celorlalți patru inculpați, depozițiile martorelor, rezultând că aceștia au "conlucrat", că inculpatul îl consulta pe inculpatul, acesta deținând anterior funcția de director la Banca Internațională a Religiilor - Agenția În plus, coeziunea subiectivă între acești inculpați este reflectată și de împrejurarea că banii proveniți din rambursările de TVA au fost predați inculpatului, în timp ce acesta se afla în loc. D, la Hotel -, în compania inculpatului, precum și de împrejurarea că inculpatul a ridicat și și-a însușit o parte din suma de bani rambursată cu titlu de TVA.

În opinia instanței, această "consiliere", pe care inculpatul i-o asigura inculpatului, "consiliere" menționată de toți martorii audiați, cât și de ceilalți inculpați, demonstrează că între aceștia a existat în mod real o asociere, asociere inițiată de inculpatul care, anterior preluării - Com SRL, a inițiat proceduri asemănătoare în cadrul altor firme și la care inculpatul a aderat având cunoștința deplină a acestui fapt. De altfel, se reține că prin - Com SRL, societate în cadrul căreia s-a realizat activitatea infracțională a inculpatului, s-au obținut de la bugetul de stat, cu titlu de TVA, sume uriașe de bani.

Din această perspectivă, s-a apreciat că inculpatul a cunoscut în amănunt activitatea infracțională din cadrul - Com SRL, fiind părtaș la aceasta în deplină cunoștință de cauză.

În ceea ce privește infracțiunile de fals, reținute în sarcina inculpaților, - și, s-a apreciat că acestea subzistă, chiar în contextul achitării acestora pentru infracțiunea prev.și ped.de art.323 Cod penal.

Așa cum s-a arătat mai, instanța a apreciat că infracțiunea ce constituie scopul asociației de infracțiuni este infracțiunea de deducere nelegală de TVA prev. de art.36 din Legea 345/2002, infracțiunile de fals fiind într-o relație de mijloc - scop cu aceasta din urmă. Ca atare, în scopul asocierii intră doar adiacent infracțiunea de fals, iar comiterea acestora de către cei patru inculpați nu demonstrează că aceștia cunoșteau scopul asocierii.

Infracțiunile de fals, -analizate, subzistă în sarcina acestor patru inculpați, deși toți au susținut că au semnat acte financiar-contabile la solicitarea inculpatului, fără a fi în cunoștință de cauză asupra realității operațiunilor comerciale constatate de acestea, întrucât, semnând acte pentru care nu aveau nici o abilitare, bunăoară emise de societăți în cadrul cărora nu funcționau, au acceptat implicit riscul ce decurgea dintr-o astfel de operațiune, în concret, riscul efectuării unor atestări necorespunzătoare. În mod evident, este demonstrată săvârșirea acestor infracțiuni cu vinovăție în forma intenției indirecte.

Prin rechizitoriul nr.72/P/2004 inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea prev de art.323 Cod penal. Prin același rechizitoriu, respectiv prin dispoziția subsecventă aceeași inculpată a fost scoasă de sub urmărire penală pentru aceeași infracțiune, reținută sub aspectul încadrării ca fiind art.323 Cod penal. S-a apreciat că dispoziția de trimitere în judecată fiind premergătoare are valențe juridice, dispoziția subsecventă rămânând fără obiect. În plus, se poate reține că este vorba de o eroare materială, organele de urmărire penală având intenția clară de trimitere in judecată, în partea de considerente fiind inserată mențiunea că această inculpată a aderat la asociația de infractori ( fila 18 ).

Art.215 Cod penal - înșelăciunea

Prin rechizitoriul Parchetului 58/P/2003 inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art. 215 alin.2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal, constând în determinarea celorlalți inculpați, ce au acționat din culpă, să inducă în eroare organul fiscal cu privire la raporturile comerciale derulate în cadrul societăților comerciale administrate de aceștia și să obțină în acest mod rambursări nelegale de TVA de la bugetul de stat.

Pe parcursul judecății, s-a admis cererea procurorului de extindere a procesului penal la infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art. 36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.31 lit.a Cod penal și art. 41 alin.2 din același cod, cerere făcută raportat la starea de fapt din același rechizitoriu, apreciindu-se că raportat la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, prin acest rechizitoriu, încadrarea juridică corectă este art. 36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art. 31 lit.a Cod penal și art. 41 alin.2 din același cod, fapta inculpatului constând în obținerea nelegală de la bugetul de stat a unor sume de bani printr-o determinare, necorespunzătoare realității, a TVA-ului, fiind cauzat astfel un prejudiciu statului.

Analizând, raportat la această faptă, încadrarea juridică aplicabilă, respectiv art. 36 din Legea 345/2002 sau art.215 Cod penal, s-au reținut următoarele:

În literatura de specialitate se arată că infracțiunea prev.de art. 36 din Legea 345/2002 constituie o variantă de specie a infracțiunii de înșelăciune prev de art.215 Cod penal, acest aspect rezultând din formularea textului. Astfel, determinarea necorespunzătoare realității, a TVA-ului, constituie o prezentare eronată a realității, în scopul de a obține un folos material injust, în concret, sume de bani de la bugetul general consolidat ( Dreptul penal al afacerilor, autori, pag. 152 ). Această soluție se regăsește și în practica judiciară și se menționează cu titlu exemplificativ decizia penală nr.7330/18.12.2006, a, publicată în "Infracțiuni economice", autor I, pag.277. Din considerentele acestei decizii rezultă că s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped.de art.215 alin.1,2,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în cea prev. și ped. de art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, reținându-se sub aspectul stării de fapt, că inculpatul a formulat 9 cereri de rambursare de TVA și, folosindu-se de documente false, a indus în eroare Statul Român în scopul însușirii pe nedrept a TVA-ului prin prezentarea ca adevărată a situației achizițiilor, care nu corespundea realității; s-a apreciat că are incidență art. 36 din Legea 345/2002, întrucât aceasta este lege specială și totodată prevede pedepse mai blânde decât cele pentru infracțiunea de înșelăciune.

Se mai reține că, în practică, au fost pronunțate și soluții întemeiate pe art.215 Cod penal, în situațiile în care TVA-ul obținut nelegal a fost aferent unor raporturi comerciale cu o societate inexistentă și se menționează cu titlu de exemplu decizia penală nr. 622/ 27.01.2005, a, publicată în " fiscală și spălarea banilor", autor, pag.205. Din considerentele acestei decizii, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus schimbarea încadrării juridice din art.36 din Legea 345/2002 în art.215 alin.1,2,5 Cod penal și a reținut că instanța de apel a greșit atunci când a apreciat că prezentarea de către inculpat a unor acte fictive, organelor fiscale, și obținerea pe baza acestora a rambursării sumelor de bani plătite cu titlu de TVA constituie infracțiunea prev. de art.36 din Legea 345/2002. Instanța supremă a decis, în acest caz, că activitatea inculpatului nu a constat în săvârșirea actelor materiale prev.de art.36 din Legea 345/2002, ci în prezentarea către organele administrației financiare a unor acte false, atestând relații comerciale cu o societate inexistentă.

Se reține, în primul rând, că această ultimă situație nu se suprapune complet peste speța de față, întrucât în această cauză doar cererile de solicitare de TVA formulate de - și - DO SRL au fost întemeiate pe pretinse raporturi comerciale cu o societate inexistentă. În toate celelalte situații, în care s-a solicitat TVA-ul, raporturile comerciale invocate au fost realizate între societăți comerciale existente.

S-a arătat că instanța nu subscrie opiniei potrivit căreia, încadrarea juridică incidentă este art. 215 Cod penal, întrucât în acest fel s-ar ajunge la încadrări juridice diferite cu consecințe grave în planul răspunderii penale, iar diferențele generate s-ar datora elementului asupra căruia poartă acțiunea de inducere în eroare - societățile cu care se pretinde că s-au derulat raporturi comerciale ( inexistente ) sau valoarea financiară pe care o implică aceste raporturi comerciale ( determinată eronat ), valoarea asupra căreia se calculează TVA-ul ce se solicită. O astfel de distincție, s-a apreciat că generează inechități grave în sensul antrenării răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune, sancționată mult mai sever, respectiv cu închisoarea de la 1 la 12 ani ( 10-20 ani, în speța de față ), atunci când se invocă raporturi comerciale cu o societate inexistentă, deși e posibil ca TVA-ul obținut nelegal să fie în cuantum redus, respectiv antrenarea răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art.36 din Legea 365/2002, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 8 ani, atunci când e vorba de operațiuni comerciale cu o societatea ce există în realitate, însă determinarea TVA-ului s-a făcut cu rea credință, deși acesta ar putea fi într-un cuantum foarte ridicat.

În concret, făptuitorul care prin fapta sa prejudiciază în ambele situații, existând o acțiune de inducere în eroare, acțiune ce se concretizează în determinarea frauduloasă a TVA-ului deductibil și are drept consecință obținerea acestuia în mod nelegal de la bugetul de stat, s-a apreciat că realizează conținutul aceleiași infracțiuni și că elementele constitutive ale acesteia nu pot fi modificate de elemente de fapt contextuale, respectiv existența sau inexistența societăților comerciale implicate în raporturile comerciale asupra cărora s-a calculat TVA-ul.

Față de aceste considerente, s-a dispus achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de 25 Cod penal raportat la art.215 alin.2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal, întrucât elementele constitutive ale acesteia se regăsesc în infracțiunea prev.de art.36 din Legea 345/2002, la care s-a extins procesul penal și pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

În ce privește această condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.36 din Legea 345/2002, s-a reținut art.13 Cod penal, pentru următoarele considerente:

Legea nr.345/2002 a fost adoptată la data de 1 iunie 2002.

Ultimul act al infracțiunii continuate, în prezenta cauză, s-a consumat la data de 4.12.2000, când a fost rambursată de DGFP H suma solicitată ca TVA, de - SRL.

Anterior adoptării legii speciale ( Legea 345/2002 ), această faptă era încadrată în art.215 Cod penal, ce constituie dreptul comun.

Ca atare, legea de la data săvârșirii faptei este art.215 Cod penal, ce prevede ca pedeapsă închisoarea de la 3 ani la 15 ani în cazul art.215 alin.3 Cod penal și închisoarea de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul art.215 alin.5 Cod penal.

Legea nr.345/2002 este lege intermediară și prevede ca pedeapsă închisoarea de la 1 la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Legea în vigoare la data condamnării este art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005, ce prevede ca pedeapsă închisoarea de la 3 ani la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

În mod evident, legea mai favorabilă din punct de vedere al limitelor de pedeapsă este Legea nr.345/2002, lege care va fi aplicată în prezenta cauză cu reținerea art.13 Cod penal.

Se menționează că analiza legii mai favorabile, în ce privește starea de fapt analizată, se impune și din altă perspectivă.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.25 Cod penal raportat la art.36 din Legea nr.345/2002, în concurs cu art.323 Cod penal și alte infracțiuni.

În concret, s-a reținut că infracțiunea prev.de art.36 din Legea 345/2002 constituie infracțiunea în vederea căreia s-a constituit o asociație de infractori.

Așa cum s-a arătat, infracțiunea prev. de art.25 Cod penal raportat la art.36 din Legea 345/2002 este sancționată cu închisoarea de la 1 an la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea prevăzută de art.323 Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani închisoare, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Aceste două infracțiuni se află în concurs, iar pedeapsa maximă ce se poate aplica, cu reținerea sporului maxim de 5 ani închisoare pentru concurs este închisoarea de 12 ani.

Art.8 alin.2 din Legea 241/2005 sancționează săvârșirea acestei fapte - obținerea nelegală de TVA de la bugetul de stat - în formă organizată, respectiv prin asocierea mai multor persoane și stabilește ca pedeapsă închisoarea de la 3 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Este evident că reținerea celor două infracțiuni în concurs, este mai favorabilă inculpatului, în raport de regimul sancționator, decât încadrarea celor 2 fapte într-o infracțiune complexă, situație față de care art.13 Cod penal va fi aplicat atât alături de art.36 din Legea 345/2002, cât și alături de art.323 Cod penal.

Art.23 lit.a din Legea 656/2002 - spălarea de bani

Infracțiunea prev. și ped. de art.2,3 lit.a din Legea 656/2002 constă în schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, din scopul simulării originii ilicite a acestor bunuri.

Rezultă din această definiție legală că infracțiunea de spălare de bani are un caracter derivat, existența sa fiind condiționată de săvârșirea prealabilă a unei infracțiuni din care provin banii supuși operațiunii de spălare. În prezenta speță infracțiunea din care provin sumele de bani supuși operațiunii de spălare este infracțiunea de obținere nelegală de TVA de la bugetul de stat. Ca atare, din punctul de vedere al laturii obiective infracțiunea de spălare de bani presupune transferul de bani, cunoscând că aceștia provin din acțiune ilicită și proveniența banilor să fie rezultatul săvârșirii unor infracțiuni. Legea 21/1999 în art. 23 limita aria infracțiunilor din care puteau să provină banii supuși spălării, iar printre aceste infracțiuni se afla infracțiunea de înșelăciune din domeniul financiar, cum este în cazul de față, deducerea nelegală de TVA de la bugetul de stat, fiind o variantă a acestei infracțiuni prevăzută de o lege specială. În plus, deși Legea 656/2002 nu mai impune această condiție, în practica judiciară - sentința penală nr.7330/18.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, www.scj.ro, s-a statuat împrejurarea că legea nouă nu mai prevede infracțiunile din care provin sumele de bani ce fac obiectul spălării și că ea se referă la tot ceea ce este rezultatul unor activități ilicite penale, nu înseamnă că nu ar mai exista temei legal de tragere la răspundere a inculpatului pentru activitatea spălării de bani.

Se menționează că în practica judiciară - decizia penală nr.622/27.01.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție - s-a mai statuat că în strânsă legătură cu infracțiunea din domeniul fiscal analizată ( obținere nelegală de la bugetul de stat de TVA ) se săvârșește și infracțiunea de spălare de bani prin faptul că se introduce în circuitul economic suma de bani încasată de la organul fiscal, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora.

În prezenta cauză infracțiunea de spălare de bani subzistă cu certitudine fiind prezente toate elementele constitutive ale acesteia. Astfel, pe baza documentelor falsificate s-au obținut de la organul fiscal uriașe sume de bani. Aceste documente atestau operațiuni comerciale realizate între societăți comerciale ce erau în realitate toate deținute de inculpatul, sau operațiuni comerciale cu societăți inexistente.

Sumele de bani obținute din TVA erau transferate în conturile altor societăți ale inculpatului sau cum este cazul - SRL în contul aceleiași societăți dar deschis la o altă bancă, iar apoi erau ridicate și predate acestuia pe baza unor borderouri de achiziții, ce atestau în mod nereal cumpărarea de cereale de la producătorii individual pentru plata cărora apăreau a fi destinate sumele ridicate. În realitate sumele de bani erau predate inculpatului. Este evident că transferul de bani în contul altor societăți a avut drept scop disimulare originii ilicite a banilor, iar simularea unor plăți în cadrul unor pretinse raporturi comerciale făceau ca banii dobândiți nelegal să fie transpuși într-un circuit financiar aparent ilicit, din care apoi erau preluați de inculpatul, dar și de inculpatul în cazul sumelor restituite către -. În concret transferul banilor dobândiți ilicit din contul în care au fost virați de organul fiscal în alte conturi bancare, separa acești bani dobândiți ilegal de sursa lor. Operațiunea comercială ulterioară de ridicare a acestora din contul în care au fost transferați consta într-o legitimizare a acestor fonduri, banii fiind folosiți pentru efectuarea unor pretinse plăți către producători agricoli individuali și în felul acesta erau reintroduși în circuitul legal financiar. Alte sume au fost folosite pentru plata unor obligații financiare reale, bunăoară credite, ceea ce în sine constituie tot o legitimizare a fondului dobândit ilicit. Modalitate concretă prin care s-au spălat banii în prezenta cauză este utilizarea unor circuite financiar-bancare realizate între firme deținute de inculpatul. Acest mod de acțiune obiectivează scopul de a face pierdută urma banilor dobândiți ilicit, scop dovedit fără dubiu în prezenta speță. Se mai precizează că Legea 656/2002 este aplicabilă în prezenta cauză întrucât este o lege mai favorabilă în raport de Legea 21/1999 în vigoarea la data săvârșirii faptei de spălare de bani, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr.58/P/2003, limitele de pedeapsă fiind închisoarea de la 2 la 12 ani, față de reglementarea anterioară unde sancțiunea era de la 3 la 15 ani. Totodată, se menționează că Legea 656/2002 nu este mai favorabilă în raport de Legea 221/1999, din perspectiva limitării infracțiunilor principale, ca infracțiune generatoare de bunuri supuse spălării întrucât conform considerentelor mai arătate, această lege incrimina înșelăciunea în domeniul financiar, a cărei variantă adoptată într-o lege specială ulterioară, este obținerea nelegală de TVA astfel încât, sub acest aspect, între cele două legi nu există nici o diferență, ambele incriminând spălarea de bani ce derivă din infracțiunea de obținere nelegală de TVA.

Prin cele 2 rechizitorii, nr.58/P/2003, respectiv nr.72/P/2004, inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare, în condițiile participației improprii, prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.215/1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul stării de fapt, prin rechizitoriul nr.58/P/2003, s-a reținut că "inculpata a fost angajată în calitate de casieră la - SA în perioada 10.12.1999-31.07.2002 și a avut, din dispoziția inculpatului, specimen de semnătură pentru toate cele 5 societăți comerciale ( - SRL D și - SRL D - au avut inițial sediul în localitățile și, jud.B );că aceasta a fost folosită de inculpatul pentru a efectua operațiuni bancare de ridicare sau transferare a unor sume de bani, în folosul - SA și al inculpatului; că, având în vedere înscrisurile bancare privind - SRL D precum și agenda personală a învinuitei pe anul 2002, rezultă că, aceasta a transferat în perioada 05.11.2002 - 14.11.2002 suma de 184.500.000 lei în favoarea - SRL ( a se vedea procesul verbal de la filele 87-93, vol.III). La 05.11.2002 a transferat suma de 220.000.000 lei în contul - Com SRL H, după ce în prealabil a fost transferată în contul său personal suma de 333.000.000 lei.; că din înscrisurile personale la care s-a făcut referire, rezultă că, a ridicat în numele său, suma totală de 417.200.000 lei pe care a cheltuit-o conform dispozițiilor primite de la inculpatul și consemnate la filele 97-107, vol.III ); că modul de operare mai descris este identic cu situația din data de 21.12.2000, când a ridicat din contul - SRL - deschis la Banca Transilvania Sucursala O, suma de 470.700.00 lei provenită din rambursarea ilegală de TVA de către - SRL D ( filele 116-124, vol.IV ); că examinând modul de reciclare a sumelor de bani dobândite de celelalte societăți cu titlu de rambursare TVA, rezultă în mod evident că toate mișcările de bani din conturile societăților au fost planificate și direcționate de inculpatul, singurul beneficiar al acestor foloase materiale.

S-a apreciat că inculpata a fost determinată de inculpatul să ridice din contul aparținând - SRL O suma totală de 603.500.000 lei, pe care a transferat-o în interesul inculpatului și a firmelor aparținând acestuia".

Din procesul-verbal încheiat la data de 24.02.2004 ( fila 87 dosar 58/P/2003, vol.3 ), rezultă că la data de 5.11.2002, în contul - SRL O, deschis la BCR - Sucursala O, a fost depusă suma de 370.000.000 lei, provenită dintr-un credit acordat de BCR O, jud. S La aceeași dată, din contul respectiv s-a transferat suma de 25.000.000 lei către - & SRL, suma de 11.500.000 lei către aceeași - & SRL, și a fost ridicată în numerar suma de 333.000.000 lei de către inculpata.

La data de 14.11.2002, a fost alimentat același cont cu suma de 250.000.317 lei, printr-un transfer de la BCR T - jud. G, cont din care, în aceeași dată, s-a transferat suma de 148.000.000 către - & SRL, a fost ridicată suma de 30.000.000 lei de către inculpata și totodată s-a transferat suma de 56.000.000 lei către.

Din cele de mai, rezultă că, din acest cont s-a transferat către - & SRL suma de 184.500.000 lei și de asemenea a fost ridicată de către de 419.000.000 lei.

S-a apreciat că:

În ce privește suma de 184.500.000 lei, transferată în favoarea - & SRL, faptul că nu au fost descoperite facturile fiscale care să confirme raporturile comerciale dintre aceste societăți și în felul acesta să fie justificat transferul bancar, în sine, nu demonstrează inexistența acestor raporturi, în contextul în care arhivele au fost incendiate. Apoi, nu există, pe de altă parte, nici un element de fapt cu care să se poată corela această împrejurare, inexistența documentelor și care în acest fel să demonstreze această concluzie. Așa cum rezultă din analizele anterioare, lipsa unui raport comercial între anumite societăți a rezultat din coroborarea mai multor împrejurări, atestate fie de înscrisuri, fie de martori, fără a se baza exclusiv pe lipsa de documente.

De asemenea, la analiza activității infracționale în cadrul - & SRL nu s-a reținut ca fiind dovedită împrejurarea că această societate nu ar fi avut activități comerciale.

Acest aspect vizează și activitatea - SRL O, societate în cadrul căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin nedeclararea unor venituri rezultate din operațiuni de vânzare.

Este evident că, în condițiile în care nu se dovedește că cele 2 societăți au avut o activitate comercială doar scriptică, există posibilitatea ca în realitate, între acestea, să se fi derulat operațiuni comerciale.

Se reține astfel că inexistența facturilor fiscale aferente transferurilor bancare menționate nu este o împrejurare aptă a demonstra că acest transfer s-a realizat pentru a disimula o delapidare, firma - & SRL fiind de asemenea deținută de inculpatul.

Se reține totodată prin rechizitoriu cu suma de 333.000.000 lei ( inclusă în suma de 419.000.000 lei ), reținută a fi ridicată de inculpata, a fost transferată în contul personal al acesteia, de unde, în aceeași dată, de 5.11.2002, s-a transferat suma de 220.000.000 lei în contul - Com SRL. Acest transfer este demonstrat de înscrisurile financiar-bancare aflate la filele 88-98 dosar 58/P/2003, vol.3.

Pentru considerentele mai arătate, s-a apreciat că suma de 220.000.000 lei, transferată în contul - Com SRL H, nu se poate reține că a fost delapidată, din datele existente în cauză neputându-se trage concluzia că între - Com SRL și - SRL nu ar fi existat vreun raport comercial. Așa cum s-a arătat mai, arhivele acestor societăți au fost incendiate, iar dovada unor raporturi comerciale fictive, atunci când instanța a reținut această împrejurare, a fost stabilită prin raportare la mai multe elemente, fie existența unor înscrisuri financiar-contabile deficitare sub aspectul redactării, fie depoziții de martori care cunoșteau împrejurări esențiale, fie fictivitatea unor plăți bancare demonstrată prin rularea unei sume mici de mai multe ori, respectiv până la limita sumei datorate. În această analiză nu se regăsesc astfel de elemente, înscrisurile bancare nu se pot corela cu alte date, astfel încât s-a apreciat că nu se poate reține existența infracțiunii de delapidare prin raportare doar la un simplu modus operandi, în concret, prin raportare la datele ce rezultă din analiza celorlalte infracțiuni, ce demonstrează bunăoară că inculpatul și-a însușit sumele obținute ilegal de la bugetul de stat.

În opinia instanței, condamnarea nu poate fi dispusă prin analogie, o apreciere de genul celei făcute de organul de urmărire penală, în sensul că modul de operare este identic cu situația în care a ridicat din contul - SRL suma provenită din rambursarea ilegală de TVA, neavând forța unui argument.

În ceea ce privește suma rămasă din suma totală de 419.000.000 lei, ce se reține că a fost ridicată de inculpata, de asemenea, nu există date care să ateste că aceasta a fost folosită în interesul personal al inculpatului. Din extrasul de cont aflat la fila 95, vol.3, dosar 58/P/2003, rezultă că au fost ridicate în numerar mai multe sume de către, respectiv în data de 5.11.2002, 14.11.2002, însă consemnările făcute în agenda personală de către aceasta, regăsite la filele 99-106, vol.3, dosar 58/P/2003, nu atestă operațiuni efectuate în perioada din 5.11.2002, iar în ceea ce privește data de 14.11.2002, consemnările făcute nu sunt atât de explicite încât să demonstreze acest fapt.

Referitor la delapidare, prin rechizitoriul nr.72/P/2004, s-a reținut că inculpata a fost folosită de inculpatul pentru a efectua operațiuni bancare de ridicare sau transferare a unor sume de bani, în folosul - Com SRL D, - & SRL - și ale inculpaților și.

Se reține că aceasta a traficat următoarele sume de bani: - Com SRL D - 82.200.000 lei; - SRL - 1.642.100.000 lei; - Vest Com SRL - - 1.200.400.000 lei; - & SRL - 286.300.000 lei.

Se reține, totodată, că inculpata a predat inculpatului peste 500.000.000 lei și că a cheltuit sume considerabile pentru întreținerea familiei acestuia; că a transferat suma de 155.200.000 lei din contul - Vest Com SRL în contul personal al martorului, care în aceeași zi, i-a ridicat și i-a predat inculpatului; că a traficat suma totală de 1.164.463.463 lei din contul aparținând - SRL, sumă care nu a fost evidențiată în contabilitate.

Se reține că suma totală delapidată este de 4,5 miliarde lei.

Deși inculpata a declarat ( fila 298 dosar 72/P/2004, vol.1 ) că toate sumele de bani transferate și ridicate din conturile bancare au fost dirijate spre firme indicate de inculpatul sau predate personal acestuia, instanța a apreciat, pentru considerentele expuse, că nu se poate reține existența infracțiunii de instigare la delapidare, întrucât nu se poate dovedi în mod cert că aceste operațiuni nu erau fundamentate pe preexistența unor raporturi comerciale generatoare de plăți, pe care inculpatul, persoană ce controla toate societățile comerciale, trebuia să le facă.

În plus, se menționează că în considerentele inserate în rechizitoriul nr.72/P/2004, pct.II.1, fila 8, organul de urmărire penală arată că "sumele încasate necuvenit din evaziunea fiscală de circa 5 miliarde lei se regăsesc, în marea lor majoritate, în activitatea de delapidare a sumei de circa 4,5 miliarde lei, efectuată de inculpata, la instigarea inculpatului ".

Se mai reține că dacă instanța s-ar raporta la această stare de fapt, cu atât mai mult, nu există infracțiunea de instigare la delapidare, bunurile dobândite ilicit neputând fi delapidate. În practica judiciară, s-a statuat că delapidarea presupune în mod necesar scoaterea din patrimoniu a unor bunuri de origine licită și se ilustrează cu titlu de exemplu încheierea penală nr.3268/26 mai 2005 Tribunalului București - Secția penală, publicată în " fiscală și spălarea banilor", autor, pag.193. Practic, se susține că folosul obținut din infracțiunea de evaziune fiscală a fost delapidat. Admițând această ipoteză, ce implică existența în concurs a infracțiunii de delapidare cu infracțiunea de evaziune fiscală, s-ar ajunge la situația paradoxală ca cele 2 infracțiuni de rezultat să aibă același prejudiciu.

Pentru considerentele arătate, instanța a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achitarea inculpatului, de sub învinuirea săvârșirii celor 2 infracțiuni, de instigare la delapidare prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.215/1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal.

Art.11 lit.d din Legea 87/1994 republicată

Arhivele societăților -menționate au fost păstrate în același loc, respectiv într-un apartament situat în loc., aspect declarat de inculpații audiați și de către martori.

Urmare a denunțului verbal efectuat la 17.02.2003 de către numitul, la 18.02.2002, lucrătorii din cadrul Poliției comunei, jud. B, au efectuat o cercetare la apartamentul în discuție, respectiv la clădirea administrativă situată la sediul - SA,pentru a constata pătrunderea unor persoane necunoscute în spațiile de depozitare a arhivei și răvășirea documentelor financiar-contabile aparținând unui număr de 6 firme din jud..

Astfel, s-a constatat că au fost distruse toate documentele aflate aici respectiv că distrugerea documentelor ( prin inundare și zăpadă ) a avut loc în perioada 13 - 17.02.2002, respectiv de la data închiderii arhivei de către inculpata.

Prin rechizitoriu se reține că, din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că personalul de pază a societății nu a sesizat nimic suspect cu privire la pătrunderea unor persoane în clădirea administrativă sau cu lăsarea geamului de la balcon deschis; că dispariția calculatorului, telefonului și radiatorului au fost semnalate abia la 24.02.2004 de către inculpatul, respectiv după 7 zile de la prima sesizare, pentru a da credibilitate versiunii de pătrundere a unor hoți în arhiva societății; că această împrejurare, coroborată cu deficiențele de evidențiere a operațiunilor comerciale ce au făcut obiectul circuitului de mijloace fixe și financiare între societățile aparținând inculpatului, conduce la concluzia unui act premeditat de distrugere a arhivei aparținând - SA, - SRL, - Vest Com SRL -, - & SRL și - SRL O, - Do SRL, SRL; că această concluzie este susținută și de faptul că arhiva a fost depozitată și păstrată în saci de nailon, fără a fi aranjată pe rafturile existente, precum și de faptul căla data de 17.02.2002, data denunțului penal, și până în prezent, nu s-a efectuat nici un demers pentru reconstituirea arhivei acestor societăți; că înscrisurile care au stat la întocmirea actelor de constatare a inspectorilor financiari au fost ridicate de la domiciliile persoanelor interpuse - administratorii numiți de inculpatul, fie puse la dispoziție de instituțiile bancare sau lichidatorii judiciari; că având în vedere că activitatea de investigare sub aspectul infracțiunii de spălare de bani a demarat începând cu jumătatea anului 2002,interesul inculpatului de a înlătura înscrisurile ce ar putea constitui probe în acuzare devine evident și s-a materializat prin distrugerea documentelor financiar-contabile bancare ale firmelor din județul.

Întrucât la data de 17.02.2003, toți inculpații care au fost trimiși în judecată prin cele 2 rechizitorii, nr.58/P/2003 și nr.72/P/2004, erau cercetați penal pentru mult mai multe infracțiuni, prin rechizitoriile menționate dispunându-se și soluții de neîncepere și scoatere de sub urmărire penală, s-a apreciat că interesul de a distruge aceste arhive și implicit de a face imposibilă probarea infracțiunilor cercetate subzistă în sarcina mai multor persoane. În mod evident, există un dubiu în ce privește vinovăția inculpatului, astfel încât, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, instanța a dispus achitarea acestui inculpat, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.11 lit.d din Legea 87/1994 republicată.

Infracțiunile săvârșite în cadrul - SRL, - Do SRL, - SRL, - SRL, - SRL se circumscriu perioadei 2000-2001, modul de operare în cadrul acestor firme a fost identic, iar activitatea infracțională s-a desfășurat în același timp, aceste firme având inițial toate sediul în județul Față de aceste elemente, instanța a reținut că există unitate infracțională între actele comise distinct în cadrul fiecărei societăți, astfel încât instanța a reținut în sarcina fiecărui inculpat existența infracțiunii în formă continuată.

Situația este identică, în ce privește starea de fapt cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr.72/P/2004, ce circumscrie analiza activității infracționale în cadrul - SRL, - SRL, - Com SRL, - & SRL, - Vest SRL, - SA, - Com SRL.

Instanța a apreciat că există o unitate infracțională distinctă de cea mai analizată, infracțiunile fiind comise în perioada 2002-2003, în cadrul unor firme distincte. Deși există un modus operandi identic, perioada de timp este mult prea M și persoanele implicate sunt altele ( de exemplu: inculpatul alături de inculpatul ), astfel încât a susține că această activitate infracțională se integrează celei inițiate la începutul anului 2000 și se derulează până în anul 2004, s-a apreciat că este lipsită de orice fundament. În cauză, nu există nici un element concludent care să obiectiveze o intenție inițială a inculpatului de a implica toate societățile comerciale menționate în cele două rechizitorii în solicitarea de TVA. S-a apreciat că se disting 2 rezoluții infracționale, urmare perioadei de timp diferite 2000-2001, respectiv 2002-2003, în care s-au produs activitățile ilicite. În ce privește infracțiunile săvârșite în perioada 2000-2001, o parte din acestea au căzut sub incidența prescripției speciale, după distincțiile mai arătate.

Față de considerentele expuse, instanța a dispus condamnarea, respectiv achitarea inculpaților, după cum urmează:

1. În baza art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

2. În baza art.25 Cod penal raportat la art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

3. In baza art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

4. În baza art.25 raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

5. În baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art. 11 lit.b din Legea 87/1994 modificată prin art. XI din Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ) în infracțiunea prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b și c Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

6. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 11 lit.d din Legea 87/1994 modificată prin art.11 din Legea 161/2003 ( 72/P/2004 ).

7. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art.215/1 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004).

8. În baza art. 323 alin Cod penal ( 58/P/2003 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

9. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.25 raportat la art.215 alin.2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și 41 alin.2 ( 58/P/2003 ).

10. În baza art.25 Cod penal raportat la art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

11. In baza art.25 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.31 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ), a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

12. În baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art. 11 lit.a și b din Legea 87/1994 modificată prin art. XI din Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ) în infracțiunea prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal.

13. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.25 raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

14. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art.215/1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.31 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele individuale mai aplicate în pedeapsa mai grea, de 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 17 martie 2004 la 30 martie 2004.

II 1. În baza art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infractiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

2. În baza art.36 din Legea 345/2002 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

3. In baza art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

4. În baza art. 40 din Legea 82/1991 cu referire la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

5. În baza art. 292 Cod penal ( 72/P/2004), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.1 din Legea 543/2002, a constatat grațierea pedepsei de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele individuale mai aplicate, cu excepția pedepsei grațiate, în pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

III. 1. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ).

2. În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

3. În baza art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 323 alin.1 Cod penal ( 58/P/2003 ).

4. În baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.11 lit.a din Legea 87/1994 modificată prin art. XI din Legea 161/2003 ( 58/P/2003 ) în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului prin comunicare scrisă după rămânerea definitivă a hotărârii asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

IV. 1. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 323 alin.1 Cod penal ( 58/P/2003 ).

2. În baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.11 din Legea 87/1994 modificată prin art. XI din Legea 161/2003 ( 58/P/2003 ) în infracțiunea prev. și ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu art.13 Cod penal.

3. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

1. În baza art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ).

2. În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

4. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceleiași inculpate pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei prin comunicare scrisă după rămânerea definitivă a hotărârii asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

VI. 1. În baza art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.323 alin.1 Cod penal ( 72/P/2004 ).

2. În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 72/P/2004 ), a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

4. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală corelat cu art.121, 122 lit.d și art.124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal început împotriva aceleiași inculpate pentru săvârșirea infractiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 58/P/2003 ).

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei prin comunicare scrisă după rămânerea definitivă a hotărârii asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, reținând gravitatea ridicată a faptelor săvârșite, participația penală și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

În ce privește pe inculpatul, instanța a reținut că acesta a avut o atitudine procesuală negativă, dedusă atât din neprezentarea sa în fața organului de urmărire penală, cât și în fața instanței, dar și din cererile pe care acesta, în mod constant, le-a formulat, de amânare a cauzei, invocând motive de ordin medical, ca și impediment în judecarea cauzei. Analizând înscrisurile medicale depuse la dosar, se poate observa cu ușurință că inculpatul figura ca fiind internat în diferite unități spitalicești doar în perioada în care era fixat termenul de judecată, majoritatea internărilor având o perioadă de 2-3 zile. După 4 ani de la sesizarea instanței, același inculpat depune o cerere, de efectuare a unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă este în măsură să stea sau nu în judecată, expertiză ce a fost inițial încuviințată de către instanța de judecată. Cu toate acestea, inculpatul nu s-a prezentat la data fixată în vederea examinării sale, ci la o dată ulterioară, ce a coincis cu un nou termen acordat în cauză, astfel încât s-a impus și de această dată amânarea, în vederea finalizării raportului de expertiză. La data la care s-a prezentat, comisia a recomandat anumite examene de specialitate și, deși inculpatul avea posibilitatea obiectivă de a se prezenta la acestea înainte de noul termen fixat în cauză, s-a prezentat doar în ziua în care coincidea cu acest termen, ceea ce degenera o nouă amânare a cauzei, pentru finalizarea raportului de expertiză. Instanța a reținut că de fapt, prin solicitarea acestei expertize, inculpatul nu a urmărit altceva decât tergiversarea cauzei, motiv pentru care s-a revenit asupra probei, iar acest comportament procesual al inculpatului a fost reținut un element menit a-i agrava răspunderea. S-a reținut totodată, că inculpatul nu are antecedente penale. S-a avut în vedere și amploarea activității infracționale și prejudiciul considerabil cauzat Statului Român, nerecuperat până în prezent.

În ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut gravitatea faptelor comise, însă și circumstanțele personale ale acestuia, constând în lipsa antecedenței penale. Totodată, s-a reținut și nesinceritatea acestuia, precum și cuantumul ridicat al prejudiciului. S-a avut în vedere că inculpatul s-a prezentat la termenele de judecată fixate în cauză.

În ce-i privește pe inculpații, -, și, instanța a reținut atitudinea procesuală pozitivă a acestora, constând în sinceritatea manifestată cu ocazia audierilor, dar și în prezentarea constantă în fața instanței. Instanța a reținut apoi că aceștia sunt autorii unor infracțiuni fără un grad de pericol social ridicat. Față de aceste considerente, pentru cei patru inculpați, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.

Asupra acțiunii civile promovate în prezentul proces penal, s-au reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță la 3 mai 2004, aflată la fila 33 din dosarul nr. 1860/P/2004, vol. 1, Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.289.506.747 ROL reprezentând:

- 1.192.795.641 - rambursare ilegală de TVA către - SRL;

- 555.523.960 lei ROL - rambursare ilegală de TVA către - Do SRL;

- 1.538.405.414 lei RON - obligații bugetare conform proceselor verbale de control încheiate în 06.02.2004 privind - SRL, respectiv în 06.02.2004 privind - SRL.

La data de 10.02.2005, DGFP H depune la dosar un înscris, prin care invocă faptul că, în temeiul HG 1574/2003, cu modificările și completările ulterioare, Statul Român se constituie parte civilă în cauză doar prin ANAF; că aceste constituiri de parte civilă nu mai pot fi făcute de direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale, acestea urmând să reprezinte în plan teritorial ANAF-ul; că întrucât prejudiciul a fost cauzat bugetului de stat, și nu direcției generale a finanțelor publice, se solicită introducerea în cauză a Statului Român, prin ANAF.

La termenul de judecată din 15.02.2005, s-a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin ANAF, iar în reprezentarea ANAF, la ulterioarele termene de judecată, s-a prezentat reprezentantul direcției teritoriale a finanțelor publice.

Ulterior, DGFP H depune la dosar un înscris, prin care arată că se constituie parte civilă în cauză, constituire de parte civilă făcută într-adevăr anterior cercetării judecătorești, începute la data de 19 iunie 2007. Cu toate acestea, instanța a apreciat că DGFP, la această dată, nu mai avea legitimitatea de a formula, în numele Statului Român, constituire de parte civilă, astfel încât instanța a reținut că, în cauză, poate fi analizată doar constituirea făcută de DGFP B, -menționată, făcută chiar din faza de urmărire penală.

Sub acest aspect, la dosarul cauzei, se află adresa nr.-/01.02.2005, a Ministerului Finanțelor Publice, comunicată DGFP B, prin care se comunică, că în interpretarea dispozițiilor art.41 din HG nr.1574/2003 coroborat cu art.19 din OG 86/2003, direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale nu se pot constitui parte civilă, acestea reprezentând doar în plan teritorial ANAF, solicitându-se ca, în regim de urgență, să fie îndreptate aceste erori, respectiv constituirile de parte civilă în numele Statului Român să fie făcute de ANAF sau de aceste direcții, pe baza unor mandate primite în acest sens de la ANAF.

Menționăm că, în prezenta cauză, DGFP H nu a avut un astfel de mandat.

Față de aceste considerente instanța a soluționat acțiunea civilă a Statului Român după cum urmează:

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală corelat cu art.998 - 999 Cod civil, a obligat pe inculpatul, în favoarea Statului Român prin ANAF, cu sediul în loc. B,-, la plata sumei de 1.748.319.601 lei - ROL, reprezentând TVA rambursat nelegal în favoarea - SRL și - Do SRL.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală corelat cu art.998 - 999 Cod civil, a obligat pe inculpatul în solidar cu inculpatul - la plata sumei de 1.538.405.414 lei - ROL, în favoarea Statului Român prin ANAF, cu sediul în loc. B,-, reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în cadrul - SRL.

A respins acțiunea în despăgubiri formulată de - & SRL D, prin lichidator - SRL A - Filiala D, cu sediul în D, str. - nr.4,.1, cam.18 având în vedere că suma solicitată de 13.182.759.137 lei se susține că ar constitui prejudiciu cauzat societății prin folosirea în interes propriu sau în interesul altor societăți a creditului acordat acesteia, în condițiile în care instanța nu a fost sesizată și cu judecarea infracțiunii prev. de art.266 din Legea 31/1990.

Reținând că s-au acordat doar parțial despăgubiri Statului Român, sumele obținute de inculpați din activitatea infracțională, au fost confiscate în folosul acestuia, cuantumul acestor sume fiind cel precizat în procesele-verbale de control -arătate, însă fără penalitățile calculate de organul de control fiscal. Ca atare, în baza art.112 - art.118 lit.e Cod penal, a confiscat, în favoarea Statului Român, de la inculpatul, următoarele sume de bani: