Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.14/MP

Ședința lipsită de publicitate din data de 09 septembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase

Grefier - - -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;

- inculpata - domiciliată în municipiul M,-, județul C;

- inculpat - municipiul M, Strada - cel M nr.17, județul C și municipiul M,-, județul C;

- inculpat - domiciliat în municipiul M, Strada - cel M nr.17, județul C și municipiul M,-, județul C;

- inculpat - municipiul M, Strada - cel M nr.17, județul C și municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.377 din data de 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru art.12 din Legea nr.678/2001.

- CURTEA -

Deliberând asupra apelurilor penale de față,

Constată că, prin sentința penală nr. 377/17.09.2008, Tribunalul Constanțaa hotărât:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. d pr. pen. A achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13. p., a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane ( parte vătămată ).

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și art. 13. a p. condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane ( parte vătămată ).

În baza art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13. a p. condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a,b.Cod Penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori ( parte vătămată ).

În baza art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34 lit. b și Cod Penal art. 35 alin. 3. au p. fost contopite pedepsele stabilite, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 04.03.2006 la 19.12.2007.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. d pr. pen. a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. c pr. pen. A achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13. p. ( parte vătămată ).

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2. și p. art. 13. a p. condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane ( parte vătămată ).

În baza art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34 lit. b și Cod Penal art. 35 alin. 3. au p. fost contopite pedepsele stabilite, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02.03.2006 la 19.12.2007.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. d pr. pen. a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 85 alin. 1. a p. anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 203/27.01.2005 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34 lit. b Cod Penal, art. 35 alin. 3. și p. art. 85 alin. 1. au p. fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 203/27.01.2005 a Judecătoriei Medgidia, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02.03.2006 la 19.12.2007.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. d pr. pen. a achitat pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13. p., a condamnat pe inculpata, fiica lui și la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane ( parte vătămată ).

În baza art. 71. au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b pr. pen. s-a menținut măsura obligării inculpaților, și de a nu părăsi țara, dispusă prin decizia penală nr. 88/MP/07.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-.

În baza art. 14 și 346. pr. pen. raportat la art. 998 și urm. civ. au fost obligați în solidar inculpații, și la plata sumei de 5000 lei daune morale către fiecare dintre părțile vătămate și.

În baza art. 14 și 346. pr. pen. raportat la art. 998 și urm. civ. au fost obligați în solidar inculpații și la plata sumei de 5000 lei daune morale către partea civilă.

În baza art. 14 și 346. pr. pen. raportat art. 998,999. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei daune morale către partea civilă.

În baza art. 353 și 357 alin. 2 lit. c pr. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Constanța nr. 56/D/27.03.2006 asupra imobilului situat în mun. M,-, județul C, aparținând inculpatului.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:

1. La data de 01.06.2004, numita a reclamat faptul că fiul său minor ( născut la data de 16.08.1986 ), handicapat locomotor, a fost răpit de inculpatul.

Audiată fiind la sediul Biroului Teritorial Constanta, aceasta a declarat că inculpatul, pe care l-a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate, l-a sechestrat pe fiul său minor în locuința acestuia din M, cu scopul de a-i face pașaport și a-1 duce în Italia să cerșească in beneficiul lui, fapt care însă nu s-a realizat, întrucât minorul nu avea nici un act de stare civilă.

Partea vătămată a fost audiată în prezența unui apărător din oficiu, ocazie cu care a confirmat faptul că inculpatul, pe care l-a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate, l-a răpit de pe raza orașului M și l-a sechestrat mai multe zile în locuința sa din aceeași localitate, timp în care a încercat să-i obțină eliberarea unui pașaport cu datele de stare civilă ale nepotului său "".

Din declarația numitei a rezultat faptul că după câteva zile de la dispariția fiului său, aflând că acesta se află la domiciliul lui, l-a amenințat pe inculpat că-l va reclama la poliție, motiv pentru care acesta l-a eliberat pe fiul său, care se afla într-o cameră din locuința inculpatului.

2. La data de 14.03.2005, numita a formulat o plângere penală prin care menționa că fiul său handicapat locomotor, a fost exploatat în Italia prin obligarea la practicarea cerșetoriei, aproximativ 1 an de zile de inculpatul și membrii familiei acestuia.

prezintă deficiențe majore de exprimare, comunicând prin sunete și semne întelese de mama acestuia. Acesta nu este școlarizat și nu cunoaște limbajul mimico-gestual, astfel că nu s-a putut proceda la audierea acestuia în prezenta unui translator specializat, nici in cursul urmaririi penale și nici în cursul judecății, ci doar prin intermendiul mamei sale.

Din declarația victimei luată în prezenta apărătorului și a mamei sale, rezultă că 1-a înșelat, promițându-i că îl va duce în Italia, la un spital, să-l trateze, motiv pentru care el a fost de acord să-l însoleascâ pe acesta.

Inculpatul i-a procurat documentele de călătorie și l-a dus în Italia, unde prin amenințări și violențe, împreună cu fiii săi, inculpații și, l-a obligat să cerșească, iar banii câștigați din această activitate erau însușiți în totalitate de inculpați.

are zona plantară a ambelor picioare amputată (foto filele 35-38 dosar de urmarire penală), iar conform declarației sale cei trei inculpați sus-mentionați l-au suspus la tratamente neomenoase, obligându-l ca pe timp de iarnă să-și expună infirmitatea în zona Domului din Milano.

Victima a fost sechestrată în Italia, într-o în care locuia familia, fiind amenințată și agresată de inculpații, și ori de câte ori solicita să fie adusă în România.

De altfel, inculpatii au reținut pașaportul victimei, astfel că aceasta nu se putea întoarce în România fară acordul lor.

În aceste împrejurări, inculpatii și-au însușit zilnic sumele de bani câștigate de victimă prin practicarea cerșetoriei.

3. În aceeași perioada partea vătămată care, de asemenea, prezintă handicap locomotor, a fost obligat de inculpații, și să cerșească în beneficiul lor în Milano - Italia.

Victima a fost identificată de lucrătorii de poliție și audiată în prezența apărătorului din oficiu, ocazie cu care a declarat că inculpatul i-a propus să-l însoțească în Italia, promițându-i că în această țară îl va ajuta să câștige bani din vânzarea ziarelor, propunere cu care victima a fost de acord.

Inculpatul i-a procurat documentele necesare călătoriei, a achitat costul acesteia și l-a dus în Italia, în aceeași locație în care era și, pe care l-a recunoscut din fotografiile care i-au fost prezentate (proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, filele 83-90 dosar de urmărire penală).

Din declarația părții vătămate rezultă că acolo se aflau și inculpații și. i-au solicitat victimei să cerșească pentru a se întreține, propunere pe care nu a putut să o refuze datorită faptului că inculpații i-au solicitat să le restituie contravaloarea cheltuielilor aferente călătoriei și obținerii documentelor necesare. De altfel, acesta nici nu ar fi avut posibilitatea să se întoarcă în România, întrucât inculpații i-au reținut pașaportul.

Acesta a fost nevoit să cerșească pentru inculpați, fiind supravegheat în teren de inculpatul. victima preda toți banii câștigați din practicarea cerșetoriei inculpatului, convinsă fiind că acesta îi trimite lunar, in România, concubinei sale, suma de 15 milioane lei, așa cum inculpatul îi promisese.

a reușit să ia legătura telefonic cu concubina sa, împrejurare în care a aflat că de fapt inculpatul nu îi trimitea acesteia bani, motiv pentru care a solicitat să fie dus în România, refuzând să mai cerșească, fapt care l-a determinat pe inculpatul să o aducă și pe aceasta în Italia, cu scopul de a determina victima să cerșească în continuare pentru el.

Inculpații au achitat contravaloarea călătoriei acesteia, fiind adusă în Italia de numitul care efectua activități de transport. Din declarația martorei rezultă că în Italia a locuit împreună cu concubinul său în baraca aparținând familiei și că a văzut că și cerșeau pentru, și.

4. În anul 2004 partea vătămată s-a întâlnit în mun. M cu inculpata, concubina inculpatului, care i-a propus să o ducă în Italia unde locuia mama ei, pentru a-i găsi un loc de muncă, propunere cu care aceasta a fost de acord.

Inculpata a achitat contravaloarea călătoriei până în Italia și a dat părții vătămate suma de bani ce trebuia prezentată autorităților vamale la ieșirea din țară, iar partea vătămată a părăsit România însoțită fiind de inculpata, însa în Italia aceasta din urma a dus-o într-o în care locuia inculpatul.

Aici victima a fost agresată și sechestrată de inculpata și de inculpatul, iar acesta din urmă a agresat-o, încercând să o determine să practice prostituția sub pretextul achitării cheltuielilor efectuate pentru transport.

Profitând de neatenția celor doi, victima a reușit să fugă și cu ajutorul unei persoane din M pe care a întâlnit-o în Milano a reușit să ia legătura cu mama sa, aflată în același oraș din Italia, cu care s-a întors în țară.

5. Inculpatii, și au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infractiunii prev.de art. 7 din Legea 39/2003.

Potrivit art. 7 din Legea 39/2003 inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Noțiunea de grup infracțional este definită în art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 39/2003, reprezentând acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului;

Din definiția dată chiar de legiuitor rezultă că grupul infracțional implică participarea a cel puțin trei persoane, care trebuie să acționeze în mod unitar, pe baza unei structuri bine definite, în care conducerea și rolul fiecărui component al grupului să fie prestabilite. Participația penală nu poate conduce, în mod automat, la reținerea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, chiar dacă sunt comise infracțiuni dintre cele enumerate în art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 39/2003, în măsura în care nu se constată realizare condițiile specifice grupului infracțional.

În cazul de față, instanța de fond a reținut participarea a trei inculpați -, doar cu privire la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane față de părțile vătămate și . Cu toate că cei trei inculpați au contribuit la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, activitatea lor infracțională nu este specifică unui grup infracțional, deoarece contribuția celor trei inculpați la comiterea infracțiunilor nu a avut loc în cadrul unei structuri organizate. Inculpații sunt rude ( este tatăl inculpaților și ), iar colaborarea lor în exploatarea părților vătămate și s-a produs pe fondul relațiilor de familie, iar nu pe baza unei înțelegeri convenite în cadrul unei structuri infracționale. Din mijloacele de probă administrate nu rezultă că trei inculpați au avut o organizare, o conducere și o coordonare prestabilite, iar activitățile pe care le desfășurau să fi fost circumscrise acestor caracteristici. Inculpatul transporta, de regulă, persoanele în Italia, dar transporatul a mai fost realizat și de inculpatul, care l-a adus în țară pe. De asemenea, nu se poate trage o concluzie că vreunul dintre cei trei inculpați ar fi avut rolul de conducător al grupului. În ceea ce o privește pe partea vătămată, participarea infracțională a aparținut inculpaților și, aceasta din urmă asigurând recrutarea și transportarea părții vătămate în, spre deosebire de cazul celorlalte părți vătămate, de unde rezultă că participația inculpaților avea caracter conjunctural, iar nu pe baza unor atribuții clare în cadrul unui grup infracțional, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 39/2003.

Inculpata a comis fapta de trafic de persoane doar împreună cu inculpatul, iar în lipsa participației penale a trei persoane este exclusă existența grupului infracțional, deci infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 nu poate fi reținută nici inculpatei.

Ca atare, sub aspectul laturii obiective, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații,.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -au criticat următoarele:

1) greșita achitare a inculpaților, și, în baza art.11 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, instanța de judecată apreciind că faptele săvârșite de inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, invocând că inculpații sunt rude, iar colaborarea lor în exploatarea părților vătămate s-a produs pe fondul relațiilor de familie, iar nu pe baza unei înțelegeri convenite în cadrul unei structuri infracționale; în cauză, din probele administrate rezultă că inculpații au constituit un grup infracțional organizat, au racolat prin înșelăciune victimele, care prezentau handicap locomotor evident, toți banii fiind însușiți de cei patru inculpați, această situație de fapt rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează că declarațiile părților civile, procesele-verbale de verificare a intrărilor și ieșirilor din țară. Toate probele confirmă comiterea infracțiunii prevăzută de art.7 din Legea nr.678/2001; în cauză nu a fost vorba despre o activitate spontană, grupul fiind organizat în scopul de a săvârși infracțiuni.

2) greșita achitare a inculpatului în baza art.11 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12alin.(1) din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal - parte vătămată, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul este autorul infracțiunii prevăzută de art.12 alin.(1) din Legea nr.678/2001; din declarația părții vătămate, dată în prezența unui apărător din oficiu, rezultă că inculpata, concubina inculpatului, i-a propus să o ducă în Italia unde locuia mama ei, pentru a-i găsi un loc de muncă. Inculpații și i-au achitat contravaloarea călătoriei până în Italia, iar inculpatul le-a transportat cu un autoturism până la gara din Victima a părăsit România însoțită fiind de inculpata, care în Italia a dus-o într-o în care locuia, unde a fost agresată și sechestrată cu scopul de a fi determinată să practice prostituția sub aspectul achitării cheltuielilor efectuate pentru transport.

3) apreciază că în cauză s-a făcut dovada vinovăției inculpaților și în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor, starea de sănătate precară a părților vătămate, de conduita inculpaților, care a fost nesinceră, se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate la instanța de fond, care nu a dat eficiență criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.

Solicită, ca în măsura în care se va dispune condamnarea inculpaților, acestora să li se aplice pedeapsa complementară prevăzută de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b) Cod penal și la fel pedeapsa accesorie. Totodată, să se mențină modalitatea de executare a pedepselor și măsura obligării de a nu părăsi țara, care se impune în raport de gravitatea faptelor comise și caracterul transfrontalier al acestora.

La termenul din data de 01.09.2009, reprezentanta Ministerului Publica precizat că nu mai susține motivul 3 de apel ( din dezvoltarea în scris a motivelor de apel ) privind nelegalitatea pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13.pen. ( sub limita minimă de 5 ani ) având în vedere modificările dispozițiilor art. 13 din Codul penal și în raport de cuantumul pedepsei aplicată inculpatului.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei ( precizate de către apărătorul acesteia cu ocazia dezbaterilor ) s-a arătat că acestea vizează doar individualizarea cuantumului pedepsei și s-a solicitat, prin reaprecierea probelor, să se dispună în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond să se dispună achitarea inculpatei în baza a art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, întrucât aceasta nu a obligat-o pe partea vătămată să meargă în Italia în vederea practicării prostituției, nu au făcut decât să călătorească împreună; în subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, are trei copii minori în întreținere și să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală pentru toate infracțiunile care i se rețin în sarcină, considerându-se că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul l-ar fi transportat în Italia, pe inculpatul minor cu handicap, iar în ceea ce privește pe partea vătămată de asemenea, s-a solicitat a se constata că la momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla în țară, iar partea vătămată în Italia; referitor la partea vătămată s-a precizat că singura culpă a inculpatului a fost aceea că l-a transportat pe acesta; toți martorii au declarat că baraca în care locuiau nu era păzită, putând astfel oricând să anunțe organele de poliție; în subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul are o societate comercială, nu și-a câștigat existența din obligarea părților vătămate să practice cerșetoria sau prostituția, are un copil minor în întreținere, a conștientizat că a avut un conflict cu legea penală și să se dispună redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului, s-a solicitat desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită de inculpate; cu privire la partea vătămată, s-a precizat că aceasta nu a avut nimic de a face cu inculpatul, nu se întâlneau, iar referitor la partea vătămată consideră că există contradicții în declarațiile date în cauză, ce nu au fost clarificate pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și personale ale inculpatului.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că doar apelul declarat de către inculpata este fondat, restul apelurile formulate în cauză nefiind fondate, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză.

Astfel, cu privire la fapta de lipsire de libertate a părții vătămate, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost audiată în prezența unui apărător din oficiu, ocazie cu care a confirmat faptul că inculpatul, pe care l-a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate, l-a răpit de pe raza orașului M și l-a sechestrat mai multe zile în locuința sa din aceeași localitate, timp în care a încercat să-i obțină eliberarea unui pașaport cu datele de stare civilă ale nepotului său "".

În condițiile în care în faza de urmărire penală partea vătămată și martora au dat declarații care se coroborau și din care reieșea că inculpatul l-a sechestrat pe fiul său minor în locuința acestuia din M, cu scopul de a-i face pașaport și a-1 duce în Italia să cerșească in beneficiul lui, prima instanță a reținut în mod temeinic starea de fapt în raport de declarațiile din faza de urmărire penală, care dovedesc vinovăția inculpatului; declarațiile părții vătămate din faza de judecată sunt contradictorii atât între ele ( partea vătămată declarând fie că nu îl cunoaște pe inculpatul - 66 vol II dosar nr-, fie că a fost de mai multe ori la locuința inculpatului, împreună cu tatăl său, pentru a-l ajuta pe inculpate la renovarea locuinței- 244 dosar fond ), dar și prin referire la cele din faza de urmărire penală, fără a fi justificate în mod serios aceste schimbări de declarații și prin urmare, în mod corect, au fost înlăturate ( motivația constând în faptul că partea vătămată și martora au fost influențați de numitul, fratele inculpatului, cei doi fiind în conflict, nu este temeinică deoarece la data când a formulat plângerea penală - 01.06.2004 cei doi nu erau în relații de dușmanie, conflictele survenind în anul 2005.

În ceea ce privește fapta de traficare a părții vătămate, Curtea reține că implicarea inculpaților, și rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorei.

Astfel, partea vătămată a declarat că a fost dus în Italia în luna aprilie 2004 de inculpatul, care i-a facilitate și obținerea documentelor de călătorie, iar în Italia era supravegheat de ceilalți doi coinculpați - și. Din Italia partea vătămată a fost adusă cu un autovehicul de inculpatul, întrucât inculpații au aflat că îl reclamase în România pentru răpirea fiului său.

Declarațiile părții vătămate privind deplasarea către și din Italia sunt confirmate de intrările - ieșirile din România. Din înscrisul aflat la fila 148 dosar de urmărire penală rezultă că partea vătămată a ieșit din țară la data de 03.03.2004 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare CT -02 -. La aceeași dată și cu același autovehicul a ieșit din țară și inculpatul ( fila 151 dosar urmărire penală ). Partea vătămată a revenit în țară la data de 06.02.2005 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare 895, același cu care a revenit și inculpatul ( fila 154 dosar urmărire penală ).

Aceste mijloace de probă se coroborează și cu declarațiile martorei care a declarat că a mers în Italia după fiul său, împreună cu martorul, dar nu l-a mai găsit pe fiul său. Și aceste susține sunt confirmate de verificările privind intrările - ieșirile din România ale martorei ( fila 155 dosar urmărire penală ), din care rezultă că a ieșit din țară în dat de 04.02.2005 și a intrat în data de 06.03.2005, precum și cu declarația martorului care a confirmat că a fost cu acesta în Italia pentru a-l aduce pe, iar inculpatul i-a reproșat că i-a arătat martorei locul unde se afla, cu declarațiile părții vătămate și martorei care au confirmat, de asemenea, că cerșea pentru cei trei inculpați, care îl și supravegheau și îl cazau într-o.

Chiar dacă inculpatul nu se afla în Italia la data de 04.02.2005, deoarece din verificările privind intrările - ieșirile din România rezultă că a intrat în România la data de 29.01.2005 și a ieșit la data de 06.02.2005 ( conform mențiunilor din pașaportul inculpatului), aceasta nu exclude activitatea sa infracțională, întrucât în lipsa sa partea vătămată era supravegheată de ceilalți coinculpați.

În ceea ce privește fapta de traficare a părții vătămate, Curtea reține că aceasta a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorei, mama victimei, care a relatat că i-a întâlnit în Italia pe și concubina acestuia, care locuiau în baraca familiei, cu declarația martorului care a declarat faptul că în timp ce lucra în orașul Milano ca zilier a văzut că și cerșeau pentru membrii familiei și că le-a ajutat pe respectivele persoane și pe să se întoarcă în România, cu declarația martorului care a confirmat faptul că și locuiau în baraca aparținând inculpaților, și, cu verificările privind intrările - ieșirile din România din care rezultă că a ieșit din țară împreună cu inculpatul la data de 31.07.2004 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare-, fiind însoțiți și de martorul; partea vătămată a revenit în țară la data de 10.03.2005 împreună cu martora, care fusese transportată în Italia de, ieșind din România la data de 19.01.2005 ( filele 142-144 dosar urmărire penală ).

Curtea mai reține, în același sens, că la locuința familiei situată în M, strada - cel M nr. 17 s-a efectuat o percheziție domiciliară în baza autorizației Tribunalului Constanța cu nr. 9 din 01.03.2006, ocazie cu care au fost găsite copii de pe actele de stare civilă ale victimei (proces-verbal de percheziție și anexele, filele 91-97 dosar de urmărire penală).

În ceea ce privește fapta de traficare a părții vătămate, Curtea reține că această faptă reiese din verificările efectuate în baza de date a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră rezultă că, într-adevăr, victima a părăsit teritoriul României la data de 12.11.2004 în același mijloc de transport cu inculpata și s-a întors în țară la data de 17.11.2004, însoțită fiind de mama sa, așa cum aceasta a declarat constant cu ocazia audierii sale (proces-verbal de verificare și anexele, filele 167-168 dosar de urmărire penală), coroborată cu declarația martorei care a relatat că fiica sa prezenta urme evidente de violență și după ce a aflat de la aceasta că a fost agresată de inculpatul au părăsit imediat Italia și s-au intors în România, unde victima a fost internată în spital; în mod corect instanța de fond a reținut că plecarea părții vătămate în Italia, urmată de revenirea în țară cu mama sa la un interval scurt de timp, face credibilă varianta de fapt expusă de partea vătămată; dacă partea vătămată dorea să meargă în Italia pentru a munci, așa cum susțin inculpații, nu se justifică de ce ar fi dorit să revină în țară în timp așa de scurt, decât dacă apăruse un motiv obiectiv, cum ar fi cel invocat în declarațiile sale.

Prin urmare, în mod temeinic, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților și în comiterea infracțiunii de trafic de persoane, în modalitatea asigurării recrutării și transportului în Italia prin înșelăciune în scopul exploatării ( obligarea la practicarea prostituției ).

Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză nu confirmă participarea și a inculpatului la săvârșirea faptei de traficare a părții vătămate.

Astfel, Curtea reține că partea vătămată a declarat că inculpata i-a propus să meargă în Italia pentru a munci, aceeași inculpată i-a plătit transportul și i-a dat suma de bani ce trebuia prezentată autorităților vamale la ieșirea din țară, iar în Italia inculpatul a încercat să o oblige la prostituție; singura referire la inculpatul constă în aceea că le-a transportat pe partea vătămată și inculpata, cu un autoturism, până la gara din M, de unde au plecat cu trenul către G, de unde au plecat cu un autocar în Italia însă contribuția inculpatului, de a transportat partea vătămată și inculpata până la gara din M, nu poate fi asimilată vreuneia dintre acțiunile care realizează elementul material al infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13. p. (recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase ); transportarea până la gara din aceeași localitate nu poate fi asimilată acțiunii de transport care realizează elementul material al infracțiunii de trafic de persoane, deoarece acest transport nu a urmărit și nu a contribuit la asigurarea exploatării părții vătămate, inculpatul neefectuând vreo activitate de recrutare a părții vătămate, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că in definiția dată chiar de legiuitor rezultă că grupul infracțional implică participarea a cel puțin trei persoane, care trebuie să acționeze în mod unitar, pe baza unei structuri bine definite, în care conducerea și rolul fiecărui component al grupului să fie prestabilite. Participația penală nu poate conduce, în mod automat, la reținerea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, chiar dacă sunt comise infracțiuni dintre cele enumerate în art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 39/2003, în măsura în care nu se constată realizare condițiile specifice grupului infracțional.

Având în vedere starea de fapt reținută în cauză, Curtea constată că participarea a trei inculpați -, s-a reținut doar cu privire la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane față de părțile vătămate și .

Curtea constată că din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu reiese că activitatea lor infracțională nu este specifică unui grup infracțional, deoarece contribuția celor trei inculpați la comiterea infracțiunilor nu a avut loc în cadrul unei structuri organizate; astfel, Curtea constată că nu s-a dovedit că fiecare dintre cei trei inculpați avea un anumit rol în săvârșirea faptelor ( respectiv activitatea de recrutare să fie în sarcina unuia dintre ei, activitatea de transport a părților vătămate în străinătate să fie în sarcina altui inculpat, și la fel și în cazul activităților de transferarea, cazarea, primire și exploatare a părților vătămate ), neputându-se reține că fiecare dintre inculpați avea un rol determinat în cadrul grupului, că exista o anumită ierarhie și anumite sarcini exprese pentru fiecare dintre inculpați.

În mod temeinic instanța de fond a reținut că inculpații sunt rude ( este tatăl inculpaților și ), iar colaborarea lor în exploatarea părților vătămate și s-a produs pe fondul relațiilor de familie, iar nu pe baza unei înțelegeri convenite în cadrul unei structuri infracționale, participația inculpaților avea caracter conjunctural, iar nu pe baza unor atribuții clare în cadrul unui grup infracțional, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 39/2003 ( inculpatul transporta, de regulă, persoanele în Italia, dar transportul a mai fost realizat și de inculpatul, care l-a adus în țară pe; în ceea ce o privește pe partea vătămată, participarea infracțională a aparținut inculpaților și, aceasta din urmă asigurând recrutarea și transportarea părții vătămate în Italia, spre deosebire de cazul celorlalte părți vătămate ).

Inculpata a comis fapta de trafic de persoane doar împreună cu inculpatul ( în cazul părții vătămate ), iar în lipsa participației penale a trei persoane este exclusă existența grupului infracțional, deci infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 nu poate fi reținută nici inculpatei.

Prin urmare, Curtea constată, sub aspectul laturii obiective, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. și a stabilit pentru fiecare inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al infracțiunilor, formei continuate de săvârșire a infracțiunilor reținute, persoanei acestora, atitudinii lor nesincere, neimpunându-se reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante.

De asemenea, Curtea reține că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 13 Cod penal, având în vedere că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților a fost epuizată în luna martie 2005 iar Legea nr. 678/2001 a fost modificată în luna iulie 2005.

Curtea mai constată că modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță în ceea ce-i privește pe inculpații, și, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor, având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina lor, forma continuată a acestor infracțiuni, participația la săvârșirea mai multor infracțiuni.

Curtea reține însă, în ceea ce o privește pe inculpata, că apelul declarat de către aceasta este fondat sub aspectul individualizării judiciare a modalității de executare.

Astfel, Curtea reține că în sarcina acesteia a fost reținută săvârșirea unei singure infracțiuni, respectiv cea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13. p. ( parte vătămată ), faptul că nu a fost săvârșită în formă continuată ( ca în cazul infracțiunilor de trafic de persoane reținute în sarcina celorlalți inculpați ), modalitatea concretă de săvârșire a faptei ( recrutare și transport a părții vătămate până în Italia, neexercitând nici o violență asupra acesteia ), precum și faptul că are trei copii în întreținere, tatăl copiilor fiind inculpatul.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune schimbarea modalității de executare stabilite de către instanța de fond, din executarea în regim de detenție în suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei în condițiile art. 86 indice 1 Cod penal.

Raportat la aspectele învederate anterior, Curtea va respinge, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, de inculpații, și ca nefondate.

Se va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de cei trei inculpați.

Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă apelanții inculpați, și la plata sumei de 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.379 pct.2 lit."a" cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de inculpata, desființează sentința primei instanțe și va dispune, în baza art.86¹cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apliacte.

Conf. art.86²cod penal, se va fixa un termen de încercare de 5 ani ( prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei) și, pe durata acestuia, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art.86³cod penal:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se vor comunică serviciului stabilit la lit. a).

Conf. art.359 cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatei cu privire la art.86⁴cod penal referitor la revocarea suspendării.

Curtea va face aplicarea art.71 alin. ultim. cod penal, cu privire la art.64 alin.(1) lit.a teza II),b) cod penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hot. în măsura în care nu contravin prezentei.

Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariile în sumă de 300 lei pentru avocet și avocat, respectiv de 150 lei pentru avocat -a, avocat -a, avocat, avocat se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1.În baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge apelurile penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;

- inculpat - municipiul M, Strada - cel M nr.17, județul C și municipiul M,-, județul C;

- inculpat - domiciliat în municipiul M, Strada - cel M nr.17, județul C și municipiul M,-, județul C;

Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de cei trei inculpați.

Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă apelanții inculpați, și la plata sumei de 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

2. În baza art.379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, admite apelul formulat de inculpata - domiciliată în municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.377 din data de 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, desființează sentința primei instanțe și dispune:

În baza art.86¹Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei.

Conform art.86²Cod penal, fixează termenul de încercare de 5 ani ( prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei) și, pe durata acestuia, inculpata se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86³Cod penal:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică serviciului stabilit la lit. a).

Conform art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei cu privire la art.86⁴Cod penal referitor la revocarea suspendării.

Face aplicarea art.71 alin. ultim. Cod penal, cu privire la art.64 alin.(1) lit.a) teza II), b) Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale hot. în măsura în care nu contravin prezentei.

Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.2008 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariile în sumă de 300 lei pentru avocat și avocat, respectiv de 150 lei pentru avocat -a, avocat -a, avocat, avocat se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Potrivit art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Jud. fond.:

tehnored.dec.jud.: -

3 ex./29.09.2009

Președinte:Adriana Ispas
Judecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase

#Judecator Adriana Ispas

Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Constanta