Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.678/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 122
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Elena Stan Vicepreședinte C
- - - Judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 24 septembrie 2008 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de inculpații, - și împotriva sentinței penale nr. 22 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 22 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în baza art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 au fost condamnați pe inculpații, fiul lui și, născut la 2 mai 1971 în H, jud. V, cu domiciliul in comuna, judetul V, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă C, fost zis fiul lui G și, născut la data de 20 august 1975 în comuna, judetul cu acelasi domiciliu și fost, fiul lui și, născut la data de 5 octombrie 1972 în comuna, judetul V, cu același domiciliu și art. 37 lit. b pentru inculpatul la câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b cod penal.
In baza art. 12 al. 1 și 2 din Legea 678/2001 au fost condamnați aceiași inculpați și art. 37 lit. b pentru inculpatul, la câte 5 ani închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b cod penal.
In baza art. 261 al. 1 a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare.
In baza art. 33-34, inculpații, și vor executa pedeapsa cea mai grea de câtre 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b cod penal.
In baza art. 350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 7.II.2007.
A fost respinsă cererea inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, ca neîntemeiată.
In baza art. 118 lit. d cod penal, s- dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 7050 Euro iar de la inculpații - și a sumei de 2200 lei.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare statului iar pe inculpații - și la câte 1500 lei fiecare din care câte 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, au fost trimiși în judecată inculpații zis în stare de arest, - fost - - zis și fost zis, în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 al. 1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a și 37 lit. b, pentru inculpatul precum și pentru infracțiunile prev. de art. 261 pentru inculpatul.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în cursul anului 2005 inculpatul zis se afla la muncă în Portugalia de unde a luat legătura telefonic cu inculpații - și din comuna jud. cărora le-a propus să racoleze mai multe persoane pe care să le convingă să accepte să meargă la muncă în Portugalia și să organizeze transportul acestora.
În baza acestei înțelegeri, cei doi inculpați s-au deplasat la mai multe persoane din comuna jud.O în cursul lunii august 2005 în cartierul locuit de cetățeni de etnie rromă unde au avut discuții cu mai multe persoane și anume:, și și cărora le-au spus că au un cumnat în Portugalia care le poate asigura loc de muncă acolo și că ei se vor ocupa de transport, neavând nevoie decât de pașapoarte și câte 2.000.000 lei fiecare.
După ce au reușit să convingă un număr de 13 persoane să accepte să plece în Portugalia, inculpații - și au luat legătura cu o persoană din SMc are le-a pus la dispoziție un autocar pentru transportul acestora și le-a comunicat ziua în care să se prezinte în fața școlii din cartierul în care locuiau având asupra lor pașapoartele și câte 2.000.000 lei fiecare.
În dimineața zilei stabilite, cei doi inculpați s-au deplasat în comuna unde s-au întâlnit cu persoanele menționate mai sus, le-au luat pașapoartele și banii și i-au urcat în autocarul cu număr de S
Inculpații au mers cu autoturismul în fața autocarului până în orașul B unde s-au oprit și le-au dat susnumiților pașapoartele, iar unuia dintre ei suma de 4.000.000 lei pentru mâncare.
De aici, cele 13 persoane și-au continuat drumul până în orașul SMu nde autocarul a oprit într-o parcare, iar șoferul le-a spus să coboare pentru că vor veni 2 microbuze cu care să-și continue drumul spre Portugalia. La scurt, au venit în parcarea respectivă două microbuze și cele 13 persoane s-au urcat în acestea.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, șoferii microbuzelor le-au dat la fiecare câte 250 euro, spunându-le să prezinte la vamă dacă li se va solicita această sumă, ceea ce au și făcut la intrare în Ungaria.
Cu cele 2 microbuze, martorii au fost transportați până la Viena unde au oprit într-un loc de parcare, de unde s-au urcat într-un autocar cu care și-au continuat drumul spre Portugalia. După intrarea în Ungaria, șoferii celor două microbuze le-au luat cei 250 euro pe care-i dăduseră să fie arătați la vamă.
În Portugalia, autocarul a fost oprit în localitatea unde aștepta inculpatul, ceea ce demonstrează faptul că inculpații și - au primit indicații precise de la inculpatul cu privire la localitatea unde trebuie să ajungă persoanele racolate și aceștia la rândul lor au trimis aceste informații transportatorului.
Inculpatul a recunoscut că a fost anunțat telefonic de cei doi inculpați despre faptul că persoanele racolate au plecat din țară și urmează să ajungă în Portugalia la locul stabilit și acest fapt demonstrează felul în care cei trei inculpați au organizat săvârșirea faptelor și și-au împărțit sarcinile "capul grupului" fiind inculpatul.
Acesta i-a preluat pe cei 13 de la autocarul cu care sosiseră în Portugalia și i-a transportat cu un autoturism, pe rând, la o casă unde i-a cazat în două camere.
Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul le-a spus că el se va ocupa să le ofere de lucru de a doua zi și că o să lucreze zilnic dar că va trebui pentru ca el să-și recupereze contravaloarea transportului și a câștigului său, să-i dea contravaloarea a 10 zile de muncă din fiecare lună de 3 luni și după aceea câte 100 euro pe fiecare lună.
de două săptămâni, martorii au fost ținuți de inculpat în acea casă unde dormeau pe niște baloți de paie și nu puteau riposta pentru că erau mai mulți țigani acolo care erau în înțelegere cu.
După aproximativ 2 săptămâni, martorii au fost duși la muncă la un portughez, la cules de struguri și erau plăți cu 30-35 euro pe ziua de lucru, plata făcându-se săptămânal. După ce primeau banii, venea inculpatul care le lua toată suma, spunând că așa s-au înțeles, iar ei îi dădeau banii neavând de ales și spunând că le va găsi de lucru în continuare, iar după ce vor achita datoria față de el, vor câștiga și pentru ei.
Lucrurile au decurs în acest fel de o lună de zile, în care, inculpatul prin amenințare și profitând de faptul că martorii nu aveau cum să riposteze și promițând că se va îngriji ca în continuare să aibă de lucru, și-a însușit suma cuprinsă între 800-1000 euro.
La un moment dat, unele dintre persoanele exploatate în modul arătat mai sus de către inculpatul s-au plâns cetățeanului portughez la care lucrau și i-au spus acestuia ce li se întâmplă, iar acesta a anunțat organele de poliție.
Așa cum declară și inculpatul, când și-a dat seama că va fi căutat de organele de poliție și știa că este în neregulă, a părăsit localitatea respectivă și s-a ascuns, iar cetățenii români care munceau "la negru" au fost trimiși în țară de autoritățile portugheze.
La sfârșitul anului 2006, inculpatul a aflat de la membrii familiei sale din țară, că a fost citat la parchet și dându-și seama că a fost reclamat de persoanele din comuna s-a hotărât să revină în țară după 1 ianuarie 2007, când nu mai era nevoia să prezinte pașaportul și riscul de a fi oprit în Portugalia era scăzut.
După ce a revenit în țară, inculpatul s-a deplasat personal în comuna însoțit și de alte persoane și a încercat să identifice persoanele care au dat declarațiile la procuror pentru a afla ce au declarat.
Astfel, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul a luat legătura cu martorii, -, și, pe care a încercat să-i determine să-și schimbe declarațiile în așa fel încât să scape de răspunderea penală oferindu-le în schimb sume de bani și chiar dându-le sume cuprinse între 100 - 400 euro.
Acest fapt este dovedit cu declarațiile martorilor menționați susținute și cu ocazia confruntărilor și recunoscut și de inculpat.
Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată declarând că a lucrat în Portugalia începând cu anul 2004, iar din anul 2005 primit telefoane de la diferite persoane din comuna cărora nu le cunoaște numele complet doar prenumele și anume, perioadă în care inculpații - și se aflau în țară, - întreținând relații de concubinaj cu sora sa, iar este fratele acestuia însă nu a avut nici un fel de legătură în ce privește persoanele din comuna.
Inculpatul a recunoscut că a avut înțelegere cu persoanele respective să le împrumute diferite sume de bani la sosirea în Portugalia cu obligația ca în termen de 3 luni să-i restituie sumele împrumutate. Sumele împrumutate de persoanele amintite au fost de 250 euro pentru costul transportului, iar pentru întreținere chirie și hrană le-a mai dat între 100-150 euro la fiecare.
