Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 110

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 13 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru judecător

JUDECĂTOR 2: Vadana Monica

GREFIER - - -

Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - - Biroul Teritorial Bacău - reprezentat de procuror

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și inculpații, G și, împotriva sentinței penale nr. 215/D din 21.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat apelantul-inculpat asistat de avocat - apărător ales, avocat - apărător ales pentru apelant-inculpat G, apelanta-inculpată în stare de libertate asistat de avocat - apărător ales, avocat pentru partea civilă și, lipsă fiind apelanții - inculpați G, intimata-parte civilă și intimata-parte vătămată.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri de formulat, însă instanța a prorogat discuțiile cu privire la probatoriul apelantului pentru acest termen.

Avocat - apărător ales pentru apelantul-inculpat -, reiterează cererea de probatorii consemnată în încheierea din 23 iulie 2009. că se vor prezenta părțile civile și părțile vătămate, insistă ca acestea să fie audiate, întrucât de declarațiile lor atârnă soluția pronunțată de instanță pentru toți inculpații. Solicită emiterea unei adrese către Serviciul de Pașapoarte O pentru a elibera o copie cu semnătura din condica de predare a pașaportului ce a fost eliberat pe numele numitei - eliberat la începutul anului 2006 și a unei adrese către Serviciul de Pașapoarte, pentru a se verifica intrările și ieșirile din țară ale inculpatului, în perioada ianuarie 2006 - ianuarie 2007.

Avocat pentru apelanta-inculpată, nu are alte cereri noi de formulat. Cu privire la cererea de probatorii formulată de apelantul-inculpat, consideră oportună citarea părților vătămate cu mandate de aducere, însă lasă soluția la aprecierea instanței.

Avocat pentru apelantul-inculpat G, deasemeni insistă pentru ca părțile civile, părțile vătămate:, - și să fie citate cu mandat de aducere, întrucât nu au fost audiate în instanță, ci doar în faza de urmărire penală.

Reprezentantul Parchetului, este de acord cu audierea părților vătămate și martorilor, solicitați de inculpatul, pentru garantarea dreptului la apărare. Deasemeni, este de acord cu verificarea intrărilor și ieșirilor inculpatului din țară, însă cu privire la adresa către Serviciul de Pașapoarte O solicitată, precizează că nu înțelege ce se dorește a fi dovedit cu aceste relații.

Avocat, precizează că este vorba despre o perioadă de timp când inculpatul nu s-a aflat în România. Datele din declarațiile lui care este mama lui, este vorba de relatarea unor aspecte de eliminare a suspiciunilor din declarațiile inculpatului, care apar nesincere, datorită de declarațiile lui și, în sensul că le-ar fi ajutat expres să dobândească documente pentru plecarea în străinătate.

Apelantul - inculpat, întrebat fiind, precizează că dorește să dovedească față de declarațiile date de, care susține că în 2006 ar fi luat-o pe fiica sa de acasă, că în acea perioadă era plecat și deasemeni că, personal s-a dus cu la Serviciul Pașapoarte și că personal aceasta a ridicat pașaportul și a semnat.

Instanța, având în vedere precizările făcute de apărătorul apelantului-inculpat, respinge cererea privind solicitarea de la Serviciul de Pașapoarte Oac opiei de pe condica de predare - primire a pașaportului de către partea vătămată, considerând că relațiile nu sunt utile cauzei. De asemeni, respinge cererea privind solicitarea de la Inspectoratul General al Politiei de Frontieră a relațiilor privind intrările și ieșirile din țară ale apelantului - inculpat, în raport de învinuirile care i se aduc și faptul că la dosar se află și copia pașaportului inculpatului, apreciind că nu se impun aceste relații.

Având în vedere faptul că trimiterea în judecată s- fundamentat și pe depozițiile părților vătămate, a persoanelor vătămate audiate in calitate de martori, și, depozițiile martorilor, -, și, persoane care nu au fost audiate de prima instanță, nesocotindu-se principiile nemijlocirii și al contradictorialității și nerespectându-se dreptului la apărare al inculpaților și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din, deasemenea, față de faptul că instanța de judecată avea cunoștință, încă din faza de urmărire penală, că apelantul-inculpat G este plecat din țară și nu a fost citat prin afișare la Consiliul local, acordă cuvântul părților pe aceste aspecte și pe fondul cauzei.

Reprezentantul Parchetului, având în vedere că nu s-au respectat principiul administrării probelor în mod nemijlocit și că instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul G nu s-a prezentat în instanță, nu a fost citat legal și nu a fost asigurat dreptul la apărare, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat, pentru apelantul-inculpat a solicitat admiterea apelului, casarea soluției pronunțată de prima instanță și pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriilor, în mod nemijlocit, pentru a afla dacă inculpatul se face vinovat de aceste infracțiuni reținute în sarcina sa, sau nu. Având în vedere că multitudinea de martori, părți vătămate neaudiate de prima instanță, face imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea cercetării judecătorești.

Instanța, a acordat cuvântul cu privire la legalitatea și temeinicia stării de arest a apelantului-inculpat.

Reprezentantul Parchetului, susține că în această fază a administrării probatoriilor, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, datorită gravității faptei pentru care este cercetat, acesta fiind cercetat și într-o altă cauză, pentru același gen de infracțiuni, cât și datorită atitudinii procesuale adoptate.

În concluzie, solicită menținerea stării de arest.

Avocat, menține concluziile depuse de fiecare dată când s-a pus în discuție starea de arest a apelantului - inculpat și susține că în situația în care se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, termenul rezonabil al arestării preventive, este cu mult depășit. În interesul cauzei, se impune punerea inculpatului în libertate, instanța nefiind ținută de o singură declarație. Principiul prezumției de nevinovăție primează și solicită să se dea posibilitatea acestuia să dovedească buna credință și că este nevinovat.

Solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate, stabilind totodată măsurile prevăzute de lege, acesta obligându-se să le respecte și să fie prezent la toate termenele de judecată sau ori de câte ori este chemat.

Avocat pentru apelantul - inculpat G, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de TRIBUNALUL BACĂU și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea cercetării judecătorești și pentru legala citare a inculpatului.

Avocat având cuvântul pentru apelanta-inculpată -, susține că din punctul său de vedere, se poate dispune desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței a cărei hotărâre a fost desființată, având în vedere art. 379 pct.2 lit. teza primă din Cod procedură penală, pe motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate sau a unei proceduri viciate.

În apel, după modificarea Codului d e procedură penală și hotărârea, o asemenea hotărâre ar fi imposibilă. Instanța de control judiciar nu a avut în vedere art. 385¹⁵alin.4 lit. c Cod procedură penală ci numai pct. 9 Cod procedură penală. O desființare cu trimitere nu mai este posibilă, instanța ar putea să desființeze cu trimitere doar dacă constată încălcarea art. 197 al. 2 Cod procedură penală. De observat că G nu a fost legal citat la instanța de fond și deasemeni nu s-au efectuat toate demersurile pentru audierea părților vătămate.

Dacă instanța apreciază că procedura este nelegală la instanța de fond, de observat este că soluția corectă ar fi trimiterea cauzei la. - Serviciul Central, pentru refacerea urmăririi penale și implicit prezentarea materialului de urmărire penală, întrucât obligația organelor de urmărire penală era să citeze inculpatul G la locul său de domiciliu sau să apeleze la procedurile speciale privind citarea ori să solicite organizarea unei comisii rogatorii. Prezentarea materialului de urmărire penală este lovită de nulitate absolută și soluția corectă ar fi trimiterea cauzei la. - Serviciul Central pentru refacerea tuturor actelor de urmărire penală.

Reprezentantul Parchetului, cu privire la solicitarea privind trimiterea cauzei la organele de urmărire penală, apreciază că nu este posibilă restituirea întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 332 Cod procedură penală, cazul invocat nefiind prevăzut în acest text.

Avocat, din oficiu pentru partea civilă și partea vătămată, a lăsat soluția la aprecierea instanței cu privire la toate aspectele semnalate și a solicitat plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.

Apelantul-inculpat, își însușește în totalitate concluziile depuse de apărătorul ales.

Apelanta-inculpată -, își însușește în totalitate concluziile depuse de apărătorul ales.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.215/D din data de 21.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul, din infracțiunile de trafic persoane, prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a, art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001 și art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art.329 Cod penal și s-a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui și, născut la data de 17.07. 1976, în comuna, județul G, domiciliat în,-, județul B, CNP -, divorțat, un copil minor, recidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) trafic persoane majore, în formă continuată, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art. 37 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal;

b) trafic persoane minore, prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/ 2001, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și;

c) inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/ 2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,cea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1(un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 820 din data de 04.05.2004 Judecătoriei Moinești și s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa principală rezultantă aplicată în cauză,inculpatul urmând a executa pedeapsa principală 6 (șase) ani 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

2., fiica lui și, născută la data 08.05.1987 în comuna, județul B, cu același domiciliu, CNP -, necăsătorită, are un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) trafic persoane majore în formă continuată, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 lit.a și a art.76 alin.1 lit.b Cod penal, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și;

b) inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.678/ 2001, cu aplicarea art.74 lit.a și a art.76 lit.b Cod penal, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II- și lit.b Cod penal.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea,cea de 3 (trei) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

3. G, fiul lui și, născut la 23.05.1984 în -O, județul O, cu același domiciliu,-, necăsătorit CNP--, fără antecedente penale,

pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) trafic persoane majore în formă continuată, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa principală de la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și;

b) inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.678/ 2001, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului G pedeapsa cea mai grea,cea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a și lit.b Cod penal.

În temeiul art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele principale rezultante ale închisorii aplicate inculpaților și, perioada executată prin reținerii și arestării preventive, de la data de 27.06.2007 la zi, pentru inculpatul și de la data de 26.06.2007 și până la 24.12.2007, pentru inculpata și s-a revocat măsura obligării de a nu părăsii țara aplicată inculpatei.

În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului .

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală și a art.998 Cod civil, s-a respins acțiunea civilă în procesul penal formulată de partea vătămată.

În temeiul art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 și a art.118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei 8000 euro de la inculpatul, a sumei de 2000 euro de la inculpata și a sumei de 1500 euro de la inculpatul G, reprezentând bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane.

În temeiul art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea a două telefoane mobile, unul tip "Motorola" și unul tip Nokia" de la inculpata și două telefoane mobile unul tip "Nokia" și unul tip "Samsung" de la inculpatul, bunuri folosite la comiterea infracțiunilor. În baza art.19 alin.2 și a art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea imobilului casă de locuit, situat în strada - 165 de la inculpatul.

S-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor pentru asistența juridică din oficiu a inculpaților și G și a părților vătămate și, în cuantum de câte 100 lei RON pentru fiecare.

S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat ales.

În temeiul art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 5000 lei RON fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații:

1., fiul lui și, născut la data de 17.07.1976 în comuna, județul G, domiciliat în, - - nr. 165, județul B, CNP -, divorțat, un copil minor, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al. 1 și 2 lit. "a" din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art.37 lit."a" Cp.;art. 13 al. 1, 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.37 lit."a" Cp.; art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic, art.37 lit."a" Cp.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

2., fiica lui și, născută la data de 08.05.1987 în comuna, județul B, cu același domiciliu, CNP -, necăsătorită, un copil minor, necunoscută cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 12 al. 1 și 2 lit. "a" din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal;art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului:

3. G, fiul lui și, născut la data de 23.05.1984 în -O, județul O, cu același domiciliu,-, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: -art. 12 al. 1 și 2 lit. "a" din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal; - art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:

În luna august 2006, autoritățile judiciare olandeze au constat și identificat pe teritoriul Olandei, victimă a traficului de persoane, de cetățenie română, ce utiliza un pașaport unguresc falsificat. Persoana în cauză, a fost identificată ca fiind victima, cu domiciliul în satul, județul Din declarațiile acesteia, a rezultat că la începutul anului 2006, prin promisiuni de facilitare a obținerii unui loc de muncă în străinătate, a fost recrutată de către prietenul său G și o persoană ce s-a prezentat ca fiind " " identificat ca fiind în realitate inculpatul. au transportat-o pe victima la B, A și ulterior în Olanda, unde a fost preluată de către o persoană pe nume ( identificată ca fiind ) care i-a transmis victimei că a fost cumpărată de la G contra sumei de 1.500 euro și că urmează să practice prostituția în favoarea sa până la achitarea datoriilor acumulate.

Organele judiciare olandeze au stabilit că, mai multe tinere din România au fost recrutate și transportate în Olanda unde au fost obligate să practice prostituția de către membrii unui grup infracțional organizat.

Membrii grupului infracțional organizat acționau în mod coordonat atât pe teritoriul României pe segmentul recrutare - cazare - transport cât și pe teritoriul olandez unde victimele erau exploatate prin obligarea la practicarea prostituției.

Pe teritoriul olandez, în orașul și împrejurimi, membrii grupului infracțional organizat au fost identificați ca fiind trei frați de naționalitate română:

1. zisă "" sau ""

2. zis ""

3. zis ""

Activitatea grupului era coordonată de "", care era principalul factor de decizie, atât în ceea privește selecția tinerelor ce urmau să practice prostituția,prețul ce urma să fie plătit pentru acestea cât și în privința obțineri documentelor de identitate falsificate.

In România au fost identificate persoanele care se ocupau de recrutarea, cazarea și transportul victimelor ca fiind:

1. zis " "

2.

3.

Activitatea grupului ce acționa pe teritoriul României era coordonată de inculpatul poreclit " " care suporta integral cheltuielile ocazionate de recrutarea, cazarea și transportul victimelor. Sumele de bani avansate de către acesta erau ulterior recuperate de la membrii grupului ce acționau pe teritoriul Olandei, care plăteau sume cuprinse între 1.000 și 3.000 euro pentru fiecare dintre tinerele care ajungeau în Olanda.

Cu aceste sume de bani au fost recompensați și G și.

Activitatea de recrutare a tinerelor s-a desfășurat în două etape distincte:

- prima etapă, plasată la începutul anului 2006, când în activitatea de recrutare au fost implicați " " și G, persoanele recrutate de către aceștia ajungând în cele din urmă să practice prostituția în Olanda.

- oad oua etapă, plasată la sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, când în activitatea de recrutare au fost implicați " " și, iar tinerele recrutate de către aceștia au fost transportate atât în Olanda cât și în Germania. Autoritățile judiciare olandeze, au monitorizat activitatea membrilor grupului pe teritoriul său iar informațiile obținute, au fost ulterior transmise și în România.

La data de 13.02.2007, autoritățile olandeze au procedat la arestarea inculpaților, și, aceștia fiind acuzați de trafic de persoane și falsificarea documentelor de identitate.

In baza comisiei rogatorii cu numărul 514/2007 autoritățile judiciare olandeze au înaintat documentele relevante pentru desfășurarea cercetărilor privind pe membrilor grupului ce acționau pe teritoriul României. La începutul anului 2006, inculpatul zis " ", împreună cu inculpatul G, au acționat în mod coordonat, în baza unei rezoluții infracționale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate și transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituția, în folosul membrilor grupării, care au obținut prin aceasta importante sume de bani.

In cadrul grupului infracțional organizat, inculpații au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuții precis determinate, activitatea infracțională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) și obținerea unor beneficii materiale considerabile.

Activitatea grupului infracțional organizat s-a desfășurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnațional.

Pe teritoriul României, acționa un grup condus de către " " din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul și învinuitul G, care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate. După ce erau racolate, tinerele erau transportate de către membrii grupului la B, cazate la domiciliul lui " " sau în alte locații iar ulterior erau transportate la A, de unde erau îmbarcate în autobuze sau

microbuze cu destinația Olanda. Cheltuielile ocazionate de transport, cazare, obținerea documentelor de călătorie erau suportate integral de către " ".

" ", G și le promiteau victimelor că urmează să le faciliteze obținerea unui loc de muncă în Olanda, unde trebuiau să lucreze pentru o persoană cunoscută sub numele de "". O parte dintre victime au cunoscut-o pe "" pe teritoriul României, aceasta asigurându-le că vor lucra pentru ea în Olanda și nu au de ce să își facă probleme.

În activitatea de recrutare a victimelor, racolatorii se orientau spre tinere care făceau parte din familii foarte sărace, care abandonaseră școala sau care nu aveau nici o altă sursă de venit.

În Olanda victimele erau întâmpinate de către "" ( ) sau de către frații acesteia zis "" și zis "" și cazate în diferite locații din.

Cheltuielile ocazionate de cazare, hrană, îmbrăcăminte erau suportate integral de ceștia.

După ce le rețineau documentele originale de identitate ale victimelor, membrii grupului le încunoștințau pe acestea că au fost cumpărate de la " ", G sau contra unor sume de bani cuprinse între 1000 și 3000 euro și că urmează să practice prostituția în favoarea lor până când vor reuși să plătească datoriile pe care le-au acumulat.

Aflate pe teritoriul unui stat străin, fără documente de identitate și fără să cunoască limba statului respectiv victimele erau forțate să accepte condițiile impuse de către membrii grupului, care le promiteau că după ce își vor achita "datoriile" vor putea munci pe cont propriu și vor câștiga importante sume de bani. "" ( ) încheia în acest sens un "contract" cu tinerele ce urmau să practice prostituția în favoarea ei, valabil pentru un an de zile, perioadă în care victimele erau obligate să-i plătească zilnic suma de 250 euro în contul "datoriei" pe care o acumulaseră față de aceasta.

Pentru a putea practica prostituția în Olanda, în cursul anului 2006 (perioadă în care România nu era membru al comunității europene) membrii grupului infracțional organizat le obțineau victimelor pașapoarte ungurești falsificate ce aveau aplicată poza acestora. Cu ajutorul acestor pașapoarte falsificate, victimele erau înregistrate în evidențele fiscale și puteau practica prostituția în mod legal (în Olanda prostituția fiind o activitate legală ).

După obținerea documentelor de identitate falsificate și înregistrarea în evidențele fiscale victimele începeau să practice prostituția atât pe serviciul de escortă (activitate ce implica deplasarea la domiciliul clientului) cât și "la vitrină". "la vitrină" implica prezența victimelor în spații special amenajate, unde apăreau sumar îmbrăcate pentru a atrage clienții și a întreține relații sexuale cu aceștia.

Pentru activitatea desfășurată, victimele primeau aproximativ 150-200 euro/oră pentru serviciul de escortă și 50 euro/15 min. de la fiecare client pentru prostituția "la vitrină".

Din sumele pe care le câștigau victimele erau obligate să plătească sau fraților acesteia suma de 250 euro/zi și să suporte toate cheltuielile legate de închirierea "vitrinei", hrană, cazare, îmbrăcăminte etc.

In cazul în care nu reușeau să plătească integral sumele datorate membrilor grupului infracțional organizat, diferențele neplătite se reportau pentru zilele următoare, ajungându-se practic la situația în care victimele erau obligate să practice prostituția exclusiv pentru a-și achita datoriile.

In urma anchetei comune desfășurate de către autoritățile judiciare române și cele olandeze au fost identificate un număr total de 23 tinere provenind din România ce au practicat prostituția în Olanda în favoarea membrilor grupului infracțional organizat.

Astfel, pentru () practicau prostituția un număr de zece tinere identificate ca fiind:, . Pentru au practicat prostituția un număr de șase tinere identificate ca fiind:, I, -. Pentru au practicat prostituția un număr de șapte tinere identificate ca fiind:, ,.

Dintre tinerele obligate să practice prostituția în Olanda, și (victimă minoră ) au fost recrutate de către zis " ".

a fost recrutată de către prietenul său G și poreclit " ", transportată de către aceștia la B, A și ulterior în Olanda. Inculpatul G a participat și la transportul victimelor, și. și " ". a fost transportată în Olanda de către " ", unde a practicat prostituția pentru .

Ulterior " " a transportat-o pe în Germania unde a practicat prostituția pentru membrii unei alte grupări infracționale organizate.

Pentru această grupare din Germania a practicat prostituția și (persoană recrutată de către și " ").

In cursul cercetărilor au fost audiate de către autoritățile judiciare române, părțile vătămate, și martorul, persoane din județul O, recrutate de către " " și G, la începutul anului 2006.

Din declarația părții vătămate a rezultat că, la începutul lunii ianuarie 2006, prietenul său G i-a propus să plece în Spania pentru a munci ca menajeră, toate cheltuielile legate de transport și cazare urmând să fie suportate de către o cunoștință de-a sa din județul

La data de 11.01.2007, împreună cu G s-au deplasat cu autoturismul acestuia în localitatea O, unde s-au întâlnit cu o persoană care s-a recomandat ca fiind " "(inculpatul ).

Inculpatul zis " " i-a spus părții vătămate că mai așteaptă o fată, care urma să plece împreună cu aceasta.

. de "" și G, s-a deplasat cu un autoturism de culoare neagră aparținând lui "" (marca Opel, nr. înmatriculare BC -: ) pentru a se întâlni cu cealaltă tânără care urma să plece în străinătate.

In apropierea unui bar din localitatea O, în autoturismul lui "" s-a urcat o tânără care s-a prezentat ca fiind, domiciliată în comuna, județul

În aceeași zi, de 11.01.2006, și au plecat la B cu autoturismul lui " ", fiind însoțite și de

În B, și au cunoscut o persoană care s-a prezentat cu numele de "" ( ). "" i-a spus lui " " să le cazeze pe cele două tinere în acea seară într-un apartament, împreună cu G, dându-i indicații să aibă grijă de acestea.

A doua zi, de la apartamentul respectiv, și au fost luate cu mașina de către " " care le-a transportat la el acasă, o din comuna. în această au fost cazate aproximativ două zile, între timp " " și plecând împreună cu să rezolve probleme legate de pașaportul acesteia. Între timp la locul unde era cazată a sosit și () care le-a spus tinerelor că vor lucra pentru ea în Olanda. După această discuție inculpatul le-a transportat pe și pe la A unde au fost urcate într-un autocar cu destinația Olanda, toate costurile privind transportul fiind suportate de inculpat. În Olanda, la sosire cele două victime au fost așteptate și preluate de fratele "", și de -, aceasta din urmă cazându-le pentru două săptămâni într-un apartament din. Ulterior la sosirea în Olanda ( ) le-a spus celor două victime că au fost cumpărate de la inculpații din țară cu suma de 1500 euro pentru fiecare și că urmează să se prostitueze în folosul ei în vederea recuperării prețului plătit și a cheltuielilor de cazare și masă efectuate după sosirea lor în Olanda, datoria însumând în total 2000 de euro. a solicitat victimelor fotografii pentru a le procura pașapoarte ungurești, falsificate în mod evident dar necesare pentru a avea o altă identitate pe timpul practicării prostituției. După aceasta cele două victime au fost mutate într-o altă locație unde au stat timp de o lună și unde au primit de la fiecare câte 10 euro pentru a avea de cheltuială timp de 2 săptămâni, sumă care însă nu era nici pe departe suficientă pentru asigurarea traiului. În această perioada victima a fost silită să se prostitueze, fiind trimisă sub escortă și pază executate de un care era șoferul lui la un hotel, unde a întreținut relații sexuale cu un client contra sumei de 450 euro bani ce au fost predați în final lui. În perioada martie aprilie 2006 victimele și au primit pașapoartele ungurești falsificate iar cele românești adevărate au rămas în continuare în posesia lui. Aceasta le-a acordat victimelor o perioadă de timp în care să învețe datele înscrise în pașapoartele falsificate, timp în care în apartamentul în care locuiau au sosit în Olanda însoțite de inculpatul victimele și care fuseseră recrutate de inculpatul. După primirea pașaportului fals, sub o identitate care nu-i aparținea,victima a practicat prostituția atât în sistemul "escortă ", cât și într-un loc special amenajat, respectiv în niște vitrine, unde era îmbrăcată în costume de baie, pentru a atrage clienți. Pentru serviciul de "escortă" percepea un tarif de 200 euro/oră, iar la "vitrină" un tarif de 50 euro/10 minute, perioadă în care întreținea raporturi sexuale normale. În medie, avea aproximativ 20-30 clienți pe zi la "vitrină" și o persoană sau două, la "escortă". După o zi de muncă, câștiga aproximativ 2.500 - 3.000 euro. întreaga sumă era predată, care, din când în când, îi mai lăsa câte 50 de euro, pentru a-și cumpăra haine. a mai arătat în declarația sa, că pentru mai practicau prostituția ( ), (), (), ( ), (), -, care îi predau acesteia întreaga sumă de bani câștigată într-o zi. Partea vătămată a susținut întrutotul declarațiile lui, reliefând aceleași modalități de recrutare, transport și exploatare. Din declarațiile acesteia rezultă că, la începutul lunii februarie 2006, fost recrutată de către o persoană care s-a prezentat ca fiind " ".

" ", care aflase că partea vătămată are probleme familiale (legate de abandonarea studiilor) și că este bolnavă de diabet, i-a spus acesteia că o poate ajuta să câștige banii necesari pentru o intervenție chirurgicală, urmând să muncească într-un bar, aproximativ un an în Olanda, la o prietenă de-a sa pe nume "".

Discuția dintre " " și a avut loc la domiciliul lui, la această discuție asistând inculpatul G și martorul

Cu aceeași ocazie " " i-a sugerat că, întrucât este bolnavă de diabet, ar fi bine să vină cu ea și o prietenă care să o ajute,să aibă grijă de aceasta, specificând că ar fi bine să fie și drăguță, urmând să lucreze împreună într-un bar.

a vorbit cu prietena sa, numita, i-a relatat discuția purtată cu "" iar a fost de acord să o însoțească în Olanda și în cazul acesteia lipsa veniturilor fiind o Mp roblemă.

" " le-a ajutat pe și pe să obțină pașapoartele turistice, el suportând integral toate cheltuielile.

La aproximativ două săptămâni după discuția cu " ", după obținerea pașapoartelor împreună cu, și G au plecat cu autoturismul lui " " (condus de acesta) spre localitatea.

Din discuțiile telefonice ale lui " ", a aflat că G dusese o fată pe nume NA (aceasta a fost identificată ca fiind - NA) din localitatea la graniță în județul

De asemenea a auzit că " " îi cerea bani pentru cheltuielile pe care le tăcea cu cele două tinere, pentru solicitând mai mulți bani cu motivația că este bolnavă și are nevoie de tratament.

Inculpatul zis" ", împreună cu G le-au transportat în localitatea, unde le-au cazat pe și pe la locuința sa, o casă tip. A doua zi dimineață, " " a venit la domiciliul său cu o fată pe nume ( născută la 29.11.1988, în februarie 2006 fiind minoră). În aceeași zi, G, și inculpatul, cu autoturismul condus de acesta din urmă,au plecat la A, unde; și au fost îmbarcate într-un microbuz condus de șoferul " " și fiind supravegheate pe drum de inculpatul care le-însoțit până la destinație. Aceste aspecte sunt confirmate și de evidența intrărilor și ieșirilor din România unde s-a consemnat și înregistrat că la data de 10-02- 2006 aceste persoane au ieșit din țară. Cele trei tinere însoțite de G au ajuns în Olanda fiind așteptate de însoțită de fratele ei poreclit "" Din declarația lui, rezultă că în luna ianuarie 2006 ( minoră) l-a cunoscut pe inculpatul G care i-a propus să meargă împreună în Olanda pentru a lucra ca menajeră în casa unei familii de bătrâni. Victima a acceptat propunerea iar ulterior inculpatul G s- ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului acesteia, suportând și cheltuielile de transport cazare și documente de călătorie, inclusiv cele privind obținerea procurii notariale necesară pentru călătoria minorei. La data de 3-02-2006 - NA a ieșit din țară cu destinația Olanda. Victima a negat practicarea prostituției în Olanda însă declarațiile acesteia sunt infirmate de declarațiile victimei martor. Astfel din declarația acesteia rezultă că în Olanda minora a fost supravegheată de care a însoțit-o în autogara și a predat-o lui G cu ocazia întoarcerii sale în țară. Martorii și (părinții minorei) au declarat că au fost de acord cu plecarea acesteia în Olanda deoarece G le-a spus că se va căsătorii cu minora. După ce G le-a predat pe și lui, aceasta din urmă le-a cazat într-un apartament unde erau cazate alte două fete și anume și. La locul de cazare le-a spus plângând că vor fii obligate să se prostitueze pentru și că tot astfel fost păcălită și cu oferirea unui loc de muncă decent însă ulterior silită să practice prostituția. A doua zi le-a spus personal lui și că scopul pentru care au fost aduse în Olanda este pracricarea prostituției în folosul ei, explicându-le în detaliu ce anume au de făcut și în ce consta " serviciul de escortă " adică practicarea prostituției la domiciliul clientului ( prin eplasarea supravegheată la domiciliul clientului) cât și într-o vitrină special amenajată unde urma să atragă clienții pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia. le-a spus că nu își poate permite să le lase să plece în România ( îi ceruse în prealabil acest lucru) întrucât i-a plătit lui " " suma de 3.000 euro pentru și 1.500 euro pentru .

Cu aceeași ocazie le-a mai spus că, pentru a-și recupera banii urmează să semneze un "contract" pe o perioadă de un an cu ea, urmând să-i plătească personal câte 250 euro pe zi din ce câștigau "la vitrină" iar pe serviciul "de escortă" urma să-i predea J din câștig.

La suma de bani de 3.000 de euro plătiți lui " ", a mai adăugat 2.500 euro cu titlu de datorie reprezentând cheltuieli de transport și cazare. le-a reținut pașapoartele originale și în aproximativ o lună le-a procurat pașapoarte ungurești falsificate, care le erau necesare pentru a putea lucra "la vitrină" (o copie a pașaportului unguresc falsificat având aplicată poza este atașată la dosarul cauzei).

arată că în această perioadă de o lună a ieșit de trei ori pe serviciul "de escortă". După ce au obținut pașapoartele falsificate atât cât și și au început să practice prostituția "la vitrină" dar în locații diferite, mutându-se într-un alt apartament, unde locuia o tânără pe nume .

După ce s-a mutat cu, a practicat prostituția în spațiile special amenajate denumite vitrine, unde erau obligate să se afișeze în lenjerie intimă sau costume de baie pentru a atrage clienți și a întreține relații sexuale cu aceștia. Aceste vitrine erau amplasate în orașul la aproximativ 40 de kilometri de.

O perioadă de timp i-a predat banii câștigați în urma practicării prostituției integral, după care îi preda acesteia zilnic suma de 250 euro conform contractului încheiat cu aceasta.

și indică aceleași tinere românce care practicau prostituția pentru, respectiv:, ( ), ( ), ( ), "" ( ), ( ), "" ( ).

Despre (victima minoră recrutată de " " și transportată în Olanda de G), declară că a practicat prostituția pentru zis "" întrucât nu i-a plăcut aspectul fizic al acesteia.

arată că, după ce a aflat de la că urma să practice prostituția, a încercat să-i contacteze pe, zis " " și G dar aceștia nu au răspuns la telefon având telefoanele închise. a aflat de la că ea fusese recrutată prin promisiunea obținerii unui loc de muncă de către G prietenul său. Tot de la ea a aflat că G o racolase și pe .

Audiată în cauză în calitate de martor susține întrutotul declarațiile expuse mai sus, arătând că a fost racolată de către (nepotul lui " ") și ulterior transportată de către " " și G, împreună cu la B, A și în final în Olanda.

Declarațiile lui, și se coroborează cu declarațiile martorului Acesta s-a deplasat împreună cu și G la domiciliul lui și au convins-o pe aceasta că îi pot obține un loc de muncă bine plătit în străinătate. La aceste discuții a asistat și mama, martora care confirmă declarațiile fiicei sale și ale martorului, și au efectuat recunoașteri de pe planșe foto, indicându-i pe și pe G ca fiind persoanele care, prin promisiuni de facilitare a unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, profitând de situația materială precară a acestora și de starea sănătății precară a victimei le-au recrutat, transportat în Olanda și le-au predat contra cost adică în schimbul unui comision bănesc substanțial lui cu scopul ca aceasta să le exploateze pentru recuperarea prețului plătit și pentru obținerea de profit.

În cauză din declarația martorei care este mama victimei rezultă că fiica ei a fost recrutată de inculpatul G care i-a spus că se va căsătorii cu aceasta și că va lucra în Spania. Deoarece familia avea o situație materială precară, a acceptat oferta lui G, iar la Ja lunii ianuarie 20006, fiica acesteia, victima a plecat împreună cu inculpatul, acesta din urmă spunând că destinația este SPANIA. După întoarcerea în România, martora a aflat de la victimă că a fost vândută de inculpați în Olanda cu scopul de a practica prostituția.

Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile martorilor și Din coroborarea declarațiilor acestor martori cu declarațiile victimelor rezultă că de fiecare dată inculpatul utiliza aceeași metodă pentru racolarea victimelor și anume cererea în căsătorie a victimei și un loc de muncă bine plătit în străinătate. Rezultă de asemenea de fiecare dată însoțit transportul victimelor în Olanda și a încasat prețul. Inculpatul a recunoscut faptul că a transportat cu autoturismul proprietatea sa pe victimele și până la B, însoțite și de inculpatul.

Inculpatul G, i-a comunicat lui " ", că mai cunoaște fete care vor să plece în străinătate să muncească.

La B, G s-a întâlnit cu "" și au făcut schimb de numere de telefon, ulterior, aflând că G ținea legătura telefonic cu "".

Deși în declarația inițială a precizat că nu a mai ținut legătura cu și și nu știa ce s-a mai întâmplat cu acestea după discuția purtată cu "", ulterior a revenit asupra declarației sale și a menționat că cele două fete au fost transportate de G, (cu autoturismul aparținând lui " ") la A, inculpatul declarând că a rămas în O pentru că era foarte obosit.

Referitor la și, inculpatul arată că învinuitul G i-a spus că prietena sa (), dorește să plece în străinătate.

Tot de la G a aflat și că urma să plece însoțită de .

și au fost transportate de A de către " " și G, inculpatul declarând că la A, cele două tinere, au fost îmbarcate într-un autocar de către G, acesta respectând dispozițiile primite de la "". Declarațiile inculpatului sunt contrazise de cele ale lui, și, care arată că, de fiecare dată, inculpatul a participat, alături de G la transportul victimelor, la A unde erau îmbarcate în autocare cu destinația Olanda.

Referitor la transportul lui și, " " încearcă să ascundă participația sa, întrucât la acea dată a fost îmbarcată în autocar și, victimă minoră, recrutată personal de către acesta. Pe de altă parte, declarația inculpatului nu poate fi credibilă referitor la faptul că G s-ar fi deplasat singur, cu autoturismul aparținând inculpatului, pentru a transporta cele două tinere la graniță, întrucât, cu acea ocazie, G a însoțit victimele până în Olanda, autogara din (fiind neplauzibil ca acesta să abandoneze autoturismul lui "" la graniță).

Aceste aspecte sunt confirmate de declarațiile persoanelor vătămate, precum și de verificările intrări/ieșiri frontieră, care atestă că învinuitul G a plecat în Olanda cu un autocar împreună cu cele trei victime recrutate împreună cu " ".

In declarațiile sale, inculpatul a arătat că nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la "", cu excepția unei sume de aproximativ 200-300 de euro, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru transportul și al.

In urma verificărilor financiare efectuate în cauză, a rezultat că la data de 30.01.2006, (perioadă în care au fost recrutate, și ), prin sistemul de transfer, inculpatul a primit de la, aflată în Olanda-, suma de 1.100 de euro. embrii grupului infracțional organizat ce acționau pe teritoriul olandez, și au fost arestați în Olanda, iar în cursul cercetărilor au fost identificate în Olanda și victimele, și care audiate de poliția din au declarat că au fost silite să practice prostituția. Victima minoră a arătat că inculpatul a condus-o la graniță la și tot acesta a suportat și cheltuielile de transport.

Coroborând declarațiile lui cu cele ale rezultă că persoana căreia îi spune "" este zis " ". Declarațiile celor două victime se coroborează și cu evidențele intrări/ieșiri din România care atestă că, în data de 10.02.2006, a ieșit din România fiind însoțită de către, (ambele recrutate de " " din jud. O) și

a declarat că în Olanda a practicat prostituția pentru o persoană pe nume "" ( zis "", fratele ) căruia trebuia să-i remită zilnic suma de 250 euro.

Ca primă de recrutare, ( ) i-a plătit lui " " suma de 1000 euro. Se confirmă astfel și declarația

care arăta că a fost preluată de către zis "" deoarece nu i-a plăcut aspectul fizic al acesteia.

In locuința în care a fost cazată au fost aduse de către alte două tinere românce, respectiv "-" ( ) și ( ) care au fost obligate să practice prostituția în condiții similare.

In România, la data de 04.06.2007, a fost audiată în calitate de martor, MAMA lui, numita, care a declarat că, în luna ianuarie 2006, întrucât fiica sa își pierduse buletinul de identitate, a fost ajutată să obțină un nou buletin și un pașaport de către o persoană pe nume "" despre care i-a spus că urmează să o ajute să plece în Italia la muncă.

Întrucât aveau o condiție materială precară a fost de acord cu propunerea fiicei sale minore, semnând în acest sens o procură notarială, la un birou notarial din, pe numele .

La sediul notariatului, în prezența mamei sale, i-a specificat notarului că este persoana trimisă de " ".

Până la sediul biroului notarial și s-au deplasat cu un taxi, cerându-i șoferului să treacă contravaloarea călătoriei în contul lui " ".

După ce a plecat din țară i-a comunicat mamei sale că se află în Olanda și că "" o va ajuta să muncească într-un bar.

mai declară că în luna iunie 2006, fiica sa s-a întors în țară fiind însoțită de o tânără pe nome ( ) cunoscută sub numele de -.

După aproximativ o săptămână de al întoarcerea în țară a încercat să plece din nou împreună cu și cu

, însă a fost nevoită să se întoarcă, motivând că avut niște divergențe cu " ".

precizează că fiica sa, a fost sunată de o persoană pe nume din Olanda ( zis "") care i-a cerut fiicei sale să se întoarcă în Olanda.

In cauză a fost identificată și audiată în calitate de martor numita, despre care, martorul a declarat că a plecat împreună cu fiica sa, în străinătate.

Din declarația lui, a rezultat că, de aproximativ șapte ani, o cunoaște pe, căreia i se spunea "-".

In luna iunie 2006, a fost invitată de, să o însoțească în Olanda.

, a venit la domiciliul lui, însoțită de .

Împreună cu, și părinții săi, s-au deplasat la un notariat din județul B, pentru a întocmi o procură notarială prin care i se acorda dreptul de a călători în străinătate, având în vedere că la acea dată era minoră. Costul călătoriei cu taxiul a fost suportat de un prieten de-al lui, pe nume "".

Tot de la, a aflat că "", plătise și deplasarea cu taxiul a lui și a părinților acesteia.

Din cauza unor probleme generate de lipsa procurilor notariale, cele două minore, și, au plecat spre Olanda însoțite de niște cunoștințe ale lui .

În drum spre Olanda, și, au fost cazate într-un hotel din Elveția.

, a aflat de la, că aceasta din urmă a auzit-o pe vorbind la telefon cu un pe nume "" căruia îi cerea suma de 600 de euro în schimbul predării unui anumit lucru.

Tot de la, a aflat că aceasta văzuse în telefonul lui, un SMS, în care, îi cerea lui " " 600 de euro, pentru predarea lui, "" declarându-se de acord cu suma cerută.

În jurul datei de 10.08.2006, s-a întors în țară însoțită de .

Audiat cu privire la victima minoră, inculpatul declară că o cunoștea doar din vedere și nu a avut nici un fel de relație cu aceasta și nu știe cum a ajuns în Olanda.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de cele ale lui, precum și de evidențele intrări/ieșiri frontieră, care atestă că, la data de 10.02.2006, a părăsit țara însoțită de, și

De asemenea, faptul că plecarea în străinătate a victimei a fost facilitată de zis " " rezultă și din declarațiile martorilor și. La data depistării lui de agenții poliției olandeze, aceasta era însoțită de care s- legitimat cu pașaport unguresc falsificat pe numele " ". a declarat în fața autorităților olandeze că a fost vândută din România de o persoană pe nume NICI (: ) pentru suma de 1300 euro unei persoane pe nume " " care a vândut-o la rândul său pentru suma de 5000 euro lui zis pentru care a practicat prostituția în Olanda fiind obligată să-i plătească acestuia suma de 250 euro pe zi. a mai arătat că împreună cu ea, în aceleași condiții au mai practicat prostituția și și. În Olanda era cunoscută cu numele de " -".

La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul lui " " în biroul acestuia a fost găsit certificatul de naștere în original pe numele. Referitor la această victimă inculpatul a declarat că o cunoștea sub numele de și că a lucrat în barul său și că a plecat să lucreze în Olanda să lucreze pentru zis " " ( a declarat că a fost vândută de o persoană "" contra sumei de 1.300 euro unei persoane pe nume "", care, la rândul lui a vândut-o lui, contra sumei de 5.000 euro).

Ulterior, inculpatul a aflat că a ajuns să lucreze pentru (fratele "" și al lui ).

Referitor la certificatul de naștere, în original, pe numele, descoperit la domiciliul său, inculpatul, precizează că aceasta este fata pe care o cunoștea sub numele de "-".

În Olanda a fost audiată și, declarațiile acesteia coroborându-se cu cele consemnate de către autoritățile judiciare române cu prilejul reaudierii părții vătămate.

O altă persoană care practica prostituția în Olanda pentru, este .

Fiind audiată de către autoritățile judiciare olandeze declară că este din România iar familia sa locuiește în

Familia acesteia este foarte săracă. Are 7 frați și mama lucrează într-o fabrică. Tatăl său nu lucrează. A lucrat până acum câțiva ani dar acum este șomer din cauza alcoolului.

a declarat că a plecat din România în urmă cu aproximativ 3 luni, respectiv în luna decembrie 2006.

i-a fost obținut de o persoană cu care a avut o relație în România pe nume CS..

a locuit împreună cu CS. care trăia dintr-o pensie mică și un ajutor pentru persoanele cu disabilități, pe care îl primea pentru că nu avea un picior.

Cei doi plănuiau să plece în străinătate, dar familia s-a împotrivit deoarece CS. era de etnie rromă și totodată mai în vârstă cu 20 de ani decât fiica lor.

arată că a plecat din România printr-o cunoștință pe nume. Acesta avea cunoștințe în Belgia, urmând să lucreze într-o spălătorie, la niște persoane pe nume, și.

a plecat Belgia în noiembrie 2006, cu autobuzul, drumul costând în total 300, 400 de euro.

Deși în România i se spusese că urma să lucreze într-o spălătorie, odată ajunsă în Belgia a constatat că fusese indusă în eroare, luând decizia să lucreze ca prostituată.

În Belgia, i-a plătit unui român pe nume, suma de 500 euro, reprezentând datoria pentru transport și cazare.

i-a sugerat că îi poate aranja să lucreze ca prostituată în - Olanda, unde acesta cunoștea o altă româncă care se prostitua pe nume, cu porecla "" ( - concubina lui ).

a transportat-o pe în cu mașina lui, aici fiind contactată "".

După aproximativ două săptămâni i-a plătit lui suma de 500 euro, acesta venind personal până în Olanda pentru a primi banii.

declară că a locuit împreună cu - - "" și cu iubitul acesteia, ( ), și a practicat prostituția "la vitrină" în Haga.

Coroborând cele expuse mai sus, cu probele obținute în urma interceptărilor telefonice rezultă că persoana care a recrutat-o pe și i-a facilitat practicarea prostituției în, este zis " ".

Referitor la convorbirile înregistrate, în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică de analiză a vocii, având ca obiectiv stabilirea identității dintre vocea aparținând persoanei cu numele de "" care poartă o conversație telefonică cu și vocea aparținând lui zis " ".

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică cu nr. 153/25.06.2007 rezultă că este foarte probabil ca vocea în litigiu să aparțină lui zis " ".

Analizând conținutul capitolului " și Constatări" rezultă că, în procesul de identificare judiciară a vocilor, concluzia "foarte probabil" sau "probabilitate foarte ridicată" se situează la nivelul maxim în care se poate încadra o concluzie a expertului, procentual apropiindu-se de 100%. La data de 29.01.2007 între și a fost înregistrată o conversație telefonică în care aceștia vorbesc despre problemele pe care le-au creat fetele cumpărate de la " " și ( ).

Cu prilejul arestării membrilor grupului infracțional organizat ce acționau pe teritoriul Olandei a fost audiată și una dintre tinerele care practica prostituția pentru "".

a descris detaliat modul în care erau exploatate sexual tinerele românce de către "" și frații acesteia, specificând că "" era factorul decizional care conducea și coordona activitatea de exploatare.

Cu prilejul audierii sale a recunoscut de pe planșă foto o parte dintre tinerele românce ce au practicat prostituția în, indicând persoana care le-a exploatat precum și poreclele sub care erau cunoscute și numele înscris în pașapoartele ungurești falsificate.

Fiind întrebată cum își procurau "", "" și "" tinerele care lucrau pentru ei a precizat că "" are în România un prieten care are un club de striptease lângă B ( " " este patronul unui club de noapte ce funcționa la domiciliul său ).

La întrebarea directă dacă știe cine este " ", a răspuns că, " crede că este cel care are clubul de noapte de lângă B" dar până la acel moment i-a auzit pe cei trei frați vorbind doar despre "" (nume cu care i se adresează și în convorbirile telefonice).

Declarațiile lui se coroborează cu cele ale lui, și.

După arestarea sa zis "" a fost audiat referitor la anumite convorbiri telefonice interceptate în care face referire la " " și "". Despre " ", a declarat că a practicat prostituția în Olanda "la vitrină" și că, împreună cu o prietenă de-a sa din România - "" ( actuala concubină a lui " ") încercau să-1 șantajeze pe fratele său zis "" pentru a obține bani de la acesta.

Referitor la "", a menționat că este un român care locuiește în Belgia, este însurat și are o fiică. ( este cunoscut ca fiind " ", deoarece a locuit în Belgia, este căsătorit și are o fiică).

Declarațiile acestuia sunt completate de cele ale concubinei sale

- care arată că 1-a cunoscut pe într-un club de striptease de lângă B, lângă iar patronul acestui club se numește "".

Fiind audiat în calitate de învinuit, " " a confirmat declarațiile lui -, menționând că o cunoaște pe aceasta sub numele de "", aceasta întâlnindu-1 pe la clubul său din localitatea.

La sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, " " împreună cu, prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, au recrutat mai multe tinere din județul B, pe care le-au transportat în străinătate (Olanda și Germania ) unde au fost obligate să practice prostituția.

Una dintre victimele recrutate de către cei doi inculpați este numita .

Din declarația inculpatei rezultă că, la sfârșitul anului 2006, o cunoștință de-a sa, pe nume, i-a cerut să-i dea numărul de telefon al lui "", întrucât dorește să plece în străinătate să muncească pentru un prieten de-al acestuia pe nume "". a întrebat-o pe dacă știe că urmează să practice prostituția pentru " ". răspunzând că e ei ce face, că a mai fost în străinătate și știe ce face.

Inculpata i-a dat numărul de telefon al lui "", care se afla în acel moment în Belgia.

" ", a sunat-o pe și a ntrebat-o ce este cu această fată și cum arată, răspunzându-i că este o fată "cuminte și frumușică".

a vorbit la telefon cu "" în prezența, spunându-i acestuia că se descurcă, că a mai fost în străinătate și că practică orice fel de sex.

Cu aceiași aceeași ocazie, "" i-a transmis inculpatei că o să-i facă un cadou dacă o să facă bună.

urma să lucreze în străinătate pentru un prieten al lui " ", pe nume "" ( ). declară că îl cunoscuse pe "", în urmă cu aproximativ 4 ani, în barul lui "". Acest "" a plecat în străinătate cu o fată "", pe care o prezenta ca fiind iubita lui.

Când s-a întors în țară, "" (care este din O), i-a spus că, de fapt "" nu o iubea și că a transportat-o în Olanda, unde sora lui "", a obligat-o să muncească într-o "vitrină". Din discuțiile purtate cu "", inculpata a aflat că această vitrină este un loc special amenajat în care trebuia să poarte lenjerie intimă pentru a atrage clienți și a întreține relații sexuale cu aceștia contra unor sume de bani.

"" i-a mai spus inculpatei că sora lui "" i-a procurat un pașaport fals și că în urma practicării prostituției în orașul, Olanda, a obținut sume foarte mari de bani, care i-au fost în întregime luate de sora lui "".

Când a vorbit cu "" la telefon, în prezența, acesta i-a spus că va pleca în Olanda, să muncească pentru

"", și a întrebat-o dacă îl mai țin minte pe "", pe care-1 cunoscuse în barul său din, în urmă cu aproximativ 3-4 ani.

declară că nu i-a dat vreo sumă de bani ca să plece în străinătate, "" suportând cheltuielile de deplasare.

După ce a plecat în străinătate, în timp ce se afla cu "" în România, a sunat "" din Olanda și i-a transmis lui "" că a fugit de la el.

Ulterior, a fost contactată telefonic de către, care i-a spus că persoanele din Olanda i-au luat banii, aproximativ 2.000 de euro și că acum se află pe străzi.

"" a discutat cu și i-a spus că o să trimită în Olanda un prieten de-al său care urmează să o transporte în Germania.

Inculpata a vorbit personal cu "" la telefon și i-a transmis acestuia că, dacă nu-i va trimite 2.000 de euro mamei, aceasta va merge la poliție.

"" i-a răspuns că este o țigancă urâtă și că o să trimită pe cineva să-i omoare familia și că nu-i dă nici un pentru că "" i-a creat numai probleme.

Cu aceeași ocazie, a vorbit la telefon cu sora lui "", pe nume "" ( ) care i-a spus că nu este femeie care să facă 2.000 de euro și că nu trimite nici un în țară.

Aspectele relatate mai sus de către inculpata se coroborează cu probatoriul obținut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Începând cu data de 28.01.2007, între membrii grupului infracțional organizat ce acționa pe teritoriul Olandei și inculpații " "și se declanșează o dispută legată de plecarea care fusese cumpărată de zis"" de la "" și obligată să practice prostituția pentru zis "" aspecte ce rezultă din conținutul înregistrărilor audio. In urma disensiunilor dintre grupul din Olanda și cel din România, generate de plecarea, " " a transportat-o pe aceasta prin intermediul unui prieten în Germania, unde a practicat prostituția pentru membrii unei alte grupări organizate.

Inculpata declară că, în Germania, a practicat prostituția pentru un cetățean italian pe nume "" și, ulterior, a fost vândută de un băiat "", la sugestia lui "", unui, cu suma de 1.000 de euro.

"" urma să-i dea lui "" o sumă de bani pentru "", întrucât era percepută ca fiind fata adusă de "".

Fiind audiat în calitate de învinuit, " ", declară că, la începutul anului 2007, aflat că la domiciliul său din urmează să sosească o persoană de etnie rromă, al cărei nume nu și-1 amintește (, din conversațiile telefonice interceptate rezultă că " "se referă la această persoană ca fiind "", iar într-o convorbire cu numitul "", menționează despre problemele pe care i le-a făcut aceasta).

In continuarea declarației sale, " " arată că, despre venirea "" în Belgia a fost anunțat și de .

MAMA, numita a fost audiată în calitate de martor în cauză( declarația fiind înregistrată în mod autorizat pe suport audio video), declarând că, la sfârșitul anului 2006, fiica sa, a discutat cu pentru a-i găsi un loc de muncă în străinătate.

i-a spus că are un prieten ", care ar putea să o ajute să lucreze în Belgia ca dansatoare într-un bar.

După aproximativ o săptămână, fiica sa s-a întâlnit cu în localitatea O, după care a plecat în Belgia.

Ulterior, a sunat-o pe mama sa, și i-a spus că a fost vândută de către "" unui italian, pe nume "", contra sumei de 2.000 de euro, bănuind că vânzarea a fost intermediată atât de cât și de către " ".

i-a mai transmis mamei sale că "" a vândut-o în Olanda unui necunoscut contra sumei de 2.000 de euro, reținându-i actul de identitate.

Fiind îngrijorată de soarta fiicei sale, a contactat-o telefonic pe inculpata, convorbirile telefonice ale acestora fiind interceptate în mod autorizat.

La data de 12.03.2007, ora 23:38:04, postul tel. nr. 0741 456 141 aparținând lui, primește SMS de la postul telefonic nr. - utilizat de.

SMS;Am vorbit cu el, zice ca este in e bine.si celelalte au trimis ceva bani si suna acasă din când in când.! Mâine ma întâlnesc cu el.!X

Din discuțiile telefonice purtate între inculpații " " și, în perioada 02.03.2007 - 03.03.2007, rezultă că aceștia au fost implicați în recrutarea a două persoane pe nume "" și "" pe care le-au transportat în Germania, unde au fost obligate să practice prostituția. Inculpații au discutat despre formularea unor plângeri penale împotriva lor și încearcă mușamalizarea acestora. După discuția purtată cu, " " îl contactează pe prietenul său "" și îi cere acestuia să discute cu "" și "" și să le determine pe acestea să-și retragă plângerile formulate. Inculpații și au fost audiați referitor la conținutul convorbirilor telefonice redate mai sus, cei doi recunoscând că vocile înregistrate le aparțin. Fiind audiată cu privire la aspectele reliefate mai sus inculpata a declarat că n cursul lunii ianuarie 2007, " " a venit în România, însoțit de un prieten de-al său, pe care i la prezentat ca fiind "" acesta fiind stabilit în Germania. Despre "", " " i-a spus că a venit în România pentru a găsi niște fete pe care să le ducă în Germania pentru a practica prostituția într-un club.

Ulterior, s-a întâlnit cu cei doi la un bar din orașul O, iar "" i-a propus să meargă să practice prostituția în Germania.

La aproximativ o săptămână după discuția purtată cu "", inculpata s-a deplasat la domiciliul lui " ", însoțită de verișoarele sale "" și, unde erau mai multe persoane, printre care și "", care era însoțit de două fete, pe nume "" () și "", ambele din localitatea.

a discutat cu "" și aceasta i-a spus că urmează să plece în Germania cu "" pentru a munci ca baby-sitter.

Inculpata 1-a întrebat pe " " ce este cu "" și cu "", iar acesta i-a răspuns că sunt fete recrutate de "" pentru a fi transportate în Germania, în scopul practicării prostituției.

În aceeași seară, "" și "", le-au convins și pe verișoarele sale, "" și "", să meargă în Germania, pentru a lucra ca dame de companie (respectiv să determine clienții într-un bar să le cumpere de băut și să facă cât mai multă consumație).

La câteva zile după această petrecere, împreună cu " ", "", "" și au plecat cu autoturismul lui ", condus de către acesta, spre Germania.

După ce au trecut de granița de la Nădlac, județul A, s-au oprit la un motel în Ungaria, unde au rămas câteva ore.

"", "" și "" i-au spus inculpatei că urmează să plece mai departe, cu o altă persoană, pe nume "", cunoștință de- a lui "" și " ".

"" i-a transmis că "" nu vrea să o ia și pe ea în Germania pentru că nu arată bine, dar a fost convins de "", care i-a spus că-1 va recompensa, arătându-i totodată și poze cu "".

, cu "" și cu " ", au plecat spre România, iar pe drumul de întoarcere, inculpata a auzit o discuție dintre cei doi în care spuneau că fetele plecaseră cu o persoană pe nume "" și o alta, pe nume "".

Din discuțiile dintre "" și " " și-a dat seama că aceștia erau furioși pentru că "" nu le-a plătit sumele convenite pentru recrutarea celor trei fete.

"" i-a spus lui "" să stea liniștit, că o să-și primească banii la următorul transport.

Fiind audiat referitor la recrutarea numitelor "" și "", inculpatul declară că aceste fete au fost recrutate de către un prieten de-al său pe nume "", stabilit în Germania" și că acestea urmau să lucreze într-un salon de cosmetică aparținând soției lui "".

declară că a fost implicat doar în transportul "" și face mențiunea că "", "" și "", au fost transportate anterior de "".

Ulterior, în declarația din 13.07.2007, inculpatul revine asupra declarației sale și arată că la data când a fost transportată în străinătate "", în autoturismul lui "" se mai afla o fată pe nume.

Despre, declară că a fost recrutată de către "", a fost cazată câteva zile la domiciliul său din localitatea și, ulterior, transportată în Germania cu autoturismul lui "", la acest transport participând ambii inculpați.

In continuarea declarației ale, arată că în GERMANIA, a fost cazată într-un apartament din, aparținând lui "", unde mai erau cazate "", "" și "".Din declarațiile inculpatei, rezultă că anterior recrutării și, " ", fusese implicat și în recrutarea "", "" și "".

Cele trei, au fost transportate până pe teritoriul Ungariei de către " ", și "", cu autoturismul acestuia, de unde au fost preluate de "", prietenul lui "".

După ce s-au întors în țară, "" și cu "" s-au ocupat de formalitățile necesare pentru a-i obține "" buletinul de identitate.

In zilele respective, într-o dimineață, în timp ce se afla în mașina lui "", inculpata a asistat la o discuție dintre acesta și o persoană pe nume "", din - O, în care, "" i-a spus acestuia că-i va da 500 de euro dacă îi face rost de o fată.

, "" i-a propus inculpatei să meargă să ia o fată, sens în care s-a deplasat cu acesta la - Acolo s-au întâlnit cu "", care era însoțit de o fată, pe nume "" ( audiată în calitate de martor), aceasta fiind sora prietenei lui "".

Inculpata și "" au plecat împreună cu "" la domiciliul lui " ". Pe drum, "" îi explica "" că va munci în Germania ca damă de companie, unde va câștiga foarte mulți bani. In aceeași seară, a fost sunată de verișoara sa, "", din Germania, care a întrebat-o când vine acolo, deoarece nu vrea să mai stea, "" dorind să se întoarcă în țară pentru a merge la psiholog, având problemă de natură psihică.

La aproximativ patru zile după întâlnirea cu "", s-a rezolvat și problema cu actele de identitate ale "" și, însoțită de " ", "", "" și "", cu autoturismul acestuia din urmă, au plecat în Germania.

La granița cu Ungaria, "" a plătit unei persoane 80 de euro, pentru a o trece granița pe "", întrucât a spus că ar putea să dea de bănuit prezența unui număr de trei fete, împreună cu doi bărbați. La fel procedase și cu ocazia primului transport.

La o locație de pe teritoriul Austriei, s-au întâlnit cu o persoană pe nume "", prieten de-al lui "" care a venit însoțit de o fată blondă, pe care a prezentat-o ca fiind soția lui.

În incinta unui restaurant "", în prezența inculpatei, le-a spus "" și "", că urmează să practice prostituția în favoarea lui. Cele două fete i-au răspuns că știau de la "" că vor fi doar dame de companie.

"" le-a spus că este adevărat, dar că urmează să întrețină și relații sexuale cu clienții care vor dori acest lucru. Cu aceeași ocazie, a asistat la o ceartă dintre "" și "", acesta reproșându-i lui "" că nu le spune fetelor ce urmează să facă în Germania, și că a cheltuit foarte mulți bani cu aceste fete. inculpații au ajuns în, fiind conduși de "" și "" la un apartament unde erau cazate "", "" și "".

"" i-a spus inculpatei că vrea să plece de acolo întrucât "" i-a promis că o aduce ca baby sitter, în schimb a fost obligată să practice prostituția pentru "".

"" și "" au plecat însoțite de "".

" le-a transmis, în limba română, celor două, că va trece la aproximativ două săptămâni să verifice dacă le este bine, urmând să-i dea și lui 20% din ceea ce câștigă.

i-a tradus lui "" ce a spus "" (inculpata cunoscând limba italiană), iar "" s-a enervat, 1-a prins de gât pe "" și 1-a întrebat pe acesta de ce mai vrea bani de la fete, întrucât îi plătise pentru fiecare dintre acestea 1.000 - 1.500 de euro.

"" a recunoscut că a luat 1.500 de euro pentru fiecare fată de la "", inclusiv pentru verișoara inculpatei, "".

"", "" și "" le-au convins pe "" și "" să rămână în continuare în Germania pentru a practica prostituția în clubul lui "".

"" le-a și amenințat pe fete, motivând că trebuie să lucreze pentru el deoarece cheltui se cu acestea foarte mulți bani.

De la "" a aflat că "" fugise, ulterior aflând de la "" că aceasta este în Anglia.

"" le-a propus, inculpaților și " ", să-i facă rost de fete din România, întrucât nu vrea să mai lucreze cu "" pentru că este neserios. "" i-a spus lui "" că-i va plăti câte 1.000 de euro pentru fiecare fată pe care i-o va aduce în Germania. Inculpata, însoțită de "", s-au întors în România la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2007.

Declarațiile inculpatei se coroborează parțial cu cele ale lui și care i-au acuzat pe și " " că au primit aproximativ 2000 euro pentru fiecare tânără recrutată de către aceștia.

Revenind asupra declarațiilor inițiale, precizat că, a doua oară când a fost cu "" în Germania, în luna ianuarie 2007, trebuia să se întâlnească și cu, despre care știa că lucrează pentru un prieten, de-al lui "". La acea dată a refuzat să se întoarcă în țară cu cei doi inculpați dar, i-a transmis că turcul o cumpărase de la "", iar acesta, la rândul lui, le-a plătit o sumă de bani lui "" și soției acestuia. Declarațiile inculpatei se coroborează cu probatoriul obținut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Deși a încercat să reducă la minim participarea sa la activitatea de recrutare și transport a tinerelor în străinătate, în scopul practicării prostituției, conținutul convorbirilor telefonice înregistrate dovedesc că inculpata era implicată direct în traficul de persoane, sumele obținute pentru recrutarea tinerelor fiind împărțite cu inculpatul zis " ".

Discuția telefonică redată mai jos atestă faptul că era cunoscută ca o persoană care recrutează tinere pentru practicarea prostituției în străinătate. n cauză, a fost identificată, persoana la care fac referire inculpații, atât în declarații cât și în convorbirile telefonice, fiind audiată în calitate de martor.

Din declarația acesteia rezultă că, în cursul lunii ianuarie 2007, a venit la domiciliul său din comuna cel M și i-a propus să plece în străinătate pentru a munci ca baby-sitter.

plecări au fost stabilite cu, " " și un prieten de-al acestuia pe nume "" ( "").

a fost cazată la domiciliul lui, în comuna și a plecat în Germania însoțită de o fată "", " ", deplasându-se cu autoturismul lui "".

În Germania, au fost cazate la o locație aparținând unui cetățean italian, "O" zis "" ( "" - prietenul lui "" și al lui " ").

și " " le-au comunicat celor două fete că urmează să lucreze ca dame de companie. Ulterior, acestea au fost obligate de " să practice prostituția, cetățeanul italian comunicându-le că au fost cumpărate de la "" și contra sumei de 3.000 de euro.

In aceeași locație din Germania, mai erau cazate trei fete care practicau prostituția pentru "", - verișoara, "" și "", toate trei fiind recrutate de și.

La data de 21.03.2007 a fost interceptată în mod autorizat o convorbire telefonică dintre nepoata inculpatei, numita și MAMA acesteia ( inculpatei).

, fiind îngrijorată pentru că au căutat-o lucrători de poliție la liceul unde învață și au pus întrebări conducerii liceului despre relația acesteia cu,

îi transmite mamei sale că probabil, dacă poliția pune întrebări referitoare la relația sa cu, au crezut că este implicată în activități de proxenetism sau trafic de persoane. și fiica acesteia, -, au fost audiate în calitate de martor, acestea declarând că umbla cu o persoană pe nume "", care avea mașină.

Situația de fapt reținută de instanță rezultă din următoarele mijloace de probă:

- declarațiile inculpaților și

- proces - verbal verificări ieșiri/intrări în țară

- proces - verbal percheziție domiciliară fil.328-336

- fotocopie certificat de naștere pe numele fil.337
- declarațiile victimei

- procese-verbale recunoaștere planșe foto fil.23-41

- proces - verbal din 14.08.2006 fil.42

- declarație martor fil.43-44

- procese-verbale recunoaștere planșe foto fil.45-54

- declarație martor

- proces-verbal recunoaștere planșe foto fil.56-60

- declarație parte vătămată fil.61-64
D/-

- copie pașaport unguresc ZH/- fil.78

- planșe foto fil.79-87

- proces - verbal din 28.08.2006 fil.88

- proces - verbal consemnare declarație - NA fll.91
- declarație olografa - NA

- declarație martor - C/- proces-verbal recunoaștere - - planșe foto - fil.96-100

- declarație martor - C/-

- proces-verbal recunoaștere planșe foto - fil.103-107

- adresă notar fil.l08-109

- procese-verbale recunoaștere planșe foto fil.126-167

- proces - verbal din 14.08.2006 fil.168

- declarație martor (mama)

- proces-verbal recunoaștere planșe foto (mama) fil.172-176

- declarație martor

- proces-verbal recunoaștere planșe foto fil.180-186

- declarație martor -

- verificări intrări-ieșiri din țară fil.193-196

- declarație martor fil.199-201

- declarație martor

- declarație

- declarație

- declarație martor

- declarație martor -

- declarație - fil.220

- procese-verbale de verificare intrare ieșire din țară fil.221-226

- procese-verbale de investigație fil.227-246
- procese - verbale redare interceptări din România fil.11-113

- procese - verbale redare interceptări din Olanda fil. 114 284

- traduceri olandeză - română autorizații interceptare fil.285-294

- raport expertiză criminalistică voce fil.308-321
- traducere documente de muncă fll.25-29

- traducere procese-verbale de supraveghere și investigații fil.30-41

- traducere declarații fil.42-72

- planșe foto - persoane din dosar fiI.73-98

- traducere declarație ffl.99-102

- traducere declarații fil.103-107

- traducere declarații fîl.108-113

- traducere declarație fil. l 14-118

- traducere declarații fil. l 19-128

- traducere declarație fil.129-142

- traducere fragment referat( ) fll.143-151

- traducere declarație - fil.152-161

- documente în limba olandeză fîl.l62-263

- verificări Registrul Comerțului - SRL fil.01-12

- verificări venituri - Finanțe Publice fil.13-14

- verificări obligații fiscale - Impozite și Taxe Locale fil.15-17

- verificări - Biroul de Carte Funciară fil.18

- fotocopii documente proprietăți (fost ) fil.19-35

- verificări obligații fiscale - Impozite și Taxe Locale fil.36-39

- verificări tranzacții bancare ( ) fil.40-159

Inculpații au solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39 /2003 considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Instanța reține că în cauză sunt însă întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni pentru următoarele considerente: La începutul anului 2006, inculpatul zis " ", împreună cu inculpatul G, au acționat în mod coordonat, în baza unei rezoluții infracționale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate și transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituția, în folosul membrilor grupării, care au obținut prin aceasta importante sume de bani.

In cadrul grupului infracțional organizat, inculpații au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuții precis determinate, activitatea infracțională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) și obținerea unor beneficii materiale considerabile iar la grupul inițial ulterior se alătură și inculpata.

Activitatea grupului infracțional organizat s-a desfășurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnațional.

Pe teritoriul României, a acționat grupul condus de către inculpatul zis" " din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul și inculpatul G și, care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate.

De asemenea inculpații au mai solicitat schimbarea calificării juridice din infracțiunea de trafic persoane în infracțiunea de proxenetism, cu motivarea că victimele au consimțit să se prostitueze. Instanța apreciază că în cauză nu poate fii reținută calificarea juridică solicitată de inculpați deoarece toți inculpații care au făcut parte din grupul care a acționat în România s-au ocupat de recrutarea victimelor prin inducerea în eroare promițându-le mincinos că vor primii un locuri de muncă bine plătit după care organizau transportul acestora peste graniță iar după predarea lor la grupul de traficanți din străinătate încasau sumele de bani negociate. Pentru inculpații trimiși în judecată în acest dosar infracțiunea de trafic s-a consumat prin executarea modalităților alternative de recrutare, racolare cazare ori transport realizate în scopul obținerii unui preț de la inculpații din Olanda. Pe de altă parte cât timp inculpații au obținut "un preț " din vânzarea victimelor este evident că au știut și că acestea urmează să fie exploatate de traficanții cumpărători pentru recuperarea cheltuielilor și prin urmare recrutarea, cazarea și transportul au fost realizate și cu știință că există scopul exploatării în străinătate.

Din acest punct de vedere, pentru existența infracțiunii de trafic persoane este irelevant dacă acest scop fost sau nu realizat ulterior. Pentru reținerea infracțiunilor de trafic persoane în sarcina inculpaților este de asemenea lipsită de relevanță împrejurarea că victima practică prostituția fără constrângere deoarece nici unul dintre inculpați nu a fost implicat în activitatea ulterioară vânzării victimelor către traficanții din Olanda. Cât timp, activitatea inculpaților din țară a constat în recrutarea, cazarea, transportul predarea și încasarea prețului de la traficanții cumpărători, aceștia au comis infracțiunea de trafic persoane, distinctă de orice gen de proxenetism.

Totuși instanța apreciază că asupra victimelor s-au exercitat o acțiuni de intimidare prin mijloace psihice și fizice, inducere în eroare sau manipulare prin cazarea forțată pe teritoriul țării de origine sau în străinătate, îngrădirea libertății de mișcare prin confiscarea actelor de stare civilă, imposibilitatea de a alege identitatea și numărul de clienți, izolarea față de familie, prieteni sau de orice altă persoană din afara locului unde erau ținute, impunerea prestării de servicii ca răscumpărare a unei așa zise datorii, alegerea ca Ť. a persoanelor de sex feminin care caută securitatea economică prin munca în străinătate, profitarea de condițiile economice precare ale victimelor și de situația familială conflictuală a acestora.

Chiar dacă victimele și-au dat consimțământul pentru a pleca în străinătate și au acceptat ca inculpații să efectueze formalitățile și să achite sumele necesare trecerii frontierei, potrivit art.16 din Legea nr.678/2001, consimțământul victimei infracțiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.

In toate cazurile de trafic de persoane, vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, în cazul minorilor, precum și a altor factori în cazul persoanelor adulte (situația familială, lipsa posibilităților de angajare, poveștile de succes a celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educației sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migrației) o clasează într-o situație de inferioritate care este exploatată de către traficant, context în care este exclusă exprimarea unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către victimă. Pentru considerentele expuse mai sus instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

În drept fapta inculpatului zis " ", de a recruta, caza în România și asigura transportul în Olanda sau Germania, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin inducere în eroare, pe victimele majore, și în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea dispozițiile art. 41 al.2 Cod penal.

Fapta inculpatului zis " ", de a recruta, caza în România și asigura transportul în Olanda, pentru victima minoră, profitând de situația materială precară a acesteia, în vederea exploatării sale sexuale, prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 al. l și 2 din Legea 678/2001.

Fapta inculpatei, de a recruta și a transporta în străinătate (împreună cu inculpatul ), prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin inducere în eroare pe victimele majore și, în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. l și 2 lit. "a" din Legea 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 al.2 Cod penal. Fapta inculpatului G zis "", de a recruta și asigura transportul în Olanda, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin inducere în eroare, pe victimele majore, și în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. l și 2 lit. "a" din Legea 678/2001 cu aplicarea dispozițiile art. 41 al.2 Cod penal.

Fapta inculpaților și, precum și a inculpatului G, de a se constitui într-un grup infracțional organizat (din care mai tăceau parte, și ), ce a funcționat

pe o perioadă lungă de timp, (2006 - 2007) și în cadrul căruia fiecare membru avea roluri distincte, precis determinate, în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. l și 3 din Legea 39/2003. Inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor în concurs real, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 33 lit."a" Cod penal.

In cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată, solicitând despăgubiri materiale și morale. În cea ce privește despăgubirile materiale instanța constată că în privința acestora partea civilă nu a făcut nici o dovadă.

Referitor la cererea de daune morale instanța apreciază că în cauză nu se impune acordarea de daune morale având în vedere conduita părții care nu a făcut o selecție anturajului și s-a complăcut în compania unor persoane care în mod notoriu nu erau demne de încredere. Pentru aceste motive pretențiile civile ale acesteia fiind nefondate vor fii respinse.

Referitor la persoana și conduita inculpaților instanța reține următoarele:

Inculpata este o persoană cu starea de sănătate precară, are un copil minor nu are antecedente penale și a avut o conduita bună anterior intrării în anturajul inculpatului, aspecte în raport de care se va reține circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. "a" cod penal prin efectul căreia pedepsele ce vor fii aplicate acesteia vor fii coborâte sub minimul special.

Inculpatul G nu are nici o ocupație stabilă și nici antecedente penale. În cursul procesului penal inculpatul s-a sustras permanent de la cercetării iar căutările efectuate prin agent procedural au stabilit că acesta se află în Spania.

Inculpatul este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1/1 pct. l din Legea nr.61/1991, art.321 alin. l Cod penal și art.217 alin. l Cod penal, prin sentința penală nr.820 din 04.05.2004, pronunțată de Judecătoria Moinești, față de acesta fiind incidente dispozițiile art.37 lit."a" Cod penal, instanța urmând a face și aplicarea dispozițiile art.83 Cod penal.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, declarațiile acestuia fiind contradictorii.

Inculpata, a avut o atitudine parțial sinceră, descriind modul în care au fost recrutate și transportate în străinătate mai multe tinere, însă a încercat în permanență să reducă la minim participarea sa la săvârșirea acestor fapte. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal.

În cea ce privește pericolul social concret sporit al faptelor instanța apreciază acesta rezultă nu numai din gravitatea faptelor descrise mai sus avută în vedere după criteriul sancțiunii prevăzută de legiuitor, ci și datorită contextului infracțional, constând în aceea că, infracțiunea de trafic persoane realizată în modalitățile alternative ale recrutării, racolării cazării și transportului, reprezintă infracțiunea scop a constituirii ori/ aderării la grupul infracțional organizat inculpaților.

De asemenea, trebuie avut în vedere și impactul pe care îl are în societate, săvârșirea acestui gen de infracțiuni. de ființe umane a devenit în ultimul deceniu o problemă majoră, atât la nivel național cât și internațional depășind caracteristicile unui fenomen episodic și afectând un număr M de persoane, cu profunde implicații de ordin social și economic.

In speță deși activitatea inculpaților cercetați în țară s-a rezumat la racolarea de persoane de sex feminin care au fost vândute inculpaților din Olanda context în care pentru ambele echipe ale grupului infracțional traficul de ființe umane a avut ca scop exploatarea victimelor în principal prin practicarea prostituției, aspecte ce demonstrează pericolul social sporit al faptelor comise și al inculpaților.

Considerând că prostituția și traficul de ființe umane sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane, aducând atingere bunăstării individului, familiei și comunității, "Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituirii semenilor" (ratificată de România la 10.12.1954) a decis pedepsirea oricărei persoane care: ademenește, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimțământul acesteia; exploatează prostituția altei persoane chiar cu consimțământul acesteia.

Pe de altă parte trebuie avută în vedere și împrejurarea că multitudinea infractorilor și a infracțiunilor de acest gen prin periculozitatea și frecvența lor în țară și în afara granițelor țării, au determinat ca România să fie prezentată ca fiind cunoscută ca țara de proveniență acestui flagel cea ce reprezintă un stigmat pentru cetățenii români.

În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. 2 cod procedură penală constatând că faptele există constituie infracțiunile reținute mai sus și au fost comisă de inculpați, instanța va pronunța condamnarea inculpaților la pedeapsa principală a închisorii, complimentară a interzicerii unor drepturi si accesorie a interzicerii unor drepturi apreciind că în contextul reținut mai sus modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin privare de libertate este cea mai eficientă.

Inculpații și au fost cercetați în stare de reținere și de arest preventiv.

Prin ordonanțele din data de 26, 27.06.2997 ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală, s-a dispus reținerea celor doi inculpați pentru o durată de 24 de ore,

Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul București în dosarul numărul 24153/2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 30 de zile, respectiv până la data de 26.07.2007.

Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul București în dosarul numărul 24153/2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru o durată de 10 de zile, respectiv până la data de 06.07.2007, fiind prelungită ulterior până la 24-12-2007 inclusiv când s-a dispus înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsii țara.

Având în vedere pronunțarea unei condamnări la pedeapsa cu închisoarea se va dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsii țara aplicată inculpatei.

Instanța urmează a face aplicarea dispozițiile art.88 Cod penal, referitor la deducerea reținerii și arestării preventive din pedeapsa închisorii aplicată inculpaților.

În temeiul art.19 alin. 1 din Legea 678/2001 și a art. 118 lit.e Cod penal se va dispune confiscarea sumei 8000 euro de la inculpatul, a sumei de 2000 euro de la inculpata și a sumei de 1500 euro de la inculpatul G, reprezentând bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor de trafic persoane.

În temeiul art. 118 lit."b" cod penal dispune confiscarea a două telefoane mobile unul MOTOROLA și unul NOKIA de la inculpata și două telefoane mobile unul NOKIA și unul SAMSUNG de la inculpatul folosite la comiterea faptelor. Din actele dosarului a rezultat că majoritatea victimelor recrutate de către inculpatul zis " " au fost cazate după recrutare temporar la domiciliul acestuia din localitatea, - - nr. 165, județul B, imobil ce urmează a fi confiscat de către instanța de judecată în temeiul art.118 lit."b" Cp. raportat la art. 19 al.2 din Legea nr.678/2001.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și inculpații.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, în motivarea scrisă a apelului a criticat hotărârea apelată, invocând elegalitatea acesteia în ceea ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678 2001, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, întrucât partea vătămată minoră a fost traficată în luna februarie 2006 (10.02.2006 - conform evidențelor intrări - ieșiri frontieră), în cauză fiind incidente prevederile articolului mai sus menționat în formă modificată la 16.10.2005, minimul pedepsei fiind de 7 ani și nu de 5 ani, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, inculpatului nereținându-i-se circumstanțe atenuante care să conducă la coborârea pedepsei sub minimul special. În acest context în temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 alin.3 Cod penal, trebuia să i se aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani, iar urmarea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 820/4.05.2004 a Judecătoriei Moinești, pedeapsa rezultantă era de 8 ani închisoare (7 ani + 1 an) și nu 6 ani și 6 luni, cum în mod eronat a reținut prima instanță.

Pentru motivele arătate, s-a solicitat, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

În susținerile orale făcute prin procurorul de ședință, s-a solicitat ca având în vedere faptul că instanța de fond a încălcat principiile nemijlocirii și contradictorialității, dreptul la apărare al inculpaților și la un proces echitabil, prin neadministrarea în mod direct a probelor administrate la urmărirea penală, precum și faptul că apelantul-inculpat G, despre care se știa de la urmărirea penală că nu mai locuiește la adresa la care a fost citat, nu a fost citat prin afișarea la consiliul local, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Apelantul-inculpat în motivarea scrisă a apelului a arătat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, că nu a făcut decât să le transporte pe părțile vătămate, dar a făcut-o doar în scopul de a le ajuta, nu de ale trafica, iar suma primită a reprezentat contravaloarea transportului și că declarațiile date de martorii în cursul urmăririi penale sunt mincinoase.

Apelantul-inculpat G în motivarea scrisă a apelului a susținut, în esență, că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, că l-a cunoscut pe inculpatul cu prilejul sărbătorilor de iarnă din 2005 și că atunci, împrietenindu-se cu acesta, s-a oferit să o ajute pe prietena sa să găsească un loc de muncă în Olanda, că a călătorit și el în aceeași mașină cu:, și, până în, însoțind-o pe prietena sa, care a făcut menajul unor bătrâni, dar că nu le-a racolat, nu le-a transportat sau transferat pe acele tinere și că nu știa ce urmează să facă acestea în Olanda.

Apelanta-inculpată nu a motivat în scris apelul.

În susținerile orale făcute prin apărătorii celor trei apelanți-inculpați au solicitat, având în vedere că instanța de fond a încălcat principiile nemijlocirii și contradictorialității, dreptul la apărare al inculpaților și la un proces echitabil, prin neadministrarea probelor administrate la urmărirea penală, precum și faptul că apelantul-inculpat G, despre care se știa de la urmărirea penală că nu mai locuiește la adresa la care a fost citat, nu a fost citat prin afișarea la consiliul local, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Apelantul-inculpat G, prin apărătorul ales, a solicitat, față de faptul că inculpatul nu locuia la adresa la care a fost citat de instanța de fond, condiții în care se impunea citarea acestuia și prin afișare la consiliul local în raza căruia se presupune că s-ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Apărătorul ales al apelantei-inculpate a solicitat, ca având în vedere faptul că inculpatul G nu locuia la adresa la care a fost citat de instanța de fond, iar acesta nu a fost citat, nici la urmărirea penală, nici de instanța de fond și prin afișare la consiliul local în raza căruia, să se dispună restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea urmăririi penale pentru toți inculpații.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu prevederile art.1 Cod de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Potrivit art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul ca să se dispună trimiterea în judecată.

lul 289 din același cod, dispune că:"judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și încontradictoriu".

Din economia textelor legale menționate, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Astfel, potrivit art.65 alin.1 Cod procedură penală, sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art. 66 alin.1 din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.

În raport de particularitățile modului în care s-a pretins că au fost comise faptele, instanța de fond pentru a stabili cert dacă inculpații sunt sau nu autorii faptelor, trebuia să manifeste o deosebită rigoare în cercetarea judecătorească, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele și împrejurările care formează obiectul probațiunii.

Printre principiile de bază ale procesului penal sunt și principiul rolului activ al organelor judiciare, principiul aflării adevărului și principiul oficialității.

Săvârșirea unei infracțiuni dă naștere raportului juridic de drept substanțial, care, în conținutul său cuprinde, între altele, dreptul organelor de a trage la răspundere penală pe făptuitor și a-l obliga la plata despăgubirilor civile pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Principiul oficialității este consacrat expres în art. 2 din Codul d e procedură penală.

Potrivit art.2 alin.2, actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Privite în toată complexitatea lor, activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art.3 Cod procedură penală,"să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei."

Numai ca urmare a aflării adevărului, scopul procesului penal poate fi atins și, în acest fel, soluțiile dispuse de organele judiciare dau satisfacție celor care urmăresc înfăptuirea justiției penale.

Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.

Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevărului în procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judiciare penal, inclusiv instanțele de judecată.

Potrivit art.4 Cod procedură penală,"Organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal".

În conformitate cu acest principiu, organele de urmărire penală, dar și instanța de fond, trebuia să manifeste rol activ și să lămurească cauza sub toate aspectele.

Caracterizat ca mijloc și chezășie pentru aflarea adevărului în procesul penal, principiul contradictorialității constă în aceea că toate probele administrate în cauza penală sunt supuse discuției părților.

Contradictorialitatea este rezultatul separării principalelor funcții procesuale prin acordarea unor drepturi egale, în ceea ce privește discutarea probelor tuturor subiecților care au interese contrare în rezolvarea cauzei penale.

Contradictorialitatea pune instanța de judecată în situația de a percepe probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral în ședința de judecată de toate părțile cu interese contrare în rezolvarea cauzei penale. Astfel, probele sunt administrate în prezența părților, sub controlul lor și ca urmare a contribuției lor directe.

Printre principiile de bază ale fazei de judecată a procesului penal este și cel al nemijlocirii, ceea ce presupune, în esență, administrarea directă a probelor de instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei în fond.

Din examinarea acrelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a încălcat principiile fundamentale de desfășurare a procesului penal prezentate mai sus, că a pronunțat soluția de condamnare fără să verifice în cursul cercetării judecătorești în mod nemijlocit și complet, în condițiile revăzute p. de art.289 și 290 Cod procedură penală, depozițiile părții civile, ale părții vătămate și ale persoanelor vătămate și nici ale majorității martorilor menționați în actul de trimitere în judecată și fără să administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din actele de urmărire penală și din cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului.

Procedând în acest mod, Tribunalul a nesocotit prevederile legale care reglementează judecata în primă instanță, a dat dovadă de insuficientă preocupare în vederea efectuării cercetării judecătorești și nu și-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească dacă inculpații sunt sau nu autorii infracțiunilor imputate, abdicând astfel de la principiul aflării adevărului.

În cursul urmăririi penale organele de urmărire penală au procedat la audierea părții civile, a părții vătămate, a persoanelor vătămate:, și, toate aceste audiate în calitatea de martor, precum și a martorilor:, -, și.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a procedat doar la audierea apelanților-inculpați, nefiind audiate la instanța de fond, nici partea civilă, nici partea vătămată, nici persoanele vătămate:, și și nici martorii din lucrări:, -, și.

Practic dintre persoanele vătămate presupuse a fi prejudiciate prin infracțiunile pentru care apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată, nu a fost audiată decât persoana vătămată, și aceasta în calitatea de martor.

În condițiile în care ar fi constatat că pentru vreuna dintre persoanele audiate în cursul urmăririi penale în calitatea de martor, nu mai este posibilă audierea, instanță de fond avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală, în sensul ca în ședință publică, în prezența inculpaților și a apărătorilor acestora, deci respectându-se și principiul contradictorialității, să dea citire declarațiilor date de acești martori în cursul urmăririi penale și numai în aceste condiții se putea ține seama de declarațiile acestora la judecarea cauzei și se putea fundamenta soluția de condamnare a inculpaților.

Ori, deși instanța de fond nu a procedat la audierea nemijlocită, în condiții de publicitate și contradictorialitate a persoanelor vătămate și martorilor din lucrări, și- fundamentat hotărârea de condamnare a celor trei inculpați și de declarațiile date de persoanele mai sus menționate în cursul urmăririi penale.

Neaudierea de prima instanță a unor martori care au fost ascultați în cadrul urmăririi penale, fără a se motiva pentru care motive audierea nu mai este posibilă, astfel cum prevede art.327 alin.3 Cod procedură penală, nu îndreptățește judecarea cauzei pe baza declarației date de martori în fața organelor de urmărire penală, deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale folosesc doar trimiterii în judecată, iar nu și condamnării inculpaților, acest procedeu încălcă principiul nemijlocirii consacrat de dispozițiile art.289 Cod procedură penală, precum și dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al inculpaților.

Audierea părții civile, a părții vătămate, a persoanelor vătămate și a martorilor în mod nemijlocit se impune cu atât mai mult cu cât audierea acestora la urmărirea penală s-a făcut în lipsa apelanților-inculpați și a apărătorilor inculpaților arestați la acea dată și.

Apoi, din examinarea lucrărilor dosarului de urmărire penală, Curtea constată că audierea persoanelor vătămate: -fl.108-113 vol.IV, -fl.99-102 vol.IV, -fl.103-107 vol.IV și -fl.143-151 vol.IV și a martorilor -fl-42-72 vol.IV, -fl.114, -fl.152-161 vol.IV, s-a efectuat, la cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de organele judiciare din Spania, prin comisie rogatorie internațională.

Ori, în condițiile în care aceste persoane au fost audiate de organele judiciare din Spania, prin comise rogatorie, tocmai datorită faptului că acestea nu se aflau pe teritoriul României pentru a fi audiate de organul de urmărire penală român, instanța de fond avea obligația să dispună efectuarea verificărilor necesare pentru a se stabili dacă la data judecării cauzei aceste persoane se aflau pe teritoriul României, iar în condițiile în care se aflau pe teritoriul Spaniei, sau a altui stat, să ia măsuri pentru audierea, fie prin comisie rogatorie internațională, potrivit art.158 lit.a, art.160-162 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, fie prin videoconferință, în conformitate cu prevederile art.165 din aceeași lege.

Efectuarea comisiei rogatorii în cursul urmăririi penale nu scutește instanța investită cu soluționarea cauzei de a administra nemijlocit probele administrate în cursul urmăririi sau, desigur, atunci când nu are posibilitatea să asculte un martor, în conformitate cu dispozițiile art.132 alin.1 Cod procedură penală, se poate adresa unei alte instanțe, fie interne sau internaționale, care are posibilitatea audierii.

Apoi, se impune a se arăta că deși apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în dauna persoanei vătămate, aceasta nu apare pe conceptul rechizitoriului, nici în calitatea de parte vătămată și nici în calitatea de persoană vătămată-martor, deși declarația acesteia se regăsește la fl.143-151 vol.IV, aspect care nu a fost sesizat de instanța de fond, condiții în care nici această persoană vătămată nu a fost audiată.

În conformitate cu prevederile art.11 și 20 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Din examinarea acestor dispoziții legale, prin modul în care a procedat, instanța de fond a încălcat dreptul constituțional la apărare și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 24 din Constituție și, respectiv, în art. 6 pct.1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece apelanții-inculpați nu au avut posibilitatea de participa la audierea în ședință publică și în condiții de contradictorialitate și să se confrunte cu părțile vătămate, cu martorii audiați (inclusiv a persoanelor vătămate audiate în calitatea de martori) în faza urmăririi penale.

Mai mult decât atât, este de remarcat că, în viziunea instanței europene, art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune asigurarea completă a egalității armelor în materie.

Din examinarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale rezultă că încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.

Cerințele paragrafului 3 lit.d din art.6 din Convenție reprezintă aspecte speciale ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1( împotriva Austriei,Hotărârea din 26.04.1991, seria A nr.203, pag.10 & 25,și alții împotriva Olandei, Hotărârea din 23.04.1997, de hotărâri și decizii 1997-III, & 49, împotriva Elveției, Hotărârea 15.06.1992).

În condițiile în care acuzatul nu a avut o ocazie adecvată și suficientă să conteste declarațiile părților vătămate și ale martorilor, utilizarea lor încalcă în sine art.6 alin.1 și 3 lit.d din Convenție.

Elementele probatorii trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu.

Prevederile art.6 paragraful 1 din Convenție, impun să se acorde acuzatului o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie a acuzării și de a interoga autorul, în momentul depoziției sau ulterior, obligând statele contractante să ia măsuri pozitive, care constau în special în a-i permite acuzatului să interogheze, sau să obțină interogarea părților vătămate și a martorilor acuzării(Barbera, și împotriva Spaniei, Hotărârea din 06.12.1988).Astfel de măsuri, țin, într-adevăr de"diligența"de care statele contractante trebuie să dea dovadă pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor garantate de art.6( și alții împotriva Turciei,nr.29.900/96, 29.901/96, 29.902/96, 29.903/96, & 67, CEDO 2001/VIII).

Drepturile de apărare sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art.6 atunci când condamnarea se bazează, exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare, cum este și în caza dedusă judecății, pe declarațiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obținută nici în cursul urmăririi penale și nici în timpul dezbaterilor ( împotriva Franței, Hotărârea din 13.11.2003 și împotriva Germaniei, Hotărârea din 20.12.2001,împotriva Italiei,Hotărârea din 14.12.1999, împotriva Franței, Hotărârea din 20.09.1993 ).

Cercetarea judecătorească nu se poate mărgini doar la audierea inculpaților, care au negat săvârșirea infracțiunilor, nefiind posibilă pronunțarea unor hotărâri judecătorești de condamnare numai pe declarațiile date de aceștia și pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Prima instanță nu putea să dispună condamnarea apelanților-inculpați, care au negat în mod constat săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, decât în baza unor probe temeinice de vinovăție, aceștia beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Curtea constată că prin modalitatea prin care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în prima instanță, au fost încălcate trei principiile fundamentale ale procesului penal: publicitatea, contradictorialitatea și nemijlocirea.

În baza acestor principii, instanța este obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral și în ședință publică de toate părțile.

Reprezentanții Ministerului Public, în conformitate cu prevederile art.12 alin.1 lit.e și art.28 alin.1 lilt.a și c și art.30 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la 03.05.2005, ratificată de România prin Legea nr.300 din 11.iulie.2006, aveau obligația"să fie prezentate și luate în considerare în etapele procedurii penale desfășurare împotriva autorilor infracțiunii"și"să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția adecvată față de posibilele represalii sau intimidări",mai ales pe durata desfășurării procesului penalși să asigure prezența părților vătămate, pentru a-și susține actul de sesizare.

De asemenea, potrivit Planului național de acțiune 2008-2010 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.982/2008,reprezentanții Ministerului Public au obligația de a menține contactul permanent cu victimele infracțiunii de trafic de persoane și martorii audiați în aceste cauze, de a-i informa cu privire la modul de desfășurare a procesului penal și de asigura mijloace de transport pentru deplasarea victimelor la instanța de judecată.

Ori, reprezentanții Ministerului Public nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în actele normative mai sus menționate, iar instanța de judecată nu a luat nici o măsură prin care să se asigure prezența și audierea persoanelor vătămate prin infracțiunile pentru care sunt judecați apelanții-inculpați și a martorilor audiați în cursul urmăririi penale.

Organul de urmărire penală și-a fundamentat actul de trimitere în judecată și pe mai multe înregistrări ale convorbirilor telefonice, a căror transcriere se regăsește în vol. III al dosarului de urmărire penală.

Având în vedere poziția apelanților-inculpați, instanța de trimitere va proceda la audierea în condiții de publicitate și contradictorialitate a înregistrărilor telefonice care prezintă aspecte din care ar rezulta vinovăția sau nu a inculpaților și le va analiza cu ocazia motivării hotărârii.

În baza efectului devolutiv al apelului, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului administrat în cauză de prima instanță, însă, și a altor probe pertinente, concludente și utile administrate pentru prima dată în apel.

Efectul devolutiv al apelului nu poate fi însă înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de instanța de apel.

În caz contrar, s-ar putea ajunge la situația în care, instanța de fond, în urma unei cercetări judecătorești neefectuate sau efectuate superficial, soluționează cauza în fond, considerându-se dispensată de respectarea principiilor care guvernează faza de judecată, întemeindu-se pe argumentul că, în baza efectului devolutiv, instanța de apel va administra ea însăși probele, pe care, din motive subiective instanța de fond nu le-a administrat în mod nemijlocit.

Numai printr-o cercetare judecătorească completă, cu respectarea principiilor care guvernează faza de judecată și după administrarea oricăror alte probe apare necesară pentru stabilirea adevărului, instanța de fond, motivat, poate pronunța o hotărâre cu privire la faptele și vinovăția persoanelor trimise în judecată.

Realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești, ar răpi apelanților - inculpați un grad de jurisdicție și i-ar afecta în mod grav dreptul la apărare și la un proces echitabil, câtă vreme ar avea la dispoziție ulterior numai o singură cale de atac, recursul, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe în recurs, cu excepția înscrisurilor.

Pentru atingerea scopului său, procesul penal presupune un complex de acte procesuale și procedurale care implică prezența părților și a celorlalți participanți.

Instituția prin intermediul căreia organele judiciare asigură prezența părților sau a altor persoane la activitatea procesuală este citarea.

Actul procedural prin care se asigură citarea este citația însoțită de întreaga procedură prin care se realizează înștiințarea subiectului care urmează să fie prezent la activitatea care se desfășoară în fața organelor judiciare.

În conformitate cu prevederile art.177 Cod procedură penală:"Învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează.

Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă.

Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea. Când activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală."

Analizând acest text, în condițiile în care nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, acesta trebuie să fie citat prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, iar atunci când activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că încă din cursul urmăririi penale se cunoștea că inculpatul G nu locuiește la adresa la care a fost citat pe tot cursul procesului penal.

În aceste condiții instanța de fond trebuia să se conformeze dispozițiilor art.177 alin.4 Cod procedură penală și să dispună citarea prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală, față de faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri.

În aceste condiții, actele procesuale au fost efectuate de prima instanță cu nesocotirea dispozițiilor legale, fiind lipsite de valoare, ele fiind caracterizate ca ineficace din punct de vedere juridic.

Din examinarea aspectelor relevate mai sus, rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea acestora are ca urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămare procesuală care a fost dovedită de apelantul-inculpat G și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite prin încălcarea legii.

Încălcările dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului penal menționate mai sus sunt prevăzute, potrivit art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală, sub sancțiunea nulității, efectele acestora atrăgând, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, ineficiența juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute de prima instanță.

Apoi, otivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc justificarea în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care îl determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că:"judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".

Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Conveție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective ( împotriva Italiei, Hotărârea din.13.05.1980), acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cum trebuie de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților ( împotriva Franței, Hotărârea (GC), nr.47287/99, CEDO 2004-1 șide împotriva Olandei,Hotărârea din 19.04.1994).

Curtea constată că cea mai M parte a considerentele hotărârii apelate este o redaread litteram,inclusiv caractere și font, (mai puțin transcrierea unor convorbiri telefonice) a conținutului rechizitoriului-fl.196-216.

Instanța de fond și în momentul în care prezintă mijloacele de probă în baza cărora a reținut situația de fapt, enumeră doar mijloacele de probă din cursul urmăririi penale-fl.216-217, ignorând total probele administrate în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate în cursul judecății.

Deși la cererea inculpatului, instanța de fond a audiat martorii și, iar la cererea inculpatei martorii și și au fost depuse în apărare înscrisuri, instanța de fond nu a analizat în hotărârea pronunțată aceste probe și nu le-a înlăturat motivat.

De asemenea instanța de fond nu a analizat declarațiile date de apelanții-inculpați și nu a motivat de ce reține anumite aspecte declarate de aceștia și le înlătură pe celelalte și dacă cele reținute ca reflectând adevărul se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Instanța de fond s-a mulțumit să arate că:" inculpatul a avut o atitudine nesinceră, declarațiile acestuia fiind contradictorii.",iar"Inculpata a avut o atitudine parțial sinceră . însă a încercat în permanență să reducă la minim participarea sa la săvârșirea acestor fapte.".

Curtea, având în vedere considerentele de mai sus, faptul că nelegala citare a apelantului-inculpat G, încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil pentru toți apelanții-inculpați, potrivit art.6 paragraf 1 și 3 lit.d din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu pot fi înlăturate, decât prin anularea hotărârii apelate, fiind incidente cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.1, 2 și 4 teza finală Cod procedură penală, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate în cauză, va fi desființată în totalitate sentința penală apelată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe - TRIBUNALUL BACĂU.

Cu ocazia noii judecăți în fond, va proceda la citarea cu respectarea dispozițiilor procedurale a inculpatului G, se va lua act de poziția inculpaților conform art.70 sau 323 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească se va efectua cu respectarea celor patru principii fundamentale, obligatorii în faza de judecată și în urma exercitării rolului activ, prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare, Tribunalul trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate conform legii.

Instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte motive de apel.

Casarea cu trimitere spre rejudecare se impune cu atât mai mult cu cât în momentul trimiterii în judecată a apelanților-inculpați în această cauză, s-a dispus disjungerea cercetărilor penale pentru continuarea cercetărilor cu privire la ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunilor, dar și pentru alte acte materiale ale infracțiunii de trafic de persoane pentru inculpații și.

Prin rechizitoriu nr.244/D/P/2007 din data de 23.07.2009 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar pentru inculpatul și a dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie.

Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatului, tot pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Din lecturarea acestui rechizitoriu rezultă că faptele pentru care cei doi au fost trimiși în judecată ar fi fost săvârșite în aceeași perioadă cu cea în care se presupune că au fost comise actele materiale ale infracțiunii de trafic de persoane majore care fac obiectul prezentei cauze.

Cauza s-a înregistrat la TRIBUNALUL BACĂU sub nr- și a avut un prim termen de judecată la data de 13.10.2009.

Considerăm că sunt incidente dispozițiile art.37 Cod procedură penală, cu art.33 lit. și art.33 lit.c Cod procedură penală, referitoare la reunirea cauzelor.

Potrivit art.37 alin.3 Cod procedură penală,în cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.c Cod procedură penală (în cazul infracțiunii continuate ),cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna.

Cauzele penale se pot prezenta și sub forme complexe, privind mai multe infracțiuni care au legătură între ele, sau mai mulți participanți la aceeași infracțiune, cum sunt și cele două cauze penale în care inculpații și sunt trimiși în judecată,; pentru înfăptuirea justiției în cele mai bune condiții, este necesar ca toate infracțiunile și toți participanții la săvârșirea lor să fie judecați în același timp de aceeași instanță judecătorească.

Când toate infracțiunile și toți inculpații determină competența aceleași instanțe, se impune o reunire a acestor cauze într-o singură cauză, care să fie judecată căreia îi revine competența după materie sau după calitatea persoanei.

În cele două cauze penale inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor continuate de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În ambele cauze competența după materie și după calitatea persoanei revine Tribunalului Bacău.

În condițiile în care cauzele ar fi judecate separat, deși unitatea infracțională este prevăzută de lege, dacă s-ar pronunța condamnarea pentru fiecare dintre actele materiale ale celor două infracțiuni continuate de trafic de persoane, sancțiunile aplicate ar putea să nu corespundă gradului de pericol social pe care-l prezintă întreaga activitate infracțională luată în ansamblul ei.

Apoi, ambele cauze penale se află și în același stadiu de soluționare la instanța de fond.

Desigur că instanța de trimitere va aprecia cu privire la reunirea celor două cauze.

Apărătorul apelantei-inculpate, invocând nelegala citare a apelantului-inculpat G, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În primul rând se impune a arăta că un inculpat nu poate invoca ca motiv de apel nelegarea citare a unui alt inculpat, sau a unei alte părți din procesul penal, deoarece prin eventuala nelegală citare a unei alte persoane el nu suferit nici o vătămare.

Apoi, așa cum este cunoscut, până la modificarea Codului d e procedură penală prin Legea nr.356/2006, instituția procesuală a restituirii cauzei procurorului era reglementată de:

a) art. 332 Cod procedură penală, referitoare la cercetarea penală efectuată de un organ necompetent și care avea următorul conținut:"Când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivitart. 268alin. 1.

Cauza nu se restituie atunci când constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța în urma cercetării judecătorești schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare."

Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Dosarul este trimis procurorului, imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanță sau în cel mult 5 zile de la pronunțarea hotărârii de către instanța de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului după judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivă.

b)art.333 Cod procedură penală, referitoare la restituirea pentru completarea urmăririi penale, text potrivit căruia:" În tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu M întârziere."

Deci, potrivit art.333 Cod procedură penală, instanța atunci când constata din administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești sau din dezbateri constata că urmărirea penală nu este completă și că această completare nu ar putea fi făcută în fața instanței decât cu M întârziere să hotărască desesizarea și să restituie dosarul procurorului pentru completarea urmăririi penale.

Ca urmare a modificării Codului d e procedură penală prin Legea nr.356/2006, restituirea cauzei la procuror poate avea loc doar în situațiile prevăzute de art.332 Cod procedură penală, text care are următorul conținut: "Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin.1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător."

Art.333 Cod procedură penală, a fost abrogat expres prin art.I pct.158 din Legea nr.356/2006.

În consecință, începând cu data de 07.septembrie.2006, data intrării în vigoare Legii nr.356/2006, nu se mai poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, iar restituirea pentru refacerea urmăririi penale nu se poate dispune decât în cazurile expres prevăzute de lege:în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Ori, în cauza dedusă judecății nu ne aflăm în nici una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Sub aspectul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a apelantului-inculpat, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul București în dosarul numărul 24153/2007, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.b, e și f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art. 37 lit.a Cod penal, trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/ 2001, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și a infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/ 2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru o durată de 30 de zile, respectiv până la data de 26.07.2007.

Prin rechizitoriul nr.311/D/P din data de 18.iulie.2007, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor descrise anterior.

În conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, TRIBUNALUL BACĂUa menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar prin sentința apelată s-a menținut arestarea preventivă a acestui inculpat.

În baza art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, instanța de apel a menținut arestarea apelantului-inculpat, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea din data de 15.09.2009, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.2968 din data de 18.09.2009.

Apelantul-inculpat a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar și Curtea de APEL BACĂU, prin încheierea din data de 07.07.2009, a respins cererea acestuia, soluția fiind menținută de Înalta de C de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.2672 din data de 16.iulie.2009.

Instanța, prin încheierea din data de 23.07.2009, a menținut arestarea preventivă a apelantului - inculpat.

Nemulțumit de această soluție, apelantul-inculpat a declarat recurs și prin decizia penală nr.2724 din data de 29.07.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție recursul a fost respins ca nefondat.

Ulterior, apelantul-inculpat a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, dar Curtea de APEL BACĂU prin încheierea din data de 18.august.2009, a respingere cererea acestuia.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.2859 din data de 26. august.2009, a respins recursul ca nefondat.

La data de 23.09.2009 inculpatul a formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, dar prin încheierea din data de 29.09.2009 cererea a fost respinsă ca nefondată, soluția fiind menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.2 și 3 Cod procedură penalădacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Din examinarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care apelantul-inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și instanța de apel are obligația să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată cătemeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Așa cum se arăta mai sus, la arestarea preventivă a apelantului-inculpat s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit.b, e și Cod procedură penală, respectiv:

b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv: proces - verbal verificări ieșiri/intrări în țară a inculpatului G, proces - verbal percheziție domiciliară-328-336, fotocopie certificat de naștere pe numele fl.337, declarațiile victimei, procese-verbale recunoaștere planșe foto -23-41, proces - verbal din 14.08.2006-42, declarație martor -43-44, procese-verbale recunoaștere planșe foto -45-54, declarație martor, proces-verbal recunoaștere planșe foto fl.56-60, declarație parte vătămată -fl61-64, copie pașaport unguresc ZH/--78, planșe foto -fl.79-87, roces p. - verbal din 28.08.2006 -fl.88, roces p. - verbal consemnare declarație -fl.91, declarație olografa, declarație martor, proces-verbal recunoaștere planșe foto -fl.96-100, declarație martor, proces-verbal recunoaștere planșe foto -fl.103-107, adresă notar-l08-109, rocese p. -verbale recunoaștere planșe foto -fl.126-167, proces - verbal din 14.08.2006-fl.168, declarație martor (mama), proces-verbal recunoaștere planșe foto (mama)-172-176, declarație martor, proces-verbal recunoaștere planșe foto -180-186, declarație martor -, verificări intrări-ieșiri din țară-193-196, declarație martor -fl.199-201, declarație martor, declarație, declarație, declarație martor, declarație martor -fl220, rocese p. -verbale de verificare intrare ieșire din țară-221-226, procese-verbale de investigație-227-246, procese - verbale redare interceptări din România-11-113, procese - verbale redare interceptări din Olanda-114-284, traduceri olandeză - română autorizații interceptare-fl.285-294, raport expertiză criminalistică voce -fl.308-321, traducere documente de muncă -fl.25-29, traducere procese-verbale de supraveghere și investigații-30-41, raducere declarații -42-72, planșe foto - persoane din dosar-fl.73-98, traducere declarație -fl.99-102, traducere declarații -103-107, traducere declarații -108-113, traducere declarație -fl.l 14-118, traducere declarații -l 19-128, -fl.129-142, traducere fragment referat ( )-143-151, traducere declarație -fl.152-161, ocumente în limba olandeză-fl.l62-263, verificări Registrul Comerțului "-" -01-12, verificări venituri - Finanțe Publice B-13-14, verificări obligații fiscale - Impozite și Taxe Locale B-fl.15-17, verificări - Biroul de Carte Funciară B-18, fotocopii documente proprietăți (fost )-fl.19-35, ve rificări obligații fiscale - Impozite și Taxe Locale O-fl.36-39, verificări tranzacții bancare ( )-fl.40-159, coroborate cu declarațiile date de inculpați atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond și la instanța de apel, rezultă presupunerea rezonabilă că apelantul -inculpat a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.

Desigur că, în verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv Curtea nu va analiza probele administrate în cauză și nu trebuie să tragă concluzii cu privire la vinovăția sau nu a inculpaților, deoarece în condițiile în care ar proceda în acest mod, s-ar antepronunța și magistrații ar deveni incompatibili.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelantul-inculpat încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, că încearcă să exercite presiuni asupra persoanelor vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu acestea, precum și faptul că, există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

De altfel, pentru menținerea măsurii arestului preventiv este suficient să subziste cel puțin unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.

În ceea ce privește dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de acest text.

de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.

Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât parte dintre victime și chiar dintre presupușii autori ai infracțiunilor deduse judecății, se află încă pe teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din cauza pendinte.

Prin lăsarea în libertate a apelantului-inculpat, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelantului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

Infracțiunea de trafic de persoane este cu atât mai gravă cu cât printre victime a fost și una minoră, iar infracțiunile se presupun a fi fost comise prin inițierea sau constituire a unui grup organizat, ori prin aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, în scopul săvârșirii de astfel de infracțiuni.

În cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat apelantul-inculpat de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate, din care una minoră.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile persoanelor vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și enumerate mai sus.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența infracțiunilor de același gen, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor pentru care este judecat apelantul-inculpat și de necesitatea unei prevenții generale și, nu în ultimul rând, și de poziția apelantului-inculpat pe parcursul procesului penal.

În cauza dedusă judecății se constată, în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului, are o pondere mai M cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

În raport de gravitatea deosebită a infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul, dedusă și din modalitatea în care se presupune că a fost comisă și de consecințele acesteia, Curtea constată că există un just echilibru între măsura privării de libertate a inculpatului și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave.

În condițiile speței, în acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.

Apelantul-inculpat a invocat depășirea termenului rezonabil al detenției.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11,"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante).

În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunțării instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului",cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelantului-inculpat, nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.

Menținerea arestării preventive a acestui inculpat se justifică cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, s-a dispus trimiterea s-a în judecată tot pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Apelantul-inculpat a susținut prin apărătorul său că prin menținerea în stare de arest nu se asigură o egalitate de tratament în raport cu ceilalți doi inculpați, din care pentru unul nici nu s-a făcut propunere a de arestare preventivă, iar pentru inculpata -, prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.

Susținerea apelantului-inculpat este neconformă cu realitatea, deoarece, în conformitate cu prevederile art.136 Cod procedură penală, la luarea și menținerea unei măsuri preventive, instanța trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunilor, starea de sănătate, vârsta, antecedentele penale ale inculpatului, precum și alte situații privind persoana inculpatului.

Ori, în cauză, cei trei apelanți-inculpați nu au trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni, inculpații - și G nefiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.13 din Legea nr.678/2001, gradul de participare a celor trei apelanți-inculpați la săvârșirea infracțiunilor trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și, respectiv, inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/ 2003, este diferit. Activitatea grupului care acționa pe teritoriul României era coordonată de inculpatul, poreclit " ", cu privire la există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că suporta integral cheltuielile ocazionate de recrutarea, cazarea și transportul victimelor. Sumele de bani avansate de către acesta erau ulterior recuperate de la membrii grupului ce acționau pe teritoriul Olandei, care plăteau sume cuprinse între 1.000 și 3.000 euro pentru fiecare dintre tinerele care ajungeau în Olanda.

Apoi, apelanții-inculpați - și G nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpata -, este și bolnavă, pe când inculpatul este recidivist.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat a mai invocat faptul că bunurile sale, pe perioada detenției au fost vandalizate, că pentru recuperarea unui credit luat de la bancă s-a declanșat procedura executării silite asupra bunurilor imobile.

Aceste aspecte nu pot fi avute în vedere la pronunțarea cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, deoarece pentru a se pronunța cu privire la acest aspect, instanța are doar obligația de a verifica dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.

de relevanță sub aspectul menținerii stării de arest este și prezența sau nu în instanță a părților vătămate din această cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, Curtea, evaluând și gravitatea infracțiunilor pentru care apelantul-inculpat este trimis în judecată, modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite, reacția publică deosebită declanșată datorită faptelor presupuse a fi comise de acesta, starea de nesiguranță care ar putea fi generată de punerea în libertate a apelantului-inculpat, mediul din care provin acesta, precum și persoana sa, acesta fiind recidivist, ceea ce denotă perseverență infracțională, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, astfel că privarea sa de libertate, în această fază a procesului penal, este necesară, punerea sa în libertate, prezentând, pentru aspectele mai sus prezentate, un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică, va fi menținută arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

Nu se poate susține că prin menținerea măsurii arestului preventiv s-ar încălca principiul prezumției de nevinovăție, așa cum s-a susținut de apărătorul ales al inculpatului și nici că prin renunțarea s-a cererea formulată la termenul de judecată din data de 23.07.2009 de audiere în apărare a trei martori și prin administrarea probelor de instanța de fond nu mai există posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului, că ar exercita presiuni asupra părților vătămate, sau a unor înțelegeri frauduloase cu aceste (în condițiile în care unele dintre aceste sunt plecate din țară), sau încerca reluarea activității infracționale, deoarece prin arestarea sa a rupt legătura celelalte persoane implicate în cauză, nu s-ar mai justifica menținerea măsurii arestului preventiv, deoarece, așa cum se arăta mai sus, pentru menținerea sării de arest este suficient să subziste chiar și numai unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de trimitere, are obligația de a verifica periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și în raport de probele care vor fi administrate, atât în acuzarea sa, cât și în apărare, va aprecia dacă se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, înlocuirea sau revocarea acesteia.

Pentru aceleași motive, Curtea constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Se va constata că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși la instanța de apel.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu la prima instanță și la instanța de apel pentru intimatele părți vătămate și la instanța de fond pentru inculpații și

Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, precum și apelurile declarate de apelanții-inculpați:, - și G împotriva sentinței penale nr.215/D din data de 21.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.

Desființează în totalitatea sentințe penală apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - TRIBUNALUL BACĂU.

În baza art383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantului-inculpat .

Constată că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, pentru apărarea acordată inculpaților și G la instanța de fond.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 200 lei, pentru asistența acordată părților vătămate la instanța de fond.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 300 lei, avocat, pentru asistența acordată intimatelor părți vătămate la instanța de apel.

În baza art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală încheiat de Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, pentru avocat, pentru apărarea acordată apelantului-inculpat până la angajarea de asta a apărătorului ales.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții-inculpați și - și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009, în prezența apelantului-inculpat .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.sent.

Red.dec.

21.10.2009

Președinte:Pocovnicu Dumitru
Judecători:Pocovnicu Dumitru, Vadana Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal: