Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 968/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.968
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Mircea Mugurel
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr.91 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpata.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpata, asistată de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, conform motivelor scrise, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei, încălcând dispozițiile art.160 Cod pr.penală și de asemenea, dispozițiile art.139 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și menținerea stării de arest a inculpatei.
Avocat pentru inculpată, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât prima instanță în mod corect a revocat măsura arestării preventive, deoarece aceasta este arestată de circa 1 an, iar ceilalți inculpați din cauza de față se află judecați în stare de libertate.
Reprezentatul parchetului în replică, menționează că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive în raport de circumstanțele personale ale inculpatei care se afla în stare de recidivă la data săvârșirii infracțiunilor din cauza de față și numărul mare de infracțiuni pentru care este cercetată în această cauză, apreciind astfel că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpata având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză;
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 902 din 11.05.2009, Judecătoria Drobeta Tr. S, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpații -, și prin apărători.
În baza art. 26 rap. la art.215 alin.1-3 a fost condamnată inculpata - - fiica lui G si născută la data de 22.04.1978 in Dr. Tr. S, cu același domiciliu,-, -. A,. 14 având CNP -, la 55 de pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare pentru comiterea a 55 de infracțiuni de complicitate la înșelăciune.
În baza art.288 alin.1 a fost condamnată aceeași inculpată la 54 de pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru comiterea a 54 de infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.290 a fost condamnată inculpata la 20 de pedepse de câte 8 luni închisoare fiecare pentru comiterea a 20 de infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.293 alin. 2 a fost condamnată inculpata la 11 pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru comiterea a 11 infracțiuni de fals privind identitatea.
În baza art.26 combinat cu art.20 raportat la art.215 alin.1-3 p cu aplicarea art.75 lit.p a fost condamnată inculpata la 2 ani închisoare.
În baza art.85 s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.132/31.03.2008 a Tribunalului Mehedinți.
În baza art.33 lit.a au fost contopite pedepsele pentru infracțiunile deduse judecății cu pedeapsa din sp nr.132/31.03.2008 și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art.71 i s-au interzis drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b
În baza art.88 s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv de la 27.08.2008 la zi.
În baza art.350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatei.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În perioada 2005-2007 inculpata - a falsificat mai multe documente de identitate, adeverințe de venit, cupoane de pensie, decizii de pensionare, facturi de utilități, carnete de munca, acestea fiind folosite de mai multe persoane pentru a contracta credite de la mai multe instituții financiare, bancare si nebancare săvârșind un număr de 55 infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1-3 Cod penal; 54 infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. l Cod penal, 20 infracțiuni prevăzute de art. 290 Cod penal; 11 infracțiuni prevăzute de art. 293 alin. 2 Cod penal și o infracțiune prevăzută de art. 26 combinat cu art. 20 raportat la art. 215 alin.1-3 Cod penal.
Astfel, în anul 2005 inculpata era membru al D Dr. Tr. S unde mai ocupa și funcția de președinte al organizației de tineret. În această calitate a început să caute persoane în vederea obținerii de credite de la diferite instituții financiar bancare folosind acte false.
Profitând de faptul că avea acces la ștampila partidului, inculpata a eliberat adeverințe de venit pe care le completa personal și aplica ștampila partidului, din care rezulta că persoanele racolate erau angajate Dr. Tr. Totodată, aceasta a falsificat și carnetele de muncă ale acestor persoane, aplicând pe acestea ștampila D Dr. Tr. S și mențiunea "conform cu originalul av. " iar pe ultima pagină a completat rubrica prin care se adeverea că persoana este angajată la. Toate aceste mențiuni le-a făcut pe xerocopii ale carnetelor de muncă, xerocopii făcute de pe carnetele de muncă originale sau de pe carnete de muncă falsificate (făcute în prealabil).
O parte din credite au fost luate folosindu-se de aceste adeverințe de venit și carnete de muncă falsificate, persoanele în cauză nefiind angajate niciodată la.
Celelalte credite, contractate de persoane mai vârstnice au fost luate folosindu-se de cupoane de pensie și decizii de pensionare falsificate. În acest scop inc. a falsificat cupoanele de pensie, trecând o pensie mai mare pe cupoanele de pensie civilă, iar pentru unele persoane a falsificat cupoane de pensie Ap. și decizii de pensionare Profitând de neatenția lucrătorilor bancari a depus la dosarele de credite cupoanele de pensie Ap. și deciziile de pensionare, chiar dacă acestea erau făcute pentru aceeași persoană. Pentru a câștiga încrederea persoanelor, le împrumuta de diferite sume de bani pentru a-si rezolva problemele personale așa cum este cazul inc. care avea nevoie de un aparat auditiv și înv. ce avea restanțe mari la întreținere și avea apartamentul scos la vânzare de executorul judecătoresc.
Inițial inculpata convingea persoanele să contracteze credite pe numele lor în baza unor documente falsificate (cupoane de pensie, adeverințe de venit, carnete de muncă) asigurându-le că ea va plăti ratele și că nu va fi nici o problemă. Ulterior, pe motivația că nu va mai plăti ratele convingea inculpații să contracteze împrumuturi pe numele altor persoane falsificând atât cartea de identitate prin aplicarea fotografiei inculpaților pe datele de identitate ale unor persoane cât și cupoane de pensie, decizii de pensionare, facturi de utilități, certificate de deces, hotărâri de divorț. Cărțile de identitate ale persoanelor în numele cărora s-au contractat împrumuturi ajungeau la inc. fie sub pretextul că are nevoie de susținere aceștia urmând să devină membrii de partid, fie că îi angajează sau că va face sediul firmei al cărei administrator este la domiciliul lor, cum este cazul martorei.
Datele acestora erau trecute pe o altă carte de identitate pe care era aplicată fotografia inculpaților cu care ulterior a mers la bancă și a contractat împrumuturi după ce în prealabil inc. le solicita o fotografie. Atât aceste cărți de identitate falsificate, fotografii, cât și contracte de credit, certificate de garanție pentru produsele electrocasnice, certificate de deces (unul necompletat), pagini ale unor carnete de muncă atât completate, cât și necompletate, contracte de vânzare/cumpărare pentru imobile și alte documente au fost ridicate de organele de poliție de la locuința inc. unde învinuita le-a depozitat. Inițial, locația acestor acte a fost la, la reședința lui -, iar apoi la sediul asociației de proprietari unde administrator este inc..
La contractarea împrumuturilor inculpata a însoțit inculpații la sediul instituțiilor financiar bancare, ea fiind trecută ca persoană de contact, prezentându-se ca rudă a acestora. Înainte de prezentarea la instituția financiară inc. le înmâna titularilor, documentele necesare, iar în situația în care cartea de identitate era falsificată, le-o înmâna pentru a se legitima după care o lua înapoi.
Cererile de credit au fost completate de inc. așa cum rezultă din rapoartele de expertiză nr. - din 10.06.2008, nr. - din 05.08.2008, - din 16.08.2008 și nr. - din 10.09.2008, iar în unele cereri este trecut la telefon al clientului numărul 0252/- sau 0741.- iar în alte cazuri la persoană de contact, numere ce au aparținut inculpatei. Totodată acestea concluzionează că adeverințele de venit și mențiunile de pe toate carnetele de muncă depuse la dosarele de credit,conform cu originalul av. au fost scrise de inculpată. De asemenea, paginile carnetelor de muncă în original pe numele de, și ridicate de la locuința inc. au fost completate de inculpată.
În perioada 20.10.2005 - 16.11.2006, postul telefonic cu numărul 0252/- a fost instalat la adresa din-, -.1,.20 adresă la care domiciliază inc. și -, iar în perioada 16.11.2006 - 24.07.2007 a fost instalat la adresa str. - nr. 3, -.4,. 6, la reședința inc. -, titular al postului fiind în ambele cazuri inc..
Din cercetările efectuate s-a stabilit că cea mai mare parte din suma contractată îi revenea inc. care inițial a și achitat cîteva rate personal sau prin inculpații -, și înv., care îi restituiau acesteia documentele ce atestau plata.
Referitor la creditele contractate pentru achiziționarea de produse electrocasnice, din cercetări a rezultat că inculpata doar falsifica documentele după ce în prealabil găsea o persoană disponibilă după care i le înmâna inc. - care se deplasa împreună cu cel care contracta împrumutul și după ridicarea produselor acesta le valorifica la diferite persoane la J din valoarea de achiziție, banii împărțindu-i cu inc..
La unele credite, în special cele contractate la instituții din C inculpata a fost dusă cu mașina de inculpatul, pe care îl cunoștea mai de mult. -i încrederea acestuia, cu acordul său, a falsificat documente cu fotografia acestuia și datele lui (carte de identitate, adeverință de venit, carnet de muncă), acesta contractând trei credite în acest fel, împărțind banii cu inc..
Din toate creditele inculpata lua cea mai mare sumă de bani, celorlalte persoane implicate (inculpați/învinuiți) dându-le un procent de aproximativ 10% din valoarea creditului.
La data de 14.08.2007 inc. împreună cu înv., au indus-o în eroare pe cu prilejul încheierii contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub numărul 1496, pentru suma de 32000 euro. În acest scop inculpata a falsificat actele de proprietate ale imobilului situat în Dr. Tr. S,-, -.2..8, jud. M, al cărui proprietari erau părinții ( G și ) trecând-o proprietară pe înv.. În baza acestor acte de proprietate false a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub numărul 1496, pentru suma de 32000 euro cu.
În luna septembrie 2007 inculpata a mers împreună cu la un birou pe str. -, solicitând efectuarea unei schițe cadastrale pentru imobilul în care domicilia înv. și intabularea dreptului de proprietate pentru acest imobil pe numele de. Acest lucru a fost realizat cu complicitatea înv. care a pus la dispoziție contractul de vânzare/cumpărare pentru imobil, al părinților săi și a permis accesul în apartament, contract pe care inculpata l-a falsificat făcând-o proprietar pe.
Realizând gravitatea faptei nu s-a implicat în activitatea infracțională, deși inc. a insistat trimițându-i mai multe SMS-uri pe telefon și chiar solicitându-i inc. să discute cu aceasta și să o determine să continue, fără însă a reuși acest lucru.
Văzând această situație inc. o convinge pe inc. să meargă împreună cu înv. la un notar în loc. S unde s-a legitimat în fata notarului public sub identitatea numitei și a întocmit procura autentificată sub nr.2844/23.10.2007 prin care o împuternicea pe să întocmească în numele ei un contract de împrumut pe care să-l garanteze cu imobilul ale cărui acte fuseseră în prealabil falsificate, proprietatea acestuia fiind trecută de pe numele de pe numele.
Din declarația învinuitei a rezultat că pentru falsificarea documentelor inculpata a apelat la numitul astfel că se va disjunge cauza urmând a se efectua în continuare cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.288 Cod penal.
După aceasta, în luna octombrie 2007 împreuna cu l-au contactat pe G căruia i-au prezentat apartamentul, solicitându-i acordarea unui împrumut pe care să-l garanteze cu acel apartament. După stabilirea detaliilor, în momentul în care s-a prezentat la notarul public pentru semnarea contractului au fost prinse de organele de poliție, motiv pentru care contractul nu a mai putut fi încheiat.
Prin ordonanța din 27.08.2008, organele de cercetare penală ale J M au dispus reținerea inculpatei pe o durată de 24 ore, începând cu 27.08.2008 ora 1705până la 28.08.2008 ora 1705.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 28.08.2008, Judecătoria Drobeta TSa admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta TS și a dispus arestarea preventivă a inculpatei, reținută în arestul J M, pe o perioadă de 29 zile, de la 28.08.2008 până la 25.09.2008 inclusiv.
Prin încheierea nr.12/01.09.2008 a Tribunalului Mehedinția fost respins recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 28.08.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta TS în dosarul nr-.
Examinând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt din rechizitoriu, pe care a redat-o întocmai așa cum a fost menționată anterior în prezenta decizie așa încât este de prisos a mai fi reluată.
Prin urmare, având în vedere starea de fapt reținută, instanța a apreciat că vinovăția inculpaților a fost dovedită.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social al infracțiunilor, împrejurările în care au fost săvârșite și persoana infractorilor care nu au antecedente penale, cu excepția inc., au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, cu excepția inculpaților, care a avut o atitudine parțial sinceră, care nu a recunoscut faptele, iar inculpatul - a avut o atitudine oscilantă.
S-a apreciat că aplicarea unei pedepse la închisoare orientată spre limita minimă prevăzută de lege pentru inculpata în condițiile art.71 Cod penal, având în vedere numărul mare de fapte săvârșite, precum și aplicarea dispozițiilor art.86 și urm. Cod penal, pentru inculpații -, și art. 99 și urm. și art.81 Cod penal, pentru inculpatul este de natură să ducă la reeducarea infractorilor.
Instanța a mai reținut că prin ordonanța din 27.08.2008 organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpaților -, --,; prin ordonanțele din 3.09.2008 și 4.09.2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Saf ost dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile, pentru inculpații --, iar pentru inculpații și s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 zile.
De asemenea, prin încheierea din 28.08.2008 dată în camera de consiliu de Judecătoria Dr. Tr. S, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatei - pe o perioadă de 29 zile.
Referitor la inculpata -, instanța a reținut că fapta din 24.10.2007 a fost săvârșită împreună cu inculpatul -, minor la acea dată, astfel că s-au reținut disp. art.75 lit.c cp în sarcina acesteia.
Instanța a mai reținut că din fișa de cazier rezultă că această inculpată are antecedente penale, fiind condamnată prin sentința penală nr.132/31.03.2008 a Tribunalului Mehedinți la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe timp de 4 ani, urmând a se face aplicarea art.85 cp.
Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite înainte ca inculpații să fie condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea art.33 lit.a cp, iar în baza art.88 cp s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S, inculpații:, -, și partea civilă BANK
Prin decizia penală nr.91 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Mehedinți, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S, de apelanții inculpați:, -, și de apelanta parte civilă BANK A, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
În baza art.139 alin.1 Cod pr.penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a apelantei inculpate cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451Cod pr.penală.
În baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11și alin. 12Cod pr.penală, s-a dispus ca pe durata acestei măsuri inculpata apelantă să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea din cadrul Poliției Municipiului D Tr. S, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de celelalte persoane inculpate în cauză, de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatei apelante asupra disp. art. 145 alin. 3 Cod pr.penală, respectiv asupra faptului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, această măsură va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a apelantei inculpate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/28.08.2008 emis de Judecătoria Drobeta Tr. S, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 383 alin. 3 Cod pr.penală, s-a dispus a se păstra actele de procedură întocmite de instanța de fond până la data de 27.04.2009 cu excepția celor care îi vizează pe inculpații apelanți și cu privire la care se impune refacerea cercetării judecătorești.
Onorariile de avocat din oficiu, în cuantum de câte 400 lei fiecare, pentru apelanții inculpați -, și pentru intimatul inculpat au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atât din prisma motivelor de apel invocate de apelanți cât și din oficiu, s-au apreciat ca fondate apelurile.
Potrivit art. 356.C.P.P. partea expozitivă a hotărârii (considerentele) trebuie să conțină elementele arătate, printre acestea fiind, în caz de condamnare și fapta sau faptele reținute de instanță în sarcina inculpatului sau inculpaților, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante sau atenuante, starea de recidivă - dacă este cazul - analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și acelor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Din cuprinsul sentinței nr. 902/11.05.2009, pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. Sar ezultat că, această hotărâre nu îndeplinește cerințele menționate anterior deoarece, prima instanță în momentul în care a trecut la examinarea actelor și lucrărilor cauzei, la reținerea stării de fapt pe care și-a întemeiat soluția de condamnare a inculpaților a redat întocmai starea de fapt din rechizitoriul întocmit de procuror, fără să facă o analiză proprie a probelor administrate în mod direct, nemijlocit, public și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești.
Mai mult, instanța de fond, după ce a copiat întocmai expozitivul rechizitoriului nu a arătat, cu încadrarea în drept, faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat limitându-se numai a aprecia că vinovăția acestora este dovedită. Deși unii dintre inculpați s-au apărat de maniera că nu ei au încasat în totalitate sumele de bani ridicate de la bănci în baza contractelor de împrumut, ci inculpata își însușea cea mai mare parte a acestor sume, instanța de fond nu a verificat susținerile acestora și nu a înlăturat motivat apărările formulate în acest sens.
În acest sens, inculpatul apelant a susținut - declarațiile de la filele 331 dosar fond și 191 dosar apel - că el numai a însoțit-o, în calitate de șofer, pe inculpata apelantă, în călătoriile pe care le-a făcut la C și că nu i-ar fi dat inculpatei nici un act al său și nu ar fi semnat acte la bănci, el având propriile debite la BCR, conform contractelor de împrumut pe care le-a depus în xerocopie și în dosarul de apel.
De asemenea și inculpații apelanți - (declarația de la fila 318 dosar fond), ( declarația de la fila 330 dosar fond), ( fila 332 dosar fond) au susținut că o parte din sumele luate de la bănci erau însușite de inc..
Instanța de fond, în considerentele hotărârii nu a făcut nici o mențiune referitoare la aceste apărări ale inculpaților apelanți, neanalizând aceste apărări care vizau atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat un drept fundamental al omului, garantat de art. 6.1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Albina împotriva României - publicată în Monitorul oficial al României nr. 1049/25.11.2005 - a arătat că "întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi efective și concrete, acest drept (respectiv dreptul la un proces echitabil) nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".
Deci, conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare - în speță, expozitivul actului de inculpare.
Față de cele arătate, s-a constatat că este fondat acest motiv de apel, respectiv cel al încălcării disp. art.356 cpp invocat atât de parchet, cât și de către apelanții inculpați.
De asemenea, sunt fondate și celelalte motive de apel invocate de parchet la punctele 3 și 4 din cererea de apel.
Potrivit art. 484 alin. 2 cpp "La judecarea cauzei cu inculpați minori se citează, în afară de părți, serviciul de probațiune de la domiciliul minorului, părinții acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, precum și alte persoane a căror prezență este considerată necesară de către instanță." Potrivit ultimului alineat al acestui articol " Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei"
Conform art. 482 alin. 2 cpp "În cauzele cu inculpați minori, instanța de judecată are obligația să dispună efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărei circumscripție își are locuința minorul, potrivit legii, cu excepția cazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale, potrivit disp. alin 1, situație în care dispunerea referatului de către instanță este facultativă"
Verificând actele dosarului, tribunalul a constatat că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale menționate anterior, care reglementează procedura de judecată în cauzele cu inculpați minori, încălcare care potrivit art 197 alin. 2 cpp atrage nulitatea absolută a hotărârii apelate.
Astfel, inculpatul apelant este născut la data de 27.11.1989, iar procurorul și prima instanța au reținut că faptele au fost comise de acest inculpat în luna septembrie 2007 și la data de 24.10.2007, date la care nu împlinise vârsta de 18 ani, deci era minor.
Ca atare, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior instanța avea obligația să dispună conceptarea și citarea în cauză atât a Serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărei circumscripție își are locuința minorul, cât și părinții acestuia și totodată să dispună și întocmirea referatului de evaluare, referat care nu a fost efectuat nici în cursul urmăririi penale.
Cu privire la inculpata apelantă s-a constatat că, prin actul de inculpare, aceasta a fost trimisă în judecată pentru comiterea următoarelor infracțiuni: 6 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1-3 cp, 6 infracțiuni de uz de fals prev. de art.291 cp, o infracțiune de fals prev. de art. 293 alin. 1 cp și o infracțiune de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 26 combinat cu art. 20 rap. la art. 215 alin. 1-3 cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a - 34 cp, iar instanța de judecată, prin sentința apelată a omis să se pronunțe asupra ultimei fapte de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 26 combinat cu art. 20 rap. la art. 215 alin. 1-3 cp, încălcând astfel dispozițiile art. 317 cpp privind obiectul judecății.
Dar fondat este și cel de-al V-lea motiv de apel invocat de parchet întrucât deși inculpații au fost condamnați și pentru comiterea unor infracțiuni de fals și uz de fals instanța de fond nu s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Cât privește primul motiv de apel al parchetului, referitor la încălcarea disp. art. 291 cpp s-a apreciat că nu este întemeiat întrucât, din actele și lucrările dosarului se observă că pentru unele bănci, cum ar fi BCR sau Bank, Bank s-au constituit părți civile, în cauză chiar băncile centrale și nu sucursalele, conform adreselor aflate în dosarul de fond, iar celelalte bănci au mandatat și împuternicit sucursalele să le reprezinte în instanță, conform răspunsurilor existente în dosarul de apel.
Față de aceste considerente, cum prin sentința apelată au fost încălcate atât disp. art. 356 cpp cât și art. 482, 484 și 317 cpp, existând astfel cazurile de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 cpp s-a apreciat că sunt fondate toate apelurile declarate, urmând a fi admise, desființându-se sentința și se va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
În baza art. 383 alin. 3 cpp se vor păstra actele de procedură întocmite de instanța de fond până la data de 27.04.2009, cu excepția celor care îi vizează pe inculpații apelanți și cu privire la care se impune refacerea cercetării judecătorești.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de apel invocate atât de parchet cât și de către apelanții inculpați și apelanta parte civilă.
Referitor la măsura preventivă dispusă față de inculpata apelantă, tribunalul a reținut următoarele:
Aceasta a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând cu data de 27.08.2008 iar prin Încheierea Judecătoriei Drobeta Tr. S, din data de 28.08.2008 s-a dispus arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 28.08.2009, dată de la care această măsură a fost prelungită și respectiv menținută până în prezent.
S-a constatat că la începutul procesului penal, această măsură a arestării preventive a inculpatei - date fiind multitudinea infracțiunilor pentru care este cercetată penal ( 55 infracțiuni de înșelăciune, 54 infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, 20 de infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, 11 infracțiuni de fals privind identitatea și o infracțiune de complicitate la tentativă de înșelăciune), presupusele modalități și împrejurări în care această inculpată împreună cu ceilalți coinculpați au comis faptele așa cum se reține prin actul de inculpare, pedepsele stabilite de lege pentru aceste infracțiuni, fiind incidente astfel față de inculpată dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) proc. pen. justificându-se menținerea acestei măsuri ca necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Însă, în acest moment, dat fiind faptul că prin această decizie s-a constatat că, sentința apelată este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 356 cpp, art. 482 cpp, art. 484 cpp și art. 317 cpp vizând nemotivarea soluției, neefectuarea referatului de evaluare, necitarea serviciului de probațiune și a părinților inculpatului minor și nepronunțarea asupra tuturor faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inc., impunând astfel reluarea cercetării judecătorești de către prima instanță de fond se apreciază că nu se mai impune menținerea inculpatei în stare de arest.
Față de perioada de timp scursă de la luarea acestei măsuri, de 1 an și lună de zile, s-a constatat că nu mai subzistă condiția reglementată în art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a proc. pen. conform căreia lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol social atenuat, după trecerea acestei perioade de timp în care inculpata s-a aflat în stare de detenție, neexistând probe de sustragere de la judecată, nici că ar putea comite alte infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că va exercita presiuni asupra vreunei victime.
În acest sens, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea și, respectiv, menținerea până în prezent a acestei măsuri s-au schimbat, iar în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148. proc. pen. ce ar impune menținerea inculpatei în stare de arest, fiind astfel incidente disp. art. 139 alin. 1 cpp, măsura arestării preventive urmând a fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451cpp.
S-a apreciat că menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatei apelante ar depăși limita termenului rezonabil prevăzut și de dispozițiile art. 5 paragraf. 3 și art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o ca nelegală și netemeinică numai în ceea ce privește dispoziția privind înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpatei, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii cu privire la acest aspect și pe fond, menținerea măsurii arestării preventive, deoarece prima instanță a încălcat dispozițiile art.160 Cod pr.penală, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la toate temeiurile care au determinat arestarea preventivă, at.148 lit.f, cât și 148 lit.d Cod pr.penală, apreciind că acest din urmă temei există și în prezent, așa cum a existat și la data luării măsurii arestării preventive, având în vedere existența unor dosare penale care au ca obiect același gen de infracțiuni comise de inculpată cu cele deduse judecății; s-a criticat decizia întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, cu precizarea că judecarea unei cauze complexe cu peste 100 de infracțiuni și 13 inculpați nu se poate desfășura cu respectarea normelor procedurale în vigoare într-un timp foarte scurt, iar perioada de 1 an și o lună de la data luării măsurii preventive față de inculpată, reprezintă o perioadă rezonabilă de desfășurare a soluționării cauzei.
Recursul este nefondat.
Analizând recursul declarat de parchet împotriva deciziei instanței de apel numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma dispozițiilor art.3851lit.e Cod pr.penală, cu referire la art.141 și art.160 alin.4 Cod pr.penală, precum și din oficiu, potrivit art.385 alin.3 Cod pr.penală, în limita investirii referitoare la măsura preventivă menționată, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, în raport de dispozițiile legale aplicabile și jurisprudența CEDO.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal, un inculpat trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii.
În cauză de față, inculpata a fost condamnată în primul ciclu procesual prin nr.902 din 11 mai 2009 Judecătoriei Drobeta TS, iar prin decizia penală nr.91 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Mehedinția dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Revenind la măsura arestării preventive a inculpatei, instanța de apel a considerat la începutul procesului penal, că această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și a fost necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Având în vedere infracțiunile deduse judecății (art.215 alin.1 și 3 Cod penal, respectiv complicitate la această infracțiune, art.290 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal, art.293 alin.2 Cod penal, fapte săvârșite în perioada 2005-2007, presupusele modalități de săvârșire a faptelor, pedepsele stabilite de lege pentru aceste infracțiuni, a considerat inițial că în cauză erau incidente dispozițiile art.148 alin.1 lit.d și f Cod pr.penală, justificându-se menținerea acestei măsuri.
Având în vedere însă soluția vizând fondul cauzei, respectiv desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, a considerat că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală, se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.
motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune, este o condiție sine qua non, a regularității menținerii în detenție. O bănuială puternică privind comiterea de către un inculpat a unor infracțiuni grave, poate justifica inițial detenția, însă după o anumită perioadă de timp ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.
În cauza de față, instanța de apel a constatat că la finalul unei perioade de detenție care a început la 28 august 2008, nu mai subzistă condiția reglementată în art.148 alin.1 lit.f teza a II-a Cod pr.penală, conform căreia lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, sens în care temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea până în prezent a acestei măsuri s-au schimbat, iar în cauză nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art.148 Cod pr.penală, ce ar impune menținerea în arest a inculpatei (numai împrejurarea că inculpata este cercetată penal și în alte dosare care au același obiect cu cel de față și că la luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere și cazul de arestare prev.de art.148 alin.1 lit.d Cod pr.penală, nu este de natură să conducă la concluzia că s-ar impune menținerea acesteia în stare de arest preventiv, în condițiile în care, instanța este obligată să analizeze durata arestării preventive a unei persoane pe parcursul judecării apelului sau recursului din perspectiva art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil).
La art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se stipulează că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale", termenul rezonabil în cazul acestei din urmă prevederi având ca moment de început "formularea unei acuzații în materie penală", iar ca moment final s-a stabilit pe cale jurisprudențială că termenul se raportează la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare sau de achitare, respectiv încetarea procesului penal.
În lipsa unei reglementări exprese a legiuitorului nostru, referitoare la sancțiunea privind încălcarea duratei rezonabile a arestării preventive, fiind însă îndeplinită cerința prevăzută în art.143 Cod pr.penală, respectiv existența probelor sau indiciilor temeinice, inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu s-ar putea reține inexistența vreunui temei care să justifice menținerea măsurii preventive, scopul revocării acesteia, ci numai că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării s-au schimbat, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor prev.de art.139 alin.1 Cod pr.penală, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În contextul concret al cauzei de față, se consideră că instanța de apel prin decizia pronunțată în mod legal a dispus în temeiul art.139 alin.1 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev.de art.1451Cod pr.penală, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor privind obligațiile impuse în mod efectiv inculpatei, precum și a dispozițiilor art.1451alin.2 Cod pr.penală, examinând condițiile prevăzute de lege în legătură cu măsurile preventive.
Ca urmare, se apreciază că în mod corect instanța de apel a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, apreciind că faptele pretins a fi comise în perioada 2005-2007 și deduse judecății în raport cu probele administrate, se circumstanțiază cerinței prevăzute în art.143 Cod pr.penală.
În raport de aceste considerente, recursul parchetului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr.91 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpata, ca nefondat.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 14 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
PS/2.11.2009
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Liana Balaci, Mircea Mugurel