Inculpatul a mai recunoscut că aceste persoane au fost conduse de el la patronul la care lucra și au fost cazate în locuințele puse la dispoziție de patron, iar activitatea în agricultură fiind sezonieră fiecare muncea unde era angajat și primea bani săptămânal pentru 5 zile de lucru, iar pentru sumele împrumutate parte din ei au restituit eșalonat diferite sume de bani, însă mulți dintre aceștia nu au achitat nici împrumuturile.
Inculpatul a mai susținut că unele persoane au început să săvârșească infracțiuni, iar la verificarea organelor de poliție întrucât niciunul nu avea contract de muncă, au fost însoțiți până la frontieră și expulzați în țara de origine.
Revenind în țară, persoanele respective au făcut reclamații la poliție și parchet, inculpatul revenind în țară la sfârșitul anului 2006 când a apelat la reprezentanții rromilor din comuna pentru a face o judecată țigănească și a lămuri lucrurile, ocazie cu care persoanele vătămate i-au cerut diferite sume de bani spre a nu fi trași la răspundere pentru mărturie mincinoasă însă nu le-a dat nici o sumă de bani acestora.
A mai susținut inculpatul, că la revenirea sa în țară, inculpații - și se aflau în țară sau erau plecați în străinătate, și nu a mai luat legătura cu aceștia după revenirea în țară, însă în perioada când a lucrat în Portugalia aceștia în mod sigur nu au fost la muncă în această țară.
In final, inculpatul a declarat că nu a avut nici un fel de legătură cu inculpații - și nu i-a cerut acestuia să recruteze persoane dornice de a munci în Portugalia și că aceste persoane le-a cunoscut pe baza legăturilor telefonice directe.
Au fost audiați în calitate de părți vătămate numiții, și, și martorii propuși în apărare de inculpatul respectiv a, concubina inculpatului și G, unchiul acestuia.
Părțile vătămate menționate mai sus au declarat că nu se constituie părți civile în cauză și au revenit în totalitate asupra declarațiilor date la urmărirea penală, susținând că acele declarații nu le-au fost citite și au fost semnate fără a cunoaște conținutul lor.
Aceste declarații urmează să fie înlăturate de instanță ca nesincere și în totală contradicție cu cele date la urmărirea penală pentru următoarele considerente:
In declarațiile date la urmărirea penală, atât inculpatul cât și cele 13 persoane audiate, au recunoscut parțial respectiv total săvârșirea faptelor și în detaliu, au descris desfășurarea evenimentelor.
In timpul urmăririi penale s-au efectuat confruntări, însă ulterior, în fața instanței de judecată, aceștia au revenit, susținând că la urmărirea penală declarațiile au fost luate sub presiune în sensul că li s-a impus ce să declare și au fost ținute la audieri perioade îndelungate de.
S-a motivat că declarațiile erau scrise de procuror iar acesta le-a impus să le semneze fără a cunoaște conținutul lor.
Potrivit art. 63 al. 2 C.P.P. probele nu au o valoare dinainte stabilită.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Art. 62 C.P.P. stabilește că în vederea aflării adevărului, organele de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Analizând textele de lege menționate, a rezultat că probele nu au o valoare stabilită însă negarea realității declarațiilor date la urmărirea penală nu poate produce efecte, fiind fără justificare în favoarea inculpaților.
In toate declarațiile date de inculpatul la urmărirea penală în prezența apărătorului, acesta a recunoscut că în urma unor discuții telefonice pe care le-a avut cu cumnatul său ( -), a fost de acord să primească un grup de persoane din comuna pe care să le ajute să găsească de lucru în Portugalia, locuri de cazare, să le plătească contravaloarea transportului însă nu a avut inițiativa unor asemenea activități și nici nu a obținut pentru sine foloase materiale.
Tot inculpatul a recunoscut că după ce a fost citat la parchet, s-a deplasat în comuna unde a restituit diferite sume de bani persoanelor care au fost la muncă în Portugalia, iar după restituirea acestor sume acele persoane i-au spus că vor face tot posibilul să se împace și să nu le mai plătească nimic.
Inculpatul a mai declarat că le-a spus să facă cum știu cu declarațiile pe care le-au dat la urmărirea penală, numai ca să nu mai fie tras la răspundere penală, ceea ce explică conținutul declarațiilor de la instanța de judecată.
In fața instanței de judecată, inculpatul a menținut în parte declarațiile date la urmărirea penală și a susținut că nu a restituit nici o sumă de bani persoanelor care au muncit în Portugalia, iar cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, a recunoscut totuși că le-a dat acestora suma de 450 euro.
Analizând declarația dată în fața instanței de judecată de inculpatul, a rezultat că la venirea persoanelor în Portugalia, acesta le-a dat diferite sume de bani cu titlu de împrumut pentru acoperirea cheltuielilor de transport, cazare și hrană și că le-a condus la patron unde au fost cazați și au primit de lucru.
Contrar celor recunoscute de inculpat părțile vătămate, și au declarat că au fost la muncă în Portugalia și s-au întâlnit cu inculpatul care nu le-a asigurat loc de muncă dar că au muncit și cu inculpatul și s-au înțeles cu acesta să le păstreze și să le restituie sumele de bani ce li se cuveneau pentru zilele de muncă efectuate și pentru care nu primiseră contravaloarea lor. Aceleași persoane au declarat că au circulat cu același mijloc de transport până în Portugalia și că au locuit în condiții corespunzătoare.
Ori, declarațiile celor 13 persoane s-a demonstrat că sunt în contradicție cu chiar apărările formulate de inculpat care a recunoscut că le-a împrumutat cu diferite sume de bani pentru transport, cazare și hrană și că le-a găsit de lucru la un patron portughez.
Sub acest aspect s-a reținut că în condițiile în care se pretinde că nu inculpatul este cel care le-a preluat pe cele 13 persoane, că le-a dat bani pentru cheltuieli de transport, hrană și cazare, această activitate fiind făcută din proprie inițiativă de inculpatul, atunci cum se explică prezența inculpatului și a celor 13 persoane în același loc de muncă, suportarea cheltuielilor de către inculpat și în special primirea banilor pentru munca prestată de cele 13 persoane, de către inculpat. De asemenea, este nejustificată prezența inculpatului în comuna după sesizarea organelor de urmărire penală și restituirea unor sume de bani persoanelor care au muncit în Portugalia potrivit recunoașterii inculpatului.
Instanța a reținut că restituirea sumelor de bani a fost condiționată de schimbarea declarațiilor pe care anterior le-au data la procuror, lucru care s-a și realizat de toate părțile audiate în cauză la instanța de judecată.
In acest fel se explică faptul că în declarațiile date la procuror, persoanele în cauză au relatat în detaliu desfășurarea evenimentelor atât în țară cât și în Portugalia, fiind necesare confruntări cu inculpatul pentru ca după primirea banilor să se producă o schimbare totală a declarațiilor celor 13 persoane cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
De altfel, s-a reținut că dacă inculpatul nu a desfășurat activitatea infracțională în Portugalia, nu se justifica prezența acestuia în comuna și restituirea necondiționată a sumelor de bani pretinse de persoanele în cauză.
S-a constatat că există o concordanță deplină între suportarea cheltuielilor de transport de către inculpat pentru cele 13 persoane pe care nu le cunoștea, același loc de muncă pentru inculpat și persoanele în cauză, sumele plătite pentru cazare și hrană, raporturile existente între inculpat și persoanele în cauză, încasarea sumelor de bani de către inculpat pentru munca prestată și neachitată până la întoarcerea în țară, precum și restituirea sumelor de bani pretinse după sesizarea organelor de urmărire penală.
In realitate, retractarea afirmațiilor făcute la urmărirea penală de cele 13 persoane s-a demonstrat a fi nejustificată și că a fost determinată de primirea sumelor de bani de la inculpat după audierea acestora de către procuror.
Deși s-a susținut că nu a existat nici o înțelegerea între inculpat și persoanele în cauză, nu s-a justificat prezența celor 13 persoane în același autocar cu numărul de S M și drumul până într-o parcare din S M de unde au fost preluate în cele două microbuze cu care s-a făcut deplasarea până la Viena, iar apoi cu un autocar până în Portugalia.
Dacă persoanele respective nu au fost racolate de inculpații - și, care le-au asigurat mijloacele de transport și au discutat despre condițiile de muncă și plata prestațiilor, este puțin probabil că un număr de 13 persoane să se deplaseze în același cu aceleași mijloace de transport, aceleași cheltuieli de transport, urmând același itinerar și având aceiași destinație.
In concluzie, declarațiile date de inculpat și persoanele audiate în cauză în sensul că la urmărirea penală s-au făcut presiuni de către procuror sunt nereale pe de o parte pentru că au fost date în prezența apărătorului iar pe de altă parte, pentru că retractările acestora s-au produs după sesizarea organelor de urmărire penală și primirea banilor de la inculpat.
