Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 11
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 377/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- privind pe inculpații și, având ca obiect traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, asistat de av. și av., apărători aleși care răspund și pentru inculpata intimată -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri pentru a face dovada domiciliului actual al inculpatului intimat, respectiv copie după cartea de identitate, copie după contractul de muncă și copie de pe contractul de închiriere locativ.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul formulat vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași, prin care s-a dispus restituirea cauzei la. - Serviciul Teritorial Iași, în vederea refacerii actului de sesizare după refacerea urmăririi penale în sensul citării inculpatului pentru a se aplica art. 237 alin.2 Cod procedură penală, art. 250 Cod procedură penală și art. 251 Cod procedură penală, apreciindu - se ca fondată excepția invocată de inculpați, prin apărător, privind nulitatea actului de sesizare determinat de nerespectarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale. Tribunalul Iașia fost sesizat cu rechizitoriu la data de 5.11.2007, iar la termen de judecată, din data de 10 iunie 2008, când a fost pusă în discuția contradictorie a părților regularitatea actului de sesizare, inculpatul, a fost prezent la judecată, situația în care instanța putea proceda la audierea acestuia și acoperirea neregularității invocate. De alt fel, în cauză, regularitatea actului de sesizare fusese discutată și la termenul de judecată din 26.11.2007, dar încheierea de ședință din acea dată, prin care se constatase regularitatea actului de sesizare a fost desființată în mod inexplicabil. Inculpații și au schimbat de mai multe ori adresele, la intervale scurte, pentru a tergiversa soluționarea cauzei. Soluția instanței de fond este nefondată, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei în rejudecare la ribunalul Iași.
Av., pentru inculpații intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a admis excepția invocata de inculpați, prin apărător, privind nulitatea actului de sesizare și a dispus restituirea cauzei la. - Serviciul Teritorial Iași, în vederea refacerii actului de sesizare după refacerea urmăririi penale în sensul citării inculpatului pentru a se aplica art. 237 alin.2 Cod procedură penală, art. 250 Cod procedură penală și art. 251 Cod procedură penală, constatând că nu a fost respectat dreptul la apărare al celor doi inculpați, conform art. 6 din Codul d e procedură penală. Inculpatul a fost audiat o singură dată la 04.07.2003 la un organ necompetent,material care, ulterior, și-a declinat competența de soluționare. Parchetul a încălcat disp. art. 177 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora " daca printr o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul respectiv. Chiar dacă, ipotetic, nu s-ar fi cunoscut reședința inculpaților din Italia, organul de urmărire penală avea obligația de a face aplicarea disp. art. 1777 al.4 Cod procedură penală și să dispună citarea acestora la Consiliul Local P, având în vedere că din conținutul proceselor verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele inculpaților, rezulta ca aceștia sunt plecați din țară. Inculpata -, în declarațiile date la la filele 222 și 224, dosar urmărire penală a precizat că locuiește, împreună cu soțul său, la adresa din Italia,-, dar nu s-a dispus citarea la această adresă. Mai mult, organul de urmărire penală cunoștea nr. de telefon al inculpatului. Prin necitarea inculpaților la adresele indicate li s-au adus acestora gravă vătămare a drepturilor lor.
Av., arată că inculpații din prezenta cauză nu fac parte din categoria celor care pleacă în necunoscut pentru că au probleme, ei fiind plecați în Italia, împreună cu familia și copii încă din anul 2000. La dosar a fost depus contractul de închiriere din conținutul căruia rezultă că inculpații aveau domiciliu, până în anul 2010, în Italia,-. Organul de urmărire penală a avut la dispoziție și nr. de telefon al inculpatului și ar fi putut să l citeze telefonic. Nici disp. art. 177 al.4 Cod procedură penală nu au fost respectate, inculpații fiind citați la Consiliul Local în timp ce se reține ca loc al săvârșirii faptei orașul P. Este necesară refacerea urmării penale, deoarece organele de cercetare au avut la dispoziție numeroase informații cu privire la adresa inculpaților, dar nu au procedat la citarea corectă a acestora, încălcându se astfel dreptul la apărare. Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorii săi.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 377 din 24.06.2008, Tribunalul Iașia dispus în baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală restituirea cauzei la. -Biroul Teritorial Iași în vederea refacerii actului de sesizare, după refacerea urmăririi penale, în sensul citării inculpatului, pentru aplicarea disp. art. 237 alin. 2 Cod procedură penală și prezentarea materialului de urmărire penală, conform art. 250, 251 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Iași întocmit în dosarul nr. 127/D/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și -, ambii pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 și 2, lit. a din Legea 678/2001, modificată și republicată prin OUG 79/2005.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada 2003 - începutul anului 2004 au racolat, transportat și găzduit prin fraudă și înșelăciune mai multe părți vătămate, cărora le-au promis să le intermedieze găsirea unor locuri de muncă, obținând beneficii materiale de 8450 Euro.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-.
La termenul de judecată din data de 10.06.2008 instanța a pus în discuția părților regularitatea actului de sesizare, ocazie cu care inculpații prin apărători au invocat nulitatea rechizitoriului motivat de faptul că în timpul urmăririi penale s-a încălcat grav dreptul lor la apărare, ceea ce atrage incidența art. 191 alin. 2 Cod procedură penală.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, dispozițiile privind prezența învinuitului sau inculpatului în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, sunt obligatorii.
În acest sens, potrivit art. 175 alin. 1 Cod procedură penală, chemarea persoanei se face prin citație scrisă sau notă telefonică ori telegrafică.
În ceea ce privește locul de citare,art. 177 alin. 1 și 8 Cod procedură penală arată că învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă acesta locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional, sau prin scrisoare recomandată, în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil o permite.
În speță, inculpatul a fost audiat o singură dată la data de 4.07.2003 în calitate de persoană cercetată.
La data de 24.01.2006, Ministerul Administrației și Internelor, prin Centrul de Cooperare Internațională, a comunicat organului de cercetare penală răspunsul autorităților italiene, potrivit căruia numitul locuiește în Italia, la, nr. 2./ și folosește nr. de telefon mobil -.
La data de 11.05.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de și -, iar din cuprinsul dispozitivului rezoluției rezultă că se cunoștea că are reședința în Italia.
Prin ordonanța din data de 9.05.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi.
Instanța a constatat că nici după începerea urmăririi penale și nici după punerea în mișcare a acțiunii penale inculpatul nu a fost citat la adresa unde locuia efectiv (în Italia), conform disp. legale anterior arătate.
În acest fel s-a adus atingere exigențelor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care în temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 197 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a restituit dosarul organului de sesizare în vederea refacerii urmăririi penale în sensul celor prezentate anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus restituirea cauzei, în baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, pentru refacerea actului de sesizare, întrucât acest moment procesual fusese depășit, iar regularitatea sesizării fusese constatată la termenul din data de 26.11.2007.
Pe de altă parte, s-a precizat că neregularitatea invocată putea fi acoperită chiar de instanță, întrucât inculpatul s-a prezentat și putea da declarații, în acest mod făcându-și apărări.
S-a mai arătat că în mod inexplicabil, la termenul din 19.02.2008 Tribunalul Iașia prorogat discutarea regularității actului de sesizare a instanței, pe motivul lipsei procedurii de citare în Italia, a inculpatei -.
Adresa pe care a depus-o inculpatul, la termenul din 19.02.2008 când s-a prezentat în instanță nu corespunde cu cea menționată de Punctul Național Focal, transmis la cererea - Biroul de Combatere a Organizate I și care era singurul document oficial din cursul urmăririi penale, în care era atestată cert reședința din Italia a inculpaților.
Dovada certă a deținerii unui spațiu locativ în Italia s-a făcut de către inculpați, la termenul din 15.04.2008 când ambii s-au prezentat în instanță și au depus copia unui contract de închiriere a unei locuințe, pe numele inculpatei -, pentru perioada 14.06.2002 -13.06.2006, precum și copia unei cărți de identitate a inculpatului, din care rezultă aceeași adresă.
S-a mai arătat că, deși inculpata - atunci când a fost audiată în țară, în faza urmăririi penale a indicat o adresă la care ar fi locuit în Italia, confirmată ulterior în faza de judecată, nu a depus acte doveditoare în acest scop, iar adresa aceasta nu era aceeași cu cea indicată de poliție.
Cum inculpata a indicat doar adresa ei, organul de urmărire penală nu era obligat să citeze pe inculpatul la aceeași adresă.
A mai precizat parchetul în motivarea recursului că dosarul nu trebuia restituit integral, deoarece în raport cu inculpata - nu s-a constatat nici o nulitate a fi incidentă și se putea dispune disjungerea.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea recursului promovat, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că sentința pronunțată este legală și temeinică.
În prezenta cauză s-au întocmit acte de urmărire penală împotriva a doi inculpați, respectiv față de și -, cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. "a" din Legea 678/2001, cu modificările ulterioare și cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2002 -2003 prin fraudă și înșelăciune au racolat, găzduit și transportat la locuința lor din orașul -Italia un număr de 14 părți vătămate, cărora le-au promis locuri de muncă în Italia, masă și cazare.
Numitul a fost audiat o singură dată de un lucrător de poliție din orașul P, respectiv la data de 04.07.2003, în timp ce în cauză se efectuau acte premergătoare.
Urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 11.05.2006, iar în cuprinsul rezoluției se menționează reședința pe care o aveau învinuiții în Italia.
