Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.103
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpații, fiul lui și, născut la 19 august 1979, CNP-, domiciliat în M,-, Bl. 13, Sc. a,. 1, județul P, G, fiul lui și, născut la 27 august 1975, CNP -, domiciliat în municipiul P - fără forme legale,-, județul P și, fiul lui și, născut la 06 septembrie 1967, CNP-, domiciliat în municipiul P,-, județul P împotriva sentinței penale nr. 557 din data de 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai apelanților - inculpați să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie 2009 și apoi la 12 noiembrie 2009 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.557 din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală, au fost condamnați inculpații:
1. fiul lui și, născut la data de 19 august 1979 în orașul M, cu același domiciliu,-, bloc 13,.A, apart.1, județul P, fără ocupație, studii liceul, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, la pedepsele de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege - pentru infracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității cu aplic.art.74 și art.76 lit.b Cod penal; de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege - pentru infracțiunea prev.de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2, art.74 și art.76 lit. Cod penal și la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunea de trafic de minori, prev.de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.74 și art.76 lit.a Cod penal.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.71 Cod penal, i s- interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
2. fiul lui și, născut la data de 27 august 1975 în municipiul P, cu același domiciliu,-, bloc 60 E,.B, apart.21, județul P și fără forme legale în-, județul P, studii 9 clase, fără antecedente penale, necăsătorit, la pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege - pentru infracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate cu aplic.art.74 și art.76 lit.b Cod penal și de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege - pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.74 și art.76 lit.b Cod penal.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
3. fiul lui și, născut la data de 06 septembrie 1967 în municipiul P, cu același domiciliu,-, județul P, studii școala profesională, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.ași b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege - pentru infracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate cu aplic.art.74 și art.76 lit.b Cod penal și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pentru infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2, art.74 și art.76 lit.b Cod penal.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit. și art.35 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpaților G și, exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit. și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.
Conform art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului G, perioada reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2007 și până la 24 decembrie 2007, iar pentru inculpatul de la 18 septembrie 2007 și până la 16 noiembrie 2007.
În temeiul art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților G și, pe durata unui termen de încercare de câte 8 ani, compus din durata pedepsei rezultante aplicate fiecăruia, la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, calculat conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal, au fost stabilite măsurile de supraveghere pe care cei doi inculpați trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare și anume:
- să se prezinte la datele fixate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la sediul acestuia din municipiul P,-, județul P;
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comune și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților G și, pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere.
Conform art.359 Cod procedură penală, li s-a atras atenția celor doi inculpați asupra consecințelor încălcării disp.art.86/4 alin.1,2 Cod penal, privind săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate sau nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite, în cursul termenului de încercare, caz în care, se va dispune de către instanță, revocarea.
În latură civilă, s-a constatat că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În temeiul disp.art.357 rap.la art.163 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în orașul M,-, bloc 13,.A, apart.1 - proprietatea inculpatului, prin ordonanța nr.68/D/P/2006 din 02 noiembrie 2007 DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești.
Inculpații au fost obligați la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond pe baza probatorului administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații G, și, începând cu anul 2002 s-au deplasat frecvent în Spania, locuind în diferite orașe unde existau comunități puternice de români, cum ar fi, parte din aceștia aparținând lumii interlope și care se ocupau cu activități ilegale, inclusiv prostituția și proxenetism.
Inculpații și-au dat seama că pot obține venituri substanțiale din aceste activități și la sfârșitul anului 2003 inculpații s-au hotărât să plece în Spania unde inculpatul G avea închiriat un apartament în zona orașului.
S-a stabilit că respectivului grup s-a alăturat - soția inculpatului, care a devenit concubina acestuia și - sora învinuitei.
S-a reținut că atât cât și, întrețineau la rândul lor relații sexuale, dar aveau și rolul de a le supraveghea pe celelalte tinere exploatate sexual, obligându-le să atragă cât mai mulți clienți, iar sumele primite de la aceștia să le fie predate.
În cazul în care tinerele erau exploatate sexual, refuzau să racoleze clienți, erau amenințate cu bătaia sau cu alte consecințe negative, atât ele cât și familiile lor, iar uneori erau și bătute pentru că refuzau să întrețină raporturi sexuale sau nu aduceau suficienți bani.
Acest aspect rezultă din declarațiile părților vătămate, și.
S-a dovedit că în acest context, începând cu anul 2004 cei trei inculpați, precum și învinuiții și, au recrutat, găzduit, transportat și exploatat sexual mai multe tinere în Spania, unde le-a obligat să întrețină relații sexuale în diferite cluburi.
În general erau recrutate tinere cu o situație materială precară, unele dintre acestea având în întreținere și copii minori.
Le erau promise posturi de menajere, ospătărițe, muncitoare în bucătăriile unor restaurante sau dame de companie în cluburi, unde urmau să fie plătite la cupele de băutură consumate de clienții pe care-i întrețineau, fără ca acest lucru să presupun și practicarea prostituției.
recrutate, inculpații le promiteau salarii între 700 și 1.500 euro lunar și pentru a le câștiga încrederea aceștia se ofereau să le achite cheltuielile de transport, iar tinerelor care nu aveau pașapoarte, le erau achitate și taxele aferente pentru obținerea acestor documente, spunându-le că urmează ca sumele avansate să fie restituite din primul salariu.
Cei care se ocupau de recrutări erau și care aveau și interdicție de intrare în spațiul și care nu puteau participa la activitățile infracționale pe teritoriul Spaniei.
Aceștia se ocupau de trimiterea victimelor în Spania, unde erau găzduite de către G și care se ocupau de exploatarea sexuală a acestora și de colectarea veniturilor rezultate.
S-a stabilit că înainte de plecarea în luna februarie 2004 în Spania, inculpații G și s-au întâlnit și au găzduit la locuința acestora pe părțile vătămate și.
Tinerele recrutate și ajutate de către inculpați să ajungă în Spania pentru a fi exploatate sexual, au suferit violențe din partea acestora.
Astfel, s-a stabilit că partea vătămată a fost violentată de inculpatul G, motiv pentru care aceasta s-a plâns autorităților spaniole, inculpatul fiind arestat pentru o perioadă scurtă de timp.
Aceasta, deoarece la intervențiile și rugămințile mamei sale care era amenințată în țară de către inculpatul, victima și-a retras plângerea formulată inițial.
Prin modalitățile arătate mai înainte, inculpații, G și s-au constituit în perioada anului 2004 în grup infracțional organizat alături de învinuiții, și (față de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei) în vederea recrutării, găzduirii, transportării și exploatării sexuale a mai multor tinere în Spania, printre care -, -, și .
S-a reținut în sarcina celor trei inculpați că în perioada 2004 - 2006 împreună cu ceilalți învinuiți, prin fapte repetate dar în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, au recrutat, transportat, găzduit și exploatat sexual prin obligarea la practicarea prostituției pe numitele, -, și în vederea exploatării sexuale a acestora.
În fine, față de inculpatul instanța a mai reținut că în cursul anului 2004 împreună cu învinuita a recrutat-o și exploatat-o sexual în Spania pe minora.
În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații G și cu privire la infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, aceștia declarând că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta nu a fost ascultat în instanță, deși s-a luat toate măsurile necesare pentru a asigura prezența acestuia care a fost plecat în străinătate și fără a se cunoaște țara de destinație.
De asemenea, în instanță părțile vătămate au declarat că nu se constituie părți civile.
Instanța de fond a mai reținut că inculpații au urmărit exploatarea sexuală a părților vătămate, în scopul obținerii unor beneficii materiale, însă după recrutarea acestora în vederea practicării prostituției și-au însușit foloasele pe care acestea le-au obținut, deși în unele cazuri și-au luat angajamentul că vor fi recompensate și părțile vătămate, angajamente care nu au fost respectate, ceea ce în opinia instanței a însemnat că și prin această modalitate victimele au fost induse în eroare, existând astfel varianta prev.de art.12 și 13 din Legea nr.678/2001.
Reținând vinovăția fiecărui inculpat, prima instanță a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, iar la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere pentru fiecare inculpat criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Astfel, din motivarea hotărârii reiese că tribunalul a ținut seama la individualizarea pedepselor, atât de natura faptelor comise, de modalitatea în care elementul material a fost realizat, de forma continuată a acestora, de poziția părților vătămate care au declarat că nu au fost decât recrutate în vederea practicării prostituției cu acordul cestora, de gradul de pericol social al faptei, de scopul urmărit, dar și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.
Referitor la persoana făptuitorilor, tribunalul a reținut că inculpații nu au antecedente penale, că inculpatul G are un minor în vârstă de 8 ani care are afecțiuni medicale, potrivit înscrisurilor depuse la dosar. Aceeași situație se regăsește și în ceea ce privește pe inculpatul, care de asemenea are un minor pe numele și prezintă la rândul său, anumite afecțiuni medicale, așa cum rezultă din actele depuse în cauză.
La stabilirea pedepselor și a modalității de executare, instanța de fond a apreciat că față de inculpații G și se impune reținerea de circumstanțe atenuante personale prev.de art.74 Cod penal, deoarece aceștia s-au prezentat în instanță, înainte de comiterea faptelor au avut o conduită bună, așa încât s-a apreciat că pentru fiecare se vor aplica pedepse stabilite sub limita minimă prevăzută de textul de lege.
Cât privește modalitatea de executare a pedepselor, s-a mai apreciat că scopul preventiv educativ poate fi atins și fără executarea acestora și de aceea, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.86/1 Cod penal, s-a orientat la pedepse neprivative de libertate prin aplicarea în cauză a disp.art.86/1 Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani, potrivit art.86/2 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare au fost stabilite măsurile de supraveghere, atrăgându-li-se atenția inculpaților conform art.359 Cod procedură penală, asupra consecințelor nerespectării acestor obligațiuni care atrag revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere în situația în care aceștia vor săvârși o nouă infracțiune cu intenție în cursul termenului de încercare sau nu vor respecta măsurile de supraveghere prevăzute de lege.
În cazul inculpatului instanța de fond, având în vedere faptul că acesta s-a sustras de la judecată, a apreciat că reeducarea acestuia poate fi atinsă prin aplicarea unei pedepse rezultante cu închisoare, care să fie executată în regim de detenție.
Privitor la soluționarea laturii civile a cauzei, conform declarațiilor aflate la dosar, date în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, tribunalul a luat act că toate părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Invocând disp. art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 care prevăd că banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, precum și cele care au servit la săvârșirea acestora, dar și celelalte bunuri prevăzute de art.118 Cod penal, sunt supuse confiscării speciale, instanța de fond a apreciat că în cazul de față ar fi trebuit să confiște sumele pe care le-a obținut persoanele vătămate din practicarea prostituției, pe care le-au înmânat inculpaților, considerându-se că sunt dobândite în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane.
În acest sens sunt și disp.art.118 lit.e Cod penal, în măsura în care bunurile nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc ca despăgubiri acesteia.
În speța dedusă judecății, tribunalul arată că nu se poate reține în sarcina persoanei vătămate săvârșirea infracțiunii de prostituție, potrivit art.20 din Legea nr.678/2001, întrucât acestea nu pot fi pedepsite, chiar dacă și-ar fi dat consimțământul la recrutare în vederea exploatării sexuale, conform art.16 din aceeași lege și ca atare, sumele respective nu se cuvin persoanelor vătămate și ele sunt supuse confiscării.
Se motivează, că pentru a se dispune confiscarea respectivelor sume de bani de la inculpați, instanța trebuie să dispună de elemente certe din care să rezulte sumele de bani pe care aceștia le-au obținut din exploatarea victimelor, ori inculpații au afirmat că nu au obținut nici-o sumă de bani în această modalitate, deoarece nu au exploatat victimele și nu au primit nimic de la acestea, în acest scop, cu excepția unor sume pe care le-au plătit cu titlu de chirie pentru punerea la dispoziție a apartamentului pe care G îl avea închiriat în Spania și în care unele persoane vătămate au fost cazate.
Se mai arată că martorii audiați în cauză nu au relevat nici-un fel de împrejurări din care să rezulte sumele de bani pe care victimele traficului de persoane le-a obținut în urma exploatării lor sexuale de către cei trei inculpați și în atare situație, instanța nu poate dispune confiscarea acestor sume, așa cum s-a solicitat prin actul de inculpare având în vedere că în mod exclusiv declarațiile contradictorii ale părților vătămate, în raport de care procurorul a calculat sumele totale obținute de fiecare parte vătămată.
În consecință, instanța de fond precizează că nu va aplica dispozițiile legale referitoare la confiscarea sumelor de bani obținute de către inculpați din săvârșirea faptelor deduse judecății, iar referitor la mijloacele de transport cu care au fost transportate părțile vătămate din România în Spania, precum și la imobilele în care acestea au fost cazate, tribunalul a constatat că nu pot fi supuse confiscării, întrucât nu aparțin nici unuia dintre cei trei inculpați.
În ceea ce privește sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în orașul M, proprietatea inculpatului, se impune ridicarea acestuia, întrucât nu subzistă nici una din condițiile prevăzute de disp.art.163 Cod procedură penală.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel în termen legal de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de inculpații, G și, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel ale parchetului depuse în scris la dosar și susținute oral de reprezentantul acestuia, se arată că hotărârea primei instanțe este greșită prin aceea că în mod eronat s-a apreciat că nu se impune confiscarea sumelor de bani rezultate din comiterea infracțiunii și pe cale de consecință, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător.
Prima critică se referă la faptul că instanța de fond a omis să aplice inculpaților și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.d și e din Codul penal, în ceea ce privește pedeapsa accesorie și cea complementară aplicată acestora.
În susținerea criticii invocate se motivează că la infracțiunea de trafic de persoane, instanța de fond a reținut că inculpații au urmărit exploatarea sexuală a părților vătămate, în scopul obținerii unor beneficii materiale, însă după recrutarea acestora în vederea practicării prostituției, aceștia și-au însușit foloasele obținute de victime, deși în unele cazuri și-au luat angajamentul că vor fi recompensate și părțile vătămate, angajamente ce nu au fost respectate, așa încât, acestea au fost induse în eroare.
Instanța de fond trebuia să constate că probele administrate nemijlocit în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorilor, precum și probele administrate în faza de urmărire penală confirmă sumele dobândite de către inculpați și care trebuiau confiscate potrivit legii, în cuantumul solicitat prin actul de sesizare.
Cea de-a doua critică se referă la faptul că în mod greșit instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, fără să dispună și interzicerea drepturilor părintești ale inculpaților.
Se apreciază că faptele cercetate în prezenta cauză, relevă o nedemnitate în exercitarea drepturilor părintești, libertatea persoanei fiind un drept fundamental consacrat prin Constituție, iar faptele fiind comise prin amenințare, prin constrângere, precum și prin violență, duc la concluzia că drepturile părintești nu trebuiau a fi exceptate din conținutul pedepsei accesorii aplicate de către instanță și nici din conținutul pedepsei complementare aplicată acestora, cu atât mai mult cu cât măsura vizează interesele copiilor și se urmărește un scop legitim, adică protejarea sănătății morale sau educației minorilor.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor arătate mai sus.
Inculpatul prin apărător ales a susținut că instanța de fond, în motivarea hotărârii pronunțate a preluat situația de fapt reținută în actul de inculpare, în sensul că în perioada 2004 - 2006 împreună cu ceilalți inculpați și învinuiți au constituit un grup infracțional organizat pentru săvârșirea faptelor de trafic de persoane, după care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat, transportat, a găzduit și exploatat sexual prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate, și, iar în anul 2004, împreună cu a recrutat-o și exploatat-o sexual în Spania pe, însușindu-și suma de 53.000 Euro.
De aceea, se arată că soluția instanței de fond este greșită, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că materialul probator efectuat în faza de cercetare penală, este contradictoriu,incomplet și prin analiza acestuia nu se poate stabili vinovăția inculpatului, întrucât pe parcursul urmăririi penale, prin declarațiile sale a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-au efectuat acte de urmărire penală și nici nu cunoaște persoanele - părți vătămate.
Ca atare, în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 din Legea nr.678/2001.
Pe de altă parte se consideră că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută nici săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, deoarece probatoriul administrat nu dovedește existența acestei fapte, iar motivarea dată de instanța de fond este greșită,întrucât inculpații din această cauză nu recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și ulterior condamnați, iar pentru fiecare activitate infracțională reținută în sarcina fiecăruia, actele materiale infracționale s-au desfășurat față de părți vătămate diferite și în perioade de timp diferite.
În acest sens, nu există la dosarul cauzei vreun probatoriu din care să rezulte cu certitudine aspectele reținute de instanță în motivarea soluției pronunțată.
În fine, și cu privire la infracțiunea prev.de art.13 alin.1,2,3 și Legea nr.678/2001 soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este greșită,
deoarece este contrară probelor din dosar și situației reale, condamnare ce se bazează numai pe baza declarației părții vătămate, care nu poate constitui un demers legal pentru efectuarea actelor de urmărire penale în limita infracțiunii respective, întrucât actele efectuate ulterior stabilesc cu totul o altă situație.
Pe de altă parte, referitor la circumstanțele personale, se arată că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană tânără, a muncit onest atât în România cât și în Spania, provine dintr-o familie organizată, urmând a se avea în vedere și actele medicale aflate la dosar.
Pentru motivele enunțate mai sus s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a combinat cu art.10 lit. Cod procedură penală.
Totodată, în raport de motivele învederate, s-a solicitat respingerea apelului declarat de parchetul de pe lângă Tribunaul P, ca fiind nefondat.
Referitor la apelurile declarate de inculpații G și, apărătorul ales al acestora, a arătat că achiesează la concluziile puse pentru inculpatul, susținând că infracțiunea prev.de art.7 alin.1din Legea nr.39/2003 nu întrunește condițiile cerute de lege atâta timp cât inculpații nu aveau "o misiune" strictă de racolare, găzduire, transport, exploatare sexuală a părților vătămate din prezenta cauză.
De aceea, apreciază că față de această situație între inculpați nu existau raporturi de acest gen, motiv pentru care nu este îndeplinită latura materială a infracțiunii sus menționate.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001 pentru care cei doi inculpați au fost condamnați, în realitate nu se poate vorbi de exercitarea actelor de violență făcute de aceștia asupra părților vătămate, aspecte care rezultă din declarațiile acestora, respectiv,.
Pentru toate acestea se solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței și în principal, achitarea în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, precizând că faptele reținute nu au fost săvârșite de aceștia, iar în subsidiar, achitarea în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod procedură penală, deoarece faptelor respective le lipsește unul din elementele constitutive și anume, acela că nu au recrutat părțile vătămate în vederea obligării la practicarea prostituției.
Totodată, s-a solicitat respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Curtea, verificând hotărârea atacată conform disp.art.378 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova este fondat sub aspectul laturii civile privind confiscarea specială, iar apelurile declarate de inculpații, G și se privesc ca fiind nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
În latură penală, instanța de fond a reținut corect situația de fapt așa cum a fost arătată mai înainte, aceasta corespunde probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este legală.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova:
Prima critică ce vizează greșita apreciere a instanței de fond de a nu dispune confiscarea sumelor de bani rezultate din comiterea infracțiunii având drept consecință și ridicarea măsurii sechestrului asigurător este întemeiată.
Prin actul de sesizare al instanței s-a solicitat de către procuror, în baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 coroborat cu art.118 lit.e Cod penal, confiscarea sumelor de bani rezultate din săvârșirea infracțiunilor și pentru care părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Asupra sumelor de bani dobândite de părțile vătămate prin obligarea acestora la întreținerea de raporturi sexuale pe teritoriul Spaniei, de către inculpați, victimele respective au relatat în cursul urmăririi penale aspecte cu privire la modul în care au obținut aceste sume și cuantumul acestora.
Astfel, părțile vătămate, și au făcut precizări și în cursul cercetării judecătorești asupra acestor aspecte, însă în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu pot fi aplicate dispozițiile legale referitoare la confiscarea sumelor de bani, ținând seama în mod exclusiv numai de declarațiile contradictorii ale părților vătămate, declarații în raport de care procurorul a calculat sumele totale, obținute de fiecare parte vătămată.
Într-adevăr, între depozițiile făcute de părțile vătămate - victime ale infracțiunii de trafic de persoane și, cu privire la sumele de bani obținute în urma practicării prostituției, există contradicții în funcție de momentul în care au fost audiate.
Astfel, dacă în cursul urmăririi penale partea vătămată a declarat că a obținut în total din practicarea prostituției suma de 21.000 Euro (declarație din 02 noiembrie 2006 aflată la fila 88 - 93 dosar urmărire penală,.) în faza de cercetare judecătorească, cu privire la veniturile astfel dobândite, a declarat că însumează numai 10.000 Euro (fila 233 - 239. din dosarul instanței de fond, declarație din 27 martie 2008).
Partea vătămată, în faza de cercetare judecătorească și-a retractat depoziția făcută în cursul urmăririi penale, cu motivarea că ar fi fost obligată de părinții săi să declare că a fost exploatată în vederea practicării prostituției de către inculpații și G, retractare ce a fost apreciată de către instanță ca nefiind justificată, nefăcându-se dovada unei asemenea constrângeri și fiind în contradicție cu depozițiile făcute de martorele și - membre ale familiei sale.
De altfel, la urmărirea penală victima a declarat că a obținut suma de 25.000 Euro (fila 77 - 81.I dosar ).
La rândul său partea vătămată a declarat atât la urmărirea penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești că nu a înmânat vreunui inculpat nici-o sumă de bani rezultată din practicarea prostituției, în același sens fiind și depozițiile făcute de numita.
Celelalte părți vătămate nu s-au prezentat spre a fi audiate și de către instanța de judecată, însă au fost audiate în cursul urmăririi penale care au făcut precizări și despre sumele de bani obținute din "activitatea" desfășurată.
În ceea privește, contradicțiile sesizate de către instanța de fond în privința sumelor declarate de părțile vătămate, în sensul că au fost obținute din practicarea prostituției, se constată că între momentul la care au fost date depozițiile în faza de urmărire penală și cel la care au fost date declarațiile în faza de cercetare judecătorească a trecut un timp îndelungat, mai mult de 1 an și ca atare, cele care reflectă mai bine adevărul sunt depozițiile din momentele inițiale ale urmăririi penale, datorită faptului că de regulă, odată cu trecerea timpului, amintirile se stompează.
Pe de altă parte, cu privire la forța probantă a depozițiilor făcute de părțile vătămate, prima instanță trebuia să țină seama de faptul că acestea nu s-au constituit părți civile în cauză și deci nu au urmărit realizarea unui interes privat în procesul penal, iar în cursul urmăririi penale au fost audiate ca martori, conform art.82 Cod procedură penală.
În atare situație, prima instanță trebuia să constate că probele administrate nemijlocit în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați, și, care au relatat aspecte legate de situația de fapt, cunoscute de la părțile vătămate dar și orbele administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor, și, transferurile de bani primite din străinătate în perioada respectivă de către inculpați probate prin conținutul adreselor emise de unitățile bancare, aflate la filele 183 - 340 din dosarul de urmărire penală, confirmă sumele dobândite de către inculpați.
De aceea, aceste sume trebuiau confiscate potrivit art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001, coroborate cu art.118 lit.a Cod penal, așa cum s-a solicitat prin rechizitoriu.
Neprocedând astfel, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, trebuind totodată să constate că măsurile asigurătorii luate față de apartamentul aparținând inculpatului în cursul urmăririi penale, privesc garantarea măsurii confiscării speciale și se impunea menținerea acestei măsuri.
Cât privește cea de-a doua critică referitoare la faptul că instanța a omis să impună inculpaților și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.d și e Cod penal, în ceea ce privește pedeapsa accesorie și cea complementară aplicată acestora privind drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator este neîntemeiată.
Așa cum se desprinde din practica Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicarea ca pedeapsă accesorie a art.64 alin.1 lit.d și e Cod penal, pe perioada executării pedepsei cu închisoarea, poate constitui o ingerință gravă în exercițiul dreptului la viața familială, recunoscut de disp.art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care infracțiunea cercetată nu relevă o incompatibilitate sau nedemnitate în exercitarea drepturilor părintești.
De aceea, în opinia instanței de apel, faptele pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, nu relevă o nedemnitate în exercitarea drepturilor părintești și ca atare, respectivele drepturi nu trebuie interzise și aplicate în conținutul pedepselor accesorii și nici în conținutul pedepselor complementare aplicate inculpaților.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova este fondat în ceea ce privește prima critică invocată, motiv pentru care va fi admis conform disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală și pronunțând o nouă hotărâre în raport de disp.art.345 Cod procedură penală, va proceda la desființarea în parte a sentinței atacate, în latura civilă și în baza art.118 lit.e Cod penal și art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 republicată, se va dispune confiscarea în folosul statului a sumelor solicitate de procuror prin actul de sesizare al instanței, respectiv 101.600 Euro de la inculpatul; 29.100 Euro de la inculpatul G și 25.100 Euro de la inculpatul.
În vederea confiscării sumei de la inculpatul se va menține măsura asigurătorie prev.de art.163 alin.1 Cod procedură penală, respectiv a sechestrului asigurător pentru apartamentul proprietatea personală a acestuia, situat în orașul M,-, apart.1, județul P, instituită prin Ordonanța nr.68/D/P/2006 din 02 noiembrie 2007 - Serviciul Teritorial Ploiești.
Examinând hotărârea atacată și în raport de disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală, se constată că nu mai sunt alte nelegalități, motiv pentru care restul dispozițiunilor sentinței urmează a fi menținute.
Cu privire la apelurile declarate de inculpații, G și:
În esență, aceștia au susținut, în esență, inclusiv prin audierea acestora în fața instanței de apel că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, arătând că nu s-au constituit în grup organizat, nu au recrutat tinere cărora să le acorde ajutor pentru a fi transportate în Spania și acolo obligate să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, iar sumele obținute să fie însușite de aceștia, motiv pentru care au solicitat achitarea.
Vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită de către instanța de fond
care a dat o apreciere și o interpretare corespunzătoare probelor administrate în cauză, probe care dovedesc fără echivoc implicarea inculpaților în comiterea infracțiunilor respective, așa încât, în mod legal s-a dispus condamnarea acestora.
Faptele sunt pe deplin probate cu declarațiile părților vătămate care în faza de urmărire penală, potrivit art.82 Cod procedură penală, au fost audiate ca martore și anume:, și, care se coroborează cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților, cu procesele verbale de recunoaștere din fotografii, mandate de transfer de bani din străinătate, adresele unor bănci și cu procesele verbale privind intrările - ieșirile din țară ale inculpaților și victimelor.
Și pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de disp.art.72 Cod penal, motiv pentru care apelurile declarație de aceștia apar ca nefondate și vor fi respinse în consecință, conform disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva sentinței penale nr.557 din 02 decembrie 2008 Tribunalului Prahova, pe care o desființează în parte, în latură civilă, și în consecință:
În baza art.118 lit.e Cod penal și art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 republicată, dispune confiscarea în folosul statului a sumelor de: 101.600 Euro de la inculpatul; 29.100 Euro de la inculpatul G și 25.100 Euro de la inculpatul.
Menține măsura sechestrului asigurător pentru apartamentul pe care îl are în proprietate în orașul M,-, apart.1, inculpatul instituită prin Ordonanța nr.68/D/P/2006 din 02 noiembrie 2007 - Serviciul Teritorial Ploiești.
Menține restul sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, domiciliat în orașul M,-, bloc 13,.A, apart.1, județul P, domiciliat în municipiul P,-, bloc 60 E,.B, apart.21, județul P și domiciliat în municipiul P,str.-, nr.12, județul P, împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă inculpații la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 noiembrie 2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
4 ex./09.12. 2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu
