Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.122/A/2009
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 30/27.01.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de:
inculpat - trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicare art. 41 alin. 2.penal.
inculpat - trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicare art. 41 alin. 2.penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar și inculpatul, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind, inculpatul arată că în prezent locuiește în,- jud.
Apărătorul inculpatului solicită audierea numitului în calitate de martor, acesta nefiind audiat la instanța de fond. S-a dispus încetarea urmăririi penale deși avea calitatea de învinuit în prezentul dosar. A fost condamnat la 9 luni de autoritățile italiene pentru infracțiunile care au legătură cu prezentul dosar. Nu a propus audierea acestui martor până acum, deoarece a avut convingerea că a decedat. Totodată, solicită verificarea cazierului acestei persoane pentru a constata dacă a fost judecat de autoritățile unui alt stat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, conform afirmațiilor din rechizitoriul Parchetului.
Apărătorul inculpatului solicită audierea acestei persoane în calitate de martor.
Reprezentanta Parchetului apreciază ca fiind inutilă administrarea de noi probe, fiind suficiente cele administrate în cauză până în prezent.
Deliberând, instanța respinge cererea privind audierea numitului în calitate de martor și verificarea cazierului acestuia, apreciind că proba solicitată nu este utilă, concludentă și pertinentă cauzei. martorului pentru a avea eficiență în România ar trebui recunoscut conform legii de cooperare judiciară, iar audierea martorului nu se impune pentru că fapta a fost comisă în Italia și pentru aceasta nu a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate sub aspectul condamnării inculpatului, a încadrării juridice a faptei și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, respectiv a cheltuielilor vde judecată la care a fost obligat inculpatul. S-au avut în vedere declarațiile martorilor, ale părților vătămate, s-a încercat respectarea principiilor publicității, nemijlocirii și contradictorialității, dar nu s-a reușit audierea nemijlocită a părții vătămate. Aceasta este cunoscută cu un comportament social dubios și nu a avut activități legale desfășurate pe teritoriul acestui stat. S-a susținut că declarația acestei părți vătămate se coroborează cu celelalte probe de la dosar, însă nu se poate susține acest aspect, cât nu a fost audiată nemijlocit vde instanță. Nu s-a reușit nici audierea martorilor, și. Solicită a se reanaliza probele de la dosar, declarațiile părților din dosar, poziția celor două părți vătămate de la Tribunalul Cluj, acestea relatând că nici inculpatul pe care-l asistă, nici ele nu au urmărit efectuarea unei deplasări în scop ascuns. Inculpatul doar le-a dat posibilitatea să locuiasă o perioadă în apartamentul închiriat cu forme legale. Nu există probe sau indicii că părțile vătămate au fost obligate să presteze activități ilegale contra voinței lor. Nu s-a dovedit nici că inculpatul ar fi cunoscut că părțile vătămate desfășurau activități ilegale. Din declarațiile părților vătămate se poate deduce părerea bună pe care o aveau acestea despre inculpat.
Instanța de fond nu a soluționat corect latura civilă a cauzei, pentru că a dispus confiscarea unei sume de 13.000 euro pe care le-ar fi câștigat părțile vătămate în Italia și care se arată că a fost însușită de inculpați. Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, însă suma confiscată este foarte mare, apreciind că nu poate fi justificată prin nicio activitate. Nu sunt probe directe la dosar din care să rezulte că părțile vătămate ar fi desfășurat o activitate, că ar fi câștigat vreo sumă de bani și că inculpații le-ar fi deposedat de aceste sume. Este o sumă nedovedită, incorect stabilită de instanță, pentru care nu trebuia să se dispună confiscarea. De asemenea și suma la care a fost obligat inculpatul cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului este foarte mare. Pentru toate aceste motive, solicită în principal, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d pr.pen. iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare, să se facă aplicarea art.81 pen. Arată că apelul vizează și încheierea prin care s-a admis în parte sechestrul, solicitând ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului.
Apărătorul inculpatului depune biletul medical pentru a justifica lipsa inculpatului de la termenul anterior. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rpincipal, săs e dispună achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d pr.pen. Dacă se va aprecia că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicită să se facă aplicarea art.74 lit.a,b și c pen. și art.76 lit.c pen. iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 pen.
Din analiza mijloacelor de probă administrate la instanța de fond rezultă că inculpatul nu a comis nicio faptă penală. Inculpatul a fost trimis în judecată de DIICOT reținându-se că ar fi racolat părțile vătămate, le-ar fi transportat în Italia și le-ar fi exploatat prin realizarea unei munci forțate, respectiv prin practicarea prostituției. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, pentru că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și la instanța de judecată, rezultă că părțile vătămate nu au fost exploatate în sensul art.2 din Legea 678/2001, acestea nefiind obligate să îndeplinească servicii cu încălcarea normelor legale și nici nu au fost recrutate prin fraudă sau înșelăciune să execute asemenea munci. Din declarația părții vătămate rezultă că aceasta știa că nu va fi obligată să se prostitueze. La două luni de la momentul în care inculpații au plecat în Italia, aceștia s-au întors în țară, iar părțile vătămate au continuat să lucreze în Italia până au fost expulzate. Inculpatul nu le-a exploatat pe părțile vătămate. Fiecare persoană contribuia la cheltuielile făcute în apartamentul în care locuiau. Cu privire la latura civilă, s-a dispus confiscarea sumei de 13.000 euro, fără a exista vreo probă în acest sens, doar pe declarațiile părților vătămate. Pentru toate aceste motive, solicită achitarea inculpatului, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a exeutării pedepsei. Inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale și are o stare de sănătate precară, aspect ce rezultă din adeverința medicală depusă la dosar. Arată că și cheltuielile judiciare la care a fost obligat în favoarea statului sunt prea mari. Solicită admiterea apelului declarat de inculpatul.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului declarat de inculpatul.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, încadrarea juridică a faptelor este corectă, vinovăția inculpațiilor fiind just stabilită. Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, reținându-se în favoarea acestora circumstanțe atenuante. Sunt legale măsura confiscării dispusă în cauză, precum și măsurile asigurătorii în limitele arătate de instanță. Apărările formulate în cauză sunt nefondate, solicitând respingerea apelurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales, solicitând achitarea sa deoarece nu este vinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.30 din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția nulității urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței, invocată de apărătorul inculpatului, ca nefondată.
În baza art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. b din Codul penal inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.02.1969 în C-N judo C, domiciliat în Italia, - nr. 16, cetățenie română, căsătorit, posesor al pașaportului seria - din 17.01.2003 eliberat de Serviciul Pașapoarte Caf ost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II -a din Codul penal.
În baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 04.06.2007 și până la data de 17.01.2008.
În baza art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. b din Codul penal inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.11.1968 în C-N, jud.C, domiciliat în sat, comuna,-, jud. C, posesor al CI seria - nr. -, CNP -, căsătorit, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II -a din Codul penal.
În baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 05.06.2007 și până la data de 17.01.2008.
S-a constatat că partea vătămată cu ultimul domiciliu în orașul H,- A, jud. C nu s-a constituit parte civilă în cauză și că părțile civile cu ultimul domiciliu cunoscut în C-N,-,. 6, jud. C și cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. C-N,-. 24, jud. C au renuntat la pretentiile civile.
În baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul suma de 13.000 euro, iar de la inculpatul suma de 10.000 euro.
În baza art. 166 alin. 3 din Codul d e procedură penală s-a menținut până la concurența sumei de 13.000 euro sechestrul asigurător asupra cotei de 1/2 parte din terenul extravilan din loc., jud. C în suprafață de 1815 mp parcela 83 din tarlaua 50 înscris în TP nr. 3263/2701/03.01.2005, cotă de proprietate ce aparține inculpatului și s-a dispus luarea inscripției ipotecare asupra acestuia.
În baza art. 191 alin. 2 din Codul d e procedură penală fiecare inculpat a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată inculpații:
- pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. art.12 alin.1 și 2 lit a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. și
- pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, faptele constând în aceea că:
în perioada 2004 - 2005, împreună cu și, prin inducere în eroare, le-a racolat pe numitele, și, pe care le-a transportat din România în Italia, iar apoi pe teritoriul Italiei, le-a găzduit și le-a exploatat prin executarea unor munci și servicii în mod forțat, cuîÎncălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, încercând să le oblige la practicarea prostituției.
, în perioada 2004 -2005, împreună cu, prin inducere în eroare, le-a racolat pe numitele, și, pe care le-a transportat din România în Italia, iar apoi pe teritoriul Italiei și le-a exploatat prin executarea unor munci și servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, încercând să le oblige la practicarea prostituției.
Pe perioada cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: declarațiile inculpaților voI I 40-43, declarațiile părților vătămate și ( 79-82), declarațiile martorilor ( 83), ( 84), ( 85), ( 102), (voI II 1), ( 2), ( 75), ( 76), ( 78), ( 79), ( 299) și ( 300) copiile cazierelor judiciare ale inculpaților ( 35, 36), referatele de evaluare ale inculpaților ( 69-74).
Partea vătămată nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiată, fiind plecată în străinătate de mai mult și orice demers de aflare a adresei reale a acesteia, inclusiv prin intermediul cererii de asistență judiciară internațională (comisie rogatorie) a rămas fără nici un succes, instanța urmând a lua însă în considerare declarația acesteia din faza de urmărire penală.
De asemenea, făcându-se aplicarea art. 327 alin. 3 din Codul d e procedură penală s-a dat citire declarației martorei, mama părții vătămate, a cărei adresă de asemenea nu a mai putut fi identificată.
Martorul nu a putut fi audiat deoarece este plecat la muncă în Italia, în orașul și nu s-a putut stabili adresa acestuia neluând legătura cu rudele rămase în țară decât o singură dată când nu și-a precizat adresa ( 231).
Martorul nu a putut fi audiat deoarece la termenele de judecată la care s-a prezentat nu era îndeplinită procedura de citare cu partea vătămată sau nu era prezent apărătorul unuia dintre inculpați, în final acesta plecând din țară, adresa din Marea Britanie pe care a dat-o fiind una incompletă ( 152).
De asemenea, martora s-a prezentat la un singur termen de judecată însă nu a putut fi audiată, după care a dispărut cu mențiunea că, întrebată fiind, a declarat aceeași adresă din țară ca și cea de la care a fost citată. Ulterior, din procesele verbale de neexecutare a mandatului de aducere a reieșit că este plecată în Italia unde s-a căsătorit.
Părțile vătămate și s-au constituit inițial părți civile în faza de urmărire penală dar au renunțat la aceste pretenții, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul, audiat fiind a declarat că l-a cunoscut în copilărie pe coinculpat și că s-au întâlnit în Italia când acesta din urmă se întorcea din Spania și a trecut pe la inculpat prin Italia pentru a-l duce și pe acesta acasă în România de Paști în anul 2004 deoarece inculpatul nu avea permis de conducere deși deținea o mașină în proprietate. în România, și aflând că mai multe persoane au nevoie de ajutor, la cererea acestora, inculpatul s-a hotărât să le ajute și să le caute locuri de muncă. Astfel, a cunoscut-o pe partea vătămată și aflând că tatăl ei a vândut apartamentul familiei și că erau nevoite mai multe persoane să locuiască în condiții improprii într-un apartament cu 2 camere, i-a spus acesteia că în Italia poate lucra ca și menajeră sau ca și dansatoare în cluburi, explicându-i că va câștiga peste 75 de euro pe noapte, că va dansa topless și că va face prive-uri ce presupun dansul dezbrăcată în separeuri, de 10 minute la cererea clienților care au voie să le atingă. Partea vătămată ar fi afirmat că ea nu se prostituează, la care inculpatul i-a explicat că nici nu se cere așa ceva la prive-uri. De asemenea, partea vătămată a spus că ea dorește să plece împreună cu prietena ei, pe care inculpatul a și cunoscut-o și căreia i-a explicat aceleași lucruri. a fost de acord, dar a venit în Italia mai târziu pentru că trebuia să-și dea bacalaureatul. Din Italia, a sunat-o de mai multe ori pe în România insistând să vină și ea cât de repede poate pentru că are o viață foarte bună și câștigă bani. Inculpatul mai declară că fetele au fost bine tratate, cu toate acestea nu înțelege de ce partea vătămată era supărată și plângea, au fost la un impresar care le-a găsit locuri de muncă în localuri de noapte ca și dansatoare, au făcut această muncă de bunăvoie, au câștigat bani, nu corespunde adevărului că coinculpații le-ar fi luat banii sub diferite pretexte, singura sumă pretinsă fiind cea pentru chiria de 200 euro/persoană, chirie pe care o plăteau toate cele 10 persoane care locuiau în apartamentul cu 3 camere. Ele nu au fost bătute, amenințate, nu li s-au luat pașapoartele, au putut circula pe unde au dorit în oraș nestingherite, nefiind așadar sechestrate, au făcut de mâncare pentru ele și curățenie la fel, au trimis bani părinților în țară și nu au fost obligate să facă sau să nu facă ceva din ce au vrut. Inculpatul nu se întreținea din banii de la părțile vătămate ci din salariul pe care îl primea pentru munca part-time pe care o presta ca și electrician, din chiria percepută din care mai rămânea cu suma de 300-400 euro/lună după ce plătea cheltuielile, și suma de 30 de euro pe noapte pe care o primea de la coinculpatul care îi conducea mașina pentru a transporta fetele la localul unde lucrau. Drept mulțumire pentru faptul că le-a ajutat, fetele îi mai dădeau din când în când sume de bani. Nici partea vătămată nu a fost exploatată, pe ea inculpatul a cunoscut-o prin intermediul numitului, concitadin al părții vătămate, el rugându-l pe inculpat să o ajute pe această parte vătămată să-și găsească loc de muncă în Italia. Inculpatul i-a spus că poate dansa în localuri de noapte, ea a fost de acord, el a plătit transportul ei până în Italia, ea a locuit în aceleași condiții ca și celelalte fete, a fost prezentată unui impresar care i-a găsit loc de muncă și a câștigat bani. După o săptămână după ce a venit și, inculpații s-au certat din cauza faptului că a pretins o sumă de 2 euro/persoană pentru întreținere pe care nu a vrut s-o plătească și nici și, așa că toți 3 s-au mutat în localitatea, unde inculpatul nu știe ce s-a mai întâmplat în continuare. a stat în Italia o lună și o săptămână, apoi s-a întors în România" a cerut să vină din nou în Italia, de data aceasta cu prietenul ei, inculpatul a fost de acord, au locuit o perioadă în același apartament, partea vătămată dansând prin cluburi, apoi s-au întors în România, s-au certat, iar a venit din nou în Italia unde nu a mai reușit să-și găsească loc de muncă. Întrucât inculpatul i-a plătit din nou transportul, i-a pretins să-i restituie suma cum știe, și singurul lucru pe care și-l reproșează din tot ce se reține în rechizitoriu, este că i-a spus părții vătămate să facă ce știe, să se prostitueze dar lui să-i restituie banii. Consideră că nu a făcut altceva decât să ajute părțile vătămate ( 42-43).
Inculpatul recunoaște că în Italia a stat cam două luni în cursul anului 2004 și că a transportat cu mașina inculpatului, iar ulterior a altei persoane, dansatoare în localurile de noapte unde acestea lucrau, activitate pentru care era plătit cu 80 de euro pe noapte (20/persoană/4 persoane) din care 20 de euro benzina și restul îl împărțea la 2 între el și proprietarul mașinii. Recunoaște că a cunoscut-o pe prin intermediul numitei și că i-a propus acesteia, în cadrul unei discuții la care a participat și, să meargă să lucreze în Italia ca și dansatoare pentru 75 de euro pe noapte, dar nu i-a spus de prive-uri pentru că nu știa atunci ce sunt acelea. Recunoaște că stătea în localul în care fetele dansau la o masă până când acestea își terminau programul, că a condiționat lăsarea să iasă în oraș cu de întreținere de relații sexuale de către partea vătămată cu, că scena descrisă în rechizitoriu cu tăierea cu cuțitul a tricoului lui cu ocazia luării bagajelor din localitatea corespunde adevărului, dar că a luat cuțitul pentru că s-a speriat când acesta a intrat pe geam, că s-a certat cu inculpatul pentru suma de 2 euro/zi pe care acesta a pretins-o și a plecat cu cele două fete în localitatea unde a continuat să transporte alte fete în localuri. Nu recunoaște că ar fi agresat fizic sau verbal părțile vătămate, că le-ar fi impus restricții de mișcare, că le-ar fi luat pașapoartele și toți banii sau că ar fi presat-o pe să o sune pe ca să o convingă să vină și ea în Italia. A locuit în apartamentul închiriat de, în prima lună, în aceeași cameră împreună cu acesta, cele două părți vătămate, șu, unde plătea 200 euro chirie pe lună și unde mâncarea cumpărată era plătită de către toți, iar apoi în apartamentul unui prieten de-al lui, în. A trimis soției sale în România suma de 500 euro, din care 200 de euro a strâns el, iar 300 a cerut împrumut ( 40-41).
Părțile vătămate și își mențin în linii mari declarațiile date în faza de urmărire penală, însă în privința primeia instanța a constatat că era foarte timorată de prezența inculpaților, iar în privința celei de-a doua că, dacă la primul termen de judecată când s-a prezentat a fost agresivă verbal față de inculpatul, atunci în stare de arest preventiv, solicitând insistent restituirea tuturor banilor pe care acesta i i-a luat și spunându-i că a bătut-o, la următorul termen de judecată, când a fost audiată nu s-a mai constituit parte civilă renunțând la sumele de bani pe care anterior le pretinsese cu vehemență și având o cu totul altă atitudine deși a fost întrebată dacă a fost amenințată în vreun fel sau i s-au promis bani de către rudele inculpaților. Reiese însă că părților vătămate le-a fost frică mai de grabă de inculpatul care era mai agresiv fizic, că într-un anume sens inculpații erau patronii lor, că nu au fost obligate să întrețină relații sexuale cu nimeni, că în Italia ar fi făcut aceeași muncă și dacă nu ar fi fost împreună cu inculpații pentru că așa făceau toți românii, că partea vătămată a încercat să se sinucidă din cauză că a fost bătută de către inculpatul și că, în general, nu s-au simțit exploatate decât în ultimele perioade când și-au dat seama că rămân fără bani și au fost deranjate de faptul că trebuie să împartă banii cu inculpații deși înțelegerea din țară era în sensul că îi vor împărți numai până când își plăteau cheltuielile de transport în Italia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în primul rând că starea de fapt prezentată în rechizitoriu corespunde în totalitate realității chiar dacă părțile vătămate și-au nuanțat declarațiile, iar martorii, și au declarat cu totul altceva decât în faza de urmărire penală, fiind cât se poate de evident că declarațiile lor sunt absolut influențate de inculpați, de altfel căsătorindu-se cu sora inculpatului între. Declarațiile acestor martori, date în faza de judecată sunt părtinitoare și nu corespund realității, fiind contradictorii inclusiv cu declarațiile inculpaților date în faza de judecată sau cu declarațiile celorlalți martori. Totuși, raportat la faptul că martorul declară și că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, împrejurarea că acum a dat un cu totul alt tip de declarații va fi pusă pe seama influenței nefaste a inculpaților, instanța urmând a lua în considerare doar specificarea faptului că își menține declarațiile de la urmărire penală. Declarațiile celorlalți 3 martori vor fi înlăturate ca vădit neadevărate. Declarația martorului nu prezintă relevanță în cauză datorită faptului că acesta nu cunoaște nimic în legătură cu cele întâmplate în apartament fiind în timpul zilei plecat la muncă, la fel și cea a martorilor și. De asemenea, declarația din faza de judecată a martorei, soția martorului, a fost luată în considerare sub aspectul menținerii declarației detaliate date în faza de urmărire penală, urmând a fi luate în considerare și declarațiile martorilor și.
Inculpatul este cetățean român cu domiciliul în Italia la,-,.l2, unde locuiește de mai mulți ani. Acesta l-a cunoscut pe inculpatul din copilărie. In cursul anului 2004, inculpatul efectua călătorii în Spania transportând persoane pentru diferiți angajatori. Înainte de sărbătorile de Paște inculpatul l-a vizitat pe inculpatul la, acesta din urmă nu avea permis de conducere astfel că i-a solicitat inculpatului să îi conducă autoturismul marca până în România pentru a-și petrece vacanța de sărbători. Ajunși în România cei doi inculpați au hotărât să racoleze tinere în scopul exploatării lor prin muncă și al obținerii unor sume de bani în acest fel. Inculpatul a luat legătura cu martorele, și, cărora le-a propus să le faciliteze angajarea la un loc de muncă bine plătit în străinătate. Inculpatul, însoțit de inculpatul au abordat-o și pe martora în același scop. Inculpații le-au explicat martorelor că este vorba despre locuri de muncă bine plătite la curățenie, ca femei de serviciu într-un bar din Italia. Cele trei martore au refuzat oferta inculpaților, iar aceștia le-au solicitat să le pună în legătură cu alte tinere care ar fi interesate de un loc de muncă în străinătate. Prin intermediul martorei, cei doi inculpați au cunoscut-o pe partea vătămată. Aceștia i-au oferit un loc de muncă ca dansatoare urmând să fie plătită cu suma de 75 de euro pe zi și un procent din consumații. Cei doi au asigurat-o pe partea vătămată că oferta este serioasă nefiind vorba de prostituție și că nu va trebui să se dezbrace pentru clienții din bar, ci va dansa îmbrăcată. Pentru aoc onvinge pe partea vătămată, inculpatul i-a povestit acesteia că este în Italia de mai mulți ani, având o locuință a sa și dorind să o ajute, o va găzdui. Cei doi chiar s-au oferit să achite contravaloarea pașaportului în cazul în care partea vătămată nu are acest act. Aflând că partea vătămată a făcut sport de performanță inculpatul a convins-o că are posibilitatea să o înscrie la un club din Italia pentru a-și continua cariera sportivă. La finalul discuției, cei doi au transportat-o pe partea vătămată la domiciliu unde aceasta s-a întâlnit cu partea vătămată. Văzând-o pe aceasta inculpații i-au solicitat părții vătămate să le-o prezinte pe prietena ei și să stabilească o întâlnire cu aceasta. Prin intermediul părții vătămate, cei doi inculpați s-au întâlnit cu partea vătămată oferindu-i și ei un loc de muncă, în aceleași condiții. Inculpații i-au spus părții vătămate că urmează să lucreze în bar fiind plătite cu 75 de euro pe seară, masa si cazarea vor fi asigurate, iar dacă vrea ar putea să danseze în privat pentru clienți, chiar să se dezbrace, fără a fi obligată să facă aceste activități, care însă i-ar putea aduce câștiguri de 300 de euro pe seară. Inculpații au solicitat părții vătămate să le plătească 100 - 150 euro pe săptămână pentru ca i-au găsit de lucru.
Cele două părți vătămate au fost convinse că oferta este serioasă și că vor munci în condițiile prezentate de către cei doi inculpați, respectiv că vor dansa îmbrăcate, fiind plătite cu o sumă fixă și un procent din consumație, că vor avea cazarea și masa asigurate. In acest fel ele au hotărât ca partea vătămată să meargă prima în Italia, urmând ca partea vătămată să mai rămână în țară până când își va da bacalaureatul, cele două urmând a ține legătura prin telefon. Partea vătămată a fost transportată în Italia cu autoturismul aparținând inculpatului, fiind cazată în locuința acestuia din în aceeași cameră cu cei doi inculpați și cu martorii și, partea vătămată urmând să doarmă pe o saltea întinsă pe jos.
Încă din prima seară, inculpatul a dus-o pe partea vătămată la un bar unde patronul i-a atribuit numele de scenă "". Inculpatul a învățat-o pe partea vătămată câteva cuvinte în limba italiană, printre care " " și "andiamo a prive", fără ca partea vătămată să știe ce înseamnă acest lucru, a îmbrăcat-o cu o rochiță transparentă și a dat-o în grija angajaților barului. Partea vătămată a început să danseze pe scenă, iar din sală clienții au început să strige " topless". Pentru că partea vătămată nu s-a conformat, a fost certată de angajații barului. Tot în aceeași seară unul dintre clienții barului a dus-o într-un separeu unde a rămas un spunându-i ceva în limba italiană după care nervos a plecat la bar și s-a certat cu cei de acolo. Dimineața, inculpatul a venit după partea vătămată și aflând cele întâmplate a certat-o cerându-i ca pe viitor atunci când se strigă topless să se dezbrace, rămânând doar în bikini, iar când merge la prive să rămână 10 minute cu clientul să se dezbrace la cererea acestuia și chiar să îi permită să o atingă, dar să nu întrețină relații sexuale. Cei doi inculpați au făcut presiuni asupra părții vătămate pentru a munci la baruri în felul descris mai sus, iar pe de altă parte îi promiteau că în cel mai scurt își va putea continua cariera sportivă la un club pe care l-au găsit. Totodată inculpații au pretins părții vătămate toți banii pe care îi câștiga sub pretextul unor datorii constând în transportul din România în Italia, cei 500 de euro pe care ei i-au arătat autorităților vamale la ieșirea din România, contravaloarea hainelor de scenă, etc. După un, inculpații i-au spus părții vătămată că și-a plătit datoria, moment din care i-au luat suma de 30 de euro din banii câștigați, reprezentând transportul, iar din diferența și-au păstrat J reprezentând partea lor, pentru că i-au găsit de lucru și au avut grijă de ea. Din banii rămași părții vătămate i s-a pretins să facă cumpărături pentru toți trei.
când partea vătămată punea de-o parte sume de 30 - 40 de euro inculpații îi cereau acești bani împrumut sub pretextul unor probleme urgente care trebuiau rezolvate, lăsând-o efectiv fără nici un. În momentele în care luau banii părții vătămate sau discutau despre bani cu aceasta, cei doi inculpați se fereau de ceilalți martori găzduiți in aceeași cameră, de regulă acest lucru petrecându-se fie când martorii dormeau, fie când erau plecați din locuință.
După sosirea părții vătămate în Italia cei doi inculpați au sunat-o în mod repetat pe partea vătămată pentru aoc onvinge să vină în Italia, iar la un moment dat chiar au obligat-o pe partea vătămată să o sune și să o convingă că promisiunea lor privind locul de muncă oferit este reală și serioasă. Pe durata conversației inculpatul a rămas lângă partea vătămată supraveghindu-i discuția. Din banii câștigați de partea vătămată cei doi inculpați au achitat transportul pentru partea vătămată. Inculpații au contactat un transportator și au așteptat-o pe partea vătămată la autogară. Cei doi au găzduit-o pe partea vătămată tot în apartamentul inculpatului, în aceeași cameră cu persoanele arătate mai sus. Din prima seară cei doi inculpați i-au cerut părții vătămate să se îmbrace sexy și au dus-o la locuința unei persoane cunoscută sub numele de "". Acesta a examinat-o pe partea vătămată cerându-i să-si ridice bluza pentru a-i vedea sânii, iar apoi le-a spus inculpaților că partea vătămată nu corespunde cerințelor. Tot în aceeași seară partea vătămată a fost prezentată unui cetățean italian "" care a plasat-o ca dansatoare în diferite baruri. După ce a început munca, părții vătămate i s-a spus că este obligatoriu să se dezbrace la prive-uri, iar procentul din consumații era mai mic decât îi spuseseră inculpații în România. In prima seară inculpații i-au luat toți banii câștigați, iar din seara următoare inculpatul care o transporta la locul de muncă, iar apoi acasă, îi lua J din banii câștigați, iar după ce ajungeau acasă, banii rămași părții vătămate erau împărțiți încă o dată în trei, intre ea și cei doi inculpați. Din banii rămași părții vătămate i se pretinde a să plătească o chirie de 200 de euro pe lună, să cumpere mâncare pentru ea și cei doi inculpați și cheltuieli de întreținere.
Cele două părți vătămate au fost plasate la negru in diferite cluburi din Italia, fiind transportate fie de către inculpați personal, fie de către diverși șoferi angajați de "impresarul ". In permanență cei doi inculpați verificau la baruri câți bani au câștigat cele două părți vătămate pentru a se convinge că nu-și ascund din bani. În timpul liber cei doi le cereau părților vătămate să nu iasă singure din casă sub pretextul că zona era periculoasă, astfel că de cele mai multe ori inculpatul, fie le însoțea, fie le urmărea, iar ambii inculpați erau atenți ce discută părțile vătămate cu familiile, le verificau agendele telefonice etc.
De asemenea cei doi inculpați le-au solicitat să întrețină relații sexuale cu clienții pe care îi vor găsi, putând astfel să câștige sume între 500 - 1400 de euro, însă părțile vătămate au refuzat. Datorită modului în care era tratată și a faptului că cei doi inculpați îi luau toți banii, partea vătămată a refuzat să mai lucreze pentru aceștia, moment în care inculpații au deposedat-o de pașaport, astfel că partea vătămata nu a putut să se întoarcă în țară fiind obligată să-și continue activitatea pentru a-și asigura subzistența. a rămas în posesia inculpatului până când partea vătămată a cerut restituirea lui pentru că urma să se mute cu inculpatul în localitatea, când inculpatul nu a mai avut încotro și i-a dat pașaportul.
În locuința inculpatului a fost găzduit și martorul, căruia inculpatul i-a promis că-i va găsi un loc de muncă. Deoarece de mai multe săptămâni acesta nu a fost angajat, a hotărât să se întoarcă în țară. Cei doi inculpați i-au cerut ca în cazul in care cunoaște tinere care doresc să lucreze ca dansatoare să îi pună în legătură cu acestea. In aceste împrejurări, prin intermediul martorului inculpatul a contactat-o pe partea vătămată, căreia i-a spus la telefon că îi oferă un loc de muncă legal în baruri. Inculpatul a discutat atât cu partea vătămată cât și cu mama acesteia asigurându-Ie că totul este legal, că și cazarea este asigurată și chiar s-a oferit să achite contravaloarea transportului părții vătămate din România in Italia, urmând ca banii să fie restituiti din salariu. Având încredere în martorul, partea vătămată a acceptat oferta inculpaților, aceștia făcând demersurile necesare pentru transportul acesteia în Italia. Partea vătămată a fost cazată în aceeași cameră cu celelalte două tinere, cu cei doi inculpați și încă alte două persoane, locuind în condiții improprii. Din prima seară partea vătămată a fost plasată în baruri pentru a munci ca damă de companie, fiind plătită cu sume de cca. 50-100 euro pe seară la care se adăugau banii din consumație și prive. Partea vătămată a câștigat zilnic, potrivit propriei declarații, sume cuprinse între 100 - 480 euro din care J erau luați de către inculpatul, iar din partea rămasă aceasta plătea 200 euro reprezentând chiria, 10 euro pe zi transportul și cumpăra țigări, mâncare pentru toți cei din casă, cartele de telefon și haine necesare desfășurării activității, rămânând astfel fără bani. Din banii primiți de la partea vătămată inculpatul a trimis mamei părții vătămate suma de 100 euro prin ( 140 dosar ).
După câteva zile de la sosirea părții vătămate în Italia între cei doi inculpați au intervenit neînțelegeri legate de o factură ridicată la întreținere pentru plata căreia inculpatul a pretins 2 euro/zi de la fiecare persoană și de cumpărarea unei mașini, astfel că inculpatul s-a mutat împreună cu părțile vătămate și în localitatea. Inculpatul a continuat să le paseze pe cele două tinere în diferite baruri luându-Ie J din banii câștigați. Inculpatul păstra la el pașapoartele ambelor tinere și exercita presiuni asupra lor pentru a le ține într-o stare de dependență. După aproximativ o lună partea vătămată, profitând de lipsa inculpatului de acasă a fugit cu ajutorul martorului, partea vătămată rămânând în locuință deoarece inculpatul îi datora suma de 500 de euro pe care acesta i-o solicitase împrumut și spera să-i fie restituită. Dorind să o ajute pe partea vătămată să scape de sub puterea inculpatului, a contactat-o telefonic constatând că partea vătămată plângea și amenința că mai bine se sinucide decât să rămână la inculpat. Partea vătămată însoțită de martorul a așteptat până când inculpatul a plecat de acasă și a intrat în locuință pentru aoa juta pe partea vătămată să plece de la acesta. In acel moment inculpatul s-a întors acasă și văzând că partea vătămată încearcă să plece l-a lovit pe martorul, a luat un cuțit la acesta cu care l-a lovit din zona umărului stâng în diagonală spre dreapta tăindu-i tricoul. Cu ajutorul martorului, partea vătămată a reușit să plece de la inculpat, după ce a fost împinsă pe scări de acesta și a căzut, dar întrucât înainte se închisese în baie și înghițise diferite tipuri de medicamente i s-a făcut rău având nevoie de îngrijiri.
Pe perioada cât au muncit sub supravegherea și în beneficiul inculpaților, partea vătămată susține că le-a remis acestora circa 7.000 de euro din banii câștigați, iar partea vătămată circa 10.000 de euro. Ambele părți vătămate au muncit la negru cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, nu au beneficiat de asigurări sociale și de sănătate, iar din banii câștigați au rămas cu sume de circa 100 de euro fiecare, restul fiindu-Ie luați sub diferite pretexte și în diferite moduri de către inculpați. Părțile vătămate au arătat în faza de urmărire penală că se constituie părți civile cu sumele arătate mai sus, însă în faza de judecată au renunțat la pretenții.
După despărțirea de inculpatul, inculpatul a exploatat-o pe partea vătămată luându-i majoritatea banilor câștigați. Din confruntarea efectuată în cauză în faza de urmărire penală a rezultat că inculpatul a avut un ascendent moral asupra părții vătămate, abuzând de autoritatea asupra ei pentru a-i solicita să execute munci și servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate și a-i lua majoritatea banilor astfel câștigați. Partea vătămată a muncit în beneficiul inculpatului de câteva luni, după care a revenit în țară. După un, partea vătămată a fost sunată de inculpatul care i-a spus că i-a găsit un nou loc de muncă cerându-i să se întoarcă în Italia și oferindu-se să-i plătească transportul. Deoarece în țară partea vătămată nu avea un loc de muncă, aceasta a acceptat oferta inculpatului însă a solicitat să fie însoțită de prietenul ei, martorul. Inculpatul a fost de acord și chiar s-a oferit să le plătească ambilor contravaloarea transportului, spunându-i părții vătămate că i-a găsit un loc de muncă în Austria, in orașul, dându-i întâlnire în acea localitate. Conform înțelegerii partea vătămată însoțită de martor s-a întâlnit in cu inculpatul. Inculpatul i-a cerut martorului să îl aștepte într-o cameră de hotel, iar el a dus-o pe partea vătămată la barul unde urma să lucreze. De la celelalte tinere aflate la bar, partea vătămată a aflat că urma să practice de fapt prostituția, astfel că a refuzat să rămână acolo, cerându-i inculpatului să o transporte în Italia așa cum i-a promis inițial. Partea vătămată a fost astfel din nou găzduită în locuința inculpatului unde după plecare inculpatului a fost găzduit numitul și mai multe tinere care practicau prostituția in beneficiul acestuia. Inculpatul a găsit părții vătămate un loc de muncă într-un bar, insă i-a luat din nou J din banii pe care aceasta îi câștiga, reproșându- i că nu câștigă destul. Din Ja rămasă partea vătămata a achitat transportul zilnic, taxele de autostradă, chiria de 200 de euro pe lună de persoană și cumpăra mâncare pentru ea și inculpat. Întrucât partea vătămată și martorul au constatat că celelalte tinere practicau prostituția, unele dintre ele fiind bătute atunci când ascundeau bani, aceștia au hotărât să se întoarcă în țară. La scurt după venirea în România cei doi s-au certat, iar partea vătămată a rămas fără mijloace de subzistență. Inculpatul a sunat-o din nou de mai multe ori promițându-i că îi va găsi un loc de muncă bine plătit, chiar dacă până atunci va trebui să lucreze prin baruri pentru un câștig mai mic. Deoarece banii rămași după ce inculpatul își lua partea erau totuși mai mulți decât veniturile din România, partea vătămată a acceptat oferta și s-a întors in Italia. Aflând că partea vătămată s-a despărțit de prietenul ei, inculpatul și au făcut presiuni asupra acesteia și au amenințat-o pentru aoo bliga să se prostitueze în folosul lor, așa cum făceau celelalte fete din locuință. Partea vătămată nu a acceptat să se prostitueze și a încercat să se întoarcă în țară făcându-și rezervări la diferiți transportatori, insă cei doi îi anulau rezervările. Aceștia au pretins părții vătămate să le achite suma de 500 de euro reprezentând transportul și mâncarea consumată de 2 - 3 zile de la venirea ei în Italia cerându-i să se prostitueze până la achitarea datoriei. Partea vătămată le-a cerut acestora să o lase să se întoarcă în țară promițând că le va trimite banii din România, dar aceștia au refuzat. Pentru aod etermina pe partea vătămată să le accepte cerințele aceștia au lipsit-o de mâncare și apă, interzicându-i să mai mănânce. Partea vătămată le-a spus celor doi că este însărcinată, însă aceștia au continuat să facă presiuni asupra ei pentru aoo bliga să se prostitueze. Partea vătămată și-a contactat tatăl care a trimis bani prin pentru a-și achita datoria față de inculpatul. De asemenea, ea a reușit să-i contacteze pe martorul căruia i-a cerut să o ajute deoarece inculpatul o forțează să se prostitueze. Martorul l-a sunat pe inculpat și i-a cerut să o lase pe partea vătămată să se întoarcă în țară deoarece în caz contrar va avea grijă de familia lui din România. de câteva zile partea vătămată a fost presată în felul arătat mai sus să se prostitueze. Într-una din zile, profitând de faptul că în locuință a venit în vizită un rămas neidentificat, partea vătămată i-a cerut acestuia ajutorul reușind astfel să se întoarcă în țară. Datorită tratamentului suportat, a lipsei de apă, mâncare și a presiunilor psihice, partea vătămată a pierdut sarcina.
Partea vătămată a arătat că pe perioada cât a lucrat în beneficiul inculpatului a câștigat în medie 300 de euro pe zi, în total aproximativ 30.000 de euro, din care i-au rămas doar 100 de euro restul banilor fiindu-i luați de inculpatul și de numitul. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Faptele descrise mai sus au fost probate prin: declarațiile părților vătămate (46-49, 51-55, 56-60), declarațiile martorilor ( 40-41, 45, 61-62, 63-64, 65-66, 67-70,71-73,74-75,76, 77-80, 81, 82-83, 84, 100, 101, 102, 103-105, 106-109,231), procese-verb ale de confruntare (208-213, 261-264,265-274, 275-287), copia actelor ridicate la percheziție ( 110-113,164-167), transferul prin efectuat de către inculpatul la 21.06.2004 (140), procese-verbale de investigații (14l-146,160, 161), procesul-verbal de consemnare a unor acte premergătoare (.U-45), declarațiile inculpaților (181-187, 197-202,205-206,207, 297-303, 305,), prin declarațiile inculpaților din faza de judecată, parțial adevărate, ale părților vătămate, ale martorilor, și, ultimii doi cu specificațiile făcute mai sus, înainte de a se descrie starea de fapt.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă traficul este săvârșit de două sau mai multe persoane împreună pedeapsa fiind de la 5 la 15 ani închisoare.
În speță, ambii inculpați au recrutat, transportat în Italia, iar inculpatul și cazat părțile vătămate pentru a obține bani din munca pe care acestea o prestau în baruri ca dansatoare. Nu corespunde adevărului că părțile vătămate ar fi solicitat să fie ajutate și aceste aspecte rezultă cu claritate din declarațiile lor, ale inculpatului și ale martorelor, și din faza de urmărire penală care au descris modul în care inculpatul le-a întrebat dacă nu vor ele însele să lucreze ca dansatoare în Italia și când ele au refuzat le-a întrebat dacă nu cunosc alte persoane care ar fi dornice, inculpații făcând cunoștință prin intermediul uneia din martorele cu și prin intermediul acesteia din urmă cu, care le-a făcut cunoștință cu. De aceea cele două părți vătămate, fiind părerii generale "găsite" de, și deci "fetele lui" au plecat împreună cu acesta când cei doi inculpați s-au certat din cauza mașinii și a facturii la întreținere. Este adevărat că la inducerea lor în eroare a contribuit în cea mai mare măsură inculpatul, dar a fost cel care le-a găsit, acțiunile celor doi îngemănându-se și ducând la concluzia că, din primul moment faptele au fost comise împreună astfel cum cere art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001. Partea vătămată a fost în schimb recrutată prin inducere în eroare, transportată și cazată în Italia doar de inculpatul, recrutarea realizându-se prin intermediul martorului, partea vătămată și martorul fiind ambii din H și cunoscându-se, martorul fiind ajutat și de soția acestuia.
Inducerea în eroare, echivalentă în acest caz cu înșelăciunea menționată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 a constat în descrierea extrem de optimistă a vieții de dansatoare în cluburi de noapte în Italia constând în câștigarea unor sume de bani echivalente cu 500-600-1400 euro pe noapte (75 euro sumă fixă pentru dansat îmbrăcată, procent din consumație plus banii din "dansatul îmbrăcată sexy în separeu pentru un singur client"), transportul, masa și cazarea asigurate, posibilitatea de a trimite bani în țară părinților, inculpații uitând să menționeze ce înseamnă topless, privee, obligația de a cere insistent clienților să intre la separeu, plata ulterioară a banilor de transport și a diverse taxe cerute cu tot felul de pretexte, luarea pașapoartelor, restricții de mișcare, împărțirea banilor cu inculpații în sensul obținerii cam a întregii sume de bani câștigată de părțile vătămate, cazarea cu încă 5 persoane în cameră, necesitatea de a cumpăra mâncare din banii lor, condiționarea ieșirii la întâlnire cu prietenul de întreținerea de relații sexuale cu inculpatul (chiar presupunând că s-ar fi întâmplat o singură dată, tot subuman și degradant este). Trebuie în mod obligatoriu amintit că părțile vătămate aveau 18 ani la momentul la care au fost recrutate, nu mai ieșiseră în străinătate, nu aveau perspective în țară de a câștiga banii necesari unui trai decent, așa că au fost extrem de ușor induse în eroare cu privire la calitatea vieții de dansatoare în Italia. Cert este în orice caz că persoanele care au câștigat de pe urma dansului au fost inculpații. Dacă inculpatul ar fi intenționat să ajute părțile vătămate le-ar fi oferit slujbe decente, cum putea să fie de exemplu cea de menajeră sau de ospătar sau de baby-sitter, cu contract de muncă sau nu, dar atunci nu ar mai fi câștigat de pe urma exploatării lor pentru că nu avea cum. Rezultă de aici că recrutarea părților vătămate s-a făcut cu un scop clar determinat, acela de a le exploata și de a obține bani de pe urma lor. Împrejurarea că ele au revenit în Italia și au practicat aceeași meserie nu are nicio relevanță în cauză de vreme ce ele au fost învățate de către inculpatul ce înseamnă a fi "damă de companie" și nu ar fi avut cunoștință de termeni ca topless sau prive și chiar nu ar fi ajuns să facă ceea ce au făcut dacă nu îi întâlneau pe inculpați. În plus, chiar dacă ulterior au făcut aceeași muncă, au făcut-o pentru că și-au dat seama că fără "protecția" inculpaților care să le ia toti banii, pot să rămână cu anumite sume de bani.
În drept, fapta inculpatului care în perioada 2004 - 2005, împreună cu și, prin inducere în eroare, le-a racolat pe numitele, și, pe care le-a transportat din România în Italia, iar apoi pe teritoriul Italiei, le-a găzduit și le-a exploatat prin executarea unor munci și servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, încercând să le oblige la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului, care în perioada 2004 -2005, împreună cu, prin inducere în eroare, le-a racolat pe numitele, și, pe care le-a transportat din România în Italia, iar apoi pe teritoriul Italiei și le-a exploatat prin executarea unor munci și servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, încercând să le oblige la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Față de toate aceste aspecte, instanța a constatat că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 2 lit. a din Codul d e procedură penală, motiv pentru care se impune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii. La stabilirea cuantumului pedepsei, în temeiul art. 72 din Codul penal s-a ținut cont de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în textul de încriminare (de la 5 la 15 ani), de numărul destul de mic al victimelor traficate, de împrejurarea că două dintre de au fost traficate de către ambii inculpați, o perioadă împreună, de săvârșirea infracțiunii în formă continuată, de tratamentul la care părțile vătămate au fost supuse prin cazarea lor în condiții improprii, restricțiile de mișcare și luarea tuturor banilor câștigați, dar și de lipsa de antecedente penale, comportamentul corespunzător pe durata desfășurării procesului penal și prezentarea în instanță la fiecare termen de judecată, precum și de faptul că părțile vătămate nu ar fi depus niciodată plângere împotriva inculpaților dacă ele nu ar fi fost întrebate de către T ce s-a întâmplat în Italia raportat la împrejurarea că inculpatul a fost descoperit în ce pregătea săvârșirea de alte infracțiuni cum este cea de trafic de migranți. Ultimele 3 împrejurări pot fi reținute în favoarea inculpaților ca și circumstanțe atenuante judiciare motiv pentru care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. La stabilirea cuantumului pedepsei s-a ținut cont și de concluziile referatelor de evaluare întocmite de consilieri din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj potrivit cărora inculpații au perspective de reintegrare în societate datorită resurselor socio - familiale ale acestora și a comportamentului general bun în societate. Ca urmare, fiecare inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și întrucât cuantumul pedepsei închisorii este mai mare de 2 ani se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe o durată de 2 ani. Deși condițiile prev. de art. 81 lit. a și b din Codul penal sunt îndeplinite, instanța a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpaților deoarece aceștia nu conștientizează dimensiunea faptelor comise și a consecințelor lor, având nevoie de o perioadă în care să reflecteze în regim de detenție asupra pericolului social al infracțiunii de trafic de persoane comise.
Față de cele mai sus expuse, este evident că instanța a considerat că fapta inculpaților există, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și că nu există nici un dubiu asupra vinovăției acestora, ca atare nu se pune problema vreunei achitări în temeiul art. 10 lit. a, c sau d din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și că părțile vătămate și au renunțat la pretențiile formulate cu ocazia audierii lor.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 "banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum si celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale, in condițiile stabilite de acel articol. "
Partea vătămată a pretins inițial că inculpatul a beneficiat de pe urma exploatării ei de suma de 4500 euro, iar inculpatul de 6500 euro, apoi că suma totală este de 7000 de euro, a considerat că inculpații au beneficiat de 10.000 de euro, bani pe care i-au luat sub o formă sau alta, iar a apreciat că inculpatul a câștigat cca. 30.000 euro de pe urma ei. Aceste sume nu au fost dovedite de către părtile vătămate prin urmare sumele pe care inculpatii le-au obtinut din exploatarea acestora pot fi calculate doar cu aproximație și prin estimare. În acest sens, estimând că fiecare din părțile vătămate și au câștigat în medie pe noapte suma de câte 250 de euro, că au fost cazate de către cam două luni din care efectiv au lucrat cca. 24 de nopți/lună și că au împărțit câștigul la 3, s-a reținut că fiecare inculpat a beneficiat de 4000 de euro (250:3=83x24=2000 euro/lunăx2). Inculpatul, în urma exploatării părții vătămate, de cca. 3 luni din care aceasta a lucrat efectiv cca. 60 de zile (raportat la împrejurarea că s-a deplasat de mai multe ori în țară) a câștigat cca. 9000 de euro având în vedere că partea vătămată câștiga aproximativ 300 de euro pe noapte pe care îi împărțea la 2 cu inculpatul. Rezultă că inculpatul obținea 150 euro pe noapte x 60 de zile, adică 9000 euro. Prin urmare, de la acest inculpat, în temeiul art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 urmează a se confisca în favoarea statului suma totală de 13.000 euro (4000 + 9000). În ce privește pe inculpatul, acesta a obținut pe lângă suma de 4000 euro și suma de 6000 de euro în urma mutării sale împreună cu părțile vătămate și în localitatea. Astfel, dacă fiecare parte vătămată a obținut 250 de euro: 2 = 125 euro/noapte pentru inculpat x 24 de zile din cca. o lună cât au stat acestea în rezultă 6000 euro. Prin urmare, de la inculpatul s-a confiscat în baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 suma de 10.000 euro.
Prin ordonanța dată de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj la 15.06.2007 în dosarul nr. 10/D/P/2006 s-a dispus în temeiul art. 163-166 din Codul d e procedură penală aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și până la concurența sumei de 51.000 euro, din care 21.000 euro reprezintă constituirile de parte civilă formulate de părțile vătămate și, iar 30.000 euro reprezintă suma de care inculpatul a beneficiat din exploatarea părții vătămate, persoană care până la data de 15.06.2007 nu se constituise parte civilă, sumă ce urma în opinia procurorului să fie confiscată în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001. Prin procesul verbal încheiat la aceeași dată de către lucrători operativi ai C-N s-a aplicat sechestrul asigurător asupra unui teren extravilan în suprafață de 1815 mp înscris în TP nr. 3263/2701/03.01.2005 din care inculpatul are o cotă de 1/2 parte și asupra unui teren intravilan în suprafață de 1546 mp, înscris în același titlu, pe care s-a construit o casă în suprafață de 69,77 mp, teren din care inculpatul deține cota de 1/4, nefiind identificate bunuri mobile sau imobile proprietatea inculpatului.
La termenul de judecată din data de 08.02.2008, urmare a contestației formulate de apărătorul inculpatului, instanța a admis în parte contestația formulată și a ridicat sechestrul asigurător de pe cota de 1/4 parte din imobilul reprezentând în natură teren intravilan în suprafață de 1546 mp, parcelele 74 și 75 din tarlaua 2, înscris în TP nr. 3263/2701/03.01.2005, teren pe care a fost edificată o casă În suprafață de 69,77 mp, menținând sechestrul aplicat pe cota de 1/2 parte din terenul extravilan în suprafață de 1815 mp, parcela 83 din tarlaua 50, înscris în același titlu de proprietate.
Având în vedere că în acest moment s-a stabilit că suma ce trebuie confiscată de la inculpatul este de 13.000 de euro, în temeiul art. 166 alin. 3 din Codul d e procedură penală s-a menținut până la concurența acestei sume sechestrul asigurător asupra cotei de 1/2 parte din imobilul mai sus amintit și a dispus luarea inscriptiei ipotecare asupra acestuia.
Intrucât sunt în culpă procesuală, iar Tas tabilit că cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală sunt în cuantum de 6000 lei, instanța a obligat pe fiecare inculpat, în temeiul art. 191 alin. 2 la plata sumei de 4500 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare.
În cauză s-a invocat și excepția nulității urmăririi penale și implicit a actului de sesizare a instanței raportat la împrejurarea că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință de îndată începerea urmăririi penale, fiind administrate o serie de probe fără ca acesta să fie prezent împreună cu avocatul său, în acest fel încălcându-i-se dreptul la apărare, încălcare care generează nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală la care avocatul inculpatului nu a putut participa datorită faptului că nu a avut cunoștință de începerea urmăririi penale.
Analizând dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că urmărirea penală a fost începută la data de 16.03.2006, iar reținerea inculpaților a avut loc la data de 04.06.2007, respectiv 05.06.2007. Potrivit art. 228 alin. 6 din Codul d e procedură penală copie de pe rezoluția de începere a urmăririi penale se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum și, după caz, persoanei fată de care s-au efectuat acte premergătoare. În speță, sesizarea s-a făcut din oficiu: iar față de inculpați nu s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale. Apoi, toate probele din faza de urmărire penală, care au fost luate în considerare de către instanță, au fost administrate de către procuror în, sau după data de 16.03.2006. Potrivit art. 28 alin. 3 din Constituția României învinuitului reținut sau arestat pe cel mult 10 zile i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau arestării, iar învinuirea în cel mai scurt, în prezența unui avocat ales sau desemnat din oficiu. Potrivit aceluiași articol din Constituție învinuirea se aduce la cunoștință de îndată înainte de luarea oricăror declarații persoanei învinuite, acestea reprezentând garanții ale dreptului la apărare. Examinând actele de la dosarul cauzei, instanța a constatat că dispozițiile Constituției au fost respectate deoarece inculpaților li s-a adus la cunoștință învinuirea în termenul și în modalitatea legală potrivit proceselor verbale de la filele 180 și 194 din dosarul de urmărire penală. Inculpatul consideră încălcare a dreptului la apărare împrejurarea că s-a respins de către procuror confruntarea sa cu părțile vătămate" testarea sa la poligraf și audierea martorului, însă respingerea administrării acestor probe s-a făcut motivat de către procuror. Pe de altă parte, nu era utilă confruntarea inculpatului cu părțile vătămate deoarece acestea erau oricum foarte timorate și după trecerea a 3 ani de la evenimente, într-adevăr testarea la poligraf nu e probă ci doar indiciu, iar martorul fusese audiat deja. De altfel, inculpatul a fost întrebat în cursul cercetării judecătorești dacă dorește să fie supus testului poligraf și a refuzat, iar apărătorul său putea solicita la termenul de judecată la care au fost prezente 2 din părțile vătămate confruntarea inculpatului cu acestea, dar nu a făcut- Față de toate aceste considerente excepția nulității absolute a urmăririi penale și a actului de sesizare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței menționate, au declarat apel în termen inculpații și.
Primul apelant a criticat sentința atacată susținând că s-a avut în vedere declarația părții vătămate însă aceasta este cunoscută cu un comportament social dubios și nu poate fi coroborată declarația ei cu celelalte probe de la dosar, cât nu a fost audiată nemijlocit de către instanță; prin urmare se impune reanalizarea probelor de la dosar pentru a se stabili că, de fapt, părțile vătămate s-au deplasat în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă iar inculpatul doar le-a dat posibilitatea să locuiască o perioadă în apartamentul său; în acest sens nu există probe că părțile vătămate au fost obligate să presteze activități ilegale contrar voinței lor.
Oricum s-a arătat că inculpatul nu a cunoscut că părțile vătămate se prostituau; sub un alt aspect s-a susținut că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 13.000 euro de la inculpat, deoarece suma nu poate fi justificată prin nici un fel de activitate; în același s-a arătat că inculpatul în mod greșit a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, într-un cuantum foarte mare iar instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor sale este nelegală pentru că se impune achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d pr.pen.
Apelantul, a criticat sentința atacată susținând că în mod greșit s-a reținut în sarcina lui că a racolat părțile vătămate, le-a transportat în Italia și le-ar fi exploatat obligându-le să practice prostituția, deoarece, din declarația părții vătămate rezultă că știa că nu va fi obligată să se prostitueze, dovadă că inculpații s-au întors în țară însă părțile vătămate au continuat să rămână în Italia. Sumele pretinse de inculpați reprezintă de fapt cheltuielile de întreținere ale apartamentului în care locuiau toți și chiria, ca atare în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 10.000 euro doar pe baza declarațiilor părții vătămate.
În subsidiar, s-a solicitat ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cu suspendarea condiționată, deoarece acesta este la prima confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale și are o stare de sănătate precară. În fine, s-a mai solicitat diminuarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat în favoarea statului.
În memoriul depus la dosar de către inculpatul apelant s-a mai criticat sentința susținând că nu s-a motivat fiecare act material în parte, nu s-au analizat probele înlăturate sau reținute și nu a fost audiată partea vătămată și martorii, și.
S-a susținut că faptelor le lipsește intenția de a exploata părțile vătămate, pentru că părților vătămate și nu li s-a cerut și nu au fost obligate să facă menajul în locuința comună ci inculpatul primea doar în fiecare seară o anumită sumă de bani pentru transportul acestora la bar.
S-a mai precizat că sentința este supusă desființării pentru cazul de nulitate prev.de art.197 al.2 pr.pen. deoarece au fost încălcate dispozițiile referitoare la prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, a stabilit că în anul 2004, de Paști, inculpatul s-a hotărât să ajute mai multe persoane și să le caute de lucru în străinătate, astfel a cunoscut pe partea vătămată și a spus că poate lucra în Italia fie ca menajeră fie ca dansatoare în cluburi, unde va dansa toples și va dansa dezbrăcată în separeuri fără ca să fie atinsă de către clienți, partea vătămată a acceptat cu condiția că nu se va prostitua, însă a dorit să plece împreună cu prietena ei dar aceasta a mers mai târziu în Italia.
Inculpatul a arătat că pretindea câte 200 euro fiecărei persoane ce locuia în apartamentul său cu trei camere, aceștia făcându-și singure de mâncare și curățenie; de asemenea inculpatul a admis că pe partea vătămată a cunoscut-o prin intermediul lui, care l-a rugat să-i găsească acesteia de lucru în Italia; pentru aceasta inculpatul i-a plătit transportul însă după o săptămână în care a stat la ei s-a certat cu coinculpatul iar cele trei fete s-au mutat în localitatea plecând împreună cu coinculpatul.
În mod justificat prima instanță a reținut din declarația inculpatului că acesta transporta părțile vătămate în localurile de noapte, era plătit cu 80 euro pe noapte, pe care-i împărțea cu coinculpatul și stătea în local până când fetele își terminau programul.
Pe baza acestor declarații, precum și a declarațiilor părților vătămate și, a reținut că în anul 2004 inculpații prin intermediul martorei au cunoscut-o pe partea vătămată căreia i-au oferit un loc de muncă ca dansatoare și au asigurat-o că nu este vorba de prostituție, iar prin intermediul acesteia au cunoscut și pe partea vătămată căreia i-au făcut aceeași ofertă; prima parte vătămată a fost transportată în Italia cu autoturismul inculpatului și a fost cazat în locuința acestuia din, în aceeași cameră cu cei doi inculpați și cu martorii și, partea vătămată dormind pe o saltea pe jos.
În mod temeinic s-a reținut că inculpații au racolat-o pe partea vătămată cu pretextul că făcând sport de performanță în România va avea posibilitatea să se înscrie la un club din Italia însă până atunci va trebui să lucreze ca și dansatoare; banii realizați au fost luați de către inculpați sub pretextul acoperirii cheltuielilor de transport, a hainelor, a faptului că i-au găsit de lucru și au avut grijă de ea, iar din ce-i revenea i-au pretins să facă cumpărături pentru toți; din banii care-i rămâneau părții vătămate inculpații obțineau să împrumute lăsând-o în acest fel fără nici un.
Justificat s-a reținut că inculpații au achitat transportul în Italia pentru partea vătămată, au găzduit-o în același apartament, în aceeași cameră cu persoanele menționate și au plasat-o în diverse baruri ca dansatoare, inculpatul luându-i J din banii câștigați pentru că au transportat-o, apoi din ce rămânea îi mai pretindeau câte o cotă egală și, în fine, din ce rămânea o puneau să plătească chiria de 200 euro pe lună, să cumpere mâncare și să achite cheltuielile de întreținere.
Justificat s-a reținut că prin intermediul martorului inculpații au luat legătura cu partea vătămată, i-au achitat transportul în Italia, a fost cazat în aceleași condiții și a fost plasată în baruri ca damă de companie.
În același mod banii obținuți erau luați de către inculpați sub diverse pretexte, partea vătămată rămânând fără nici un fel de venit.
După o anumită perioadă inculpații s-au certat între ei, motiv pentru care inculpatul s-a mutat cu părțile vătămate și în loc. unde a continuat să le plaseze în diferite baruri luându-le J din banii câștigați, până când a reușit să fugă cu ajutorul martorului; încercând să o ajute pe partea vătămată, s-a deplasat la locuința inculpatului însoțită de martorul însă inculpatul s-a întors acasă, l-a lovit pe martor cu un cuțit, însă în final au reușit să scape.
Inculpatul a exploatat-o în continuare pe partea vătămată, în final obligând-o să se prostitueze, în acest mod pierzând o sarcină, fiind necesar să solicite ajutorul martorului pentru a scăpa.
Referitor la critica invocată în apel, privind respingerea excepției nulității urmăririi penale și sesizarea instanței față de inculpatul, în mod temeinic prima instanță a constatat că urmărirea penală a fost începută în 16 martie 2006 (1 ), inculpații au fost reținuți ulterior iar la 4 iunie 2007 (180 ), i s-a adus la cunoștință inculpatului, fiind asistat de către apărător din oficiu (179), în ziua următoare procedându-se asemănător cu inculpatul, (194).
Ca atare, nu se poate susține că inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare.
Susținerile apelanților că se impunea achitarea în temeiul art.10 lit.c pr.pen. nu pot fi primite deoarece în primul rând a recunoscut că au primit o mare parte din veniturile realizate de către părțile vătămate sub diverse pretexte, au admis că au luat legătura cu acestea și le-au asigurat transportul în Italia, astfel cum rezultă și din declarația martorei (83) care le-a prezentat inculpaților pe cele trei părți vătămate.
Așa fiind în mod legal prima instanță a considerat că faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001.
Susținerea inculpatului apelant că prima instanță nu a motivat fiecare act material nu este temeinică, deoarece în sentință s-a prezentat activitatea desfășurată de către fiecare inculpat, pentru fiecare parte vătămată, în ordine cronologică.
Nici critica referitoare la neanalizarea probelor nu este justificată deoarece declarațiile au fost analizate separat pentru fiecare inculpat în parte, cât și pentru fiecare parte vătămată și martor, inclusiv comparativ cu declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Referitor la neaudierea părții vătămate aceasta nu a putut fi prezentată în instanță nici cu mandat de aducere, motiv pentru care în mod legal prima instanță a dat citire declarației sale (270).
Referitor la cei trei martori neaudiați, de asemenea, s-a constatat imposibilitatea aflării adreselor la care aceștia se află, doar în apel, putând fi audiat martorul, (70). Astfel, acesta a declarat că inculpatul ducea noaptea mai multe fete să se prostitueze, iar partea vătămată îi dădea J din banii câștigați.
Din împrejurarea că inculpații au controlat strict părțile vătămate astfel încât să nu le dea nici cea mai mică posibilitate de a fugi, în cazul a două dintre acestea fiind necesară intervenția a doi martori pentru a scăpa rezultă intenția inculpaților de a exploata părțile vătămate.
Nici critica inculpatului nu poate fi primită deoarece în declarațiile părții vătămate rezultă că acestea au fost obligate să presteze ocupația solicitată de către inculpați în locurile stabilite de către aceștia.
In mod temeinic prima instanță a stabilit pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare inculpat ținând seama de toate criteriile generale și speciale prev.de art.72 pen. reținând în favoarea acestora lipsa antecedentelor penale, cu mențiunea că inculpatul a suferit în trecut o condamnare pentru fapte grave însă s-a împlinit termenul de reabilitare, - comportamentul corespunzător în cursul procesului penal și prezentarea în instanță la termenele de judecată.
Față de gravitatea faptelor și împrejurarea că au fost comise în formă continuată, nu se poate accepta solicitarea subsidiară a acestora privind suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Astfel, chiar dacă inculpatul, a suferit o intervenție chirurgicală, starea sa de sănătate nu justifică o altă modalitate de executare a pedepsei.
În ceea ce privește confiscarea sumelor de 13.000 de euro de la inculpatul și a celei de 10.000 euro de la inculpatul, acestea sunt justificate; în acest sens, instanța nu a luat în considerare pretențiile nedovedite ale părții vătămate, ci a efectuat un calcul plecând de la sumele pe care acestea le realizau pe noapte respectiv 250 euro, de perioada de 2 luni în care au locuit la inculpatul, rezultând că fiecare a beneficiat de 4.000 euro, la care pentru inculpatul se adaugă veniturile realizate din exploatarea părții vătămate de 3 luni, de pe urma căreia a realizat câte 350 euro pe noapte în total 9.000 euro.
Pentru inculpatul justificat s-a adăugat suma realizată ulterior mutării în altă localitate cu celelalte două părți vătămate de la care încasa J din veniturile realizate, respectiv 125 euro pe noapte.
Ca atare, în mod temeinic s-a menținut sechestrul asigurător asupra cotei de parte, din imobilul inculpatului, sechestrul fiind necesar pentru plata sumelor confiscate.
Susținerea apelanților că în mod exagerat au fost obligați la câte 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat, nu poate fi primită deoarece doar cheltuielile ocazionate în cursul urmăririi penale, - de folosire a investigatorului sub acoperire, efectuarea interceptărilor și obținerea adreselor de la și onorariile apărătorilor din oficiu - sunt în cuantum de 6.000 lei, prin urmare pentru faza de judecată în primă instanță revenind 3.000 lei, respectiv câte 300 lei pentru fiecare termen de judecată ceea ce reprezintă o suma rezonabilă.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile inculpaților ca nefondate, va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu pentru inculpatul în apel.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel ținând seama că pentru soluționarea cauzei inclusiv a excepției de neconstituționalitate invocată au fost necesare acordarea a zece termene de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații.în com. sat - jud.C și .în com. sat - jud.C împotriva sentinței penale nr. 30 din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj.
Deduce din pedeapsa inculpatului durata arestului preventiv din 05.06.2007 până în 17.01.2008
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 04.06.2007 și până în 17.01.2008.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
RED.VC/MB
14.12.09/5 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Valentin Chitidean