In această situație, s-a constatat că revenirea la declarații în fața instanței de judecată nu a fost determinată de o procedură deficitară de audiere de către procuror ci de intervenția ulterioară a inculpatului, pe lângă persoanele deja audiate.
de către inculpat a realității declarațiilor date la urmărirea penală nu poate fi luată în considerare, dacă aceasta nu este justificată.
In acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 392 / 19 ianuarie 2005.
Având în vedere modificările intervenite în declarația inculpatului și a persoanelor vătămate, s-a procedat la audierea amănunțită a acestora conform exigențelor prevăzute de art. 62 C.P.P. pentru stabilirea unei corecte situații de fapt în care sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr. 5826/ 12 octombrie 2006.
In consecință, pe baza ansamblului probator administrat în cauză instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 12 al. 1 și 2 teza I din Legea nr. 678/201 și art. 261, fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni, iar faptele săvârșite de inculpații - și, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 7 al, 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 al. 1 și 2 teza I din Legea nr. 678/2001 aflate de asemenea în concurs real de infracțiuni.
A rezultat cu certitudine că inculpatul împreună cu inculpații - fost - - zis și fost zis, au inițiat și organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane constând în aceea că împreună au hotărât și și-au împărțit sarcinile pentru racolarea prin înșelăciune și amenințare a mai multor persoane cărora le-au asigurat transporturi până în Portugalia unde au fost folosite pentru munca "la negru", fără prestarea condițiilor legale de muncă, însușindu-și sumele de bani câștigate de acestea pentru munca prestată, ceea ce demonstrează scopul exploatării lor.
In sarcina inculpatului s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, constând în aceea că a oferit și a dat diferite sume de bani martorilor pentru a-i determina să dea declarații mincinoase.
Cât privește pe inculpatul -, s-a reținut că pe parcursul urmăririi penale acesta și-a schimbat numele din - - și a părăsit țara la 15 decembrie 2006 prin punctul de trecere frontieră Nădlac cu scopul vădit de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată, iar inculpatul și-a schimbat de asemenea numele din a părăsit țara la 25 august 2006 revenind la domiciliu la 8 decembrie 2006, de unde a dispărut cu scopul vădit de asemenea de a se sustrage de la urmărirea penală mai ales că a și încercat să ia legătura cu martorii și au aflat ce au declarat aceștia la procuror.
Pentru aceste motive, acești doi inculpați nu au putut fi audiați și nici nu li s-a putut prezenta materialul de urmărire penală aflându-se în situația prevăzută de art. 254 C.P.P. iar procedura de citare pe parcursul judecății s-a realizat în conformitate cu dispoz. art. 177 al. 4
C.P.P.Vinovăția inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, a fost pe deplin stabilită și dovedită cu recunoașterea parțială a inculpatului coroborată cu declarațiile persoanelor vătămate, dar care nu s-au mai constituit părți civile în cauză, procesele-verbale de confruntare dintre inculpatul și o parte dintre aceștia cum și declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare privind pericolul social al faptelor dat de modalitatea concretă a comiterii lor, împrejurările în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă stabilite de lege, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, inculpatul a recunoscut parțial faptele comise, are copii minori sub întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, și are un nivel redus de cultură, iar inculpatul - deși a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii nu prezintă statutul juridic de recidivist pe când inculpatul se află în stare de recidivă post executorie prev.de art. 37 lit. b, în raport cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 2515/ 13 mai 1999 a Judecătoriei Craiova.
Având în vedere circumstanțele reale în care au fost săvârșite infracțiunile și circumstanțele personale ale inculpaților, s-a apreciat că pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzută de lege, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ și sancționator prevăzut de legiuitor.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații, - și.
Inculpatul, solicită achitarea pentru toate cele trei infracțiuni deduse judecății, întrucât faptele nu există. Se arată că în trei declarații la urmărirea penală și cea de la cercetarea judecătorească nu a recunoscut faptele de trimitere în judecată, iar probele administrate la cercetarea judecătorească, conduc la nevinovăția sa. Declarațiile acestor martori nu se coroborează cu nicio probă, nefiind dovedită constituirea grupului organizat. În teză subsidiară, solicită redozarea pedepselor aplicate, cu reținerea art.861Cod penal.
Inculpatul -, în teză principală, solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, arătând că nu a fost citat legal la urmărirea penală, de asemenea, s-au încălcat dispozițiile art.82 Cod pr.penală, întrucât nu a fost ascultat ca persoană vătămată în condițiile în care formulase pretenții în cauză. De asemenea, nu a fost citat legal la instanța de fond și s-a schimbat cadrul procesual cu care a fost investită instanța. Într-o altă teză, consideră că s-a dat o interpretare greșită a probelor, că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, iar infracțiunile deduse judecății sunt nedovedite, motive pentru care se impune achitarea pentru ambele infracțiuni. În ultimă teză, solicită redozarea pedepselor aplicate, reținerea de circumstanțe atenuante, cu aplicarea art.81 sau 861Cod penal.
Inculpatul, reiterează considerente similare, arată că s-a dispus nelegal schimbarea calității de martori în părți vătămate, fără a fi conceptate ca atare, într-o altă teză, arată că prima faptă nu există, iar celei de-a doua îi lipsește unul din elementele sale constitutive dându-se o valoare prestabilită probelor administrate la urmărirea penală, iar în final, cere redozarea pedepselor aplicare, coborârea sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art.81 Cod penal sau art.861Cod penal.
Apelurile sunt întemeiate și se vor admite în temeiul artr.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, apreciindu-se că judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.197 Cod pr.penală, încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, inclusiv a celor care privesc citarea părților, atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare unei părți, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Dacă instanța de apel constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului conține date contradictorii, neputându-se stabili cu certitudine dacă inculpatul a cunoscut sau nu termenul de judecată, urmează a se admite apelul, în baza temeiului de drept arătat mai sus, dispunând rejudecarea cu respectarea normelor procedurale privind citarea legală a părților și asigurarea implicită a dreptului acestora de a-și face apărarea.
Privitor la inculpatul -, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că acesta era domiciliat în comuna, sat. (fila 38 a dosarului de urmărire penală), iar din fișa de cazier rezultă că acesta domicilia de fapt în comuna (fila 30).
Mai rezultă din examinarea acelorași probatorii rezultă că acesta și-a schimbat numele de mai multe ori, iar că activitatea infracțională reținută s-a desfășurat în mai multe localități, la data soluționării dosarului realizându-se procedura doar la Consiliul local și prin afișare.
În aceste condiții, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acestui inculpat, conține date contradictorii, neputându-se stabili cu certitudine dacă a cunoscut sau nu termenul de judecată, astfel că, raportându-se la dispozițiile art.197 alin.2 Cod pr.penală, se va dispune rejudecarea cu respectarea normelor procedurale privind citarea părților.
Cu ocazia rejudecării, se va avea în vedere corecta încadrare juridică la infracțiunile prev.de art.12 alin.1 și 2, dacă trebuie reținută lit.a sau nu, de asemenea, oportunitatea aplicării pedepselor accesorii, dacă trebuie reținută infracțiunea continuată la inculpatul și totodată și criticile formulate de cei trei inculpați și dezvoltate în apel.
Avându-se în vedere situația inculpatului, singurul arestat în cauză începând cu data de 7 februarie 2007, atitudinea acestuia în sensul că s-a prezentat din proprie inițiativă la organele de urmărire penală, faptul că este lipsit de antecedente penale și cu copii minori, urmează a se înlocui măsura arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi țara, în baza art.1451Cod pr.penală, urmând ca acesta să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar și să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, atunci când este solicitat, în temeiul art.145 Cod pr.penală.
Pentru rezolvarea unitară a cauzei, urmează a se admite, în consecință și apelurile celorlalți inculpați și a se trimite cauza la Tribunalul O l t, ocazie cu care se vor avea în vedere criticile formulate în apel, astfel ca în final, să se pronunțe o sentință temeinică și legală sub toate aspectele:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații, - și împotriva sentinței penale nr. 22 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează sentința cu trimitere la Tribunalul O l
Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea în libertate a acestuia, dacă nu se află sub puterea altui mandat cu obligarea de a nu părăsi țara, cu aplicarea art. 145 Cod pr.penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 1 octombrie 2008.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CI
IB/13.10.2008
Președinte:Constantin Iriza Elena StanJudecători:Constantin Iriza Elena Stan
