Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 135
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 274/D din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Inculpatul, având cuvântul, arată că își menține apelul formulat și nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța pune în discuția părților, prin prisma dispozițiilor art. 363 Cod pr.penală, excepția tardivității apelului declarat de inculpat și acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru inculpat, arată că la fila 31 dosar fond există o cerere a inculpatului din care rezultă că nu declară recurs. Ulterior, la data de 27 octombrie 2009 depune la dosar declarația de apel cât și motivele.
Având în vedere că sentința a fost pronunțată la data de 7 iulie 2009 și comunicată inculpatului la data de 15 iulie 2009, lasă soluția la aprecierea instanței și solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art. 379 pct.1 lit.a Cod pr.penală solicită respingerea apelului declarat de inculpatul, ca tardiv. Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 15.07.2009 iar apelul a fost declarat la data de 27.10.2009.
Inculpatul arată că la data când i s-a comunicat dispozitivul hotărârii se afla la sala de sport, dovada de comunicare fiind semnată de un coleg de cameră. Cererea aflată la fila 31 dosar nu-i aparține.
Solicită respingerea excepției.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.275/D/07.07.2009,pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.522 indice 1 cod procedură penală, s-a respins cererea de rejudecare a cauzei penale înregistrată la nr. 8026/2004 la Tribunalul Bacău formulată de condamnatul deținut în Penitenciarul Bacău.
S-a constatat că petentul condamnat a fost asistat de avocat ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a rețin ut următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul de mai sus, condamnatul deținut în Penitenciarul Bacăua formulat în temeiul art. 522 indice 1 cod procedură penală, cerere de rejudecare a cauzei penale în care a fost pronunțată sentința penală nr.168/D/2006 a Tribunalului Bacău prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, susținând că a fost condamnat și judecat în lipsă.
Analizând cererea condamnatului în raport de dispozițiile art. 522 indice 1 cod procedură penală, art. 6 din CEDO cât și jurisprudența CEDO, prima instanță a constatat că scopul dispozițiilor art. 522 induce 1 cod procedură penală îl constituie garantarea dreptului la un proces echitabil al persoanei judecate și condamnate în lipsă prin respectarea principiului contradictorialității, al egalității armelor, al exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, a dreptului de a interoga părțile din proces. S-a arătat că art. 6 din CEDO și jurisprudența Curții Europene,au recunoscut însă un dreptul la redeschiderea procedurii oricărui acuzat judecat și condamnat în lipsă, cu condiția ca judecarea și condamnarea în lipsă să nu fie consecința conduitei acuzatului manifestată prin renunțarea neechivocă la dreptul său de a fi prezent în instanță și de a se apăra.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 6 CEDO și art. 522 indice 1 cod procedură penală, instanța verificând admisibilitatea cererii de redeschiderii a procedurii, va proceda în cele ce urmează la analiza conduitei petentului condamnat pentru a stabili dacă acesta a renunțat în mod neechivoc la drepturile sale de a fi prezent în instanță și de a se apăra.
Din verificarea dosarului de fond nr. 8026/2004 al Tribunalului Bacău, atașat cererii de rejudecare, Tribunalul Bacău, constatat însă, că situația petiționarului condamnat excede de aplicare a dispozițiilor art. 522 indice 1 cod procedură penală, întrucât în mod voluntar a renunțat la dreptul de a se prezenta la judecata în primă instanță și în apel cât și la dreptul de a declara recurs peste termen după cum urmează:
1. Din sesizările aflate la fila 75 dosar urmărire penală în prezenta cauză au fost efectuate acte premergătoare ( confirmate la fila 10) petentul, fiind cercetat pentru infracțiunea de trafic persoane, la data 23 august 2004 început urmărirea penală iar în intervalul 24 august 2004- 1 septembrie 2004 în această cauză au fost arestați toți membrii familiei acestuia. Inculpatul a fost căutat pentru reținere însă conform procesului verbal de la fila 317 up. încheiat la 30 iulie 2004 acesta s-a sustras urmăririi prin fugă și ascundere, aspect ce a determinat urmărirea acestuia conform ordinelor nr. - din 18-10-2004 și S - din 20-10-2004. La data de 2 septembrie 2009 prin încheierea din 2 septembrie 2004 ( dosar nr. 6447/2004) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului însă mandatul de arestare preventivă nu a putut fi pus în executare deoarece acesta s-a sustras. La data de 8 2004 Maf ost trimis în judecată împreună cu un lot de inculpați aflați în stare de arest, însă pe parcursul judecății mandatul de arestare a acestuia nu a putut fii pus în executare deoarece s-a sustras. În cursul procesului penal însă inculpatul a fost permanent urmărit general și internațional fără a putea fii depistat.
2. La data de 22 iunie 2006 prin încheiere Tribunalul Bacău în temeiul art. 67 din Legea nr.28.06-2004 constatat îndeplinite condițiile pentru a se solicita extrădare inculpatului în baza mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Bacău în luna septembrie 2004, dosarul fiind înaintat Curții De Apel Bacău în vederea formulării cererii de extrădare. Nu s-a realizat extrădarea inculpatului în baza mandatului de arestare preventivă deoarece acesta nu figura nicăieri cu identitatea sa reală ci cu o altă identitate falsă, după cum s-a stabilit mai târziu.
3. Din cuprinsul sentinței penale nr. 494/D/ 25-11-2004 pronunțată în dosar penal nr. 4103/2004 al Tribunalului Bacău la data de 17-06-2004, rezultat că inculpatul se afla în țară întrucât a fost audiat ca martor în această cauză penală. Prin sentința penală nr. 168/D/ 2006 inculpatul a fost condamnat la 8 ani închisoare și împotriva acesteia a exercitat calea de atac apelului prin avocat, aspect ce demonstrează că a urmărit evoluția dosarului. Ulterior în baza acestei sentințe ce a rămas definitivă a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii 198/D/2006 în baza căruia condamnatul a fost urmărit internațional, fiind depistat în cele din urmă în Italia unde se ascundea sub numele de, identitate sub care a fost reținut de autoritățile italiene la data de 16 mai 2007 și predat autorităților române la data de 2 iulie 2007. După predare s-a constatat că identitatea reală a persoanei predate este și că anterior acesta a stat ascuns sub o altă identitate pentru a nu fii depistat de autorități. aspectele relevate la punctele de mai sus se constată că în cursul procesului penal toate autoritățile judiciare române au depus toate diligențele pentru găsirea inculpatului și pentru aducerea acestuia în persoană la instanță însă toate acțiunile au rămas fără rezultat datorită conduitei ilicite a inculpatului care și-a fabricat o altă identitate numai în scopul de a se sustrage de le judecată și pentru a induce în eroare orice categorie de autorități. În aceste condiții este evident că în mod voluntar inculpatul a înțeles să se ascundă și să fugă știind de existența procesului penal și a condamnării. În acest context, neprezentarea în persoană la judecată s-a datorat în exclusivitate conduitei ilicite a inculpatului care însă și-a luat o identitate falsă special pentru a nu fii pus în situația de a compărea personal în fața instanței naționale. În aceiași cauză au fost judecați și condamnați și alți membrii ai familiei inculpatului, inclusiv soția acestuia și tocmai pentru că a cunoscut despre existența acestui proces penal în care și el era acuzat și judecat, a renunțat la drepturile sale preferând să se sustragă în mod fraudulos prin înșelarea autorităților.
4. În ceea ce privește conduita inculpatului ulterioară predării către autoritățile naționale, din actele dosarului rezultă că începând cu data de 16-05-2007 inculpatul a cunoscut existența hotărârii de condamnare împotriva nu a declarat recurs peste termen. De asemenea se constată că acesta a început executarea pedepsei achiesând la condamnare, aspect dedus din împrejurarea că prin cererea înregistrată la numărul - la Judecătoria Bacău acesta a cerut contopirea pedepsei de 8 ani închisoare cu o altă pedeapsă aplicată de Judecătoria Bacău.
De asemenea, s-a mai reținut că prin cererea înregistrată la numărul - la Tribunalul Bacău, a solicitat deducerea din pedeapsa de executat de 8 ani închisoare a perioadei de la 16-05-2007 până la 2 -07-2007 adică a timpului în care a fost reținut în Italia sub numele de și până la momentul predării sale către autoritățile române, împrejurarea din care rezultat că timp de 2 ani de la predarea acestuia autorităților naționale și încarcerarea sa în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii nu a fost interesat să solicite rejudecarea cauzei.
Verificând dosarul de fond, prima instanță a constatat că petentul condamnat a formulat cererea după trecerea unui interval de timp de 2 ani de la momentul în care era o persoană extrădată, când în aceiași cauză ceilalți inculpați executaseră deja pedepsele fiind liberați condiționat.
În aceste condiții, s-a apreciat că, chiar dacă dintr-o gravă omisiune art. 522 indice 1 cod procedură penală nu prevede un termen până la care o persoană condamnată în lipsă poate să solicite rejudecarea, aceasta nu însemnat că o atare rejudecare poate să fie încuviințată oricând și oricât de mult timp ar fi trecut de la momentul când condamnatul a luat cunoștință de condamnare; a considera altfel ar însemna să fie încălcate drepturile celorlalte părți în procesul penal respectiv coinculpați care nu s-au sustras de la judecată și părți vătămate, pentru care prelungirea la infinit a procedurilor la discreția unui inculpat care s-a sustras de la judecată cu rea credință constituie un abuz.
Pe de altă parte, în contextul în care de la comiterea faptelor au trecut 7 ani nu mai există nici o garanție că ar mai putea fi găsite părțile martorii sau coinculpații pentru audiere în prezența inculpatului solicitant ori pentru confruntare cu acesta. Sub acest aspect este de observat că formularea cererii de rejudecare după trecerea unui interval de timp de 2 ani nu avut ca scop garantarea dreptului la un proces echitabil al persoanei judecate și condamnate în lipsă prin respectarea principiului contradictorialității,al egalității armelor, al exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, a dreptului de a interoga părțile din proces ci dimpotrivă a constituit o șicană la adresa actului de justiție.
Astfel petentul a așteptat să treacă doi ani, timp în care a executat pedeapsa iar după trecerea celor doi ani în care a putut contacta coinculpații membrii ai familiei sale, părți sau martori, fiind sigur că va putea manipula cursul anchetei, a solicitat rejudecarea profitând de carența legii.
În speță însă indiferent de momentul formulării cererii instanța de fond constatat că în circumstanțele arătate conform cărora petiționarul a renunțat neechivoc la dreptul său de a se prezenta în instanță și de a se apăra personal prin aceea și-a luat un nume și o identitate falsă tocmai pentru a nu fii descoperit și adus la proces, dreptul la redeschiderea procedurii prevăzută de art. 522 indice 2 cod procedură penală nu mai este incident ci exceptat conform art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene,iar împrejurarea că petentul a formulat cererea după doi de la data la care luat cunoștință de hotărârea de condamnare, a accentuat renunțarea voluntară a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel condamnatul, dar cu depășirea termenului legal.
Astfel, din dosarul instanței de fond, rezultă că persoana condamnată nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii, iar copie de pe dispozitivul acesteia i-a fost comunicată la locul de deținere le data de 15 iulie 2009.Atât pe dovada de primirea comunicării, cât și ulterior printr-o cerere separată, condamnatul a făcut mențiunea că nu declară apel;însă la data de 26 octombrie 2009, condamnatul a formulat o cerere de apel, pe care a expediat-o din Penitenciarul Bacău.
Având în vedere că termenul de 10 zile în care condamnatul putea declara apel, a început să curgă de la data comunicării, respectiv 15 iulie 2009, în conformitate cu dispozițiile artr.363 alin.3 Cod pr.penală și raportat la data declarării apelului, 26 octombrie 2009, acesta apare ca fiind tardiv,urmând ca în conformitate cu disp.art.379pct.1 lit.a Cod pr.penală, apelul condamnatului să fie respins ca atare.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul special al, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare către stat, la care va fi obligat con damnatul în conformitate cu disp.art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.a Cod pr.penală;
Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.274/D din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Onorariul în sumă de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul special al, urmând a se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă apelantul să plătească statului, suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.2
24.11.2009
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Silviu Anti
