Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.99/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul - domiciliat în C,-.A, județ C împotriva deciziei penale nr.167/P din data de 17 martie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul penal nr.120/P/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penalăse constată lipsa:
- contestatorului, pentru care se prezintă avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr. 57310/06.05.2009 emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- intimatului inculpat pentru care răspunde apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 296/2010 emisă de Baroul d e Avocați C;
- intimatei parte civilă - Direcția Națională a Vămilor B prin Direcția Națională Vamală
Prin referatul cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că a fost depus de către apărătorul ales al contestatorului, înscrisul traduc din limba engleză în limba română.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, pune în vedere apărătorilor părților să-și spună cuvântul cu privire la procedură.
Avocat, având cuvântul pentru contestatorul, apreciază că procedura este legal îndeplinită cu contestatorul întrucât acesta a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut, are cunoștință de acest proces, își însușește cererea, motiv pentru care, nu i-au fost încălcate drepturile procesuale.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că procedura de citare cu contestatorul este legal îndeplinită mai ales că nu există la dosarul cauzei o adresă din Norvegia unde acesta să poată fi citat.
Curtea, apreciază că trebuie aplicată legea română, respectiv disp.art.177 Cod procedură penală, conform căreia, contestatorul trebuie citat la ultimul domiciliu cunoscut cât și prin afișare la consiliul local al locului săvârșirii infracțiunii.
Avocat, având cuvântul pentru contestatorul, solicită reiterarea procedurii de citare cu acesta atât la ultimul domiciliu cunoscut cât și prin afișare la consiliul local al locului săvârșirii infracțiunii.
Procurorul, având cuvântul, solicită reiterarea procedurii de citare cu contestatorul atât la ultimul domiciliu cunoscut cât și prin afișare la consiliul local al locului săvârșirii infracțiunii.
Curtea, deliberând, apreciază că procedura este legal îndeplinită cu contestatorul.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Avocat, având cuvântul pentru contestatorul, solicită admiterea cererii de contestație în anulare și în conformitate cu disp.art.392 Cod procedură penală, desființarea prin decizie a hotărârii pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 17 martie 2005, în recurs.
Potrivit disp.art.386 lit."b" Cod procedură penală, se impune raportarea strictă la împrejurarea că în recurs, contestatorul nu avea posibilitatea de a participa la judecata recursului și de a încunoștința instanța despre acest aspect.
Precizează că, așa cum a arătat și în cererea introductivă, la data de 02 martie 2004, s-a dat dispoziția de părăsire a teritoriului României, sigur la cererea contestatorului care în acel moment se afla la Otopeni, fără drept de prelungire a vizei de intrare pe teritoriul României; deci, acesta se afla într-un regim de semi - libertate.
Ceea ce contestatorul nu a solicitat dar s-a dispus de către Serviciul Român de din cadrul Ministerului d e Interne, a fost dispoziția de interdicția a pătrunderii pe teritoriul României, pe timp de 10 ani.
Ca atare, la momentul în care s-a pronunțat instanța de recurs - Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 17 martie 2005, contestatorul se afla în imposibilitate de a participa la desfășurarea procesului penal din acel moment.
Raportat la data la care s-a dispus interdicția de a pătrunde pe teritoriul României, respectiv 02 martie 2004, contestatorul se afla în imposibilitate de a participa atât în fond cât și în apel; hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 16 iunie 2004, deci cu 3 luni în urmă după ce contestatorul a părăsit România și în apel, hotărârea a fost pronunțată la data de 16 noiembrie 2004.
Pe cale de consecință, solicită a se constata că sunt îndeplinite dispozițiile art.386 lit."b" Cod procedură penală și, că nu avea posibilitatea contestatorul să cunoască vreo soluție pronunțată în fond, apel sau recurs și nicidecum, să o atace.
Față de aceste împrejurări, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea hotărârii Curții de Apel, cu consecința anulării mandatului de arestare.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, precizează că a fost admisă în principiu de către Curtea de Apel, contestația în anulare, fiind de acord cu cererea formulată în sensul de a se admite pe fond contestația în anulare și a se avea în vedere că a fost prejudiciat contestatorul de dreptul său prin necitare, drept pentru care, urmează a fi admisă și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulate și menținerea deciziei pronunțate în recurs de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Apreciază că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de disp.artt.386 lit."b" Cod procedură penală invocate întrucât acest indice cere două condiții ce trebuie cumulativ îndeplinite; la termenul la care s-a judecat recursul, recurentul să fi fost în imposibilitatea de a se prezenta și în același timp, și în imposibilitatea de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Or, chiar dacă s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta, nu sea fal în imposibilitatea de a încunoștința instanța, rezultă din înscrisurile de la dosar că, avea termen în cunoștință, fusese prezent în data de 05 noiembrie 2003 și în data de 14 ianuarie 2004, ulterior, solicitase să fie citat la o altă adresă dar nu o precizase; avea cunoștință despre derularea procesului la momentul în care chiar care urmare a cererii sale de extrădare, părăsise teritoriul României.
Prin urmare, nefiind îndeplinită și a doua teză de la art.386 lit."b" Cod procedură penală, solicită respingerea contestației ca nefondată și, menținerea
deciziei pronunțate de Curtea de Apel și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul pentru contestatorul, în replică, cu privire la teza a-II-a a art.386 lit."b" Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere că nu mai avea cum contestatorul să încunoștințeze instanța atâta timp cât el nu se mai afla în România.
Instanța ia cauza în pronunțare.
Asupra contestației în anulare de față,
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.167/P/17.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA solicitând desființarea acestei decizii și urmare a rejudecării, să se dispună casarea deciziei penale nr.648/16.11.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța precum și a sentinței penale nr.1381/16.04.2004 pronunțată de Judecătoria Constanța și trimiterea dosarului spre rejudecare la Judecătoria Constanța.
În considerentele cererii se învederează următoarele:
Prin sentința penală nr.1381/16.05.2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Ulterior, prin decizia penală nr.648/16.11.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost respinse apelurile declarate atât de coinculpatul cât și de către partea vătămată Direcția Regională Vamală
Prin decizia penală nr.167/P/17.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a respins recursul formulat de partea vătămată Direcția Regională Vamală
Se relevă că,într-o altă cauză, împotriva contestatorului s-a luat la data de 08.11.2000, măsura preventivă de a nu părăsi țara, prin înscrierea în pașaport a literei " c "
Ulterior, în cursul anului 2003, urmare a faptului că petentul era cetățean străin, s-a refuzat prelungirea vizei de ședere în România, pentru ca, la data de 02.03.2004 să fie expulzat din România, având interdicția de a mai intra în această țară timp de 10 ani.
Urmare a acestei situații, se relevă că, în datele de 16.06.2004, 16.11.2004 și 17.03.2005, date la care s-a judecat cauza în fond, în apel și în recurs nu a fost
prezent la judecarea acestora, astfel încât nu a putut formula apărări, și nu a putut exercita căi de atac, aflându-se în imposibilitate obiectivă, determinată de interdicția autorităților române de a intra pe teritoriul acestei țări.
În drept s-au invocat dispozițiile art.386 lit. b cod procedură penală.
Procedând la judecarea cauzei, s-a dispus atașarea dosarelor penale în care s-au pronunțat sentința penală nr.1381/16.05.2004 pronunțată de Judecătoria Constanța, decizia penală nr.648/16.11.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța și decizia penală nr.167/P/17.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
S-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei următoarele: xerocopie după pașaportul contestatorului, adresa nr.-//20.11.2009 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, adresa nr.-/S4/GC/25.05.2009 emisă de MAI - Oficiul Român pentru - Direcția, declarația pe proprie răspundere a contestatorului, autentificată sub nr.443/390/16.11.2009 de Ambasada României la - Secția Consulară, adresa nr.-//15.01.2010 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol și traducerea copiei mesajului recepționat de la autoritățile judiciare norvegiene.
Prin încheierea din 17.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA s-a admis în principiu Contestația în anulare formulată de contestatorul.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale invocate, Curtea constată:
Potrivit art.386 lit. b cod procedură penală, partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Cerințele acestei dispoziții legale sunt cumulative, astfel că, pentru admiterea contestației în anulare nu este suficient să se facă dovada imposibilității de prezentare ci, contestatorul trebuie să dovedească, pe lângă aceasta, și imposibilitatea de a încunoștința instanța despre împiedicarea de a se prezenta.
Reținem că, în speță, contestatorul a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenele de judecată precizate, întrucât, la data de 02.03.2004 a fost expulzat din România, având interdicția de a mai intra în această țară timp de 10 ani.
Este relevant că, această măsură s-a luat la data la care pe rolul Judecătoriei Constanța se afla pe rol dosarul penal în care s-a pronunțat sentința penală nr.1381/16.05.2004.
De asemenea, evidențiem, referitor la judecata acestei cauze, că petentul a participat personal la unele termene de judecată, ocazii în care i s-a dat termen în cunoștință, ne mai fiind citat pentru termenele ulterioare.
După luarea măsurii expulzării și interdicției de a intra pe teritoriul României, contestatorul nu a anunțat instanța despre imposibilitatea de a se prezenta la termenele de judecată în cauză și nu a indicat adresa din străinătate la care putea fi citat, deși ar fi avut această posibilitate.
În condițiile menționate, sentința penală nr.1381/16.05.2004 pronunțată de Judecătoria Constanțai -a fost comunicată contestatorului conform dispozițiilor legale, și urmare a neexercitării căii de atac a apelului, aceasta a rămas definitivă, fiind emis mandat de executare a pedepsi în baza acestei hotărâri și mandat european de arestare, solicitându-se totodată și extrădarea contestatorului, cerere ce se află spre soluționare de către autoritățile norvegiene.
Față de cele reliefate, apreciem că temeiul procedural în baza căruia s-ar putea solicita rejudecarea cauzei este cel prev. de art.522 ind.1 cod procedură penală și nu dispozițiile art.386 lit. b cod procedură penală.
Este de observat că, dispozițiile art.386 lit. b cod procedură penală au ca premisă cunoașterea termenului de judecată, termen la care partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această imposibilitate, contestatorul invocând, de fapt, imposibilitatea de a declara căile de atac, față de situația expulzării sale și a interdicției de a intra pe teritoriul României încă de la momentul la care cauza s-a judecat pe fond, la Judecătoria Constanța și unde a rămas definitivă.
că, în realitate, contestatorul invocă că nu a avut cunoștință că s-au promovat căi de atac și că nu a avut posibilitatea de a-și formula apărări tocmai ca urmare a imposibilității sale de a promova căile de atac, situație ce nu este acoperită de dispozițiile art.386 lit. b cod procedură penală, care, așa cum am evidențiat implică cunoașterea termenului de judecată, termen la care partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această imposibilitate.
Față de cele reliefate, apreciem contestația în anulare formulată de contestatorul ca fiind neîntemeiată.
În consecință, în baza art.392 cod procedură penală, curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare promovată.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.392 cod procedură penală în referire la art.386 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul - domiciliat în C,-.A, județ C împotriva deciziei penale nr.167/P din data de 17 martie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul penal nr.120/P/2005.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.și tehnored.dec.Jud./2 ex.
Data: 03.03.2010
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Maria Uzună, Eleni Cristina