Cu toate acestea, nu s-a întreprins nici un demers pentru a aduce la cunoștință învinuitului că împotriva lui s-a început urmărirea penală, obligație înserată în disp. art. 228 alin. 6 teza 2 Cod procedură penală.
De asemenea, învinuitul nu a fost citat niciodată la reședința pe care o avea în Italia spre a i se aduce la cunoștință învinuirea și a i se lua o declarație în această calitate procesuală.
Potrivit disp. art. 177 alin. 1 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește
În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că dacă printr-o declarație, dată în cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul a indicat un loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
Alineatul 8 stipulează că atunci când inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal, aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii.
În prezenta cauză, învinuitul nu a avut posibilitatea de a indica reședința din Italia întrucât nu a fost citat și nici audiat niciodată, după începerea urmăririi penale, încălcându-i-se flagrant dreptul la apărare.
Organul de urmărire penală nu a întreprins nici un demers pentru a chema pe învinuit să-i aducă la cunoștință învinuirea și să-l audieze, cu toate că la data de 04.09.2006 a fost audiată soția acestuia - -, tot în calitate de învinuită și raportat la aceeași faptă. Cu acel prilej, învinuita a declarat că locuiește efectiv în Italia, împreună cu soțul ei și cei 3 copii, indicând totodată adresa și numărul de telefon (fila 224 dosar urmărire penală).
Tot din actele aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că de Combatere a Organizate I, cunoștea încă din data de 07.12.2005 că numitul posedă permis de ședere pe teritoriul Italiei și că locuiește în, împreună cu soția și cei 3 copii, într-un imobil situat aproape de stația -, imobil ce aparținea unui anume.
La precizările cerute de statul român, autoritățile italiene au răspuns că este născut la data de 02.06.1969, figurează în baza de date a forțelor de poliție italiene cu rezidența în nr. 2./B și folosește numărul de telefon mobil -.
Mai mult, părțile vătămate au declarat încă din faza de urmărire penală că au fost găzduite în locuința soților din orașul, dar nu li s-au solicitat alte amănunte și nici precizări.
La data de 08.09.2006, deci la 4 luni de la începerea urmăririi penale, învinuitei - i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorului ales, prilej cu care și-a indicat din nou reședința din Italia și a declarat că urmează să se întoarcă acolo întrucât va începe noul an școlar, iar copiii învață în.
Așa fiind, rezultă fără putință de tăgadă că organul de urmărire penală cunoștea adresa la care locuia inculpatul, însă nu a întreprins nici un demers legal pentru audierea acestuia ori pentru a-i aduce la cunoștință faptul că s-a început urmărirea penală împotriva sa și că ulterior, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Potrivit disp. art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, dispozițiile relative, printre altele, la sesizarea instanței, prezenta învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de apărător, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
N alineatul 3 al aceluiași articol se arată că nulitatea prevăzută în alineatul 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
În prezenta cauză, urmărirea penală a fost finalizată fără a i se lua nici o declarație inculpatului și fără a i se prezenta materialul de urmărire penală, în condițiile în care se cunoștea adresa și reședința acestuia din Italia de la soția - care era coinculpată în cauză.
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că se impune refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței, cu respectarea dispozițiilor art. 237 alin. 2, 250 și 251 Cod procedură penală.
constatată de prima instanță nu putea fi înlăturată prin audierea inculpatului prezent întrucât acesta nu a fost audiat în cursul urmăririi penale nici în calitate de învinuit, nici în calitate de inculpat, nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și nu și-a putut face apărări, în această fază a procesului penal.
Cum nu s-a făcut dovada culpei inculpatului pentru neîndeplinirea acestor acte procedurale și nici reaua sa credință, nu a fost probată sancțiunea care intervine raportat la rechizitoriul astfel întocmit este nulitatea absolută.
În motivarea recursului s-a mai susținut că adresa din Italia a inculpaților transmisă de Punctul Național Focal nu corespunde cu cea indicată de inculpata - cu prilejul audierii; organul de urmărire nu a citat pe inculpat la nici una din aceste adrese, deși în declarația sa inculpata - arăta la urmărirea penală că locuiește împreună cu soțul în - și că acesta lucrează în construcții din anul 2002.
S-a mai precizat că inculpata - a depus acte cu care a făcut dovada reședinței din Italia abia în fața instanței, nu și la urmărirea penală. A-i pretinde inculpatului să dovedească cu acte adresa la care locuiește înseamnă a adăuga la lege.
Întrucât, din situația de fapt cu care a fost investită prima instanță rezultă că cei doi inculpați - soții și -, au comis fapta pentru care sunt trimiși în judecată împreună, deci este operant cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a Cod procedură penală, în mod corect s-a apreciat că nu se justifică disjungerea și judecarea separată.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia sentinței, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 377 din 24.06.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
