Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 91/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
GREFIER - I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - domiciliat în C, bd. 1 - nr. 109, - 27,. A,. 3,. 15, împotriva deciziei penale nr. 392/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect înșelăciunea (art. 215.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat ales în baza delegației nr- emisă de Baroul Constanța - cabinet avocațial, lipsă intimatele părți civile și Mirja, reprezentate de avocat alesP. în baza împuternicirii avocațiale nr. 71643/2010 emisă de Baroul Constanța - cabinet avocațial.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiilor art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație, și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că își menține declarațiile anterioare și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Curtea în baza art. 301 cod pr. penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală, acordă cuvântul pentru dezbateri, urmând a pune concluzii și cu privire la omisiunea instanței de fond referitor la aplicabilitatea disp. art. 41 al. 2 cod penal față de infracțiunea prev. de art. 290 cod penal.
Apărătorul recurentului inculpat avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate potrivit art. 3859pct. 18 cod pr. penală și pe fond, solicită achitarea acestui inculpat potrivit art. 10 lit. b cod pr. penală, instanțele de apel și de fond, în mod greșit au apreciat și analizat probele dosarului, respectiv documentele folosite de partea vătămată pentru a dovedi că inculpatul a trimis banii, iar în raporturile dintre inculpat și partea vătămată erau relații de rudenie, de altfel, partea vătămată putea verifica susținerile inculpatului, dacă a încheiat sau nu acele contracte de închirriere. Totodată, arată că există un înscris despre un împrumut acordat de partea vătămată inculpatului, pe care partea vătămată nu-l contestă.
Cu privire la omisiunea instanței de fond în aplicarea disp. art. 41 al. 2 cod penală față de infracțiunea prev. de art. 290 cod penal, arată că este o chestiune de acuratețe și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de apel în mod corect reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate reieșind că acesta a indus în eroare părțile vătămate și nu li poate imputa părților vătămate că cunoscut situația și nu au demarat cercetările.
Față de omisiunea aplicării disp. art. 41 al. 2 cod penal, arată că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind o chestiune de acuratețe.
Însă, un motiv de casare din oficiu, este acela prev. de art. 3859pct. 171cod pr. penală, referitor la disp. art. 348 cod pr. penală privind desființarea înscrisurilor falsificate, acestea fiind contrare realității.
Apărătorul intimatelor părți civile, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, având în vedere că prin probele administrate, respectiv expertiza grafoscopică, rezultă că scrisul de pe actele falsificate este al inculpatului, acesta prezentând și o casetă video cu un imobil despre care ar fi susținut că a cumpărat-o cu banii părților vătămate. Arată că părțile vătămate nu au fost despăgubite, iar sumele cu care se constituie părți civile sunt sumele despre care se susține că ar fi fost luate de inculpat prin închirierea imobilelor.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, dar este nevinovat întrucât a restituit sumele.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr.376/din 18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța,în dosar nr-, s-a dispus: " În baza art.215 al.1, 2.pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. art.74 lit.a) și art.76 lit.c)pen.pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune condamnă inculpatul fiul lui și, ns.la 12.04.1954 în C, domiciliat în C, b-dul. 1Mai nr.109, -.A,.3,.15, jud. C, CNP.- la pedeapsa de2(doi) ani închisoare.
În baza art.290 al.1 pen. cu aplic. art.74 lit.c) și art.76 lit.e )pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată condamnă inculpatul la pedeapsa de2(două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b)pen. urmează ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de2(doi) ani închisoare.
În baza art.81c.pen.suspendă condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 pen.
În baza art.71 pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a),teza a 2-a și b)pen. și în baza art.71 al.5 pen.suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.359 pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art.83 pen.privitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Admite acțiunea civilă formulată de părțile civile și Mirja
În baza art.14 rap.la art.346 al.1 pr.pen.și art.998-999 civ. obligă inculpatul la plata sumei de 41.828,95 USD, în echivalent lei la dat plății către părțile civile și Mirja cu titlul de daune materiale.
În baza art.191 al.1 pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat."
Pentru a pronunța sentința penală menționată prima instanță analizând probele administrate pe parcursul procesului penal a reținut următoareasituație de fapt:
La data de 28.04.2005 părțile vătămate și Mirja, cetățeni finlandezi, au formulat prin reprezentantul convențional o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, reclamând că aceștia în perioada 1998-1999 i-au trimis din Finlanda acestuia mai multe sume de bani prin intermediul unui cont bancar deschis la -Suc. C, în vederea achiziționării unor apartamente în mun. C pe numele inculpatului, pe care să le închirieze, iar banii astfel obținuți să-i trimită părților vătămate.
În vara anului 1998, soții și Mirja, cetățeni finlandezi au venit în România în vizită la părinții părții vătămate,și s-au întâlnit cu inculpatul, ( vărul lui ) înțelegându-se ca acesta să le cumpere apartamente și garsoniere în mun. C cu sume de bani pe care urma să le primească prin intermediul unui cont bancar, urmând ca apartamentele cumpărate să fie închiriate, iar banii obținuți să fie trimiși celor doi soți.
Conform adreselor cu numerele 20449/5.08.2005 și 8282/23.03.2006 emise de - Suc. C, la 30.09.1998 a fost deschis contul bancar în valută cu nr.- la -Suc C al cărui titular era partea vătămată iar împuterniciți erau partea vătămată Mirja, și inculpatul.
Potrivit Convenției de preluare de la, a conturilor curente și de depozit în valută, în temeiul nr.OG 62/14.05.1999 a fost deschis la data de 15.05.1999 la. - Suc. C contul bancar nr.-, al cărui titular era partea vătămată iar împuterniciți erau cei menționați.
În intervalul 24.08.1998 - 26.03.1999 au fost emise un număr de 6 ordine de plată pe numele inculpatului, care a ridicat din contul bancar nr.- deschis la - Suc. C suma totală de 23.655 USD iar în perioada 12.08-16.11.1994 au fost emise un număr de 8 ordine de plată pe numele inculpatului care a ridicat din contul bancar cu nr. - deschis la.- Suc. Constanta suma totală de 26.900 USD.
Părțile vătămate au arătat că inculpatul le-a trimis prin poștă mai multe înscrisuri, în original sau copie xerox, respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr.-/12.12.1999, 432/28.12.1998, 56238/5.10.1999,4431/3.12.1999,32/1.12.1998 și 345/2.10.1999, contracte de închiriere a garsonierelor din mun. C,-, -r,.D,.5;-, -Cm,.D,.23;-, -. A,. 4;-, -f,.G,.2-4;-,.4,.A,.4;-, -.G,.21;-, -T,.G,.11,12,13 și o notă de achiziție mobilier de la magazinul second -hand aparținând C, în valoare de 2200 USD și seria A nr.- a autoturismului marca Peugeot 405, cu nr. de înmatriculare - prin care inculpatul justifica modul în care a folosit banii trimiși de părțile vătămate.
Din adresele cu nr.-/17.06.2005 a Biroului de Evidență Informatizată a Persoanei C, nr.41786/16.05.2005 a Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanei din mun. C, nr. 76776/11.07.2005 a Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, a rezultat că imobilele menționate în cuprinsul contractelor de vânzare - cumpărare la rubrica vânzător sau în contractele de închiriere nu figurează în evidențe, fiind inventate.
Din adresa nr. 25168/20.06.2005 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehiculelor C, rezultă că nr. de înmatriculare - aparține autoturismului marca Renault 25 și nu autoturismului marca Peugeot 4 05 și-l are ca deținător pe astfel încât părțile vătămate nu figurează ca proprietari ai acestui autoturism.
Conform adresei nr.37171/10.05.2007 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehiculelor C, numitul, presupusul deținător anterior al autoturismului marca Renault 25 cu nr. de înmatriculare - de pe a vehiculului seria A nr. - nu figurează și nu a figurat înregistrat în evidențele fiscale în intervalul 01.01.1993-8.06.2007 ca deținător al unui autoturism.
Potrivit adresei nr.1/-/15.05.2007 a de pe lângă Tribunalul Constanța până la 10.05.2 007, în baza de date a registrului comerțului nu a fost înregistrată nici o firmă cu denumirea C, astfel că firma consemnată în nota de achiziție mobiliară de la magazinul second-hand aparținând C în valoare de 2.200 USD nu există, fiind fictivă.
Raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică cu nr. 19171/25.07.2005 al Serviciului Criminalistic din cadrul Car elevat că semnătura de pe înscrisul intitulat Acceptare de datorie contract a fost executată de inculpat, acest instrument scriptural cu care au fost executate olograf, mențiunile din cuprinsul acesteia, mai puțin data de 02.08.2001 care a fost executată cu alt instrument scriptural.
Înscrisul intitulat "acceptare de datorie contract" a fost încheiat spre a le întări părților vătămate convingerea că banii lor nu au fost cheltuiți de către inculpatul și că și-i vor recupera de la inculpat, după ce aceștia au început să-i solicite să le trimită sumele de bani primite pe chiriile pe care inculpatul susține că le-ar fi perceput.
Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică cu nr. 19321/28.09.2005 a Serviciului Criminalistic din cadrul C, au indicat: semnăturile depuse la rubrica "Semnătura client" a cu nr. 10885/1 din 07.09.1998, 12029/1 din 14.12.1998, 31780/2 din 24.03.1994 și la rubrica semnătura de recunoaștere a beneficiarului a nr.1039 din august 1999 au fost executate de către inculpat, iar semnăturile depuse la rubrica "Semnătura client" a cu nr. 10689/1 din 24.09.1998, 31125/2 din 25.02.1999, 31828/2 din 26.03.1999 și la rubrica semnătura de primire a beneficiarului a nr.1486/20.10.1999 a fost probabil executat de către inculpat.
Concluzia de probabilitate se datorează inconstanței în execuția semnăturilor de către inculpat;semnăturile depuse la rubrica semnătura de primire a beneficiarului a nr. 565/12.08.1999, 589/16.08.1999 și 1068 din august 1999 nu au fost executate de inculpat;semnăturile depuse la rubrica semnătura de primire a beneficiarului a nr.1075/7.08.1999, 1498/21.10.1999 și 5433 din noiembrie nu li se pot stabili autorii grafici datorită insuficienței calitative, acestea fiind realizate prin transfer cu ajutorul hârtiei autocopiante.
La data de 18.04.2006, apărătorul ales al părților vătămate a depus la dosarul cauzei un număr de 5 contracte originale pentru imobilele situate în mun. C,-, -r,.D,. 5;-, -.A,. 4;-, -f,.G,.2-4;-, -.G,.21;-, -T,.G,.11,12,13 în vederea examinării criminalistice a acestora.
Raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică cu nr. 68455/6.07.2007 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Car elevat că: semnăturile depuse la rubricile " Am plătit suma de 3600 US pentru un an de zile - " de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -T,.G,.11,12,13 și " Am plătit 1800 US pentru un an " de pe contractul de închiriere a garsonierei din- au fost executate de inculpat.
depuse la rubricile " Am plătit suma de 2400 US pentru un an de zile - și fiica, de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -f,.G,. 2-4, "Am plătit suma de 1200 US pentru un an de zile G, de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -.G,.21 și " Am plătit suma de 1800 US pentru un an de zile, de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -r,.D,. 5, au fost probabil executate de inculpat. Concluzia de probabilitate s- datorat insuficientei elementelor grafice.
În raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică s-a precizat că titularii semnăturilor în litigiu de la aceste rubrici, deși sunt prezumtiv persoane diferite și documentele date diferite, sunt prezente elemente grafice comune ( deplasanta buclată triunghiular în doimea inferioară sau același element dedublat unghiular în doimea superioară, buclat în partea inferioară cu întretăierea mediană a traseului vertical), ceea ce denotă caracteristicile unui fals, prin execuție din fantezie aparținând aceluiași autor grafic.
depuse la rubricile "Am primit suma de mai sus 10.10.1999" de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -.G,. 21; "Am primit suma de mai sus 15.12.1999" de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -r,.D,.5; "Am primit suma de mai sus 14.01.2000" de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -f,.G,.2-4 și "Am primit suma de mai sus 01.12.1999" de pe contractul de închiriere a garsonierei din- au fost probabil executate de inculpat. Concluzia de probabilitate s-a datorat insuficienței elementelor grafice de identificare.
S-a mai precizat că semnăturile în litigiu de la rubricile "Am primit suma de mai sus 14.01.2000" de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -f,.G,.2-4 și "Am primit suma de mai sus 01.12.1999" de pe contractul de închiriere a garsonierei din- și semnăturile model de comparație, executate de inculpat, au aceeași mișcare dexrogică (în sensul acelor de ceasornic), executându-se în prima parte o construcție grafică arcadată, continuând în partea mediană cu 2-4 grade legate unghiular superior, gladiolate, pe o direcție descendentă.
Nu s-a putut stabili dacă a fost executată sau nu de inculpat, semnătura depusă la rubrica "Am primit suma de mai sus 20.11.1999" de pe contractul de închiriere a garsonierei din-, -T,.G,.ll,12,13, datorită insuficienței elementelor grafice de identificare.
S-a mai precizat că examinarea separată a probelor de scris și semnătură executate de inculpatul relevă intenția de deghizare prin trasarea semnelor grafice într-un ritm scăzut cu presiune mare, optând pentru modelul tipografic, conștient fiind că scrisul său urmează să fie folosit într-o constatare tehnico-științifică grafoscopică.
Materialul probator administrat în dosarul
cauzei conturează intenția clară a inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate: astfel că toate înscrisurile depuse de părțile vătămate și pe care le-au primit de la inculpat(contractele de vânzare-cumpărare cu nr. -/12.12.1999,432/28.12.1998,56238/5.10.1999, 4431/3.12.1999, 32/1.12.1998 și 345/2.10.1999, contractele de închiriere a garsonierelor din mun. C, nota de achiziție mobilier de la magazinul second-hand aparținând C și cartea de identitate seria A nr.- a autoturismului marca Peugeot 4 05, cu nr. de înmatriculare - sunt integral contrafăcute în ceea ce privește datele de identitate ale vânzătorului; imobilele ce fac obiectul acestor contracte; societatea comercială ce a vândut mobilierul; autoturismul achiziționat precum și fostul deținător al acestuia întrucât sunt consemnate date nereale și fictive,prin intermediul cărora inculpatul a justificat părților vătămate modul în care a utilizat banii primiți în contul bancar.
Intenția de inducere în eroare a reieșit și din împrejurarea că acesta a trimis părților vătămate și o casetă video marca Sony, cuprinzând o înregistrare video ce conține filmarea unor imobile, despre care inculpatul le relata părților vătămate că trebuie cumpărate cât mai repede,la dosar aflându-se și un proces-verbal încheiat de organele de poliție cu ceea ce au constatat în urma vizionării casetei, precum și caseta video menționată.
Situația de fapt fost reținută pe baza mijloacelor de probă administrate respectiv: plângerea prealabilă a părților vătămate, declarația numitului, adresa nr.-/17.06.2005 emisă de Biroul Evidența Populației C, adresa nr.76776/11.07.2005 a Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, adresele nr.25168/20.06.2005 și nr. 37171/10.05.2007 ale Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C, adresa nr.R-B nr.39385/08.06.2007 a Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, adresa nr. I/-/15.05.2007 a ORC de pe lângă Tribunalul Constanța, adresa nr.-/10.08.2007 a Administrației Publice a mun. C, rapoarte de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.-/25.07.2005, nr.19321/28.09.2005 și nr.68455/06.07.2007 întocmite de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ C, declarațiile martorilor și, proces- verbal de verificare la evidența informatizată a persoanei, dovadă de ridicare înregistrare video cu procesul-verbal de vizionare, înscrisurile în litigiu în original și copii;declarațiile martorilor, și, care deși nu cunosc amănunte au arătat că fiind oînțelegere în familie, părțile vătămate nu și-au imaginat că inculpatul "ar face niște prostii", relațiile bazându-se pe încredere, declarația părții vătămate (51) care a arătat că suma totală trimisă inculpatului în România s-a ridicat la valoarea de 46.829 USD că, pe numele lor inculpatul nu a cumpărat nici o garsonieră și nici un apartament, însă lor, în Finlanda le-a trimis acte de vânzare-cumpărare și contracte de închiriere, respectiv un număr de 8 acte,contractele precum și documentele justificative care atestă trimiterea prin poștă în România a sumelor de bani de către părțile vătămate se află la dosarul de urmărire penală.
Inculpatul a recunoscut că a primit mai multe sume de bani, respectiv dolari, cam 15.000 USD în total, într-un cont de la BCR. C și a ridicat sume de bani din acel cont.
Asupralaturii civilea cauzei:
Părțile vătămate și Mirja au formulat pretenții civile în cauză în cuantum de 41.828,95 USD în echivalent lei la data plății, reprezentând daune materiale și anume sumele totale trimise prin poștă inculpatului în vederea achiziționării de apartamente în
Din analiza actelor și documentelor justificative s-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale,și în baza art.14 rap.la art.346 al.1 pr.pen. și art.998-999 civ.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 41.828,95 USD, în echivalent lei la dat plății către părțile civile și Mirja cu titlul de daune materiale.
Împotriva sentinței penale menționate în termen legal a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 392/7.10.2009, Tribunalul Constanțaa dispus:
" În baza art.379 pct.1 lit.b)pr.pen;
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat domiciliat în C, b-dul. 1Mai nr.109, -.A,.3,.15, jud. C, CNP.-,împotriva sentinței penale nr.376/din 18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța,în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 pr.pen;
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.(din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu-parțial-în favoarea Baroului C-av., deleg.nr.4158/2009 se avansează din fondurile.Justiției)."
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză a reieșit că toate înscrisurile depuse de către părțile vătămate la dosar, respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr.-/12.12.1999,nr.432/28.12.1998,56238/05.10.1999,4431/03.12.1999,32/01.12.1998 și 345/02.10.1999, contracte de închiriere a unor garsoniere în mun.C, nota de achiziție mobilier de la magazinul second-hand aparținând C și cartea de identitate seria A nr.- a autoturismului marca PEUGEOT 405 cu nr.de înmatriculare - sunt integralcontrafăcuteîn ceea ce privește datele de identificare ale vânzătorilor,imobilele ce fac obiectul acestor contracte, societate comercială care a vândut mobilierul.În cuprinsul acestor acte au fost consemnate de către inculpatul. date nereale și fictive,prin care acesta a încercat să justifice părților vătămate modul în care a utilizat sumele de bani pe care acestea i le-au trimis din Finlanda în contul bancar,să le întărească convingerea asupra veridicității acțiunilor sale întreprinse,fiind realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor de înșelăciune dar și de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
Au fost lămurite de către prima instanță toate elementele de fapt, materialul probator a fost apreciat ca fiind complet,iar împrejurarea că părțile vătămate nu au fost audiate în cursul urmăririi penale, iar pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiată doar una dintre acestea,nu reprezintă un motiv de reformare a hotărârii având în vedere și disp.art.75 pr.pen.
-S-a mai remarcat că și pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite au fost corect dozate,în considerarea criteriilor generale și obligatorii prevăzute de art.72 pen.ca și modalitatea de executare aleasă și anume suspendarea condiționată a executării pedepsei.De asemenea,în mod corect a fost soluționată și acțiunea civilă exercitată de către părțile civile,dar sub aceste aspecte nu au fost aduse critici.
Hotărârea primei instanțe a comportat însăcriticisub aspectul nereținerii formei continuare a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 pen.deși inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea formei continuate prev.de art.41 al.2 pen, ca și prin prisma omisiunii de a se aplica disp.art.348 pr.pen. privind desființarea în totalitate a înscrisurilor care nu corespund realității.
Nu s-a putut proceda însă la desființarea sentinței penale pentru aceste motive în considerarea principiului "non reformatio in peius" înscris în textul art.372 al.1 pr.pen.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul.
Recursul nu a fost motivat in termenul prevăzut de art. 385/10 al. 2 cod pr. penală.
Cu ocazia susținerii orale a căii de atac promovate, recurentul inculpat prin apărătorul ales si personal, a criticat hotărârea recurată invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 cod pr. penală, apreciind ca atât instanța de apel cât si instanța de fond au analizat eronat probele administrate in cauza, din care rezultă ca partea vătămata si inculpatul erau in relații de rudenie, iar prima putea verifica susținerile inculpatului, dacă a încheiat sau nu acele contracte de închiriere.
Verificând hotărârea recurată potrivit art. 385/14 cod pr. penală, Curtea apreciază ca fiind nefondat.
Se constata ca atât prima instanță cât si instanța de apel, a extras din probele administrate in cauza exact elementul factual ce rezultă din acestea, respectiv ca inculpatul, deși trebuia să folosească cu bună credință sumele puse de părțile civile si soția acestuia Mirja la dispoziție, pentru a fi folosite in interesul lor, i-a indus in eroare pe aceștia cu privire la scopul si modalitatea in care i-a cheltuit, prin prezentarea cu ajutorul unor manopere frauduloase a unor cheltuieli nereale si tranzacții fictive încheiate de către inculpat in numele si pe seama parților civile, in vederea însușirii injust a sumelor avute la dispoziție.
Apărările inculpatului cu privire la faptul că sumele primite de la parțile civile constituiau un împrumut, sunt contrazise de către probele administrate in cauză, din care rezultă că este neverosimil ca împrumutatul să justifice atât de detaliat modul in care a folosit banii împrumutați către împrumutător.
Prin hotaririle recurate nu s-a comis o eroare de fapt, si ca atare cazul de casare invocat nu va fi reținut ca si motiv întemeiat de recurs, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 385/9 pct. 18 cod pr. penală.
Întrucât curtea considera ca in cauza nu se pot constata alte neregularități apte să impună valorificarea ca si motive de casare ce ar putea fi avute in vedere din oficiu, si ținând seama si de efectul de neagravare a situației in propria cale de atac, in ce privește nereținerea formei continuate a infracțiunii de fals, recursul de față va fi respins ca nefondat urmând a se face aplicarea corespunzătoare a dispozițiile art. 189 si art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat, împotriva deciziei penale nr.392 din data de 07.10.2009 a Tribunalului Constanța, ÎN DOSARUL PENAL NR, -.
În temeiul prevederilor art.192 al.2 cod procedură penală;
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.apel.
Red.jud.rec.
tehnodact.- 2 ex./25.02.2010
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Marius Cristian
